Stela BOTNARU Alina ŞAVGA Vladimir GROSU Mariana GRAMA

DREPT PENAL
Partea generală
Volumul I

Editia aII-a
)

CARTIER
jur i d i c

~ ~~~~~"W"" ----"""' _
CARTIER0
Editura Cartier, SRL, str. Bucureşti, nr.68, Chişinău, MD2012.
Tel.lfax: 24OS 87,tel.:240195.E-mail: cartier@cartier.md
Editura Codex 2000,SRL, StradaToamnei. nr.24,sectorul2, Bucureşti.
Tel.lfax: 2108051.E-mail: codexcartier@go.ro
Difuzare:
Bucureşti: StradaToamnei, nr.24,sectorul2.
CUVÂNT ÎNAINTE
Tel.lfax: 21080 51.GSM: 074430491S.
Chişinău: bd. Mircea cel Bătrîn, nr.9,sectorulCiocana. Tel.:34 6461.
Ştiinţa dreptului penal, această disciplină juridică infinit de complexă, este
Cărţile CARTIER pot fiprocurateÎntoate librăriile bunedin România şi Republica Moldova.
LIBRĂRIILE CARTIER într-o neîncetată şi intensă transformare. Când se pare că ultimul cuvânt s-a
CasaCărţii Ciocana, bd. Mircea cel Bătrîn, nr.9, Chişinău. Tel.: 346461.
librăria din Hol, str. Bucureşti, nr.68, Chişinău. Tel.lfax: 241000.
spus în această ştiinţă, abia atunci se descoperă că s-a mai născut o perspectivă
a unor noi şi vaste orizonturi. Nimeni nu ar putea constata, la un moment dat,
Colecţia Cartier juridic este coordonatăde Viorel Frunză
Editor: GheorgheErizanu că s-a deschis ultima perspectivă, fiindcă este imposibil să se precizeze care vor
Autori: StelaBotnaru (cap.4,6,8,14,19);Alina Şavga (cap.3,S,10,11, 12,21); Vladimir Grosu (cap.7,9,
13,17,20,22), Mariana Grama (cap.1,2,15,16,18).
fi aspectele societăţii de mâine, bazele ei juridice, concepţiile şi năzuinţele ce o
Recenzent: Costică Bulai, profesoruniversitar, doctor,judecător laCurteaConstituţională a României. vor frământa. Căci prin natura sa intimă, ca şi prin substanţa sa, ştiinţa drep-
Lector: Valentin Guţu
Copertaseriei:Vitalie Coroban tului penal este în cea mai strânsă dependenţă de această infinitate de faţete ale
Coperta:VitalieCoroban celui mai instabil conglomerat: societatea omenească.
Design: Victoria Dumitraşcu
Tehnoredactare: Victoria Dumitraşcu Profundele transformări social-economice pe care societatea le-a cunos-
Prepress: Editura Cartier
Tipar: Combinatui Poligrafic (nr.S2033)
cut în evoluţia sa au marcat, cum era şi firesc, în mod direct şi evoluţia drep-
tului. in acest context, o tendinţă constantă în planul evoluţiei dreptului a fost
StelaBotnaru, Alina Şavga, Vladimir Grosu, Mariana Grama
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ şi este apariţia unor norme şi instituţii noi în cadrul ramurilor de drept ce
Ediţia a II-a, septembrie2005 formează sistemul dreptului. Dreptul penal a fost determinat în evoluţia sa de

© StelaBotnaru, Alina Şavga, Vladimir Grosu, Mariana Grama, pentru prezenta ediţie. Această ediţie a schimbările produse în realitatea socială supusă reglementării proprii. Ţinând
apărut În2005la Editura Cartier. Toatedrepturilerezervate. seama de faptul că prin intermediul normelor, dreptul penal protejează în
Cărţile Cartiersunt disponibile Înlimita stocului şi a bunuluide difuzare.
modul cel mai eficace ordinea de drept, pe cale de consecinţă, ordinea socială,
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii se recunoaşte că această ramură a dreptului reprezintă în cadrul sistemului
Dreptpenal.Partea generală: [man.] I StelaBotnaru, Alina Şavga, Mariana Grama,...- Ch.: Cartier, unitar mijlocul principal de apărare a celor mai importante valori sociale.
2005(Combinatul Poligr.). - 624p.- (Col. Cartierjuridic I coord.Viorel Frunză).
ISBN 9975-79-329-0 Noile norme şi instituţii sunt implementate în practica judiciară în măsura
CZU 343.2(07S.8) în care sunt prevăzute de Codul penal. Codul penal adoptat la 18 aprilie 2002 a
082
iscat ideea studierii şi tălmăcirii lui. Atât cât el a inclus instituţii noi, este abso-
ISBN 9975-79-329-0
lut necesară explicarea acestora celor care doresc să le cunoască şi să le aplice.
Mai ales nu trebuie uitat un lucru, şi anume că ştiinţa penală de astăzi deseori
este în dezacord vădit cu normele în vigoare.
Un manual de drept penal ar fi în acest context binevenit. Un manual în-
seamnă o dezvoltare de principii, bazată pe analiza acestora. Fiind mai presus
de simplul comentariu, manualul conţine explicaţia pe larg a controverselor
şi discuţiilor în vederea celei mai bune interpretări. Oricare ar fi principiul
adoptat de legea pozitivă, oricare ar fi teoria preconizată de legiuitor, oricare
ar fi sistemul codificării, toate acestea sunt analizate în manual, astfel încât
interpretul este în măsură să afle sensul, întinderea şi conţinutul fiecărei dis-
poziţii de lege.
6 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Ţinând seama de cerinţele înaintate faţă de manualul de drept penal,
autorii acestuia - S. Botnaru, M. Grama, A. Şavga, V. Grosu - au tins să facă o
lucrare care ar putea servi şi generaţiile de jurişti care vor veni în viitor, rărnâ­
nând la fel de utilă şi actuală.
Materialul utilizat a fost sistematizat în ordinea în care normele şi institu-
ţiile sunt examinate în Codul penal.
Astfel, Capitolul I cuprinde o introducere în studiul dreptului penal. Păs­
trând consecutivitatea ideilor de expunere, sunt propuse spre însuşire: no-
ţiunea, caracteristicile şi obiectul dreptului penal; politica penală; conexiunea
dreptului penal cu alte ramuri de drept; principiile dreptului penal; izvoarele
dreptului penal; ştiinţa dreptului penal. Întrucât acest capitol include dispozi-
ţiile generale ale dreptului penal, ele sunt elucidate astfel încât celui ce le stu-
diază să-i fie absolut clar despre ce este vorba şi, mai mult decât atât, să poată fi
memorate pentru a fi reţinute în ulterioara examinare a materiei studiate.
În Capitolul II, luându-se în consideraţie faptul că până la momentul ac-
tual nu s-a întreprins vreo cercetare sistematizată a evoluţiei dreptului penal,
s-a încercat a o face, prin evidenţierea perioadelor istorice de dezvoltare a nor-
melor, instituţiilor şi actelor normative, care le-au caracterizat.
În continuare în Capitolul III, Legea penală, sunt propuse spre însuşire
următoarele obiecte de referinţă: noţiunea de lege penală; categorii de legi
penale; scopul legii penale; norma juridice-penală, interpretarea legii pena-
le; aplicarea legii penale în timp şi în spaţiu. În acest compartiment autorii
manualului au modificat tratarea anterioară a materiei, incluzând şi anumite
obiective noi.
Capitolele IV, V, VI vizează instituţiile de bază ale dreptului penal: infrac-
ţiunea, raportul juridic penal, componenţa infracţiunii, elucidându-se aspectele
lor constitutive.
În Capitolele VII-X sunt analizate detaliat elementele componenţei infrac-
ţiunii: obiectul infracţiunii, latura obiectivă a infracţiunii, subiectul infracţiu­
nii, latura subiectivă a infracţiunii. Aceste compartimente constituie o parte
din miezul ştiinţific al cercetării efectuate. Expunerea coerentă, concretă şi
exemplificată a problemelor studiate ajută la formularea conceptelor, la iden-
tificarea deosebirilor şi acumularea cunoştinţelor pentru cei care tind să le
perceapă.
Este semnificativ şi Capitolul XI, Răspunderea penală, în care instituţia
dată este expusă într-o altă dimensiune prin intermediul noţiunii, al formelor,
principiilor răspunderii penale, mecanismului de realizare a răspunderii pe-
nale, prin temeiul răspunderii penale.
7
Capitolul XII, Formele infracţiunii intenţionate, reprezintă un studiu com-
plet al etapelor de desfăşurare a infracţiunii intenţionate şi al formelor infrac-
ţiunii intenţionate în raport cu etapele de desfăşurare.
Capitolul XIII, Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni, conţine: considera-
ţiunile generale, infracţiunea unică şi pluralitatea de infracţiuni.
Capitolul XV, Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, cuprinde
cauzele care permit cetăţenilor să-şi realizeze plenar apărarea drepturilor
şi libertăţilor ce le sunt garantate: legitima apărare, reţinerea infractorului,
starea de extremă necesitate, constrângerea, riscul întemeiat şi alte cauze care
înlătură caracterul penal al faptei.
Atât Partea generală, cât şi Partea specială a Codului penal prevăd norme
care au menirea de a eficient iza lupta împotriva criminalităţii organizate.
Astfel, Capitolul XV, Participaţia, constituie un studiu multilateral în care s-a
făcut o încercare pozitivă de a valorifica cele mai noi implementări doctrinare
şi de practică judiciară referitoare la participaţie în contextul asigurării unei
sancţionări corespunzătoare a persoanelor-participante.
Nu mai puţin complex se prezintă Capitolul XVI, Liberarea de răspundere
penală, important nu doar din punct de vedere teoretic, ci şi al aplicabilităţii
practice.
În Capitolul XVII, Pedeapsa penală, se face o analiză amplă a noţiunii şi
a caracteristicilor pedepsei, la fel sunt detaliate categoriile de pedepse aplicate
persoanelor fizice, precum şi cele aplicate persoanelor juridice.
Lupta împotriva criminalităţii - în înţelesul larg de faptă vătămătoare
săvârşită de om împotriva altui om - se confundă cu istoria societăţii umane
şi a cunoscut, de-a lungul veacurilor, importante mutaţii în ceea ce priveşte
ideile referitoare la rostul sau la justificarea pedepsei, iar problema individua-
lizării pedepselor se află implicată în toate doctrinele penale care, în ultimele
două secole, începând de la constituirea şcolii clasice, au marcat evoluţia poli-
ticii penale. În contextul dat, Capitolul XVIII, Individualizarea pedepse lor, are
menirea de a explica, pentru o mai exactă înţelegere, problemele pe care le
ridică procesul de individualizare a pedepselor, întru fixarea poziţiilor drep-
tului penal referitoare la pedeapsă, în raport cu diverse idei privitoare la repre-
siune. S-a acordat o atenţie specială aplicării unei pedepse mai blânde decât
cea prevăzută de lege; acordului de recunoaştere a vinovăţiei; infracţiunii ne-
consumate; recidivei de infracţiuni; participaţiei; concursului de infracţiuni;
cumulului de sentinţe şi executării hotărârii unui stat străin.
În Capitolul XIX, Liberarea de pedeapsă penală, sunt formulate noţiunile
generale şi specificate tipurile liberării de pedeapsă penală, detaliate astfel în-
cât să fie clare litera şi sensul legii penale.
8 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Capitolul XX, Măsurile de siguranţă, remarcă aspectele generale şi speciale
ale măsurilor de siguranţă.
Capitolul XXI, Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele
condamnării, vizează amnistia, graţierea, împăcarea, antecedentele penale şi
reabilitarea judecătorească.
Conotaţia semantică a unor termeni sau expresii cuprinse în capitolul XXII,
Calificarea infracţiunii, va facilita de asemenea aplicarea normelor penale. Ca-
lificarea infracţiunilor în cazul unui concurs de infracţiuni, al concurenţei
normelor penale, permite determinarea şi constatarea juridică a corespunderii
exacte dintre semnele faptei prejudiciabile săvârşite şi semnele componenţei in-
fracţiunii imputate.
În lucrarea de faţă fiecare autor a făcut analiza textului de lege, înfăţişând
în acelaşi timp problemele care continuă să dea naştere la discuţii în cadrul
literaturii juridice sau a practicii judiciare şi adoptând, uneori cu privire la
aceste probleme, un punct de vedere propriu.
Aşadar, manualul de drept penal (partea generală) este ferit de iraţiona­
lismul pur teoretic, îmbinând extrem de reuşit doctrina ştiinţifică cu practica
judiciară, prezentând, totodată, şi o confruntare pozitivă a opiniilor, poziţiilor
şi concepţiilor existente vizavi de un aspect sau altul ale problemei.
Demersul ştiinţific este cu atât mai important, cu cât sunt încă numeroase
situaţii contradictorii, lămurite în această sursă.
Concluziile ce pot fi desprinse din conţinutul materiei expuse apreciază
originalitatea sa, iar unele vin chiar să schimbe opiniile existente până acum.
Mentalitatea perimată a timpului de odinioară, asociativitatea raţiunii
umane, unele stereotipuri formate în procesul activităţii practice - toate aces-
tea pot fi depăşite prin apelarea la cercetările ştiinţifice din domeniul dreptu-
lui penal.
Tocmai în ideea suplinirii acestor deficienţe apare, în calitate de mostră de
interpretare doctrinară, prezenta lucrare.
Lucrarea reprezintă un studiu ştiinţifico-didactic profund, conţinând o
totalitate de idei noi, care permit formularea unor generalizări superioare ce-
lor existente anterior; ea poate fi recomandată celor interesaţi în speranţa că va
fi utilă mai multe decenii înainte.
Prof univ., dr. Costică Bulai,
judecător la Curtea Constituţională
a României
Capitolul 1
INTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUI PENAL
Secţiunea t. DREPTUL PENAL - RAMURĂ A DREPTULUI
§1. Noţiunea şi caracteristicile dreptului penal
Omenirea, în decursul istoriei sale, a parcurs etape interesante prin prisma
evolutiei
, fenomenului criminalităţii,, , a măsurilor de apărare socială pe
dar si
care le-a adoptat pentru a bloca, diminua şi preveni unul dintre acele flageluri
care, în decursul veacurilor, au produs însemnate pagube umane, morale şi
materiale.
Secolul XX şi începutul secolului XXI, cu progrese remarcabile pe plan
tehnice-ştiinţific şi sub raportul nivelului de dezvoltare al civilizaţiei umane,
reprezintă, din păcate, şi un record în evoluţia fenomenului criminalităţii. De
la an la an infracţionalitatea a cunoscut creşteri alarmante. Mergând de la in-
fracţiuni cu un pericol social redus şi până la infracţiuni săvârşite de grupuri
organizate, premeditate şi cu urmări deosebit de grave, uneori afectând înseşi
structurile de bază ale societăţii, criminalitatea s-a aflat într-o permanentă
ofensivă, societatea reuşind să facă destul de puţin pentru a asigura o apărare
socială eficientă împotriva acestui devastator flagel. Totodată, s-a cunoscut o
extindere din ce în ce mai mare a crimei organizate, s-a mărit numărul fapte-
lor de corupţie, cu importante reverberaţii pe plan politic, economic, social şi
juridic. Astfel perioada pe care o parcurgem se caracterizează printr-o perma-
nentă escaladare a criminalităţii, care implică efecte negative pentru stabilita-
tea societăţii noastre şi, nu în ultimul rând, pentru fiecare persoană în parte.
Legile, numai prin conţinutul şi sancţiunile pe care le prevăd, reprezintă
mult prea puţin pentru a contracara fenomenul infracţional. Organizarea unui
aparat de poliţie şi judecătoresc de mare eficienţă, bine pregătit profesional şi
dotat potrivit ultimelor realizări în domeniul luptei antiinfracţionale, consti-
tuie, de asemenea, doar o soluţie parţială.
Combaterea şi diminuarea criminalităţii pot fi realizate doar în condiţiile
în care sunt întreprinse cumulativ iniţiative legislative şi măsuri de ordin soci-
al, economic, juridic care să permită contracararea cauzelor şi condiţiilor care
determină sau favorizează infracţionalitatea şi să asigure intervenţia operativă
a organelor specializate, cu atribuţii antiinfracţionale.

