Revista Română de Bioetică, Vol. 11, Nr.

1, Ianuarie - Martie 2013

INEGALITĂŢI ÎN ACCESUL LA
SERVICIILE MEDICALE ÎN ROMÂNIA ŞI
UNIUNEA EUROPEANĂ. O ANALIZĂ
COMPARATIVĂ
Bogdan Olaru*

Rezumat
Background: Obstacolele în calea accesării serviciilor medicale sunt inegal distribuite între
diferitele categorii socioeconomice în țările membre ale Uniunii Europene. Reducerea acțiunii
determinanților sociali asupra stării de sănătate și a discrepanței dintre categoriile
socioeconomice este un obiectiv cheie în politicile statelor membre.
Metodă: Folosind datele chestionarului EU-SILC pentru 2005-2010, am realizat o analiză a
gradului în care populația din România reclamă dificultăți în accesul la serviciile medicale,
comparativ cu media Uniunii Europene. Pe baza datelor disponibile prin EUROSTAT, am
calculat procentul din varianța datelor privind imposibilitatea de a răspunde nevoilor medicale
din cauza costurilor ridicate, procent care poate fi redus prin regresie simplă la factorul
deprivare materială. Analiza a inclus datele disponibile pentru 2010 din țările Uniunii
Europene, Croația, Isla nda, Norvegia, Elveția (N = 31).
Rezultate: Diferențele dintre categoriile sociale din România în ce privește obstacolul
reprezentat de costurile ridicate ale serviciilor medicale sunt mai mari decât diferențele similare
din Uniunea Europeană. În România, aceste diferențe sunt amplificate de diferența dintre
genuri. Deprivarea materială explică două treimi din variabilitatea datelor privind dificultatea
de a răspunde nevoilor medicale din cauza costurilor ridicate în 31 de țări incluse în analiză.
Concluzii: Impactul statutului social asupra accesului la serviciile medicale este mai mare în
România, comparativ cu media Uniunii Europene. Mai mult, povara dezavantajelor este
distribuită inegal între categoriile sociale. Persoanele cu un statut social mai scăzut suportă cea
mai mare parte a discrepanței față de media Uniunii Europene. Rezultatele studiului oferă astfel
pentru România imaginea unei societăți structural inechitabile.

Cuvinte cheie: inegalități în accesul la serviciile medicale,determinanți sociali ai sănătății,

inechitate în sănătate, costuri ridicate ca barieră de acces, România versus Uniunea Europeană

*CS II dr. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” Iași, Institutul de Cercetări Economice şi
Sociale “Gh. Zane” Iași, Email: bogdan.olaru@phenomenology.ro
Adresă de corespondenţă: Institutul de Cercetări Economice şi Sociale “Gh. Zane”, str. Teodor Codrescu 2,
RO-700481 Iași

