Meşterul Manole

Opera dată este întratât de bine chibzuita încât este comparată în literatura
universală cu ceea ce au scris Dante şi Goethe. Fără îndoială putem spune că drama
dată este o capodoperă a lui Lucian Blaga care la şi făcut unul din marii dramaturgi
interbelici.

„Meşterul Manole” este considerat drept o operă expresionista care prezintă lumea
din perspectivă strict subiectivă, creând momente emoționale care transmit idei și stări
de spirit precum ar fi momentul: „Tot ce mai doresc e să mă laşi – să mă laşi să mă sui
în biserică”. Este o dramă expresionistă, fiindcă eroii sunt arhetipali în împrejurări
arhetipale. Faptele lui Manole sunt arhetipale, fiindcă a construi o mănăstire este un
act arhetipal, o reconstruire a universului. Personajul principal este măcinat interior
din cauza jertfei aduse de el “: În zid ea s-a stins, dar în mine ea tot mai strigă”, acesta
fiind trăsăturile unui personaj încadrat într-o operă expresionista.

Tendinţa personajului principal spre ideal şi permanentă nevoie de absolut, care o

observăm în procesul de construire a mănăstirii, este un element definitoriu al
expresionismului. Un alt element îl întâlnim când Manole trăieşte o stare puternică,
profund dramatică în legătură cu elanul vital al iubirii şi al creaţiei. El regretă că nu a
putut combina iubirea şi creaţia fiind nevoit să jertfească în numele creaţiei cu soţia
sa.

În concluzie pot să afirm că, o operă atât de complexă cu elemente meditative poate
scrie doar un geniu. Citind operele lui Lucian Blaga am înţeles de ce este întratât de
apreciat în literatura universal şi romană.