12 DREP T PENAL. PARTEA GENE RALĂ
că obiectul dreptului penal îl formeaz ă relaţiil e
sociale care apar ca urmare
a săvâ rş i r i i infracţiunii, relaţii
de conflict care iau na ştere numai în urma
săvârşiri! ş i num ai din momentul săvârşirii infracţiunii, fapt care, în ultimă
inst anţă, provoac ă tragerea la ră spundere penal ă şi pedepsirea infractorului ".
Potrivit celei de a trei a opinii existente, relaţiile juridice penale se nasc nu-
m ai în momentul tr agerii făptuitorului la r ăspundere penală în calitate de în-
vinuit ' . Dacă făptuitorul nu este descop erit ş i nu este tras la răspundere penal ă
în calitate de învinuit, nu poate fi vorb a despre o relaţie juridic ă pen al ă.
Şi cea din urmă părere este că relaţiile juridice pen ale apar din momentul
intrării în vigoare a sent i nţei pronunţate de instanţa de judec ată " pentru c ă
existenţa un or cazuri generale (spre exemplu, am nistia, prescripţia tragerii la
răspundere penal ă ş . a . ) sau speciale (spre exemplu, darea de mită, alin. (3) al
art. 334; trădarea de patrie, alin. (2) al art. 337; circulaţia ilegală a substanţelor
narcotice, psihotrope sau a precursorilor, alin. (4) al art. 217, care înlătură răs­
punderea p enală, exclude ap a r iţ ia relaţiilor juridice pen ale.
Respectivii autori î ns ă nu menţione ază despre ce fel de sent inţă pronun-
ţată de inst anţa de j ude c at ă este vorba. Care ar fi situaţia în cazul pronunţării
unei s ent i n ţe de achitare?
Divergenţele de opinii existente la acest subiect ne dem onstre ază, că în-
tr ebarea privind con ţ i nut u l şi momentul naşterii relaţiilor juridice pen ale ţine
de cele discutabile din punct de vedere teoretic.
Cititorul este îndrept ăţit să accepte oricare dintre opin iile expuse mai sus.
Noi în să pled ăm pentru p ărerea p romovată ş i de dist in sul pr ofesor C. Bulai",
în conformitate cu care obiectul dreptului pen al este format de o categor ie
aparte de rel aţ i i so ciale, pe car e le num im rela ţii de apă ra re socială . Aceste
rel aţii se fo rmează între membrii s o cietăţ i i în mod obiectiv şi logic, indepen-
dent de vo i n ţa lor, din necesitatea de apărare a valorilor esenţi ale ale so c ie tăţ ii
şi a dezvolt ării lor în deplină securitate, ca o c ondiţie sine qua non a existenţe i
so c ie tăţ i i şi a evoluţ iei sale normale.
B. C. TIPOXOPOB, H . M. Kpa naxea. A. H . Ta pr atiaen, Mexan ussi yeonoe no-npaeoeoeo
peeynup oeauu n: HopMa, npaeoom no uien ue, omee lllCIIlBeHHOCl11 b, Kp acuonap, 1989;
V. Dobrinoiu, 1. Pascu, V. Laz ă r, Gh . Nistoreanu, 1. Molnar, A. Boroi, Drept pen al, Partea
ge ne ra lă, B u c ureş t i , ATL AS LEX. 1996, p. 12.
A. r. PI1DnJolH, 06 yzonoBHo -npaB061>lX u yzonoBHo- npou,eccyanbHblx OIllHomeHUHX, TIpa-
nonene un e, 1962, N92.
B. r. C~1I1 PHOB, Ilpaeoomnoiuenue 6 yzono6110M npaBe, TIpa BOBeAeHl1e, 1961, N23.
C. Bulai, Manual de drept penal. Partea gen erală, Bucureşti , ALL, 1997, p, 3.
13
Ca pi tol u l 1
De la apa riţia statului şi dreptului, relaţiile de apăra re socială, ca re pot fi
atât de conformare, cât şi de con flict, au constituit şi continuă să fie obiect de
reglementare pentru dreptul penal, care prevede prin normele sale faptele in -
terzi se ca infracţiuni şi pedepsele ce urmează a fi aplicate celor car e le săvârşesc.
Prin această reglementare relaţiile de apărare socială, care au existenţă obiecti-
vă si anterioară oricărei reglementă ri, devin raporturi ju ridice penale.
, Mai mult decât atât, această opinie este susţinută pe deplin şi de legislaţia
penală în vigoare (art. 2 din CP al RM). . ..
Deci, ob iectul de reglementare al dreptului penal este format din relaţiile
de apă rare so cială, care au o exi stenţă obiectivă , anterioa ră oricărei î ncălcă ri,
fiind vorba de relaţiile de conforrnare , ce apar din momentul intrării în vi-
goare a normei de drept penal, precum şi relaţiile de conflict, care apar din
momentul s ăvârşirii infracţiunii.
§3. Politica penală
Noţiunea "politică penală" a fost folosită pentru prima oară la începutul sec.
al XIX-lea, în manualul său de drept pen al, de către penalistul german A. Feuer-
bach (1803), definind-o ca: "Ansamblul procedeelor repre sive prin care statul
reactionează contra crimei". Conceptul a fost dezvoltat ulterior cu noi idei.
Dintotdeauna, cei care şi-au exprimat părerea cu privire la conceptul de
politică penală au scos în evidenţă un adevăr de justeţea căruia nimeni nu s-a
îndoit , toti fiind de acord că elementul definitoriu al politicii penale este lupta
.
împotriva fenomenului infracţional. .. .
In etapa actuală politica penală est e definită ca un ans amblu de mijloace ŞI
de măsuri, propuse legiuitorului sau folosite efectiv de stat, la un moment dat,
într-o anumită ţară, pentru a combate şi a preveni crim inalitatea' : sau politica
penală este în egală măsură o şti inţă ş i o artă care constă în a descoperi cele
mai bune soluţi i po sibile pentru diferitele probleme de fond şi de formă pe care
le implică fenomenul criminalităţii".
Din definiţiile prezentate se desprinde concluzia că politica penală est e
o parte a politicii generale a statului şi se referă la măsurile şi mijloacel.e.ce
trebuie adoptate şi aplicate pentru prevenirea şi combaterea fenomenulUI In-
. .
fractional într-o a num ită ţară si într-o perioadă determinată .
Ş t. D a ne ş , V. Papadop ol V., Ind ividualizarea j u diciară a pedepselor; Bucu reşti , Edi tu ra
Juridic ă ,
p. 6.
C. M itrache, CI'. Mit rach e, Drept penal româ n. Partea ge nera lă , Bucureşt i , Uni ver sul
Juridic. 2003, p. 27.
 14 DREPT PENAL . PARTEA GEN ERALĂ
Ca parte integrantă a politicii generale a statului nostru, politica penală
(ca şi politica economică, cea socială ş.a.) este abordată de conducerea statului,
prin elaborarea de către Parlament a unor legi penale, legi care să corespundă
cerinţelor societăţii actuale şi, totodată, normelor legislaţiei europene pentru
integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană.
Politica penală ne apare, deci, ca o parte a politicii generale a statului, care
cuprinde ansamblul de măsuri şi mijloace de prevenire şi combatere a fenome-
nului infracţional, precum şi ansamblul principiilor de elaborare şi aplicare a
acestor mijloace şi măsuri, adoptate la un moment dat, într-o anumită ţară.
Ansamblul de măsuri utilizate în lupta cu criminalitatea, studiate de ştiinţa
politicii penale, nu dobândesc eficienţă decât în măsura în care sunt acceptate
la nivelul politicii generale, ceea ce implică o concordanţă deplină între poli-
tica generală a statului şi politica penală.
Politica penală a statului nostru este bazată pe câteva orientări fundamen-
tale, care alcătuiesc un ansamblu unitar:
1. Republica Moldova, ca stat de drept, concepe perfecţionarea legislaţiei
penale din unghiul urmărit de legiuitor, astfel încât legea să-şi atingă
scopul privind apărarea valorilor fundamentale ale societăţii;
2. lupta organizată împotriva fenomenului infracţional, care se realizează
prin acţiuni de prevenire şi acţiuni de combatere a criminalităţii. Rolul
prioritar îl au acţiunile de prevenire, care implică un întreg sistem de
măsuri şi metode. Acţiunea de combatere a criminalităţii este concepută
ca o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea;
3. umanismul politicii penale. Principiul umanismului se întemeiază pe
valorile sociale ce urmează să fie apărate şi pe mijloacele prin care se va
înfăptui această apărare.
§4. Conexiunea dreptului penal cu alte ramuri de drept
În sistemul de drept al Republicii Moldova, dreptul penal ocupă un loc
bine definit, care îi conferă un caracter autonom în raport cu celelalte ramuri
de drept. Acest caracter autonom se explică atât prin propriul său obiect de
reglementare, cât şi prin faptul că apărarea valorilor sociale se face, în cazul
dreptului penal, prin stabilirea unor reguli de conduită pe care membrii socie-
tăţii trebuie să le respecte, dar şi a unor sancţiuni, strict determinate de lege,
aplicabile în cazul în care dispoziţiile acestuia sunt încălcate.
În acelaşi timp, dreptul penal se află într-o anumită legătură cu toate cele-
lalte ramuri ale dreptului.
Cap itolul 1 15
o interdependenţă deosebită există între dreptul penal şi dreptul procesual
penal.
Fiind două ramuri distincte, cu obiect şi principii de reglementare proprii,
acestea două au totuşi un scop comun, şi anume înfăptuirea justiţiei, prin
stabilirea tuturor faptelor care constituie infractiuni, identificarea celor ce
încalcă legea penală şi tragerea lor la răspundere penală. Dreptul procesual
penal asigură eficacitatea normelor juridice penale reglementând activitatea
de urmărire penală, de judecată şi sancţionare a celor ce săvârşesc infracţiuni.
În acelaşi timp, dreptul procesual penal ar fi lipsit de conţinut dacă nu ar exis-
ta dreptul penal, care stabileşte faptele considerate infracţiuni, sancţiunile ce
se pot aplica şi condiţiile în care se realizează tragerea la răspundere penală a
persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
Dreptul penal are, de asemenea, legături strânse cu dreptul execuţional penal.
Această legătură presupune necesitatea delimitării lor pentru evitarea dublării
instituţiilor şi a normelor de drept. Pe elementele acestei delimitări se bazează
înţelegerea normelor dreptului penal ca norme materiale, iar ale dreptului execu-
ţional ca norme de procedură şi ca o formă de realizare a dreptului material.
Executarea pedepselor şi a celorlalte sancţiuni de drept penal este o proble-
mă foarte importantă deoarece prin aceasta se asigură finalitatea normelor de
drept penal.
Există o legătură între dreptul penal şi dreptul civil. Astfel, dreptul civil,
care reglementează inclusiv relaţiile privind patrimoniul, este sprijinit în apli-
carea lor de dreptul penal, care incriminează şi sancţionează penal faptele în-
dreptate împotriva patrimoniului (furtul, jaful, tâlhăria, escrocheria, şantajul
ş.a.). În acelaşi timp, răspunderea civilă care are ca temei o faptă prevăzută de
legea penală se realizează potrivit reglementărilor din legea civilă. Alte legă­
turi se realizează şi cu dreptulfamiliei, ale cărui norme reglementeazărelaţiile
privitoare la familie. În acest sens, normele dreptului penal califică drept in-
fracţiuni îndreptate împotriva familiei o serie de fapte ce lezează relaţiile din-
tre soţi, părinţi şi copii etc., cum ar fi: incestul, eschivarea de la plata pensiei
alimentare sau de la întreţinerea copiilor, divulgarea secretului adopţiei ş.a.
Raporturi interesante există între dreptul penal şi dreptul administrativ, în
primul rând prin prisma strânselor legături dintre răspunderea penală şi cea
administrativă, răspunderea penală pornind, pentru unele fapte, din punctul în
care se termină răspunderea administrativă, iar în al doilea rând, dreptul penal
intervenind şi sancţionând unele încălcări grave ale unor norme din materia
dreptului administrativ, cum sunt: abuzul de putere sau abuzul de serviciu, ne-
glijenţa în serviciu, luarea de mită, depăşirea atribuţiilor de serviciu ş.a.
16 Capitolul I 17
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

În condiţiile dezvoltării economiei de piaţă şi ale multiplicării reglementă­ Principiile dreptului penal reprezintăorientăride bază care călăuzescatât
rilor juridice în acest domeniu, dreptul penal îşi extinde legăturile sale cu drep- elaborarea, cât şi realizarea normelor penale, ce se regăsesc în cadrul institu-
tul comercial prin sancţionareafaptelor care împiedică desfăşurarea normală a ţiilor dreptului penal: infracţiunea,răspundereapenală şi pedeapsa penală.

relaţiilor sociale specifice acestei ramuri de drept, cum sunt: pseudoactivitatea Principiile dreptului penal fie că sunt formulate expres în lege (de ex. art.
de întreprinzător, insolvabilitatea fictivă, înşelarea clienţilor ş.a. 3-7 din CP al RM), fie că se desprind din reglementarea instituţiilor de bază ale
Mai este necesar de evidenţiat şi legătura ce există între dreptul penal şi drep- dreptului penal.
tul constituţional, care reglementează relaţiile de organizare ale statului, precum De aici toate principiile dreptului penalle clasificăm în: principii funda-
şi valorile sociale fundamentale, ocrotite şi garantate de Constitutie. Pe această mentale şi principii instituţionale.

linie, menţionăm că Constituţia - Legea fundamentală a statul~i - formează Vom aborda doar problema principiilor fundamentale, rămânând ca
baza juridică, inclusiv a legii penale, principalul izvor al dreptului penal, pe când celelalte principii să fie analizate odată cu tratarea instituţiilor pe care ele le
dreptul penal, venind în completarea prevederilor constituţionale, incriminează guvernează (de ex., răspunderea penală, aplicarea legii penale ş.a.).

