1

Babii

Student: Babii (Borfotină) Diana-Mihaela

Universitatea ,, Ștefan cel Mare”, Suceava
Facultatea de Nutriție și Dietetică
Departamentul de sănătate și dezvoltare umană
Sem. I, Grupa 1411 D
Disciplina: Anatomie

Marea și mica circulație

Aparatul cardiovascular (circulator) este un aparat care permite circulația sângelui și
limfei în corp pentru a transporta nutrienți, oxigen,
dioxid de carbon.
Vasele de sânge mari (artere, vene), mici (capilare)
sau intermediare (arteriole, venule), străbat întreg
corpul, transportând prin ele substanţe esenţiale
pentru viaţă. După conţinutul sângelui în gaze
precum şi în alte substanţe, circulaţia are două
componente majore, una arterială şi cealaltă venoasă.

Aparatul cardiovascular asigură circulaţia

sângelui şi a limfei în organism. Prin aceasta se
îndeplinesc două funcţii majore: 

1.  distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism; 

2. colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi. 

Forţa motrice a acestui sistem este inima. În timp ce arterele reprezintă conductele de
distribuţie, venele, rezervoarele de sânge, asigurând întoarcerea acestuia la inimă, iar
microcirculaţia (arteriole, metarteriole, capilare, venule), teritoriul vascular la nivelul căruia
au loc schimburile de substanţe şi gaze.

Inima
1
Babii

Rolul fundamental al inimii este acela de a pompa sânge. Fiecare parte a inimii este
echipată cu două seturi de valve care, în mod normal, impun deplasarea sângelui într-un
singur sens.

  Valvele atrio-ventriculare (mitrală şi tricuspidă), care separă atriile de ventricule, se

deschid în timpul diastolei, permiţând sângelui să treacă în ventricule. Aceste valve se
închid în timpul sistolei, interzicând trecerea sângelui înapoi în atrii.
  Valvele semilunare (aortice şi pulmonare) se deschid în timpul sistolei, permiţând
expulzia sângelui în artere, şi se închid în diastolă, împiedicând revenirea sângelui în
ventricule.

Ciclul cardiac

Un ciclu cardiac este format dintr-o sistolă şi o diastolă (sistola reprezintă contracţia
miocardului, iar diastola se referă la perioada de relaxare), iar pentru o frecvenţă de 75 bătăi
pe minut, durează 0,8 secunde. Durata unui ciclu cardiac este invers proporțională cu
frecvenţa cardiacă.
Ciclul cardiac începe cu sistola atrială care durează 0,1 secunde şi o precede pe cea
ventriculară. Ventriculele se află la sfârşitul distolei, sunt aproape pline cu sânge, iar sistola
atrială definitivează această umplere. În timpul sistolei atriale are loc o creştere a presiunii în
atrii. Sistola atrială este urmată de diastola atrială care durează 0,7 secunde. În paralel şi
corespunzător începutului diastolei atriale, are loc sistola ventriculară care durează 0,3
secunde şi se desfăşoară în două faze : 

 faza de contracţie izovolumetrică (începe în momentul închiderii valvelor atrio-

ventriculare şi se termină în momentul deschiderii valvelor semilunare.)
 faza de ejecţie (începe cu deschiderea valvelor semilunare şi se termină în momentul
închiderii acestora.) Urmează apoi diastola ventriculară, care durează 0,5 secunde.
Când presiunea din ventricule devine inferioară celei din arterele mari, are loc
închiderea valvelor semilunare, care împiedică reîntoarcerea sângelui în ventricule.
1
Babii

Marea şi mica circulaţie

În alcătuirea arborelui vascular se disting două teritorii de circulaţie: circulaţia mare —
sistemică, şi circulaţia mică — pulmonară.

Circulația (mică) pulmonară

Circulația mică sau pulmonară asigură oxigenarea sângelui, aducând în contact intim sângele
neoxigenat cu pereții alveolelor pulmonare din plămâni. Această circulație nu servește direct
nevoile metabolice ale țesuturilor corpului. Sângele neoxigenat din corp intră în inimă, în
atriul drept, adus de venele cave superioară și inferioară, iar de aici, ajunge în ventriculul
drept. De aici, sângele este pompat în trunchiul pulmonar care, după un scurt traseu, se divide
în arterele pulmonare dreaptă și stângă. La nivelul plămânilor, fiecare arteră pulmonară se
ramifică în artere lobare, arteriole și capilare.Acestea înconjoară alveolele pulmonare și, la
nivelul lor, are loc oxigenarea sângelui.
Sângele oxigenat este colectat de venule și, ulterior, în câte două vene pulmonare care
părăsesc fiecare plămân. Cele patru vene pulmonare se întorc la inimă unde descarcă sângele
oxigenat la nivelul atriului stâng. Plămânii sunt singurele organe conectate direct cu inima.