6
 Introducere
Capacitatea sistemului medical de a
răspunde nevoilor medicale ale
cetățenilor este limitată de factori
diverși, dintre care subfinanțarea este
doar unul dintre cei mai discutați.
Responsabilitatea pentru deficiențele
cu care sunt adresate nevoile medicale
revine în acest caz structurilor
finanțatoare (în România, preponderent
structuri ale statului). Evident, lipsa
mijloacelor materiale este un obstacol
pentru îngrijirile medicale și din
perspectiva pacienților. Incapacitatea
de a plăti pentru tratament, atunci când
acesta nu este compensat, distanța prea
mare până la o clinică specializată sau
listele de așteptare prea lungi pun
obstacole serioase în calea tratării
afecțiunilor. Astfel de obstacole în
accesul la serviciile medicale vin din
afara sistemului medical. În Europa,
distribuția lor nu este uniformă,
întrucât ea depinde de nivelul de trai și
reflectă inechități în distribuția de
putere și de resurse [1]. O analiză
comparativă a determinanților sociali
în cadrul Uniunii Europene poate fi
foarte informativă pentru starea de
sănătate a populației din România și
pentru dificultățile pe care le au
potențialii pacienți în a accesa
serviciile medicale, mai ales în
condițiile în care asistăm în prezent la
un efort susținut de restructurare și
reorganizare a sistemului de sănătate
din România [2, 3, 4].
Studiul de față are două obiective.
Mai întâi, vom evalua evidențele
disponibile despre magnitudinea
discrepanței dintre România și celelalte
state membre ale Uniunii Europene în
ce privește obstacolele în accesul la
serviciile medicale, obstacole generate
de cauze materiale. Întrucât datele pot
fi analizate pe grupe de vârstă, gen,
7
nivelul educației și al venitului, vom
arăta că, deși considerabil mai mare,
distanța dintre cei defavorizați și cei
mai puțin defavorizați urmează în
România un pattern asemănător cu
media Uniunii Europene. Al doilea
obiectiv este sensibilizarea publicului
pentru problema inegalităților
inechitabile în accesul populației la
serviciile medicale și a cauzelor
socioeconomice care generează aceste
inegalități. Analize comparative
similare relevă impactul statutului
socioeconomic asupra stării de sănătate
în Europa [5,6,7,8]. Astfel de analize
sunt de altfel tot mai frecvente în
spațiul occidental [9]. Vom vedea că
dificultățile materiale întâmpinate d e
populația din România par să aibă o
pondere mai mare în ce privește
accesul la serviciile medicale,
comparativ cu media Uniunii
Europene. Mai mult, distribuția lor în
funcție de statutul socioeconomic
relevă date îngrijorătoare. Anumite
categorii dezavantajate suportă
presiunea factorilor materiali într-o
măsură mai mare în România, în timp
ce situația categoriilor avantajate din
țara noastră este, pe alocuri, similară
cu cea a categoriilor avantajate din
Uniunea Europeană. În consecință,
povara dezavantajelor etalate de
discrepanța dintre România și media
Uniunii Europene este inechitabil
distribuită între straturile sociale din
țara noastră. Această formă de
inegalitate în accesul la serviciile
medicale poate fi considerată
inechitabilă, din cel puţin două puncte
de vedere: pe de o parte, costurile
discrepanţei nu sunt uniform
distribuite; pe de altă parte,
inegalitățile îi afectează îndeosebi pe
cei cu un statut social defavorizat.
 Date și metodă
Analiza secundară de date
prezentată în acest studiu se bazează pe
datele disponibile prin EUROSTAT,
serviciul european de statistică [10].
Variabila pe care o avem în vedere este
procentul celor care raportează
imposibilitatea de a urma un tratament
sau de a consulta un medic în țările
Uniunii Europene din motive
financiare. Datele sunt culese prin
intermediul chestionarului „The
European Statistics of Income and
Living Condition” (EU-SILC). Anual,
se realizează o investigație pe baza
acestui chestionar în statele membre
ale Uniunii Europene, Croația, Islanda,
Norvegia, Elveția și Turcia. EU -SILC
conține un modul cu trei întrebări
privitor la starea de sănătate și patru
întrebări referitoare dificultățile
întâmpinate în a răspunde nevoilor
medicale. Formularea întrebărilor și
tipurile de răspuns sunt unificate prin
intermediul Anexei la Reglementarea
Comisiei Europene nr. 1983/2003 din
7 noiembrie 2003, ceea ce permite
compararea datelor obținute prin
intermediul acestui chestionar. Aceeași
anexă specifică și seria de date
biografice și socioeconomice care
urmează să fie înregistrată concomitent
cu răspunsurile la întrebările din
modulul referitor la sănătate.
Prin intermediul unui submodul