şi sancţionează faptele care atentează la principalele valori protejate de Legea

fundamentală: persoana, d repturile şi libertăţile acesteia, proprietatea ş.a. §2. Sistemul principiilor fundamentale ale dreptului penal
Dreptul penal se află în raporturi asemănătoarecu toate celelalte ramuri de
drept, normele juridice penale sprijinind evoluţia normală a relaţiilor sociale ce În doctrina juridică problema sistemului principiilor dreptului penal este
cad sub incidenţa altor ramuri din sistemul de drept al Republicii Moldova. controversată, exprimându-se opinii diferite cu privire la numărul şi la conţi­
nutul acestora!",
Pornind de la prevederile legii penale în vigoare şi ale doctrinei penale,
Secţiunea a II-a. PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL putem enumera următoarele principii fundamentale ale dreptului penal: prin-
cipiullegalităţii,principiul umanismului, principiul democratismului, princi-
§1. Noţiunea de principii ale dreptului penal piul egalităţii în faţa legii penale (principiul răspunderii penale a persoanelor
vinovate de săvârşirea infracţiunii), principiul vinovăţiei, principiul caracte-
Dreptul penal, fiind o ramură de drept independentăîn sistemul dreptului
rului personal al răspunderii penale, principiul individualizării răspunderii
naţional, are la bază anumite principii ce-i caracterizează conţinutul.
penale şi pedepsei penale.
Termenul "principiu" provine de la latinescul principium, ceea ce înseam-
Principiul legalităţii (art. 3 din CP al RM) este un principiu unanim ad-
nă început, obârşie, element fundamental. În domeniul logicii, principiile au
mis în doctrina penală şi exprimă regula că în domeniul dreptului întreaga
un sens imperativ, indicând cum trebuie să gândim pentru a ne apropia de
activitate penală se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu ea.
esenţa obiectului.
Potrivit acestui principiu, o faptă, chiar dacă este periculoasă, nu poate fi
Într-un alt context, principiile au o semnificaţie practică şi normativă,
considerată infracţiune atâta timp cât nu este calificată ca atare prin lege. Ori
arătând ce trebuie să facem, cum trebuie să procedăm în diferite împrejurări
o constrângere aplicată unei persoane nu constituie o pedeapsă decât dacă
practice. În acest sens principiile practic-normative au un sens imperativ.
a fost calificată prin lege, iar stabilirea răspunderii penale trebuie să se facă
Aceasta însă nu înseamnă că trebuie să reducem principiile la norme.
conform legii.
Prin principiu al dreptului înţelegem atât un fundament al sistemului de
Principiul legalităţii în domeniul dreptului penal îmbracă două aspecte, şi
drept, cât şi o modalitate de coordonare a normelor juridice în cadrul sistemu-
anume:
lui în jurul unei idei călăuzitoare.
a) legalitatea incriminării, exprimată prin regula "nu există infracţiune
Principiile de drept sunt ideile conducătoare ale continutului tuturor nor-
fără lege" (nullum crimen sine lege). Ceea ce presupune că nici o per-
melor juridice",

iu Drept penal. Partea generală. Sub red.lui A. Borodac, Chişinău, 1994, p. 10-14.
B. Negru, Teoria generală a dreptului şi statului, Chişinău, 1999, p. 126-127.
18 DREP T PENAL. PARTEA GENERALĂ
soană nu poate fi trasă la răspundere pentru o faptă care, în momentul
săvârşirii ei, nu era prevăzută de lege ca infracţiune;
b) legalitatea pedepsei şi a măsurilor ce se pot lua în cazul săvârşirii fap-
telor prevăzute de legea penală este cunoscută prin regula (nulla poena
sine lege) "nu există pedeapsă făr ă lege". Potrivit acestui principiu, per-
soanei care a săvârşit o infracţiune trebuie să i se aplice numai pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracţiune şi numai în condiţiile stabilite
de lege.
Principiul legalităţii în dreptul penal a fost formulat şi înscris pentru pri-
ma oară în Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului din 1789 de către
ideologii Revoluţiei Franceze. Prin art. VIII se declara: "Nimeni nu poate fi
pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii şi legal
aplicate". După cel de-al doilea război mondial, principiul legalităţii a fost din
nou afirmat în Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Aduna-
rea Generală a ONU la 10 decembrie 1948, şi, ulterior, în Pactul internaţional
cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966.
Convenţia europeană a drepturilor omului, adoptată la Roma pe 4 noiem-
brie 1950, acordă, la rândul ei, o atenţie deosebită acestui principiu. Semnifica-
tive sunt în acest sens prevederile art. 7 pct. 1, care stipulează că: "Nimeni nu
poate fi condamnat pentru o acţiune sau inacţiune care, în momentul când a fost
comisă, nu constituia infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional.
De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai severă decât acea aplicabilă în mo-
mentul în care infracţiunea a fost comisă".
Principiul legalităţii a fost încălcat brutal în statele fasciste şi totalitare
prin consacrarea analogiei, care permitea extinderea normelor penale şi asu-
pra altor fapte neprevăzute expres de lege, dar care prezintă vreo asemănare cu
vreuna dintre faptele prevăzute de lege. Analogia a fost acceptată în codurile
penale: sovietic din 1925, danez din 1930, uruguayan din 1934 ş.a.
Codul penal al Republicii Moldova din 1961 nu prevedea principiul lega-
lităţii, însă art. 3, "Temeiul răspunderii penale", alin. (2) stipula că: "Nimeni
nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea unei infracţiuni, precum şi supus
unei pedepse penale decât pe baza unei sentinţe a instanţei judecătoreşti şi în
conformitate cu legea".
Actualul Cod penal, adoptat la 18 aprilie 2002, prevede expres în art. 3
principiul legalităţii.
Pe baza prevederilor articolului dat nimeni nu poate fi declarat vinovat de
săvârşirea unei infracţiuni, nici supus unei pedepse penale, decât în temeiul
unei hotărâri a instanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală.
Capitolul 1 19
Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii pe-
nale sunt interzise.
Consacrarea principiului legalităţii în codul penal are o importanţă deo-
sebită, reprezentând o garanţie a drepturilor şi libertăţilor omului în sensul că
împiedică extinderea legii penale prin analogie. Pentru legiuitor constituie o
obligaţie ca în activitatea de incriminare să precizeze cu exactitate atât fapta in-
terzisă, cât şi sancţiunile aplicabile pentru aceasta, iar pentru organele de apli-
care a legii reprezintă o obligaţie de interpretare strictă a legii, la cazul concret.
Principiul umanismului (art. 4 din CP al RM). O problemă prioritară a
lumii contemporane este aceea a drepturilor omului, a ocrotirii fiinţei umane
în contextul respectării tuturor drepturilor pe care aceasta le are consfinţite
atât prin legislaţia internă, cât şi prin tratate şi convenţii internaţionale.
În dreptul penal principiul umanismului presupune că întreaga reglementa-
re juridică are menirea să apere în mod prioritar persoana ca valoare supremă a
societăţii, drepturile şi libertăţile acesteia (alin. (1) al art. 4 din CP al RM). Astfel,
în centrul activităţii de apărare se află omul cu drepturile şi libertăţile sale.
Alin . (2) al art. 4 din CP al RM prevede: "Legea penală nu urmăreşte scopul
de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate
fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degra-
dante". În actuala reglementare penală sunt cuprinse dispoziţii ce reflectă şi
alte aspecte ale principiului umanismului. Se poate afirma fără exagerare că în
orice instituţie de drept penal există aspecte ale principiului umanismului, de
ex., executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice, nici să înjosească
demnitatea omului (alin. (2) al art. 61 din CP al RM); existenţa categoriilor spe-
ciale de penitenciare pentru femei şi minori (alin. (5) şi (6) ale art. 72 din CP al
RM); prevederea circumstanţelor agravante în mod exhaustiv (art. 77 din CP al
RM), iar a celor atenuante în mod implicit (art. 76 din CP al RM); libera rea de
răspundere şi de pedeapsă penală ş.a,
În concluzie putem susţine că, în dreptul penal, principiul umanismului
acţionează într-un sens dublu:
în primul rând, protecţia pe care dreptul penal trebuie să o asigure per-
soanei fizice incriminând faptele ce contravin legii penale;
în al doilea rând, constrângerea penală are un caracter uman, respec-
tându-se drepturile infractorului la asistenţă juridică, asistenţă medica-
lă, demnitatea acestuia ş.a .
Principiul democratismului (art. 5 din CP al RM). În orice societate de-
mocratismul trebuie să fie o însuşire organică a oricărei reglementări juridice,
în sensul că prin normele de drept se exprimă voinţa şi conştiinţa întregului
popor şi servesc interesele acestuia.
 20 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Potrivit acestui principiu, toate persoanele sunt egale în calitate de bene-
ficiari ai ocrotirii penale, precum şi de destinatari ai legii penale " . În confor-
mitate cu principiul dernocratismului, în realizarea prevederilor legii penale
sunt antrenate diferite mase de oameni care iau parte la elaborarea diferitelor
legi penale, pot fi antrenate persoane sau organe specializate de stat în supra-
vegherea minorilor cărora li s-au aplicat măsuri de constrângere cu caracter
educativ (art. 104 din CP al RM) ş.a .
Alin. (2) al art. 5 din CP al RM mai expune ca o idee de bază a principiului
democratismului faptul că apărarea drepturilor şi intereselor unei persoane nu
poate fi realizată prin încălcarea drepturilor şi intereselor altei persoane sau ale
unei colectivităţi.
Principiul egalităţii în faţa legii penale. Deşi nu-şi găseşte o reglementare
explicită în normele dreptului penal, egalitatea în faţa legii are o semnificaţie
deosebită în condiţiile statului de drept. După noi, principiul egalităţii în faţa
legii este prevăzut de alin. (1) al art. 5 din CP al RM care declară: "Persoanele
care au s ăv ârşit infracţiunea sunt egale în faţa legii şi sunt supuse răspunderii
penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau
orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate na-
ţională, avere, naştere sau orice altă situaţie".
În contradicţie cu principiile dreptului totalitar, actuala concepţie de în-
făptuire a justiţiei penale exclude privilegiile, imunităţile sau inegalităţile de
tratament în aplicarea legii penale. Toţi membrii societăţii, fie că sunt cetăţeni
ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau persoane fără cetăţenie, fie că sunt
bărbaţi sau femei, intelectuali sau funcţionari, se află într-o poziţie egală vi-
zavi de prevederile legii penale atât în calitate de beneficiari ai ocrotirii juridi-
co-penale, cât şi în calitate de destinatari ai exigenţelor acestei legi.
Principiul vinovăţiei. Este unul dintre principiile fundamentale ale drep-
tului penal, în conformitate cu care persoana este supusă răspunderii penale şi
pedepsei penale numai pentru fapte săvârşite cu vinovăţie (intenţie sau impru-
denţă) prevăzute de legea penală.
Chiar dacă fapta săvârşită prezintă un grad sporit de prejudiciabilitate, este
prevăzută de legea penală, însă a fost săvârşit ă fără vinovăţie, ea nu va fi calificată
drept infracţiune şi în nici un caz nu va putea atrage după sine răspunderea şi
pedeapsa penală.
Deşi principiul vinovăţiei nu este prevăzut expres în Codul penal al Repu-
blicii Moldova, în opinia noastră, conţinutul acestuia corespunde prevederilor
Il A. Borodac, op. cit.,p. 12.
C a p i to l u l 1 21
articolului 6, alin. (1) din CP al RM, numit "principiul caracterului personal
al răspunderii penale", care exprimă altceva decât ceea ce prevede legea în
vigoare.
Principiul caracterului personal al răspunderii penale (art. 6 din CP
al RM) . În conformitate cu principiul dat, atât obligaţia ce decurge dintr-o
normă penală de a avea o anumită conduită, cât şi răspunderea ce reiese din
nerespectarea acestei obligaţii revin persoanei care a încălcat respectiva normă
penală, săvârşind fapta prejudiciabilă, şi nu alteia ori unui grup de persoane.
În dreptul penal nu se poate antrena răspundereapenală pentru fapta altuia.
Cu alte cuvinte, răspundere a penală are un caracter personal, adică o
poartă doar cel ce a săv âr şit infracţiunea, şi nu altă persoană. Acest principiu
poate fi dedus din prevederile alin. (2) al art. 6 din CP al RM, care declară că la
răspundere şi la pedepsă penală este supusă numai persoana care a săv ârşit cu
intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală.
Aşadar,în dreptul penal răspunderea nu poate fi decât pentru fapta pro-
prie, spre deosebire de alte ramuri de drept, unde o persoană poate purta răs­
pundere şi pentru fapta altuia, de exemplu, în dreptul civil există răspunderea
părintelui, tutorelui, curatorului pentru fapta s ăv ărşit ă de copilul minor, în
dreptul muncii există răspunderea colectivă a unui grup de persoane pentru
fapta uneia sau a unor persoane din acel grup ş. a.
Principiul caracterului personal al răspunderii penale apare ca o garanţie a
libertăţii persoanei şi de aceea este considerat un principiu fundamental, con-
stituind, în acelaşi timp, şi un principiu al răspunderii penale.
Principiul individuallzărilrăspunderii penale şi pedepsei penale (art. 7
din CP al RM). Fiecare infracţiune şi fiecare infractor poartă anumite particu-
larităţi, fiind în acelaşi rând însoţiţi şi de anumite împrejurări care influenţează
caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii şi al infractorului. Principiul
individualizăriirăspunderii şi pedepsei penale presupune o' examinare în an-
.sa m blu a tuturor acestor particularităţişi împrejurări, care permit de a stabili
caracterul şi limitele răspunderii vinovatului.
Principiul dat îşi are consacrarea în art. 7 din CP al RM: "La aplicarea legii
penale se ţine cont de caracterul şi gradul de prejudiciabilitate al infractiunii
s ăv ârşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei care atenuează
ori agravează răspunderea penală .
Nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale
pentru una şi aceeaşi faptă".
Adică, pentru a-i aplica legea penală, instanţa de judecată analizează un şir
de aspecte, cum ar fi, de exemplu, cauzele comiterii faptei, făptuitorul a comis
pentru prima oară o faptă prejudiciabilă sau a fost anterior condamnat, acesta