Circulația mare (sistemică)

1
Babii

Circulația mare (sistemică) furnizează sânge ,,funcțional", adică asigură atât aprovizionarea
cu oxigen, nutrimente și alte substanțe necesare funcționării țesuturilor, cât și preluarea
dioxidului de carbon și a produșilor de metabolism de la toate țesuturile corpului.
*Circulația sistemică începe cu ventriculul stâng, de unde pleacă artera aortă și se încheie în
atriul drept, unde sângele este adus de venele cave.
Artera aortă prezintă o scurtă porțiune ascendentă, cârja aortică, și un segment descendent,
care se bifurcă, la nielul abdomenului, în artera iliacă comună dreaptă și stângă. Din aortă se
desprind toate arterele mari. Astfel, din porțiunea ascendentă se desprind trunchiul
branhiocefalic drept, carotida comună stângă și artera subclaviculară comună dreaptă.
Trunchiul brahiocefalic se împarte în arterele subclaviculară dreaptă și artera carotidă comună
dreaptă. Din arterele carotide provin artere și arteriole care vor iriga organele gâtului, feței și
encefalului. Arterele subclaviculare se ramifică în artere și arteriole, care vor iriga țesuturile
membrelor superioare. Din segmentul descendent al aortei se desprind ramuri esofagiene,
bronhice, intercostale din regiunea toracică, iar din regiunea abdominală a aortei descendente
se desprind trunchiul celiac, arterele mezenterice, arterele renale și cele genitale, care vor iriga
organele din cavitatea abdominală și cea pelvică. Arterele iliace comune se bifurcă în artera
iliacă internă, ce irigă organele din micul bazin și artera iliacă externă, care irigă organele
membrului inferior. Deși inima pompează ritmic, sângele curge continuu prin vase, datorită
elasticității pereților arterelor mari. Astfel, fiecare nouă cantitate de sânge expluzat cu
presiune de sistola ventricului stâng determină distensia pereților aortei.

În diastolă, energia acumulată de pereții arterei este consumată pentru revenirea

acestora la dimensiunile din repaus și aceasta determină împingerea sângelui spre
1
Babii

țesuturi, deoarece întoarcerea în inimă este blocată de valvulele semilunare închise. Pe

măsură ce se depărtează de inimă, fiecare arteră se ramifică în artere mai mici,
arteriole și metaarteriole , care se continuă cu capilarele. Viteza de circulație a
sângelui scade de la 0,5m/s în aortă și vasele mari, la 0,7mm/s în capilare. Capilarele
din diverse țesuturi prezintă o serie de variații legate de activitatea metabolică și
gradul de solicitare a acestora. Astfel, miocardul prezintă un număr dublu de capilare
față de mușchiul striat, iar în mușchiul striat, aflat în repaus, numărul de capilare
funcționale este de 10 ori mai mic decât cel al capilarelor funcționale din timpul
activității musculare. Numărul de capilare funcționale dintr-un teritoriu tisular depinde
de tonusul sfincterului precapilar aflat la limita dintre metaarteriole și capilar. Dinspre
capătul venos al capilarelor, sângele este colectat de sistemul venos, ale cărui vase
terminale sunt vena cavă superioară venei cave inferioare, care intră în atriul drept al
inimii. Vena cavă superioară provine din unirea trunchiului brahiocefalic drept cu cel
stâng, fiecare fiind rezultatul confluenței venelor jugulare care aduc sânge venos de la
organele capului și gâtului, cu venele sublaviculare care colectează sângele venos de la
nivelul membrelor superioare. Vena cavă inferioară provine din unirea venelor iliace
comune, care aduc sânge venos de la membrele inferioare și organele micului bazin.
Pe traseul său ascendent spre inimă, vena cavă inferioară primește sânge venos adus
de venele genitale, renale, hepatice, diafragmatice și lombare. Venele splenice,
mezenterică superioară și inferioară, se unesc și formează vena portă, care irigă ficatul,
iar de la ficat, sângele venos este preluat și condus la vena cavă inferioară prin venele
hepatice. Întoarcerea venoasă este favorizată de o serie de factori cum sunt: aspirația
toracică, datorată scăderii presiunii cavității tracice în timpul inspirației, contracțiile
musculaturii membrelor care comprimă venele, pulsațiile arterelor care comprimă
venele învecinate, presiunea capilară care împinge sângele spre vase mai mari, atracția
gravitațională.
1
Babii

 Webografie: https://sistemulcirculator.weebly.com/activitatea-
cardiac259.html
https://sistemul-circulator4.webnode.ro/news/vasele-de-s%C3%A2nge%2C-
circula%C5%A3ia-mare-%C5%9Fi-circula%C5%A3ia-mic%C4%83/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_cardiovascular

https://prezi.com/ehjkrkq52mz3/circulatia-mare-si-circulatia-mica/?
frame=186c478603ab1c9c515f2b49b35bf5d96c70ed2d

 Bibliografie: Corina Ciucu, Memorator de biologie. Editura Booklet, București, 2009. ISBN

978-973-1892-21-4