dedicat accesului la serviciile
medicale, respondenții sunt solicitați să
indice dacă au avut nevoie de un
examen medical sau de un tratament în
ultimele 12 luni fără să fi avut totodată
și posibilitatea de a satisface această
necesitate. Următoarea întrebare invită
la specificarea cauzelor pentru această
imposibilitate. Acestea pot fi alese pe
baza unei liste de motive care include:
1) nu mi-am putut permite, este prea
8
scump; 2) listă de așteptare; 3) nu am
putut aloca timpul necesar, din cauza
serviciului sau îngrijirii copiilor; 4)
prea departe pentru a călătorii sau lipsa
mijloacelor de transport; 5) teama de
medic / spital / consultație / tratament;
6) am dorit să aștept, ca să văd dacă
problema se rezolvă de la sine; 7) nu
cunosc un medic sau un specialist bun;
8) alte motive. Alte două întrebări
similare se referă separat la obstacolele
în calea consultațiilor și tratamentelor
afecțiunilor dentare și nu sunt incluse
în analiza de față.
Din lista motivelor indicate pentru
imposibilitatea de a răspunde nevoilor
medicale (bariere de acces), relevante
pentru dificultățile de natură materiale
sunt variantele de răspuns 1), 2) și 4).
EUROSTAT oferă posibilitatea de a
cumula răspunsurile celor care au ales
unul dintre aceste trei motive.
Rezultatele expuse în secțiunea
următoare se limitează la a reda
procentul celor care au indicat doar
primul motiv, exclusiv financiar, și
sunt prezentate în funcție de diferite
aspecte individuale și socioeconomice:
vârstă, gen, ocupație, nivelul educației
(trei niveluri) și al venitului (cinci
niveluri). În analiză sunt incluse datele
din 2005-2010, pentru Uniunea
Europeană și 2007-2010 pentru
România. Datele pentru ceilalți ani în
care a fost aplicat chestionarul (2004 și
2011) sunt momentan doar fragmentar
disponibile. Pentru 2012 nu sunt încă
date disponibile.
Investigarea cauzelor pentru
procentul ridicat al celor care reclamă
obstacole de ordin financiar în
satisfacerea nevoilor medicale în
România poate găsi un reper în analiza
prezentată în finalul acestui studiu. În
cazul persoanelor care numesc ca
barieră de acces costul ridicat al
serviciilor medicale, este foarte
plauzibil ca lipsa mijloacelor materiale
să joace rolul explicativ. Acest factor
ar trebui să se afle în corelație cu
variabila de interes din acest studiu.
Prin intermediul unei regresii simple
pe baza datelor disponibile în 2010
pentru statele Uniunii Europene,
Croația, Islanda, Norvegia și Elveția
(N = 31, în continuare „UE+”), am
calculat procentul de varianță a
valorilor variabilei privind
imposibilitatea de a răspunde nevoilor
medicale, procent care poate fi explicat
pe baza unei variabile care măsoară
gradul de deprivare materială.
Rezultatele sondajelor EU-SILC pun la
dispoziție date pentru două variabile
secundare care surprind situația
materială a respondenților: deprivarea
materială și deprivarea relativ la
condițiile locuinței („material and
housing deprivation”). În regresia din
acest studiu am inclus datele pentru
prima variabilă, deprivarea materială,
care funcționează ca variabilă
independentă, în timp ce variabila
dependentă măsoară imposibilitatea de
a răspunde nevoilor medicale din cauza
costurilor ridicate. Deprivarea
materială este definită ca situația în
care lipsesc cel puțin cinci itemi dintr-
o listă de obiecte sau activități
operaționalizate prin intermediul unor
variabile primare specificate în
Anexele la Reglementările Comisiei
Europene nr. 315/2006 din 22
februarie 2006 și nr. 362/2008 din 14
aprilie 2008 (de exemplu: stres
financiar; lipsa anumitor obiecte din
gospodărie; dificultăți în satisfacerea
unor nevoi de bază la nivel individual,
precum consultațiile medicale;
activități sociale, precum sport,
cinema, concerte; satisfacerea nevoilor
de bază ale copiilor aflați în îngrijire,
precum asigurarea a trei mese pe zi sau
a cărților adecvate vârstei lor etc.). Prin
9
comparație cu variabila „ housing
deprivation”, deprivarea materială este
un indicator mai relevant pentru
dificultățile de ordin material
întâmpinate de o persoană (derivând și
din itemi referitori la condițiile de
locuire), motiv pentru care am ales să o
includem în analiză.
Rezultate
Diferența dintre România și media
Uniuni Europene în privința barierelor
de acces de natură financiară este
prezentată în figura 1. Pentru România,
sunt disponibile date începând cu
2007. În calcului mediei Uniunii
Europene, numărul țărilor incluse
variază în funcție de an, în concordanță
cu procesul de extindere a Uniunii