22 DREPT PENAL. PARTEA G ENE R AL A
este minor sau adult, a comis fapta sub influenţa cuiva sau de sine stătător, a exe-
cutat rolul de autor al faptei sau de organizator (instigator, complice), ce acţiuni
concrete a comis sau nu ş . a .
Numai după o analiză amp lă a tuturor particularităţilorş i circumstanţelor
ce caracterizeaz ă fapta şi făptuitorul , instanţa de judecată îi va putea stabili o
pedeap s ă echitabilă .
Tot în baza acestui principiu se exclude şi dubla incriminare a uneia
aceleia şi fapte comis ă de persoană.
Secţiunea a III-a. IZVOARELE DREPTULUI PENAL
§1. Noţiunea şi specificul izvoarelor dreptului penal
Expresia "izvor de drept" poate avea mai multe accepţiuni, fiecare dintre
acestea privind un anumit aspect al procesului de forma re a normelor juridice.
Dintre cele mai răspândite sunt: izvor material şi form al, izvor direct şi indi-
rect , izvor intern ş i extern, izvor creativ şi interpretativ.
În dreptul penal, atunci când se vorbeşte de izvoarele dreptului, această
expresie este folo sită în sensul de izvor formal (juridic).
Prin izvor formal (juridic) al dreptului se înţelege form a prin care se ex-
teriorizeaz ă voinţa socială gene rală pentru a se impune individului şi colecti-
vi t ă ţ i i' " .
Prin prisma dreptului penal sunt recunoscute ca izvoare formale actele
normative, emanate de puterea legislativăa statului, care prin forma şi con-
ţinutul lor oferă posibilitatea exprimării precise, Într-o formulare clară,
concisă, a regulilor de conduită specifice acestei ramuri de drept.
Definind izvoarele formale ale dreptului penal, putem spune că ele sunt
acte juridice (normative) care, în cuprinsul lor, stabilesc faptele care constituie
infracţiuni, condiţiile răspunderii penale, pedepsele ce se pot aplica, precum şi
actele norm ative care prevăd dispoziţii obligatorii în procesul de elaborare şi
aplicare a dreptului penal':',
În raport cu alte ramuri de drept, izvoarele dr eptului penal sunt mai re-
str ânse ca nu~ăr şi, fiind precis determinate, oferă posibilitatea unei delimi-
tări a normelor juridice care ap arţin dreptului penal.
11 1. Hum ă , Teoria ge ne ra lă a dreptului, Fo cş a ni , NEU RON, 1995, p. 74-75.
IJ V. Dobrinoiu, Gh . Nistore anu, V. Boroi ş.a., op. cit., p. 27.
,....
23
C ap i t o l ul 1
Prin prisma formei pe care pot să o îmbr ace, izvoare ale dreptului penal
pot fi doar legile penale în accepţ iu ne a art. 1 din CP al RM. Acea stă restr ân ge-
re a izvoarelor dreptului pen al se explică prin caracterul deosebit al normelor
juridice penale, care stabilesc o conduită bine determin ată, a cărei nerespecta-
re atrage după sine r ă spunderea p enal ă.
Aşadar, art. 1 din CP al RM dispune că Codul penal al RM este unica lege
şi p enală a Republicii Moldova.
În acelaşi timp, reglementările în mater ie penală se circumscriu dispozi-
ţiilor cuprinse în Constituţia Republicii Moldova, precum şi unor dispoziţii
cuprinse în tratate şi convenţii internaţionale la care ţara no astr ă este parte.
În acest sens, alin. (3) al art. 1 din CP al RM stipulează: "Codul penal se
aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi ale
actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dacă exist ă necon-
cordanţe cu actele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului,
au prioritate şi se aplică direct reglementările internaţionale".
Astfel specificul izvoarelor dreptului penal poate fi redus la următoarele
trei aspecte:
1) principalul izvor al dreptului penal este legea penală;
2) unica lege penală declarată în Republica Moldova este Codul penal ;
3) Codul pen al se aplică în st ri ctă conformitate cu prevederile C onstituţiei
Republicii Moldova şi ale actelor internaţionale la care ţara noastră este
parte.
§2. Izvoarele dreptului penal
1) Constituţia Republicii Moldova. Un prim izvor de dr ept penal este
însă şi Legea fundamentală, care prin normele sale consacră cele mai impor-
tante valori sociale ale statului nostru: suveranitatea, independenţa, inte grita -
tea teritorială, persoana umană cu drepturile şi libertăţile sale, proprietatea şi
alte valori care sunt apărate prin normele de drept penal împotriva atentatelor
infracţionale.
O importanţă principială pentru dreptul penal o prezintă dispoziţiile con-
stitutionale care vizeaz ă în mod explicit sfera de reglementare a acestuia, cum
ar fi: pct. 3, 4 ale art. 17, care reglemente ază extrădarea ş i expulzarea, art. 21,
care prevede prezumţia nevinovăţiei. Pentru dreptul penal un interes deosebit
prezintă şi cap. II şi III din Titlul II al Constituţiei, care consacră drepturile,
libert ăţile şi îndatoririle fundam ental e, deoarece dr eptul pen al trebuie să asi-
gure cadrul necesar pentru ca acestea să fie respectate sau îndeplinite.
 24 D REPT PE N A L. PA RT EA GENE R ALĂ
2) Tratatele şi convenţiile internaţionale. O altă categorie de izvoare ale
d reptului penal o reprezint ă tr atatele şi convenţiile internaţ ionale. Co nstituie
izvoare ale dreptului pen al tratatele şi convenţi ile în domeniul pr evenirii şi
combaterii crimina lităţi i la care Republi ca Moldova este parte.
În literatura juridică de specialitate se face deosebirea între:
1) tratate şi convenţii pr in care Republic a Moldova s-a angajat să incrimi-
neze şi să sancţioneze anumite fapte deo sebit de periculoa se care aduc
atingere unor valori ş i intere se comune ale socie tăţ i i omeneşti , de unde
ş i denumirea de in fracţi uni de drept internaţion al i ';
2) tratate ş i convenţii i ntern aţ ionale privind asi ste nţa juridică internaţio­
nal ă în materie pe nală 1' ;
3) tr atatele internaţionale privind drepturile omului ".
Prima categorie de tr atate şi convenţii internaţionale poate fi con siderată
izvor indirect (mediat) de dr ept penal, pentru c ă prin ele este as u m ată obligaţia
statelor de a inc rim ina prin legea pen al ă internă astfel de fapte. În asemenea
cazu ri, devin izvoare de drept actele normative prin care au fost adop tate şi nu
tr atatul sau convenţia intern aţion ală .
Tratatele şi c onvenţi i le i n te rnaţ iona le privitoare la as is tenţ a jurid ic ă in-
ternaţional ă care conţin norme pr ivind extrădarea devin obligatori i după
rat ificarea lor ş i sunt socotit e izvoare directe de drept penal.
Actele internaţionale privind drepturile omului, pri n ratificarea lor de
c ătre Republica Moldova devin izvoare directe ale dreptului penal, întrucât ele
au prioritate în aplicare faţă de legile inte rn e, astfel cum se precizează în dispo-
ziţi i le art. 4 din Con st it uţ ie ş i art. 1 din CP al RM: " Dacă exi st ă neconcord anţe
între pact ele ş i tratatele privit oare la dr epturile fundamentale ale omului la
,./ De ex., Conven ţia cu p rivire la reprima rea genoc idului, adop tată de Adun ar ea genera lă a
ON U În 1948, ratificat ă de ţa ra noastră . Fapta de genocid este i n cr i m in ată prin ar t. 135
din CP aIRM;
Convenţi a privind terorismul cu bombe, adoptată Ia New York la 12 ianuarie 1998, pe
ca re Republica Moldo va a rat ificat-o pr in Legea nr. 1239 din 18 iun ie 2002 - Terorismul
este inc rim inat pr in art. 278 din CP al RM; ş . a ,
/C. De ex., Convenţia eu ropean ă de ex trădare (Pa ris, 13 decembr ie 1957), rat ificată de Parl a-
men tul Repu blicii Moldov a la 14 mai 1997; Conven ţi a europeană pr ivind asistenţa juri-
dică în m ateri e p en a lă (Strasbour g, 20 apr ilie 1959), ratific at ă de Parl am entul Repub licii
Moldova la 26 septe m brie 1997 ş.a.
u, De ex., Conven ţ ia pr ivind abo lirea muncii forţate (Ge neva , 17 ian ua rie 1957), rat i ficată
de Parl a mentul RM Ia 10 sep tembrie 1991; Conven ţ ia privind libertatea asocier ii şi pro -
tecţia dre pt ulu i la orga ni zare (San Fraucisco, 9 iul ie 1948), rati fic ată de Parl am entul RM
la 28 sept emb rie 1995 ş.a.
Ca pitol u l 1 25
care Republica Moldova este parte şi legile ei int erne, priorit ate au reglemen-
t ă r i le internaţ i o n ale ".
3) Legea penală. Principalele izvoare ale dreptului penal sunt legile pe-
nale, adică legile care au fost adoptate anume pentru a reglementa rel aţiile
socia le ce se formează între oa meni în sensul impunerii unei conduite care
să de term ine abţ ine rea de la s ăv ârşirea de in fra cţiuni, pe de o parte, iar pe de
a ltă part e, pent ru a reglem ent a r el aţiile ce iau n a şt ere d upă ce au fost s ăv ă r şi te
infra c ţ iunile. Altfel spus, norm ele jur idice care formea z ă conţ i n utu l dr eptului
penal ca r amu r ă de drept sunt cuprinse în acte normative intern e cunoscut e
sub denumirea de lege penală .
În Republica Moldova uni ca lege penală este Codul penal, adoptat de Parl a-
mentul RM la 18 aprilie 200 2 prin Legea 111'. 985-XV şi care a intrat în vigoare
la 12 iunie 200 3.
Codul penal reprezintă actul legislativ care cuprinde norme de drept ce
stabilesc principiile şi d isp ozi ţ iile generale şi speciale ale dreptulu i penal,
de term ină fapt ele ce con st itu ie i n frac ţ iu n i ş i prevede pedepsele ce se ap lică
infrac tor ilor (alin . (2) al art. 1 din CP al RM).
În opinia un or autori, la care ne al ă tu r ă rn şi noi, ş i în pofid a pre vederilor
alin. (1) al art. 1 d in CP al RM, pe l ângă Codul penal ex is tă şi alte legi penale
cu o s fe r ă de inc idenţ ă sau aplicare ma i re st rân s ă. În aceas tă categorie de legi
intr ă, de exemplu, Legea cu privire la comb aterea terorismului 111'. 539 din
12 oc tombrie 2001.
Tot aici pot fi incluse şi actele prin care se acordă amnistia şi graţierea . Speci-
fic acestor legi este faptul că ele au un dom en iu de aplicare mai restrâns deoarece
pr ivesc o anumită instituţie sau câteva inst ituţii ale dreptului penal. Pe de a ltă
parte, dispo ziţiile cuprinse în aceste legi sunt în totalitatea lor de natură p en al ă.
Aceste disp oziţii vin să completeze cadru l norm ativ general fixat de Codul penal.
Aceste legi sunt numite în literatura j uridică de specialitate legi compIinitoare.
Secţiunea a IV-a. ŞTIINŢA DREPTULUI PENAL
Noţiune. Normele d reptului penal îşi găsesc o mai putern ic ă funda menta re
în m ăsura
în care ele sunt explicate, argumentate ş i motivate pe plan teoretic.
Totalitatea ideilor şi concepţiilor, a teoriilor şi principiilor despre nor-
mele şi instituţiile dreptului penal formează şt ii nţ a dreptului penal, ramu-
ră component ă a ştii nţelo r juridice".
,- C. Eulai, op. cit., p. 21.
26 DR EPT P ENAL. P A RT E A GEN ERALA
Spre deosebire de dreptul penal ca ramură de drept, ale cărui norme le
putem gă si în Codul penal ş i în alte acte normative , ş ti i nţ a dreptului penal î şi
gă seşte sediul în tratate ş i monografii, manuale ş i note de curs, studii şi arti-
cole ştiinţifice.
Ca sistem de cun o ştinţe despre dreptul penal, ş t i i nţa dreptului penal
explică şi fundamentează necesitatea ş i sarcinile dreptului penal, metodele şi
mijloacele de prevenire ş i combatere a fenomenului infracţional.
Obiectul de studiu al ştiinţei dreptului penal. Obiectul de stud iu al
ştiinţei dreptului penal îl formează dreptul penal ca o totalitate de norme
şi instituţii. Studiind normele şi instituţiile dreptului penal, ştiinţa trebuie
să explice care este originea acestora, conţinutul şi structura lor, evoluţia lor
istorică, trebuie s ă an alizeze condiţiile obiective care impun apărarea socia-
lă a valorilor ce cad sub incidenţa normelor dreptului penal, să stabilească
măsurile ce trebuie ado ptate pentru prevenirea ş i combaterea fenomenului
infracţionalităţii.
Ştiinţa dreptului penal cercetează practica judiciară pentru a observa con-
cord a nţa dintre soluţ i ile practice cu principiile exprimate în normele juridice
penale.
Ştiinţa dreptului penal are men irea să de scopere legile de evoluţie ale fe-
nomenului juridice -pe na l, s ă pună în evidenţ ă cauzele care determină crearea,
modificarea şi dispariţia normelor şi instituţiilor dreptului penal.
Metode de studiu folosite de ştiinţa dreptului penal. Ştiinţa dreptului
penal foloseşte pentru studiu următoarele metode: metoda logică (raţională ) ,
metoda istorică, metoda comparativă, experimentul, metoda so ciolog ică, stu-
diul de caz , metoda stat ist ică ş . a .
Cu ajut orul acestor metode se poate realiza o analiză complexă ş i apro fun-
dată a normelor ş i instituţiilor dreptului penal, se pot em ite şi formula idei,
concepţii şi teorii care vor contribui la dezvoltarea ştiinţei dreptului penal ş i la
perfecţionarea legislaţiei penale.
Locul ştiinţei dreptului penal în sistemul ştiinţelor penal-juridice. Sub
denumirea de ştiinţe penal-juridice sunt grupate disciplinele socio-urnaniste,
care au ca obiect de cerceta re fenomenul complex al infracţionalităţii atât sub
raportul naturii ş i eti ologiei lui , cât şi sub cel al fundamentării ştiinţifice a mij-
loacelor de prevenire şi combatere a acestuia.
Cea mai importantă dintre disciplinele care au ca obiect cercetarea feno-
menului criminalităţii este criminologia.
Criminologia este o ş t i i nţ ă socială ce s t ud ia ză fenomenul criminalităţii
în ansamblul s ău sub aspectul stă ri i, structu rii ş i dinamicii sale, al cauzelor
Ca pito lu l I 27
şi condiţiilor care îl determ ină sau îl favorizează , precum şi modalităţile de
profilax ie ş i combatere a acestui fenomen ".
În literatura de specialitate i s-a recunoscut criminologiei car acterul de
şt i i nţă complex ă interdi sciplin a ră , ca re include în obiectul s ău de studiu ş i alte
di scipl in e, de exemplu, antropologia crim in al ă , sociologia crim in ală , sta tis tica
penală ş .a . .
Un alt grup de ş t i i nţe penal-juridice ce au ca obie ct cerc et are a mijloacelor
de reac ţie a nt i i n fracţ iona lă
cuprinde: penologia şi ştiinţa penitencia ră .
Penologia este ştiinţa care se ocupă cu studierea pedepselor şi alto r sancţi­
uni de drept penal sub raportul eficacităţii acestora în prevenirea şi reprimarea
faptel or periculoase, precum şi de elaborarea unor propuneri de îmbunătăţire
a calităţii acestora.
Ştiinţa penitenciară studiază modul de organizare şi funcţionare a locu-
rilor de executare a pedepselor privative de libertate, cum sunt penitenciarele.
Tot în grupul ştiinţelor penal-juridice se includ criminalistica, medicina
legală , psih ologia judiciară, psihiatria j udi ci a ră.
Criminalistica este o ş t i i nţă judiciară , cu caracter autonom şi unitar, care
cuprinde un ansam blu de cu noş ti n ţe de spre metodele, mijloacele tehnice ş i
pr ocedeele tactice de stinate de scoperirii, cercetări i infracţiunilor, identific ări i
persoanelor implicate în s ăvârşirea lor ş i prevenirii faptelor antisoci ale ".
Medicina legală (care aparţine şi ş ti i nţelo r medicale ş i celor penale) studi-
az ă problemele patologiei umane legate de vi aţ a, sănătatea şi activitatea omu-
lui ca fapt e in criminate sau relaţii soc iale ocrotite de lege, în scopul de a oferi
just iţiei probe cu caracter ş ti i nţ i fic, cât ş i măsuri cu caracter medico -social
utile efortului de asanare a delinc venţei - " ,
Psihologia judiciară este o d isciplină teoret ic-aplicativă care st ud ia ză
persoan a umană implicată în dr ama judiciară, cadrul psihologic şi sociopsi-
holo gic care determină comportam entul ei".
Psihiatria judiciară este o ramură a psihiatriei generale" care corelează
cu legea juridică despre discernământul şi responsabilitatea uman ă pentru
faptele s ăv âr şite în detrimentul legii sau neglijarea acesteia".
" 1. Cioba nu, Cri minologie, Chi ş in ău, Ca rtdidac t, 2003, p. 9.
,., Em . Stan cu, Trata t de crimin a lis tică, B u c ure şti , Un iversul Jur idic , 2002, p. 10.
' " C. Mi trache, CI'. M it rache, op. cit., p. 31.
" S. Rusnac, Psiho logia dreptului, Chişi n ă u , Arc, 2000, p. 140.
.. Psih iat ria ge nera l ă este o ş tii nţă ca re studiază et iologia, patogeneza t uLbu r ărilor psihice,
t ratam en tul ş i profil axi a lor .
" Al. Nac u, An. Na cu, Psihiat rie j udicia ră, Ch işi nău, 1997, p. 7.
28 DREPT PENAL. PARTEA GENERALA Ca pitolul 1 29

În cad r u l ş tiin ţelo r p enal-juridi ce, o situaţ ie speci a lă , precum s-a a răta t
în literatura de specialita te :" o are politica penală , ca re cuprinde în obie ct u l
său de cer cet are studiul datelor furn izat e de celela lte ş t ii nţe, inclusiv cele pe-
n al-juridice, care pe a ceas tă b a z ă elaboreaz ă o rientă rile, metodele, prin cip iile.
ş i mi jloacele pe ca re le re com and ă legiuitorului, în vederea p erfecţionării nor-
m elor de drept pen al, orga ne lor jud icia re care vor aplica aces te norme, precum
şi tuturor celor care au atribuţ i i în act ivita te a de pr evenire a infracţiun ii.
Şt i i nţele pen al -juridice prezentate mai sus cont ribu ie, fiecare în felul său,
la realizarea scopulu i dreptului penal, a p olit icii pena le.
ştiinţa dreptului penal în Republica Moldova. Ş t i i n ţ a dreptului p en al
din Republica M oldov a s-a format sub influen ţ a ide ilor şi teoriilor promo-
vate de cele mai m ari centre ştiinţifice existente în fostul Imperiu Sovietic.
Pe parcursul a ş apte decenii specialiştii-penalişti au fost pregătiţi la centrele
universitare din Moscova, Harkiv, Kiev, Leningrad , Odesa sub îndrumarea ce-
lor mai mari savanţi din domeniu: A. A. Piontkovsk i, V. N. Kudreavţev, N. F.
Kuzneţo v a, 1. 1. K arp e ţ ş. a.
La m omentul actual în Republica Moldova putem vorb i desp re formarea
un or ce n t re şt i i n ţ i fice p e lân gă U n ive rsitatea de Stat d in Moldova. Un iver-
sita tea L ibe ră Internaţional ă d in Mo ldo va, Academ ia Naţ io na lă de Pol iţie ,
ai că ro r specia l iş ti prin munc a lor d e zi cu zi co nt ribu ie la formarea ş t i inţe i
d re ptu lu i p en al.
Ch ia r şi în eta pa actual ă putem vo rbi despre s ava n ţi- penal iş t i cu nosc uţi
atâ t la noi, câ t şi în s t ră i nătate: A. B arb ăneagră , S. Brân ză , X. Uli an ovschi,
Gh . Ulia novsch i, V. Bujor, 1. M aca ri , V. Mo raru ş .a .
În prezent ş t ii nţa dreptului pen al d in ţara noa stră face p a şi importa nţ i în
dire cţi a d eschiderii sale spre v i aţ a ş ti i nţ ifică internaţional ă, pentru racorda rea
dreptului no stru penal la eforturile care se depun pe pl an mondial pentru
studier ea ş t i inţific ă a fenomenului infracţionalităţii şi stabilirea celor mai
potrivit e m ăsuri pentru prevenirea aces tu ia.

Elevi a i aces tora au fost şi cei care au contr ibu it la forma rea d reptului
pen al naţ ion al, ş i a nu me : C. N . Florea, T. 1. Carpov, A. Bo rodac, 1. Maca ri,
C. Ro ş e a , ş .a,
Dup ă 1991, o dată cu des tr ăma re a fost ei UR SS, Republica Moldova s-a de -
clarat st at suve ra n şi indep endent, iar aceasta a avut implicaţii directe asupra
vie ţii social-politice ş i ideologice din ţară, afectâ nd inclusiv ş i şti inţa dreptului
p en al. În cep ând cu ani i '90 ai sec. XX, tinerii sp ecialiş t i se îndreaptă spre Prut şi
Europa, spre centrele şt ii nţi fice din Bucureşti, Cluj, Ia şi, Paris, Bordeau x ş.a ,
Fără a nega ac ele afi rmaţ i i deja acceptat e, tân ăra generaţ ie încearcă să cu-
no ască noi şcol i de drept, noi opinii, teorii exis te nte vizavi de normele şi in st i-
tuţiile de drept p en al. La formarea unor no i conce pţ ii a u contribuit în specia l
s ava nţi-p ena l iş ti ca: C. Bulai, G. Antoniu, Gh . Ni storeanu, M. Basarab ş . a.
În afară de pregătire a teoretică, preocup ă ril e speci al i ş tilor în domeniu au
fost orientate şi spre elab orarea şi adoptarea unui nou Cod penal, care ar cores-
punde etapei contempo rane de dezvoltare a s o cietăţii. Codul penal adoptat la
18 april ~e 2002 şi care a intrat în vigoare la 12 iunie 2003 a format o nouă b a ză
pentru viitoarele ce rce tări ş t i in ţ i fi c e .
Mai mult de cât atâ t, peri oada de definire a s ta ta li tăţi i Republ icii Moldova
a p reconizat noi şi noi înc ercă ri de a ab orda pr obl emele ş ti i n ţe i dreptului pen al
prin elaboră ri de m a nuale, articole ş t i i nţ ifice , co mu n ică r i, m ateriale didacti ce,
comentarii.

li C. Bul a i, op. cit., p. 24 .


Capitolul II
EVOLUŢIA DREPTULUI PENAL
ÎN MOLDOVA
Secţiunea 1. Dreptul penal În perioada antică
În epoca prestatală relaţiile sociale ale geto-dacilor erau reglementate pr in
norme de conduit ă fără caracter juridic, norme respect ate de bunăvoie de c ătre
membrii societăţii. Informaţiile care ne-au rămas de la istoricii antichitătii se
referă, fără strictă precizie, la tracii, sciţii sau celţii care trăiau pe teritoriul 'ţ ării
noastre şi care aveau obiceiuri comune. Unele dintre aceste obiceiuri au supra-
vieţuit, sub anumite aspecte, şi în societatea feudală .
Astfel, Herodot a rată c ă fiii puteau cere de la p ărinţii lor delimitarea părţii
care li se cuvene a din pr opr ietatea comună, fapt ce ne demon strează c ă, desi
obştea gentilică era dominantă, începuse să fie cunoscută şi stăpân irea indivi-
duală, ca formă de tranziţie către proprietatea privat ă . Un sem n că institutia
proprietăţii private se afla în plin proces de formare era si acela că furtul con-
stituia o încălc are deosebit de gravă a normelor de convieţuire în societ ate.
Învoielile dintre părţi luau forma unui jurământ, însoţit de un anumit ce-
remonial: părţile turnau vin într- o cupă în care amestecau câteva picături din
sângele lor, iar după ce inmuiau în acel ame stec să geţ i le " sabia si celelalte arme ,
beau conţinutul cup ei. Vechii locuitori ai ţării noastre practicau ş i jurământul
pe zeităţ ile palatului regal. Dacă regele suferea de o boală, se considera că unul
dintre s up uşi i săi a jurat strâ mb pe vetrele regale. În scopul aflării celui vin ovat
erau chemaţi ghicitori i. Dacă cel indicat de cei trei ghicitori susţinea că nu este
vinovat, era chemat un număr îndoit de ghicitor i, iar d acă răspunsul acestora
se potrivea cu cel dat de primii trei, cel găsit vinovat era ucis, iar bunurile in-
trau în stăpânirea celor dintâi ghicitori. În caz contrar, erau chemaţi apoi alţi
ghicitori şi dacă se stabilea că primii ghicitori au dat un răspuns greşit, plăteau
cu capul greşeala lor.
În epoca respectivă, toate regulile de conduită erau respectate în mod firesc,
şi nu prin constrâng ere, acestea fiind formulate în versur i, pe care le învăţau pe
de rost, c ânt ându-le, ca semn de atasament,
, chiar de afectiune
"
fată de ele.
În operele lui Ovidiu se menţionează că sancţionarea faptelor pen ale la
geto- daci iniţial u rm ărea scopul răzbunării sâ ngelui. Cu timpul îns ă, statul
a interzis răzbunarea , tinz ănd să treacă în comp etenţa sa împărţirea justiţiei.
Ca p i t o l ulii 31
Se cunoaşte şi pedeapsa cu moartea, c ăreia erau supuşi pentru adulter, omor,
ac u zaţ i i false.
Stat alitatea ş i dreptul geto-dac erau în etapa când o mare importanţă o
aveau obiceiurile (cutum a), str ân s legate de concepţiile religioa se ş i mi stice ale
geto-dacilor. Dreptul geto-dac s-a dezvoltat pe parcursul perioadei prin apa-
riţi a legilor, care permiteau o parte din obiceiur i, iar altă parte le condamnau
(răzbu na rea prin sâ nge).
Procesul de trecere de la societatea gentilică la organizarea politică s-a înche-
iat în vremea regelui Burebista, prin uni ficarea triburilor în cadru l statului dac.
Concom itent cu formarea statului geto-dac au apărut ş i normele jur idice,
în locul obiceiurilor. Unele dintre vechile obiceiuri, cele ce s-au dovedit a fi
convenabile şi utile clasei dominante în plin proces de formare, au fost preluate
şi sancţionate de către stat.
Cu toate acestea ele nu ne-au parvenit pe cale directă, vechii autori men-
ţionează existenţa unor legi emise de autoritatea de stat. Atât Strabon, cât şi
Iordanes a fi rm ă că legile geto-dacilor au fost adoptate în timpul lui Burebista ,
care pretinde c ă i-au fost inspirate de zei. Ele au fost transmise din generaţie în
generaţie, în formă scrisă, şi s-au păstrat pân ă în vremea lui Iordanes (secolul
VI d.Hr.). Pr in aceste legi nu s-a făcut o simpl ă codificare a obiceiu rilor, ci s-au
introdus norme de drept noi ş i, potrivit istori cilor sus-menţionaţi, ele cuprin-
deau porunci ale regelui. Autorii antici spun că regii căutau prin înşelăciune
şi magie să întreţină în conştiinţa poporului teama de zei, pentru a asigur a
respectarea legilor. Deoarece regele, ca şi Marele Preot, reprezenta interesele
aristocraţiei, legile erau întărite atât cu autoritatea de stat propriu-zis ă, cât şi
cu autoritatea religiei.
În domeniul dreptului penal, principalele dispoziţii vizau în special apă ra­
rea proprietăţii private. De şi formal atribuţ i ile privind realizarea justiţiei au fost
preluate integral de către organele statului, în practică, mai ales pentru cazurile
de vătămare corporală, a continuat să se aplice şi sistemul răzbun ării s ângelui',
Cucerirea romană (106 d.Hr.) a întrerupt dezvoltarea firească a civilizaţiei
şi instituţiilor juridice ale geto-dacilor, căreia le-a dat un curs nou.
După anul 106 e.n. în Dacia a fost ext ins ă puterea dreptului rom an, drep-
tul b ă şt in a şilor r ăm ânând în vigoare num ai pentru raporturile dintre ei.
Ov idiu, Tristele, V. 7, 10,43-44.
32 DREP T PENAL. P A RT E A G EN ERALĂ Ca pi to l u l II 33

Secţiunea II-a. Dreptul penal În perioada EvuluiMediu
Dreptul penal în perioada Evului Mediu cuprinde:
1. Perioada obştii şi a normelor sale de conduită (271/275 - sec . VIII).
II. Perioada "ţărilor" şi a "Legii ţării" în feudalismul timpuriu (sec. IX-XIV).
III. Perioada statelor româneşti şi a dreptului în feudalismul dezvoltat
(sec. XIV - 1821).
Până în sec. VIII s-a realizat procesul de etnogeneză a românilor, popor cu
religie creştină, având o organizare proprie în cadrul statului şi norme de re-
glementare a relaţiilor în obşte. Mai multe obşti se uneau în uniuni, confedera-
ţii de ob şti, în vederea realizării unor obiective comune: apărarea de năvăliri,
folosirea mai eficientă a unui teritoriu ş . a ,
Conflictele dintre membrii obştii se rezolvau în cadrul obştii, pe baza soli-
darităţii rudelor, a talionului şi a compoziţiei. Solidaritatea obştii se manifesta
şi în cazul când aceasta trebuia să răspundă pentru daunele cauzate obştilor
învecinate. La aceste norme tradiţionale de comportare s-au adăugat şi regulile
promovate de biserica creştină.
Ace ste uniuni formează "cârnpulungurile, voievodatele, cnezatele" sau
"ţările". Aparatul de conducere a obştilor se menţinea şi era completat de cel
al "ţărilor".
Odată cu formarea ţărilor au fost preluate normele după care se conduceau
obştile, fiind întărite prin autoritatea aparatului politic al "ţărilor". Dar s-au adău­
gat în condiţii noi şi norme noi, iar totalitatea acestor norme forma "Legea ţării".
La români "Legea ţării" era un sistem normativ elementar, care reglementa
relaţiile dintre membrii obştii şi dintre obşti referitoare la conducere, apărare,
muncă, proprietate, familie, asigurarea liniştii publice prin apărarea vieţii,
credinţei şi demnităţii membrilor obştii. "Legea ţării", numită şi "jus valachi-
cum", reprezenta nu altceva decât un sistem normativ de drept cutumiar al
populaţiei vechi româneşti în perioada de existenţă a obştilor teritoriale şi de
apariţie a formaţiunilor politice.
În "Legea ţării " infracţiunea era tratată ca pricinuirea unei daune materia-
le, morale şi fizice , de aceea scopul pedepsei era, în principiu, repararea daunei,
răzbunarea sângelui fiind o etapă deja depăşită. Este posibil că la pedepsirea
infractorului se luau în consideraţie vârsta şi sănătatea psihică a acestuia.
Diferenţierea socială nu era prea avansată, astfel încât şi scara valorilor
apărate prin sancţiuni penale avea în vârf personalitatea şi nu averea.
Toate infracţiunile se clasificau în :
infracţiuni contra personalităţii (omorul, pricinuirea unor răni), care
erau sancţionate cu o amendă judiciară, plătită în capete de vite, fiind
so cotită ca cea mai grea pedeapsă, care, după unele opinii, a luat locul
s an cţiun i i de izgonire din obşte-, În funcţie de circumstantele comiterii
in fracţiunii, numărul vitelor se dubla (6, 12,24 etc.): ,
infracţiuni contra moralei, familiei şi bisericii, care atentau la normele
morale şi religioase în domeniul familiei şi religiei. Această categorie
de infractiuni cuprindea: încheierea căsătoriei între rudele apropiate,
încheierea căsătoriei prin cumpărarea sau răpirea miresei, necredinţa
conjugală (a soţiei), violul, naşterea copilului de către o femeie nec ă­
sătorită. Toate aceste infracţiuni erau sancţionate cu amendă judiciară,
plătită în capete de vite. Hulirea lui Dumnezeu, ere zia, vrăjitoria, furtul
averii divinizate a bisericii erau sancţionate tot cu amendă, care se plă­
tea nu numai în capete de vite ;
infractiuni contra averii, precum deteriorarea avutului, incendierea şi
sustragerea lui (furtul, prădarea şi jaful). Aceste infractiuni se sanctio-
nau prin amendăşi întoarcerea averii sau a altei valori e~ale cu cea r~pi­
tă, incendiată sau deteriorată. Nu se pedepsea furtul de legume, fructe,
poame pentru consumul pe loc (la fel ca şi mai înainte). Se aplica şi pe-
deapsa defăimătoare - purtarea infractorului cu lucrul furat prin sat.
"Legea ţării" nu cunoştea noţiunea de participaţie, toţi părtaşii la infrac-
ţiune erau pedepsiţi la fel. Nu exista nici noţiunea de recidivă. Ca subiect al
infracţiunii putea fi doar persoana ce trăia în baza "Legii ţării".
Deci, "Legea ţării" reprezenta o simbioză dintre vechile obiceiuri ale daci-
lor şi unele norme ale dreptului roman în corelaţie cu condiţiile de existenţă
ale obştilor vechi româneşti.
Perioada dintre sec. XIV şi mijlocul secolului XVI, până la instaurarea
dominaţiei osmane, este perioada de instituire a statalitătii române si a mi-
graţieidiferitelor popoare. în acest răstimp au loc fon~area Principatului
Moldova, domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432), domnia lui Stefan cel
Mare (1457-1504) ş.a. '
După constituirea statului, dreptul cutumiar "Legea ţării" este aplicat în
continuare. Însă pe lângă dreptul cutumiar se formează şi funcţionează şi alte
izvoare de drept.
În Moldova medievală erau cunoscute izvoare de drept scrise şi nescrise .
E. Aram ă, Istoria dreptului rom ânesc, Chişinău, 1995, p. 27.
34 DR EP T PE NAL . PAR T EA G E NE RALĂ
Ca izvoare figurau: cutuma (Legea ţării); legislaţia domnea sc ă; dreptul bi-
zantin (nomocanoanele - culegerile de drept canonic ş i laic, de ex. Synt agma
lui Matei Vla sta ris (1335)); tratatele intern aţionale.
Dr eptul penal de asem enea su fe ră diferite completări esenţiale, car e ne
dovedesc dezvoltarea acestuia.
N oţiunea de infra cţiune devine ma i complexă, deoarece a înc eput s ă fie
tr ata t ă nu numai ca o pricinuire de daune materiale, morale şi fizice, ci şi ca o
ac ţ iune periculoas ă pentru stat şi domn itor. În acea s t ă peri oadă infracţiunile
se clasificau în vini mari (cele mai grave) şi mici (toate celelalte).
Pedeapsa a început s ă fie mai diferenţiată , se ţinea cont de circum st anţele
în car e au fost săvâ rş ite infracţiunile, precum şi de recidivă . Originea s ocial ă
putea servi ca circumstanţă ate nu an tă do ar când infractorul er a boier ş i comi-
tea o infracţiune contra familiei. Pedeapsa diferenţiată în legătură cu gradul de
p articipaţie la infracţiune î nsă nu se pr acti ca.
Toate infracţiunile se puteau clasifica c onvenţional în cinci categorii. Cele
mai grave infracţiuni erau cele com ise contra statului. Dintre ele, infidelitatea
ş i trădarea domnitorului ("hi tlea nstvo") er au sa n cţio nate cu moartea ş i con-
fiscarea mo şiilor. Pretendenţilor la tron, dacă er au din dinastie domnească , şi
uzurp au pu tere a domnească li se tăia na sul.
Infracţiuni contra adm i n is traţ ie i ş i justiţiei: depunerea m ărturiilor false,
neexecutare a dispozi ţiilor autorit ăţilor ş. a . Pentru neexecutarea dispoziţiilor
("osluh") se prevedea ca ped eap s ă amenda judiciar ă , ("duş egubin ă") ; pentru
depunere a mărturi ilor false - t ăierea limbii; pentru adresarea c ătre j udec ată
de mai multe ori ("zavescă" ) - amendă .
Infracţiuni contra moralei, familiei şi bisericii: conform sintagmei lui Ma -
tei Vlastaris, se stabileau pedep se corporale, exilul. Pentru încheierea căsăto ­
riei între rude sau incest - dacă p ărţile er au oameni de jos, se aplicau pedepse
corporale: nobilii se exilau. Prin duşegubină se s ancţionau r ăpire a miresei,
violul ş i adulterul.
Infracţiuni contra personalităţii: pentru om or - după Sintagmă - amendă.
Infracţiuni contra proprietăţi i: pentru jaf ("razboi" ) se stabilea pedeapsa
cu moartea; pentru furt , prădare - a mendă judiciară şi restituirea bunurilor.
D ac ă erau săvâ rş i te a treia oară - pedeapsa capit ală .
Urm ăto area perio ad ă din dezvoltarea statului şi dreptului în Mold ova este
legată de dominaţia otomană .
Modific ările din dreptul penal au fost legate de "Pravila lui Vasile Lupu'"
(164 6) şi de reforma judiciară de 40 de an i (1588-1628) prin care s-a făcut o în -
cercare de a codi fica dreptul pen al şi procesual.
35
Ca pitol u l II
În acea pe ri oadă se menţineau pricinuirea vinovată a daunei, clasifica rea
în "vi nă mare " şi "v i nă mică". Recidiv a era o circumstanţ ă agravantă. Circum-
stantele atenuante, conform "Pravilei lui Vasile Lupu", se socoteau: dereglările
fi zic~, dereglările mintale, vâr sta, săvâ rşirea infracţiunii de către o femeie ,
s ă vâ rşi rea in fracţiunii de către un lun atic, sta rea de ebrietate.
Ci rc u msta nţe agr avante erau: intenţi a dire ct ă în săvârş ire a infra c ţiunii ,
s ăv ârşirea infracţiunii de către un grup de pers oane , atenta rea la viaţa, la cin-
stea boierilor.
Categoriile infracţiunilor cunoscute în această perioadă erau aceleaşi cinci :
1. infracţiuni de stat (politi ce): cuprindeau, în primul rând, hicleni a (tră­
darea domnitorului ş i a sultanului) , pentru care se prevedea pedeapsa
capitală, însă fără confiscarea pământurilor;
2. infractiuni contra averii: fur tul, prădare a, jaful, se pedepseau cu moar-
tea, în' celelalte cazuri - cu gloaba. De fapt, calificarea şi stabilirea pe-
depselor se făcea în funcţie de obiectul atentării şi de subi ect. Se mai
aplicau pedepse de mutilare şi de confiscare a tuturor obiectelor gă site
în brani şte;
3. infractiuni contra administraţiei şi j ustiţiei: darea de mărturii false,
neexecutarea dispoziţiilor autorităţilor, erau pedepsite cu amendă;
falsificarea banilor se sancţiona cu arderea de viu, decapitare, amendă
j udiciară ; luarea de c ătre slujitorii domn eşt i a dărilor peste cotă era
sancţionată cu scoaterea acestor slujitori din dregătorii sau cu amendă
j u d ic iară;
4. infracţiuni contra personalităţii: pricinuirea de leziuni corporal e; leza-
rea demnităţii, reclamaţii (plângeri) asupra boierilor, se s ancţio nau în
funcţie de făptaş , de obicei acesta era pedepsit cu moartea; omorâ rea
nou-născutului era sancţi onat ă cu amendă (de cele mai dese ori) ;
5. infractiuni contra mo ralei, familiei şi bisericii: conform Pravilei lui Vasile
Lupu,'se sancţionau cu mo artea sau mutil area, sau cu amenzi judiciare.
Scopul pedepsei evoluează spre intimidare sau înfricoşare . Se pr acticau
următoarele tipuri de pedep se: ped eapsa cu mo artea, pedepsele de mutilare
(tă ierea mâinilor, a nasului etc.), amenzile judiciare (gloaba, hatalmul -. în
capete de boi) , aplicarea de lovituri; privaţiunea de libe rtate, ca~'e deseon. se
pute a răscumpăra, pedepsele ruşinoase (de degradare morală), exilul (se aplic a
foarte rar).
În perioad a regimului turco-fan ariot (începutul secolulu i XVIII - înc~pu-
tul secolului XIX) apare tendinţa de a moderniza dreptul penal, generata de
influenţa concepţiilor iluministe şi de dezvoltarea social- economică a ţării.
36 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
În sec. XVIII au avut loc o serie de războaie ruso-turce. Aşa s-a răspândit
şi "porunca" Ecaterinei a II-a. În 1768, Ecaterina a II-a a întocmit "Porunca
comisiei de codificare", în care au nimerit multe principii ale lui Voltaire, Di-
derot ş.a. cum ar fi: egalitatea tuturor în faţa justiţiei sau anularea torturilor,
Această comisie a pus problema ţăranilorşerbi. Din acest motiv, la sfârşitul
anului 1768 comisia a fost dizolvată.
Prin ofiţerii ruşi, această "Poruncă" ajunge şi în Moldova, unde se stabilesc
anumite direcţii generale de dezvoltare spre umanizare a dreptului. În dome-
niul dreptului penal se păstrează aceleaşi cinci categorii de in fracţiuni:
1. infractiuni contra statului: pentru care pedeapsa cu moartea se aplică
mai rar, confiscarea p ământurilor nu se mai practică;
2. infractiuni contra personalităţii;
3. infracţiuni contra administraţieişi justiţiei;
4. infracţiuni contra averii;
5. infracţiuni contra moralei, familiei şi bisericii. Ca subiect al adulterului
apare şi bărbatul.
Se întocmeşte un fişier criminal - "Condica ş ireţ i lo r",
Deci, dreptul penal din această perioadă cunoaşte o dezvoltare în sensul
îmblânzirii, al umanizării .
În prima jumătate a secolului XIX, în timpul tranziţiei la perioada moder-
nă, au fost făcute o serie de încercări de modernizare a dreptului, de codificare
a sa.
De fapt, după 1812 în Basarabia se aplică legislaţia penală a Imperiului Rus,
iar în domeniul dreptului civil s-a aplicat legislaţia locală. Prin legislaţia locală
se înţelegea: Hexabiblullui C. Armenopol (6 cărţi); Manualul lui A. Donici
(publicat pentru prima oară în 1814 la Iaşi); Hrisovul de sobor (1785); Regula-
mentul privind înfiinţarea regiunii Basarabia (1818).
Manualul lui Andronache Donici, care cuprinde 43 de capitole şi 509
paragrafe, conţine în cea mai mare parte materii de drept civil, cu excepţia
unui capitol, "Despre vinovătii", ce conţinea materie de drept penal. Manualul
lui A. Donici, deşi nu era o lege în adevăratul sens al cuvântului, a fost între-
buinţat în Moldova până la 1 octombrie 1817, când a fost pus în vigoare Codul
Calimah, care a fost alcătuit pe baza izvoarelor de drept existente în Moldova,
cu o anumită influenţă occidentală (austriacă).
Între anii 1820 şi 1826, în Moldova a fost tipărită Condica criminalicească,
partea I si a II-a, care, de fapt, era un Cod penal şi de procedură penală. Ea a fost
influenţată de Codul penal al Austriei, tradus în 1807.Conform acestei Condici,
se restrânge cercul de infracţiuni care se pedepsesc cu moartea, ea aplicându-se
C a p i t o l u l Il 37
pentru omor cu intenţie şi jaf cu omor. Pedepsele de mutilare s-au aplicat până
în 1832, pentru falsificarea peceţii domneşti, care după 1832 se pedepseşte cu
ocnă. Privaţiunea de libertate se aplică mai pe larg pentru adulter, furt şi omor
necugetat. Codul prevedea şi publicitatea aplicării unor pedepse: pedepse cor-
porale în public, plimbarea pe străzi spre ruşinarea infractorului.
Secţiunea a III-a. DREPTUL PENAL lN PERIOADA MODERNĂ
(CEA DE A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX
ŞI ÎNCEPUTU~ SEC. XX)
După Unirea Principatelor urma să fie făcută şi o unificare legislativă.
În Ţara Românească era aplicată Condica criminalicească a lui B. Ştirbei, în
Moldova - la fel.
Lucrările de unificare legislativă s-au finalizat cu întocmirea în 1864 a
unui proiect de cod, care a fost prezentat domnitorului A. 1. Cuza. Domnitorul
nu l-a sancţionat, trimiţându-l înapoi cu avizul: "Codul introduce pedepse mai
grele ca Condica criminaliceascăde care nu este nevoie". După unele modifi-
cări, în 1865, Codul penal a fost pus în vigoare. La întocmirea lui s-a ţinut cont
de Codul penal francez din 1810. În Cod se prevăd noi principii, ca: principiul
egalităţii tuturor în faţa legii, "nu există infracţiune şi pedeapsă nearătată în
lege", principiul neretroactivităţiilegii penale.
Acest Cod cuprindea titlul preliminar şi trei cărţi . Cartea întâi conţinea
partea generală, unde este formulată noţiunea de infracţiune, de pedeapsă
penală şi scopul ei, se analizează circumstanţele atenuante, recidiva ş . a , In-
fracţiunea era tratată făcându-se legătura juridică dintre lege şi infractor.
Noţiunea de infracţiune era formulată ca " acţiu nea sau inacţiunea doloasă
(vinovată) pe care legiuitorul a sancţionat-o penaliceşte",
Codul reglementa tentativa, concursul de infracţiuni, recidiva, complicita-
tea, circumstanţele atenuante şi cele agravante etc.
Starea psihică anormală a infractorului şi legitima apărare eliberau de
pedeapsa penală.
În cazul concursului de infractiuni, când infracţiunile erau de natură dife-
rită , se determina pedeapsa cea mai grea, dintre cele prevăzute de lege, iar dacă
infracţiunile erau de aceeaşi natură, se dădea o pedeapsă maximă. Noţiunea
de recidivă era pusă în funcţie directă de faptul dacă a doua oară s-a săvârşit
o infracţiune mai gravă sau nu. În caz de s ăv ârşire a unei crime după ispăşirea
pedepsei penale, individul era pedepsit "cu un grad mai mare decât prevedea le-
38 D REP T P ENAL. PAR TEA GENE R A L Â
gea". Dacă acesta, isp ăşindu- şi pedeapsa pentru o crimă, săv âr şea apoi un delict,
era pedepsit cu maximul pedepsei. Dacă era s ă v âr şit mai întâi un delict, apoi o
crimă , nu se califica fapta ca recidivă . Instigatorii erau pedepsiţi la fel ca şi auto-
rii. Pentru complici era stabilit ă o pedeapsă mai bl ândă dec ât pentru autori.
Codul penal d in 1864 prevedea următoarele faze ale infracţiunii :
1. faza oratori că, în care ideea criminală este comunicată de c ătre o per-
s oană altei persoane. În această fază infracţiunea nu se pedepsea, cu
excepţia cazurilor de omor, de complot şi asociaţii de răufăc ători ;
2. faza preparatorie, în care are loc pregătirea materială a crimei. De regulă,
aceasta nu se pedepsea, cu aceleaşi excepţii ca şi pentru faza oratorică;
3. tentativa de crimă, în care începe s ăv ârşirea infracţiunii. Tentativa de
crimă se pedepsea, pe când cea de delict, de regulă, nu; tentativa de
contravenţie nu se pedepsea niciodată;
4. infracţiunea consumată, care se pedepsea penal.
După gradul de pericol social şi în func ţie de pedeapsa ce putea fi stabilit ă,
infracţiunile se clasificau în :
1. crime - infracţiuni pentru care Codul penal admitea munca silnică pe
vi aţă, privaţiunea de libertate, degradarea civică;
2. delicte - infracţiuni care se pedepseau cu privaţiune de libertate de la
15 zile pân ă la 2 ani , interdicţia unor drepturi politice şi civile, amendă
(d e peste 25 de lei);
3. contravenţii - infracţiuni care se pedepseau cu privaţiune de libertate
de la 1 la 15 zile sau cu amendă p ână la 25 de lei.
Codul penal din 1864 nu prevedea pedeapsa cu moartea şi nici nu conţinea
pedepse de mutilare. Acest Cod era cea mai blândă lege penală din Europa ace-
lor timpuri, fiind elogiat de către specialişti şi savanţi. Pedeapsa cu moartea se
conţinea doar în Codul militar.
Scopul general al pedepsei penale era redresarea morală a infractorului.
După Marea Unire din 1918,în domeniul dreptului penal funcţiona o plura-
litate de coduri: în Transnistria - Codul penal ungar; în Bucovina - Codul penal
austriac; în Basarabia - Codul penal rus; în Valahia - Codul penal din 1864.
La această etapă se punea problema unificării dreptului penal. În 1919,
asupra Basarabiei a fost extins codul penal din Vechiul Regat. Totodată s-a
abord at şi chestiunea privind întocm irea unui nou cod. Elaborarea acestuia a
început în 1920, însă adoptarea a fost amânată până în 1936. Codul respectiv
a intrat în vigoare în 1937.
Acest Cod era constituit din partea generală şi specială . Principiile fun-
damentale pe care se baza Codul respectiv erau: individualizarea pedepsei,
responsabilitatea pentru acţiunile sau inacţiunile vinovate ş . a .
C a p i t o l u l II 39
În el se păstre ază aceea şi clasificare a infracţiunilor: în crime, delicte şi
contravenţii.
La stabilirea pedepsei codul pen al pornea de la gradul de prejudiciabilităţii
a infr acţiunii, de la personalitatea infractorului.
Minorilor responsabili (14-18 ani) li se apli cau măsuri de siguranţă. Codul
penal din 1936 detalia aşa noţiuni ca tentativa, circumstanţele atenuante şi
agravante ş . a .
Cele mai grave crime erau considerate crimele contra ordinii de drept ş i a
organiz ării social-politice.
În codul respectiv sancţiunile se întemeiau pe o concepţie umanistă. Pe-
deapsa cu mo artea nu se conţinea, acesta prevăzând munca silnică pe viaţ ă,
privaţiunea de libertate sub diferite forme, închisoarea corecţionalăpână la 12
ani. Din 1938 codul începe să fie modificat.
Se m ăreşte pedeapsa pentru infracţiunile contra ordin ii publice: pentru
spion aj (până la 20 de ani de înch isoa re); pentru propagarea (orală sau în scris)
ideilor p rivind sch imbarea formei de guvernământ , luptei de clas ă ş . a ,
Din 1940 se înăspresc şi mai mult pedepsele penale. În 1940 în Codul
penal este inclus ă şi pedeapsa capitală . Din toamna lui 1940, situaţia infrac-
torului era agravată de factori ca: originea etnică neromână, calitatea de a fi
comunist etc.
Secţiunea a IV-a. DREPTUL PENAL ÎNPERIOADA
CONTEMPORANA
Dup ă unirea Basarabiei cu România (1918), frontiera dintre România şi
Statele Sovietice (din 1922 - Uniunea Sovietică) trecea pe Nistru.
La 29 iulie 1924, Biroul Politic al e.e. al P.e.(b)R. a deci s formarea în st ân-
ga Nistrului a R.A.S.S.M. în componenţa R.S.S.Ucrainene.
În R.A.S.S.M. se aplica legislaţia penală unională şi ucraineană. Până
în 1927, în R.A .S.S.M. s-a aplicat Codul penal al Ucrainei din 1922, iar din
1927 - un alt Cod penal al Ucrainei, alcătuit în deplină concordanţă cu Bazele
legislaţiei penale a U.R.S.S . şi a republicilor unionale din 1924, care evidenţiau
două feluri de infracţiuni :
1) îndreptate împotriva orânduirii sovietice, ca cele mai grave, pentru care
se fixa o limită de jos, care nu putea fi micşorată de judecată;
2) toate celelalte, pentru care se stabilea do ar limita de sus.
Bazele admiteau analogia legii , permiţând judecătorilor s ă sancţioneze
acţiuni care nu erau indicate în lege, dar se asemănau cu unele dintre cele in-
 40 D REPT P E N AL. PA RTEA GEN E RAL Ă
dicate în lege. Ca pedepse erau aplicate: pedeapsa cu moartea, declararea drept
duşman al poporului şi expulzarea din U.R.s.S., privaţiunea de libertate ş.a.
în această perioadă au fost adoptate legi unionale cu caracter penal, care
s-au aplicat şi în R.A.S.S.M. Spre exemplu, în 1929 a fost adoptată o lege con-
fonn căreia, dacă un cetăţean al U.R.S.S., aflat peste hotarele ţării, trecea "de
partea duşmanilor clasei muncitoare", acesta era declarat în afara legii şi urma
să fie executat în 24 de ore. Legea respectivă avea putere retroactivă, ceea ce nu
se practica în dreptul penal. Politica penală se înăsprise într-atât, încât pentru
unele infracţiuni mai puţin grave (de ex., încălcarea regulilor privind operaţii­
le valutare, falsificarea banilor, spionajul economic) pedeapsa putea fi cea capi-
tală. 01', aşa-zisa "Lege a celor cinci spice" din 7 august 1932 prevedea pedeapsa
capitală pentru infractorii învinuiţi de sustrageri din averea întreprinderilor
de stat, a colhozurilor şi a cooperaţiei de consum. Proprietatea socialistă a fost
declarată că stă la baza orânduirii sovietice, fiind ocrotită cu sancţiuni grave,
de aceea nu se lua în consideraţie volumul celor sustrase. în cazul când existau
circumstanţe atenuante, pedeapsa capitală se înlocuia cu confiscarea averii si
10 ani privaţiune de libertate. Deoarece în 1932 a fost foamete, sub incident'a
acestei legi cădeau şi persoanele care luau un buzunar de boabe de pe un câmp
colhoznic, ca să-şi poată hrăni copiii cât de cât. Până la sfârşitul anului 1932 au
fost condamnaţi pe baza acestei legi 55 de mii de oameni.
Acestea şi alte legi au servit drept motivare juridică pentru represiunile
dezlănţuite pe tot teritoriul V.R.S.S.
La 28 iunie 1940, împotriva principiilor şi a normelor de drept interna-
ţional, prin ameninţarea cu forţa Armata Roşie ocupă Basarabia, Bucovina
de Nord şi ţinutul Herţa, anexându-le la V.R.S.S., impunând, totodată, aici şi
regimul comunist.
La 2 august 1940, la sesiunea Sovietului Suprem al V.R.S.S. a fost adoptată
Legea cu privire la formarea R.S.S.M. şi includerea în componenţa Ucrainei a
Bucovinei de Nord, a judeţelor Hotin, Akkerman ş i Ismail.
În R.S.S.M. se aplicau codurile penal, civil, de procedură penală şi proce-
dură civilă, cel al muncii, familiei ale R.S.S.Vcrainene. Această aplicare tem-
porară a durat până la adoptarea codurilor R.S.S.M. în 1957 republicilor unio-
nale li s-a permis adoptarea propriilor coduri, care s ă fie alcătuite pornindu-se
de la Bazele legislaţiei unionale şi a republicilor unionale. În 1958, Sovietul
Suprem al U.R.S.S. a adoptat Bazele legislaţiei penale unionale şi a republicilor
unionale. În conformitate cu ele a fost elaborat Codul penal al R.S.S.M. votat
de Sovietul Suprem al R.S.S.M. la 24 martie 1961 şi pus în aplicare la 1 iulie
1961. Codul penal se întemeia pe principiul responsabilităţii doar pentru co-
miterea cu vinovăţie a faptei. Acest cod exclude a analogia. În 1958, în legislaţia
Capi t olul II 41
penală sovietic ă s-a stabilit pentru prima dată principiul legalităţii, exprimat
prin formula "nullum crimen sine lege".
Astfel era considerată infracţiune doar fapta prevăzută de legea pen ală.
Legea penală nu avea putere retroactiv ă decât în cazul când noua legea preve-
dea o pedeapsă mai mică sau exclude a pede apsa. Codul penal includea partea
generală ş i partea specială. Partea generală, alcătuită din 5 titluri şi 60 de ar-
ticole, cuprindea prevederi gener ale referito are la temeiul răspunderii penale,
noţiunea de infracţiune, formele vinovăţiei (intenţie şi imprudenţă) , complici-
tate , etapele activităţii infracţionale, pedeapsa penală, răspunderea penală ş . a .
Partea specială , alcătuită din 12 capitole şi 210 de articole, cuprindea corn-
ponenţel e con crete ale infracţiunilor, clasificate în capitole după obiectul de
atentare (contra statului, contra vieţii, a săn ătăţii, libertăţii, demnităţii persoa-
nei, contra proprietăţii socialiste ş . a .) .
Întrucât Bazele legislaţiei penale a V.R.S.S. şi a republicilor unionale au
pă strat pedeapsa cu moartea, Codul penal al R.S.S.M. de asemenea a prevă ­
zut pedeapsa cu moartea pentru infracţiuni ca trădarea de patrie, spionaj,
diversiune, acte de teroare, banditism, omor cu circumstanţe agravante, falsi-
ficarea monedei, încălcarea regulilor cu privire la operaţiile valutare. N-a fost
prevăzută însă privarea de drepturi electorale, care se aplicase până atunci.
Sustragerea în proporţii deosebit de mari din avutul de stat sau obştesc putea
fi sancţionată ş i cu moartea, ceea ce ne demonstrează că proprietatea socialistă
era strict ocrotită de lege, comparativ cu proprietatea personală, pentru a c ă rei
sustragere se prevedeau diferite termene de privaţiune de libertate. Dat fiind
faptul că economia R.S.S.M., ca şi cea a V.R.S.S., era o economie rigid centrali-
zată , dirij ată nu de legile economice, ci prin dictat administrativ, Codul penal
conţinea un capitol special- "Infractiuni economice" -, în care, prin sancţiuni
penale, se făceau eforturi de menţinere a economiei "socialiste".
Deoarece a fost în vigoare circa 40 de ani , ani în care în ţara noa stră s-au
produs nenumărate schimbări de ordin social , economic şi politic, Codul penal
din 1961 a suportat şi el modificări în conformitate cu relaţiile nou-apărute.
Una dintre cele mai serioase modificări ale Bazelor şi, respectiv, ale co-
durilor penale ale republicilor unionale s-a produs în anii '70 , când în acestea
au fost incluse norme privind noţiunile de "infracţiune gravă" şi "recidivist
deosebit de periculos". Alte modificări în acest sens au fost legate de adoptarea
Constituţiei U.R.S.S. din 1977. Astfel, Codul penal a fost completat cu noi in-
stituţii ca: amânarea executării sent i n ţei, eliberarea condiţionată din locurile
de deţinere cu atragerea obligatorie a condamnatului la muncă, eliberarea
condiţionată înainte de termen de pedeapsă şi înlocuirea pedepsei prin alta
mai blândă ş.a .
 42 DREPT P ENAL . PARTEA G EN ERALĂ C a p i t o l u l II 43

Începând cu 1985, în societatea socialistă a început o profundă restruc- El reflectă schimbările produse în societatea contemporană, evoluţia siste-
turare economică, administrativăşi juridică. A fost declarată tendinţa de for- mului de politică penală din ţ a ra noastră, relaţiile acestuia cu normele de drept
mare a unui stat de drept şi de adoptare a unor noi baze ale legislaţiei penale a penal internaţionalşi cu tratatele internaţionale ratificate de statul nostru.
D.R.S.S. şi a unor noi coduri penale ale republicilor unionale. Noul Cod penal are o formă şi o structură modificate e senţial în raport cu
Din iniţiativa penaliştilor sovietici, în 1987 este elaborat un nou Cod pe- codul din 1961. Partea sa generală cuprinde 13 capitole ş i 134 de articole, iar
nal-model. Acest Cod-model a fost discutat în instituţiile de învăţământ supe- Partea s p e c ia lă - 18 capitole şi 258 de articole. În el au fost introduse un şir de
rior de profil şi în cele ştiinţifice. El a şi format proiectul noilor Baze ale legi- noi instituţii absolut nereglementate de normele Codului penal din 1961. Spre
slaţiei penale unionale. În decembrie 1988, textul oficial al proiectului Bazelor exemplu: principiile dreptului penal, extr ădarea, clasificarea infracţiunilor,
legislaţiei penale a D.R.S.S. şi a republicilor unionale a fost publicat în presă, persoana juridică în calitate de subiect al răspunderii penale, formele partiei-
pentru a fi discutat de popor. Pe parcursul a doi ani proiectul a fost prelucrat şi paţiei, infracţiunea unică, pluralitatea de infracţiuni, un şir de cauze noi care
completat, ţinându-se cont de propunerile şi observaţiilefăcute. Acest act însă înlătură caracterul penal al faptei (reţinerea infractorului, constrângerea fizică
nu a ajuns să fie pus în aplicare. sau psihică, riscul întemeiat) şi multe altele. O serie de norme şi instituţii au
La 23 iunie 1990, Parlamentul R.S.S.M. a adoptat Declaraţia de suverani- fost păstrate însă, cu modificări substanţiale; spre exemplu, participaţia pena-
tate a R.S.S.M. La 23 mai 1991 este adoptată noua denumire a ţării - Republica lă, sistemul pedepselor penale, aplicarea pedepsei penale ş.a . Au fost incluse
Moldova -, care la 27 august 1991 îşi proclamă independenţa statală . un şir de noi componenţe ale infracţiunilor (de exemplu, genocidul, ecocidul,
Pe fondul acestor schimbări politice de o importanţă crucială, nu mai clonarea, tratamentele inumane ş.a.), iar celelalte au suferit numeroase modi-
puţin hotărâtoare pentru destinul întregii naţiuni par a fi schimbările din ficări, în conformitate cu necesităţile practicii judiciare.
domeniul legislaţiei. Sistemul şi corelaţia valorilor semnificative socialmente Despre părţile bune sau lacunele actualului Cod penal ne va vorbi practica
nu sunt imuabile, ele modificându-se odată cu schimbarea condiţiilor istorice. de aplicare, care a preconizat deja modificarea acestuia prin Legea nr. 2l1-XV
Ansamblul valorilor respective, caracterizarea fiecăreia dintre acestea, inter- din 29 mai 2003 , Legea nr. 305-XV din 11 iulie 2003, Legea nr. 353-XV din 31
dependenţa lor etc. se modifică în istoria fiecărei natiuni în concordantă cu iulie 2003 şi Legea nr. 158-XV din 20 mai 2004 ş . a .
sch im barea conjuncturii sociale, politice, economice, 'culturale. De asem~nea.
intervin schimbări ale priorităţilor în sistemul axiologic al apărării sociale.
În acest fel, a apărut imperial necesitatea unei reforme fundamentale a
legislaţiei, inclusiv a celei penale, din Republica Moldova. Principalul motiva
constat în faptul că multe dispoziţii ale legislaţiei penale nu mai ţineau pasul
cu imperativele economice, sociale şi politice ale societăţii contemporane, mai
mult decât atât, nu ţineau pasul cu normele dreptului internaţional, al cărui
primat în Republica Moldova a fost declarat prin Constituţia din 29 iulie 1994.
În această conjunctură a apărut ideea de concepere a Proiectului unui nou
Cod penal, care a fost elaborat de către un grup de lucru, format prin Hotărâ­
rea nr. 779 a Guvernului RM din 14 august 1997, în conformitate cu concepţia
reformei judiciare şi de drept şi cu Programul de activitate al Guvernului RM.
În tot acest timp, cât s-a lucrat la Proiectul noului Cod penal, cel în vigoare
(din 1961) a continuat să se modifice neîncetat.
Noul Cod penal al Republicii Moldova a fost adoptat prin Legea nr.
985-XV din 18 aprilie 2002 şi a intrat in vigoare la 12 iunie 2003.

Capitolul III
LEGEA PENALĂ
Secţiunea 1. NOŢIUNEA DE LEGE PENALĂ
Este unanim recunoscut faptul că principala manifestare a dreptului penal
o constituie legea penală .
Potrivit formulărilor care s-au dat în doctrina dreptului penal, termenul
de "lege penală" po ate fi înţeles şi aplicat în două sensuri: unul larg şi altul
restrictiv] .
În sensul cel mai larg, în teoria şi practica dreptului penal, prin lege penală
se înţelege totalitatea legilor penale. În această accepţiune, noţiunea de lege
penală se apropie în conţinut de noţiunea de drept penal.
Într-o interpretare restrictivă, legea penală reprezintă orice dispoziţie cu
caracter penal, inclusă în sistem , care descrie o instituţie concretă a Părţii
generale a Codului penal (noţiunea de infracţiune, participaţie etc.) sau o
componenţă a infracţiunii din Partea specială a Codului penal (omor, furt,
huliganism etc.). Legea penală, în această accepţiune restrânsă, se apropie în
conţinutul său de noţiunea de normă juridică penală.
Deşi sunt expuse multiple viziuni cu privire la existenţa şi caracteristica
terminologică a legii penale, majoritatea autorilor acceptă următoarea defini-
ţie: "Legea penală este actul legislativ adoptat de Parlamentul RM, care cu-
prinde norme de drept penal ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale
şi speciale ale dreptului penal, determină faptele ce constituie infracţiuni
şi prevede pedepsele ce se aplică infractorilor, iar în unele cazuri temeiul şi
condiţiile liberării de răspundere şi pedeapsă penală"
Conform prevederilor lit. n) din alin. (3) al art. 72 din Constituţia RM,
adoptarea legilor organice care reglementează infracţiunile, pedepsele şi re-
gimul executării acestora ţine de competenţa Parl amentului RM. Realizând
această prevedere constituţională, Parlamentul RM a adoptat actualul Cod
penal al RM la 18 aprilie 2002, care a intrat în vigoare la 12 iunie 2003. Acesta
a înlocuit precedentul Cod penal al RM, adoptat la 24 martie 1961, supus pe
parcurs unor multiple modificări.
Unica lege penală din Republica Moldova este Codul penal. Astfel, toate
legile noi care conţin norme juridico-penale urmează a fi incluse în Codul
C. Mitrache, Drept penal. Partea ge n e ra l ă, Bucure şti , Şan s a SRL, 1997, p. 44.
C a p i to l u l III 45
penal sub form ă de modificări. completări sau articole noi şi nu pot fi aplicate
de sine stătător. Pentru Republica Moldova este specific sistemul codificat al
legii penale. Acest fapt contribuie la întărirea legalităţii şi la unificarea legis-
laţiei penale, totodată facilitând activitatea organelor de drept în utilizarea
materialului normativ şi în informarea de drept a populaţiei. Aplicarea exactă
a legislaţiei penale de către organele de ocrotire a normelor de drept constituie
o condiţie inerentă respectării şi realizării legislaţiei într-un stat de drept.
Contrar argumentelor invocate, în unele state dezvoltate codurile penale
nu sunt unicele acte juridico-penale. Spre exemplu, în Germania există o am-
plă legislaţie ce prevede răspunderea pentru infracţiunile ecologice, economi-
ce şi din domeniul transporturilor ale cărei norme nu sunt inclu se în Codul
penal şi acţionează paralel de acesta 2 •
Codul penal al Republicii Moldova, ca act normativ-juridic, ocupă un loc
important în ansamblul izvoarelor de drept penal, nefiind însă unicul izvor.
Stabilind sfera faptelor infracţionale şi a pedepselor corespunzătoare pentru
săvârsirea lor, alin. (3) al art. 1 din CP al RM stipulează că acesta se aplică în
confo'rmitate cu prevederile Constituţiei RM şi ale actelor internaţionale la
care Republica Moldova este parte.
Constituţia RM este Legea fundamentală a statului şi constituie baza juri-
dică a întregului sistem de drept din Republica Moldova. Astfel, Codul penal al
RM, elaborat în concordanţă cu prevederile Constituţiei, consfinţeşte şi apără
cele mai importante drepturi şi libertăţi ale omului. De exemplu, art. 16 din
Constituţia RM consfinţeşte principiul egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa le-
gii; art. 20 consacră accesul liber la justiţie; art. 21 stipulează prezumţia de ne-
vinovăţie; art. 22 confirmă neretroactivitatea legii; art. 25 stabileşte inviolabi-
litatea libertăţii şi siguranţei persoanei; art. 72 stabileşte că legislaţia penală se
adoptă de către Parlament etc. Aceste prevederi constituţionale sunt cuprinse
în normele penale ce reglementează principiile aplicării Codului penal, scopul
legii penale, asigurarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor etc. '
Pornind de la tendinţa de integrare mondială, multiple norme ale Codului
penal al RM sunt întemeiate pe actele internaţionale la care Republica Moldo-
va este parte. Acest principiu este consacrat de prevederile art. 8 al Constitu-
ţiei, care obligă Republica Moldova să respecte Carta ONU şi tratatele la care
este parte, să-şi stabilească relaţiile cu alte state pe principiile şi normele una-
A. B. Ha yssoa, Poccuitcxoeyeonoenoe npaeo. 06r«aJl 'taClnb, Kypc lIe K I I II U, M OCKBa, fiEK,
1997, c. 58.
Codul penal al RM. Comentariu , red . A. B arbăneagră, Chişinău , Centrul de Drept al
Avoc aţilo r, 2003, p. 34.
46 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul III 47

nim recunoscute ale dreptului internaţional. În acest sens, Republica Moldova
aplică legea sa penală indiferent de locul săvârsirii infractiunii si de cetătenia
infractorului pentru un şir de infracţiuni: circ~laţia ilegală a substanţelor'nar­
cotice, psihotrope sau a precursorilor (art. 217 din CP al RM), fabricarea sau
punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false (art. 236
din CP al RM), deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave
aeriene sau navale (art. 275 din CP al RM), terorismul (art. 278 din CP al RM).
Pe normele dreptului internaţional se întemeiază integral şi prevederile Capi-
tolului 1 al Părţii speciale a Codului penal referitoare la infractiunile contra
păcii şi securităţii omenirii, infracţiunile de război: genocidul (art. 135 din CP
al RM), ecocidul (art. 136 din CP al RM), tratamente inumane (art. 137 din
CP al RM) etc.
Dacă există neconcordanţe ale normelor legii penale cu actele internationa-
le privind drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldo~a este
parte, au prioritate şi se aplică direct reglementărileinternaţionale. Acest prin-
cipiu este consfinţit şi de prevederile alin. (2) al art. 4 din Constitutia RM
Concluzionând asupra celor analizate, putem desprinde următoareletră­
sături ale legii penale:
h) se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale actelor in-
ternaţionale la care Republica Moldova este parte.
Secţiunea a II-a. CATEGORII DE LEGI PENALE
Legile penale pot fi clasificate în mai multe categorii, în funcţie de anumi-
te criterii', pentru o cunoaştere mai bună a acestora şi stabilirea unor reguli
ştiinţifice de interpretare şi aplicare. Aceste clasificări se fac fie în raport cu în-
tinderea domeniului de reglementare, fie după caracterul legilor, fie în funcţie
de durata lor de aplicare.
A. Legi penale generale şi legi penale speciale. Această clasificare se face
în funcţie de întinderea domeniului de reglementare, avându-se în vedere con-
ţinutul şi rolul pe care îl au legile penale în reglementarea relaţiilor de apărare
socială împotriva infracţiunilor.
Legile penale generale sunt reprezentate de codurile penale, care cuprind
un ansamblu complet şi sistematizat de norme penale generale şi speciale, ce
conţin majoritatea instituţiilor de drept penal, atât norme cu valoare de prin-

a) este un act intern unic, adoptat de Parlamentul RM după o procedură cipii, cât şi majoritatea normelor incriminatoare.
strict reglementată de Constituţie; Legea penală generală are cea mai mare pondere în cadrul legislaţiei pena-
le şi reprezintă cel mai important instrument de luptă împotriva criminalităţii,
b) are o forţă juridică supremă, a cărei esenţă se exprimă prin faptul că:
constituind ceea ce se denumeşte în mod curent drept penal comun.
nici un alt organ, decât Parlamentul, nu este în drept să abroge sau
Legile penale speciale au un câmp de acţiune mai restrâns, cuprinzând
să modifice legea penală;
norme ce reglementează instituţii speciale de drept penal sau incriminând
nici un alt act normativ-juridic (cu caracter penal) nu trebuie să
contravină legii penale;
ca infracţiuni fapte săvârşite într-un anumit domeniu. Dispoziţiile legilor
penale speciale derogă de la dreptul comun şi privesc situaţii deosebite, care
în caz de neconcordanţă a altor acte normative cu legea penală,
necesită o reglementare specială. Astfel, normele legilor speciale incriminează
prioritate i se acordă legii penale;
şi sancţionează ca infracţiuni faptele periculoase neprevăzute în Codul penal,
c) poartă un caracter normativ. Legea penală conţine norme de drept,
completându-se în felul acesta Partea specială a legislaţiei penale.
adică reguli de comportament cu caracter general-obligatoriu, ce se
Spre deosebire de legile penale generale, legile speciale nu au o structură
răsfrâng asupra unui număr nedeterminat de cazuri de acelaşi gen şi
determinată, ele putând cuprinde mai multe capitole, secţiuni sau un număr
asupra unui cerc nedeterminat de persoane;
de articole.
d) stabileşte principiile şi dispoziţiile generale ale dreptului penal;
În dreptul nostru, unica lege penală a Republicii Moldova este Codul pe-
e) determină faptele ce constituie infractiuni,
, indicând elementele si
, sem-
nal. Trebuie menţionat însă că, chiar în cadrul Codului penal, normele din
nele lor concrete;
f) prevede categoriile şi mărimea pedepselor ce se aplică infractorilor
pentru săvârşirea faptelor penale;
M. Zolyneak, Drept penal. Partea generală, Iaşi, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza",
g) reglementează temeiul şi condiţiile liberării de răspundere şi pedeapsă
val. 1, 1973, p. 69.
penală;
A. Boroi, Drept penal. Partea generală, Bucureşti, ALL BECK, 1999, p. 36.

tr
48 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Partea specială au caracter de legi penale speciale în raport cu normele din
Partea generală.
Importanţa distincţiei dintre legile penale generale şi cele speciale este le-
gată de interpretarea şi aplicarea lor, în sensul că legea generală este de cea mai
largă aplicare, însă în cazul unui concurs între o lege generală şi una specială
care derogă sau o completează pe cea generală, legea specială are prioritate".
Totodată, raporturile dintre aceste legi trebuie privite şi dintr-un alt unghi de
vedere, în sensul că dispoziţiile din Partea generală a Codului penal se aplică
Părţii speciale, precum şi instituţiilor reglementate prin legi speciale. Atât le-
gile penale generale, cât şi cele speciale sunt în vigoare în acelaşi timp.
B. După caracterul lor, în teoria şi practica dreptului penal se face dis-
tincţie între legile penale ordinare (obişnuite) şi legile penale excepţionale
(extraordinare) .
Legile penale ordinare sunt adoptate în condiţii normale de evoluţie a
societăţii şi de luptă împotriva fenomenului infracţionalităţii. Reglementările
pe care le conţin, în concordanţă cu dispoziţiile generale ale Codului penal,
au rolul de a completa reglementările cuprinse în cod, îndeosebi pe cele din
Partea specială a acestuia.
Din această categorie fac parte Codul penal şi majoritatea legilor speciale.
Legile penale excepţionale apar în condiţii deosebite de evoluţie a feno-
menului infracţionalităţii, provocate de unele situaţii excepţionale de origine
naturală sau socială (calamităţi naturale, stare de război, stare revoluţionară
etc.), fiind determinate de necesitatea apărării corespunzătoare a valorilor
sociale în situaţii neobişnuite.
Normele penale excepţionale derogă de la dreptul comun, stabilind incri-
mina rea unor fapte care dobândesc caracter periculos doar în astfel de situaţii,
fie instituirea unor sancţiuni mai grave sau o înăsprire a condiţiilor de aplicare
şi executare a sancţiunilor penale.
Legile excepţionale sunt, de regulă, legi temporare, rămânând în vigoare
doar atâta timp cât situaţia specială o impune.
În cazul unui concurs între o lege generală, una specială şi o lege excepţio­
nală, se aplică cu prioritate legea excepţională, avându-se în vedere necesităţile
unei acţiuni eficiente în lupta contra criminalităţii.
C. În funcţie de durata lor de aplicare, legile penale se împart în legi cu du-
rată nedeterminată (permanente) şi legi cu durată determinată (temporare).
V. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, Drept penal. Partea
generală, Bucureşti, Europa Nova, 1999, p. 34.
Capitolul III 49
Legile penale permanente sunt acelea în al căror conţinut nu este stipulată
perioada lor de aplicare. Aceste legi au o stabilitate mare şi constituie principa-
lul instrument de luptă împotriva criminalităţii. Spre exemplu, actualul Cod
penal al RM a intrat în vigoare la 12 iunie 2003, dar fără a fi precizată perioada
sa de aplicabilitate, acesta fiind, prin urmare, o lege penală permanentă.
Legile penale temporare sunt cele ce au o aplicare limitată în timp, preei-
zându-se din momentul adoptării lor până când vor rămâne în vigoare. Dura-
ta de aplicare a legilor temporare este determinată fie prin prevederea în chiar
cuprinsul lor a datei până la care aceasta rămâne în vigoare, fie prin încetarea
unor situaţii excepţionale care au impus adoptarea legii (cutremure, inundaţii,
stare de război etc.). Legile temporare au o durată relativ scurtă de aplicare.
Secţiunea a III-a. SCOPUL LEGII PENALE
Legea penală reprezintă unul dintre principalele mijloace ale statului în
lupta contra criminalităţii. De aceea, precizarea scopului acesteia este deosebit
de importantă pentru orice sistem legislativ.
În condiţiile existenţei unui stat democratic, dreptul penal, alături de cele-
lalte ramuri de drept, este chemat să asigure cadrul juridic corespunzător unei
dezvoltări normale a societăţii, în contextul respectării drepturilor omului şi
a celorlalte valori ce se constituie .în scara de valori sociale apărare prin nor-
me juridice. De regulă, în primele lor articole, codurile penale menţionează
care sunt scopurile legii penale, ce adeveresc, de fapt, politica penală pe care
o stabileşte şi o desfăşoară statul respectiv. În acest sens, dispoziţiile art. 2 din
CP al RM evidenţiază două scopuri de bază ale legii penale: scopul de apărare
juridico-penală şi scopulprevenirii săvârşirii de noi infractiuni.
Scopul principal al legii penale, care s-a constituit pe parcursul evoluţiei
istorice, independent de structura politică a statului şi de particularităţile eco-
nomiei, este apărarea juridico-penală. