Ana Aslan (n. 1 ianuarie 1897, la Brăila – d.

20 mai 1988, la
București) a fost medic român specialist în gerontologie, academician
din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie
(1958 - 1988).

În timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit soldații în

spitalele militare din spatele frontului de la Iași. După întoarcerea la
București, în anul 1919, ea a lucrat alături de marele neurolog
Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, a absolvit Facultatea de
Medicină. Este numită preparator la Clinica II din București, condusă
de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă și în alcătuirea tezei
de doctorat.

Urmează o activitate didactică și spitalicească la Filantropia,

Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină din București,
Clinica Medicală din Timișoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine șeful
Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București.
Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează
procaina în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit la pat
din cauza unei crize de artroză. Continuă cercetările într-un azil de
bătrâni și evidențiază importanța procainei în ameliorarea
tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obține rezultate remarcabile,
care sunt comunicate Academiei Române.

A încercat să amelioreze tulburărilor distrofice legate de vârstă,

aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de
Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat
tratament cu Gerovital: Josif Broz Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov,
J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer,
Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (în
colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric
Aslavital, brevetat și introdus în producția industrială în 1980.
Invenții

1952 - prepară vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat în

peste 30 de țări

1980 - a inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu,

Aslavital, produs geriatric.

Ana was the youngest of four children, two brothers and two
sisters, born to Margarit and Sofia Aslan. Ana was said to be a very
intellectual child, learning to read and write already by age four. At
the age of 13, her father died, and her family then moved to
Bucharest, Romania. It was in Bucharest where she began her
studies. She graduated from the Central School of Bucharest in 1915.
The premature death of her father, whom she was close to, was said
to be the reason she wanted to become a physician. Although the
medical field was not a desirable field for women to enter, Ana Aslan
decided that was the path she wanted to pursue and attended the
Faculty of Medicine from 1915 to 1922. Her mother did not support
this decision of becoming a physician because of financial strains, so
Ana Aslan went on a hunger strike until her mother accepted her
medical career. During her time in undergraduate studies, she
attended to soldiers as a nurse during the First World War.

Ana Aslan was considered a pioneer/paionir/ of social

medicine. Years after becoming the head of the physiology
department at the Institute of Endocrinology of Bucharest, she
founded the Institute of Geriatrics of Bucharest. Ana Aslan, in 1959
organized the Romanian Society of Gerontology and Geriatrics. The
Romanian Society of Gerontology was the first in the world to
channel its research into clinic, experimental, and social researches,
devise a therapeutic strategy to prevent the process of aging, and
organize and national health network for the prevention of aging.
Her drug was used by many famous politicians and celebrities
around the world, including John F. Kennedy.

"Leon Bernard" Prize, important distinction granted by the

World Health Organization in 1982.
Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor,
premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton
armat, realizator de multiple invenții și soluții unice în proiectarea și
construirea podurilor și a construcțiilor industriale, pentru fundația
cheiurilor portuare și a docurilor, precum și a silozurilor de grâu prin
folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială. A
proiectat liniile ferate Adjud - Târgu Ocna, realizând primele poduri
combinate - șosea și cale ferată din țara noastră (1881 - 1882). A
proiectat și construit numeroase poduri metalice, înlocuindu-le pe
cele necorespunzătoare, executate de firme străine, așa cum ar fi
podul peste Siret, la Cosmești, de 430 m lungime (1888). Sprijinindu-
se pe invenții proprii, construiește, pentru prima oară în lume,
silozuri din beton armat la Brăila și Galați.

Complexul de poduri de la Cernavodă

Podul lui Saligny de la Cernavodă

În anul 1885, ca de obicei când era vorba de mari lucrări inginerești

publice, guvernul român a organizat un concurs internațional pentru
proiectul unui pod de cale ferată peste Dunăre, la Cernavodă.
Nemulțumită de ofertele prezentate de firme străine, atât Comisia de
adjudecare a ofertelor, alcătuită din specialiști români și străini, cât și
Direcția generală a Căilor Ferate Române iau decizia de a încredința
dificila lucrare inginerului român Anghel Saligny și colaboratorilor săi.

Astfel, la 21 octombrie 1890, în prezența regelui Carol I, era marcată

începerea lucrărilor pentru noul pod. La numai cinci ani de la
începerea lucrărilor, în ziua de 14 septembrie 1895, în prezența
regelui și a unei numeroase și entuziaste asistențe, era inaugurat
sistemul de poduri de cale ferată ce traversează Dunărea între Fetești
și Cernavodă, proiectat și construit sub coordonarea lui Anghel
Saligny și purtând numele regelui Carol I.
Așa cum o dovedește însăși împlinirea unui secol (1895 - 1995) de
funcționare neîntreruptă, sistemul de poduri de la Cernavodă este o
adevărată operă de artă inginerească, cea mai grandioasă de acest fel
din Europa continentală la ora construirii sale și încă multă vreme
după aceea.

Sistemul cuprinde două poduri principale, cu deschideri între 140 și

190 metri și cu o înălțime liberă de 30 de metri, precum și o serie de
alte lucrări. Dintre numeroasele soluții absolut originale care au fost
aplicate cu succes la realizarea podului de la Cernavodă, vom aminti
aici numai una: folosirea, în premieră mondială la astfel de lucrări, a
oțelului moale – fapt ce a contribuit la durabilitatea acestei lucrări,
dovedită timp de 100 de ani.

Complexul original de poduri de la Cernavodă se compunea dintr-un

pod peste brațul Borcea (unul dintre brațele Dunării), unul peste
Dunăre și un viaduct peste balta Iezerului, desființat în 1969, în urma
desecării acestei bălți, și înlocuit cu un terasament de rambleu. Podul
de la Cernavodă a fost, la acea vreme, cel mai lung pod din Europa și
unul dintre principalele poduri metalice cu deschidere mare din lume
având o deschidere de 4.088 m între malul stâng și cel drept al văii
Dunării.

Podul de la Cernavodă, dublat astăzi de un sistem de poduri

combinate, construit tot de ingineri români, rămâne cel mai
important simbol al ingineriei românești din perioada de început,
examenul său de maturitate, trecut cu strălucirea dată de împlinirea
secolului de existență și funcționare neîntreruptă.

Anghel Saligny 19 April 1854, Șerbănești, Moldavia – 17 June 1925,

Bucharest, Romania) was a Romanian engineer, most famous for
designing the Fetești-Cernavodă railway bridge (1895) over the
Danube, the longest bridge in Europe at that time. He also designed
the storage facilities in Constanța seaport, one of the earliest
examples of reinforced concrete architecture in Europe.

In all of his works (bridges, roads, silos, ports etc.), new elements
are to be found. Some of them were considered great technological
advances at the time.

Saligny drew the plans for the Adjud–Târgu Ocna railway, which
included the first mixed-use (railway and highway) bridges in
Romania (1881–1882). He was also involved in the construction of
numerous other metallic bridges, such as the one at Cosmești over
the Siret river, which measured 430 m in length.

Between 1884 and 1889, Saligny planned and built the first silos in
the world made of reinforced concrete, which are preserved today in
Constanţa, Brăila, and Galați. In the port of Constanța, he designed a
special pool to allow oil export and two silos for grain export.

King Carol I bridge at its inauguration

Saligny's most important work was the King Carol I Bridge over the
Danube at Cernavodă. Construction work for the bridge started 26
November 1890, in the presence of King Carol I of Romania. The
bridge has five openings, with four being 140 m wide, and the
central one spanning 190 m. To allow ships to pass under the
bridge, it was raised 30 m above the water. The endurance test was
performed on the official opening day, when a convoy of
locomotives drove on it at 85 km/h. The bridge at Cernavodă
measures 4,037 m in length, with 1,662 m over the Danube, and 920
m over the Borcea Arm. At the time, it was the longest bridge in
Europe, and the second longest bridge in the world. The structure
was famous for its era, competing with Gustave Eiffel's engineering
works in France — the Garabit viaduct and the Eiffel Tower in Paris.