(EU15 în 2004, EU25 în 2006, EU27
în 2007). Figura 1 face vizibilă
discrepanța dintre România și media
Uniunii Europene, în dezavantajul
României, în ce privește bariera
financiară de acces la serviciile
medicale. Întrucât nu se remarcă o
tendință evolutivă de-a lungul anilor
avuți în vedere, următoarele analize
comparative au luat în calcul media
valorilor pentru întreg intervalul de
timp, și anume: 2005-2010 pentru
Uniunea Europeană, respectiv 2007-
2010 pentru România.
Diferențele dintre răspunsurile la
cele două întrebări referitoare la
obstacolele în accesul la serviciile
medicale sunt detaliate în figurile 2-5,
în funcție de gen, vârstă și diferiți
indicatori socioeconomici. Se observă
că statutul social și apartenența la o
anumită categorie de vârstă acționează
cu o presiune mai mare sau mai mică
asupra posibilității de a răspunde
nevoilor medicale. De remarcat sunt
diferențele între genuri și grupele de
vârstă, deopotrivă pentru România și
Uniunea Europeană. Notabile sunt de
asemenea diferențele dintre grupele
definite pe baza categoriilor educație și
venituri. În cazul din urmă, discrepanța
între categoria inferioară și categoria
superioară este vizibil mai mare în
România, comparativ cu media Uniunii
Europene. Un tablou interesant este
oferit de distribuția în funcție de
statutul ocupațional a procentelor celor
care reclamă costurile ridicate ca
obstacol în accesul la serviciile
medicale, lucru asupra căruia vom
reveni în secțiunea Discuții.
Figura 6 redă procentul din varianța
valorilor variabilei privind
imposibilitatea de a răspunde nevoilor
medicale care poate fi explicată prin
intermediul variabilei deprivare
materială, pe baza unei regresii simple.
O regresie multiplă în care am luat în
considerare ca factori explicativi
suplimentari coeficientul Gini și
coeficientul S80/S20, nu diferă
semnificativ în privința indicatorilor R2
(rezultatele sunt disponibile la cerere).
Ca și coeficientul Gini, indicatorul
S80/S20 este o măsură a inegalității
distribuției veniturilor într-o țară. El se
referă la raportul dintre cei mai bogați
20% și cei mai săraci 20% cetățeni
dintr-o anumită țară, altfel spus,
proporția venitului total obținut de cei
cu veniturile cele mai ridicate raportat
la venitul obținut de cei cu veniturile
cele mai scăzute. Un indicator S80/S20
ridicat indică un nivel ridicat al
inegalității în distribuția veniturilor. În
2010, acest indicator a variat între 3.4
și 7.3 în 31 de state (UE+).
Independent de acești doi indicatori ai
inegalității distribuției veniturilor,
analiza noastră relevă că variabila
deprivare materială este per se
suficientă pentru a explica o mare parte
din distribuția valorilor în Uniunea
Europeană, în ce privește
10
imposibilitatea de a răspunde nevoilor
medicale din cauza costurilor ridicate
(R2 = 0.64, p < .000). Deși această
concluzie este destul de intuitivă,
rezultatele detaliate în figura 6 necesită
explicații suplimentare (cf. secțiunea
Discuții), întrucât aportul explicativ al
deprivării materiale este diferit atunci
când ne referim la variația diferenței
între răspunsurile privind
imposibilitatea de a răspunde nevoilor
medicale a celor care declară un nivel
primar, respectiv terțiar de educație (R 2
= 0.79, p < .000), inclusiv pentru
diferența de gen în cuprinsul nivelului
de educație primar (R 2 = 0.55, p <
.000), comparativ cu diferența dintre
nivelul inferior și superior al
veniturilor, cu un aport explicativ mai
mic, dar semnificativ statistic (R2 =
0.26, p < .003), fără a atinge nivelul
necesar pentru a fi semnificativ
statistic în cazul diferenței de gen
pentru nivelul inferior de venituri (R2 =
0.06, p = .157).
Discuție
Nu este un rezultat spectaculos
faptul că, prin comparație cu media
Uniunii Europene, un procent mai
mare din populația României reclamă
imposibilitatea de a consulta un medic
sau de a urma un tratament din cauza
costurilor prea mari. Temeiurile pentru
această stare de lucruri pot fi foarte
diverse, de la lipsurile materiale care
afectează indivizii în viața de zi cu zi
până la deficiențe în schema
asigurărilor de sănătate. În esență, un
nivel de bunăstare ridicat se reflectă
într-o stare de sănătate mai bună și
într-o mai bună acoperire a nevoilor
medicale, pe orice căi s-ar produce
aceasta (fonduri private sau publice,
coplată etc.).
Figura 1. Proporția persoanelor care declară că au avut dificultăți în obținerea unei examinări
medicale sau tratament din cauza costurilor ridicate în Uniunea Europeană şi România (%). Sursa
datelor: EUROSTAT.

Figura 2. Proporția persoanelor care declară că au avut dificultăți în obținerea unei examinări
medicale sau tratament din cauza costurilor ridicate, în funcţie de gen şi de vârstă (%). Sursa
datelor: EUROSTAT.

11
Figura 3. Proporția persoanelor care declară că au avut dificultăți în obținerea unei examinări
medicale sau tratament din cauza costurilor ridicate, în funcţie de gen şi nivelul de educaţie (%).
Sursa datelor: EUROSTAT. Nivelurile de educaţie conform ISCED 1997: nivelurile 0-2:
învățământ preșcolar și primar ; nivelurile 3 și 4: învățământ liceal și vocațional; nivelurile 5 și 6:
învățământ universitar și postuniversitar.

Figura 4. Proporția persoanelor care declar ă că au avut dificultăți în obținerea unei examinări
medicale sau tratament din cauza costurilor ridicate, în funcţie de gen şi de nivelul veniturilor
(%). Sursa datelor: EUROSTAT.

12
Figura 5. Proporția persoanelor care declară că au a vut dificultăți în obținerea unei examinări
medicale sau tratament din cauza costurilor ridicate, în funcţie de gen şi ocupaţie (%). Sursa
datelor: EUROSTAT.

Figura 6. Proporția explicată de variabila deprivare materială din varian ţa răspunsurilor

persoanelor care declară că au avut dificultăți în obținerea unei examinări medicale sau tratament
din cauza costurilor ridicate în EU+ (N=31), în 2010 (%). Sursa datelor: EUROSTAT.

13
 De asemenea, nu trebuie să
surprindă diferențele dintre genuri. În
România, ca și în alte state membre ale
Uniunii Europene, proporția mai
ridicată a persoanelor de sex feminin
care reclamă dificultăți în accesul la
serviciile medicale poate fi, foarte
probabil, efectul unei dezavantajări
socioeconomice, care se reflectă mai
departe în starea lor de sănătate și în
posibilitățile financiare mai reduse de a
apela la serviciile medicale. Totuși,
aceasta nu este singura interpretare
posibilă pentru discrepanța mare dintre
genuri în România. Rezonabilă este și
ipoteza unei determinări psihologice
sau chiar biologice a acestei
discrepanțe. Este posibil, cu alte
cuvinte, ca persoanele de sex feminin
să resimtă într-un grad mai mare nevoi
medicale, comparativ cu sexul
masculin, și, în consecință, să le
raporteze mai des, iar această situație
ar putea fi un fenomen mai pregnant
pentru populația din România. Ca
atare, și procentul persoanelor de sex
feminin din România care raportează
dificultăți în a răspunde nevoilor
medicale va fi mai mare decât cel al
persoanelor de sex masculin.
Comparația dintre România și media
Uniunii Europene face însă ca ipoteza
determinării psihologice să fie totuși
puțin plauzibilă. Discrepanța dintre
femei și bărbați este un rezultat
constant în România și Uniunea
Europeană, valabil pentru toate
categoriile socioeconomice, astfel că
nu avem motive să postulăm o
diferență de ordin psihologic în felul în
care femeile din România se raportează
la nevoile lor medicale, comparativ cu
femeile din alte țări (același argument
invalidează și ipoteza că, în România,
bărbații ar resimți mai puține nevoi
medicale sau ar raporta mai rar nevoile
14
lor medicale, comparativ cu bărbații
din alte țări, fapt contrazis de altfel de
evidența empirică). Mai probabil este
că dezavantajarea socioeconomică și
statutul mai precar al unei anumite
părți din populația feminină sunt
cauzele care explică diferența mare
dintre genuri în România, ca și
magnitudinea acestei diferențe,
comparativ cu diferența de gen medie
din Uniunea Europeană. Lucrul acesta
este susținut și de tabloul general al
inegalităților de gen, reprodus pentru
diferite categorii socioeconomice.
Rezultatul cel mai semnificativ al
acestei analize este evidența cu privire
la impactul major al factorilor
socioeconomici asupra accesului la
serviciile medicale. Diferențele dintre
România și media Uniunii Europene
arată că acest impact este sporit în țara
noastră. Privite din perspectiva
indicatorilor socioeconomici,
categoriile dezavantajate sunt cele cu
un nivel de educație și venituri mai
redus, categoriile cu vârste mai
înaintate și pensionarii. Deși
inegalitățile par să fie de natură
structurală, întrucât sunt reproduse, la
o scară mai mare sau mai mică, și în
țările membre ale Uniunii Europene,
dimensiunea inegalităților este diferită
în aceste state. La fel ca în cazul
discrepanței dintre genuri, distanța
dintre categoriile sociale este în
România pronunțat mai mare, ceea ce
conduce la imaginea unei societăți
profund inegalitare. Dezavantajarea
anumitor grupuri este mai pregnantă în
România, comparativ cu media Uniunii
Europene. Mai mult, magnitudinea
diferențelor dintre România și media
Uniunii Europene pentru aceleași
categorii sociale arată că povara
discrepanței față de țările membre mai
bogate este suportată în România, în
cea mai mare măsură, de populația
aparținând straturilor cu un statut
social mai puțin favorizat.
Această concluzie reiese din
tendința ascendentă a graficelor care
redau situația pentru România. Pentru
anumite categorii (nivelul terțiar de
educație, conform ISCED 1997,
categoriile de vârstă 16-24 și 25-34 de
ani și nivelul cel mai ridicat al
veniturilor) nu se observă diferențe
notabile față de media Uniunii
Europene. Discrepanța se manifestă
însă din ce în ce mai mult pe măsură ce
ne deplasăm spre categoriile de vârstă
mai înaintate sau spre nivelele de
educație și de venit mai scăzute. Mai
ales pentru primele categorii de vârstă,
pare intuitiv ca procentul celor care
raportează dificultăți în a răspunde
nevoilor medicale să fie redus și
similar cu media Uniunii Europene,
fapt explicabil prin starea de sănătate
în general mai bună până spre vârsta de
35 de ani și, implicit, prin dependență
mai redusă de serviciile medicale.
Distanța dintre România și celelalte
state din Uniunea Europeană devine
însă vizibilă odată cu înaintarea în
vârstă. Coerent cu această imagine este
și rezultatul din figura 5. Persoanele cu
un loc de muncă par să raporteze
aceleași valori pentru dificultățile în a -
și satisface nevoile medicale, fără o
diferență semnificativă între România
și Uniunea Europeană, în timp ce
categoria cea mai afectată în România
este cea a pensionarilor. O posibilă
explicație pentru situația complet
diferită din România în comparație cu
media Uniunii Europene ar putea fi
sistemul mai performant al asigurărilor
medicale în economiile dezvoltate din
Uniunea Europeană. Pensionarii din
alte state raportează, în medie, un nivel
similar de dificultăți ca și persoanele
angajate. Categoria cea mai
15
defavorizată în statele membre este, în
medie, cea a persoanelor fără un loc de
muncă.
Ultima figură expune o situație care
merită o analiză mai detaliată. Cum era
de așteptat, deprivarea materială este
un factor care explică mare parte din
variabilitatea datelor privind
imposibilitatea de a răspunde nevoilor
medicale în UE+ din cauza costurilor
ridicate. Mai exact, 64.9% din varianța
mediilor din cele 31 de țări incluse în
analiză este explicată prin factorul
deprivare materială. Totuși, cea din
urmă contribuie diferit la explicarea
diferențelor dintre categoriile
socioeconomice și dintre genuri.
Aproximativ 80% din variația
diferențelor dintre răspunsurile
aparținând nivelului terțiar, superior,
de educație și nivelului primar, de
bază, în statele UE+, poate fi pusă pe
seama variației condițiilor materiale.
Discrepanța dintre cele două ca tegorii
sociale în ce privește felul în care
resimt obstacolul financiar în accesul
la serviciile medicale se datorează
preponderent condițiilor în care trăiesc,
bunăstării sau privațiunii în general,
dar nu numai atât. Deși nivelul ridicat
de educație poate facilita cu un acces
mai ușor la serviciile medicale datorită
relației ușor de înțeles dintre educație
și veniturile mai ridicate, nivelul mai
redus al dificultăților în accesul la
serviciile medicale poate exprima pur
și simplu un nivel mai scăzut al nevoii
de a accesa aceste servicii. Este
rezonabil să presupunem acest lucru
pentru populația cu un nivel ridicat de
educație, dat fiind că cei mai mulți
dintre absolvenții de învățământ
superior beneficiază de un mediu mai
prietenos la locul de muncă și sunt,
eventual, mai dispuși să adopte sau să
suporte costurile unui stil de viață mai
sănătos. Explicații mai aprofundate nu
pot fi oferite în contextul acestui
studiu, dar aceste ipoteze pot fi punctul
de plecare al unor cercetări viitoare, cu
scopul de a elucida impactul factorilor
materiali asupra sănătății și asupra
accesului la serviciile medicale. Acest
pattern explicativ nu este însă reprodus
cu privire la categoriile de venit. Nici
acest lucru nu poate fi explicat în
condițiile metodologice ale analizei de
față. Cert este că apartenența la o
categorie de venituri superioară nu se
reflectă la fel de benefic asupra
accesului la serviciile medicale precum
apartenența la un nivel de educație
superior, un rezultat care merită
explorat în analize ulterioare.
Concluzii
Analiza noastră arată că diferențele
dintre categoriile sociale în România în
ce privește obstacolul reprezentat de
costurile ridicate ale serviciilor
medicale sunt mai mari decât
diferențele similare din Uniunea
Europeană. Mai grav, în România,
aceste diferențe se suprapun peste și
sunt amplificate de discrepanța dintre
genuri. Povara generală a Acknowledgment
dezavantajării este distribuită inegal
între categoriile sociale din România.
Inechitatea în distribuția dezavantajelor
poate fi pusă în evidență pe diferite căi.
O comparație a clivajului dintre mediul
urban și mediul rural ar livra probabil o
concluzie similară, după cum
sugerează deja alte studii [11].
Cauza decalajului față de media
Referințe
[1]. 1. Marmot M, Allen J, Bell R, Bloomer E, Goldblatt P, Consortium for the European
Review of Social Determinants of Health and the Health Divide (2012). WHO European
review of social determinants of health and the health divide. Lancet. 2012 Sep
15;380(9846):1011-29.
16
Uniunii Europene pare să fie în mare
măsură nivelul scăzut de trai.
Aproximativ două treimi din varianța
valorilor medii privind bariera
financiară în accesul la serviciile
medicale în Uniunea Europeană și alte
patru state poate fi dedusă din factorul
deprivare materială. Cauzele
decalajului pronunțat dintre categoriile
socioeconomice în România sunt mai
profunde și mai greu de evidențiat. Ele
sunt semnul distinctiv al unei societăți
în general profund inegalitare.
Reducerea inegalităților în
interiorul şi între statele membre și a
inegalităților dintre categoriile
socioeconomice este un imperativ al
politicilor europene [12, 13, 14].
România se remarcă printr-o
inegalitate accentuată între categoriile
socioeconomice şi printr-o distribuție
inegală a distanței care o separă încă de
țările membre ale Uniunii Europene. În
opinia noastră, această distribuție
inegală reflectă inechitate socială,
întrucât ea afectează cu preponderență
pe cei cu un statut social defavorizat.
Acest articol a fost realizat în
cadrul Proiectului „Studii post-
doctorale în domeniul eticii politicilor
de sănătate” POSDRU/89/1.5/S/61879
cofinanțat din Fondul Social European
prin Programul Operațional Sectorial
pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013.
[2]. Vlădescu C., Astărăstoae V, Scîntee SG. A health system focused on citizen’s needs.
Romania. Hospital services, primary health care and human resources. Solutions (III). Rev
Rom Bioet. 2010 Oct-Dec;8(4):89-99.
[3]. Frunza, S. Ethical responsibility and social responsibility of organizations involved in the
public health system. Rev Cercet Inter So, 2011, 32: 155-171.
[4]. Cojocaru, D. Appreciative Inquiry and Organisational Change. Applications in Medical
Services. Rev Cercet Inter So, 2012, 38: 122-131.
[5]. Mackenbach J-P. Health inequalities: Europe in profile. European Commission, 2006.
Available from:
http://www.dh.gov.uk/prod_consum_dh/groups/dh_digitalassets/@dh/@en/documents/digit
alasset/dh_4121584.pdf.
[6]. Mackenbach JP, Stirbu I, Roskam AJ, Schaap MM, Menvielle G, Leinsalu M, Kunst AE;
European Union Working Group on Socioeconomic Inequalities in Health. Socioeconomic
inequalities in health in 22 European countries. N Engl J Med. 2008 Jun 5;358(23):2468-
81.
[7]. Eikemo TA, Bambra C, Joyce K, Dahl E. Welfare state regimes and income-related health
inequalities: a comparison of 23 European countries. Eur J Public Health. 2008
Dec;18(6):593-9.
[8]. Aldabe B, Anderson R, Lyly-Yrjänäinen M, Parent-Thirion A, Vermeylen G, Kelleher CC,
Niedhammer I. Contribution of material, occupational, and psychosocial factors in the
explanation of social inequalities in health in 28 countries in Europe. J Epidemiol
Community Health. 2011 Dec;65(12):1123-31.
[9]. Oprea L. Ethical issues associated with social inequalities in health care. Rev Rom Bioet.
2010 Apr-Jun;8(2):3-6.
[10]. European Commission. Eurostat. Statistics Database [updated 2013 Jan 12; cited 2013 Jan
12]. Available from
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/search_database
[11]. Dragomiristeanu A. Reducing inequities in healthcare: a priority for European policies and
measure. Management in Health. 2010;16(1):14-19.
[12]. Commission of the European Communities. Communication from the Commission to the
European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the
Committee of the Regions. Solidarity in health: reducing health inequalities in the EU.
Brussels, 20.10.2009. COM(2009) 567 final. Available from: http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2009:0567:FIN:EN:PDF
[13]. The Council of the European Union. Council conclusions on closing health gaps within the
EU through concerted action to promote healthy lifestyle behaviours. OJ C 359.
9.12.2011:5-8. Available from: http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2011:359:0005:0008:EN:PDF
[14]. The European Parlament. Reducing health inequalities. European Parliament resolution of 8
March 2011 on reducing health inequalities in the EU (2010/2089(INI)). OJ C 199E.
7.7.2012:25-36. Available from: http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2012:199E:0025:0036:EN:PDF

17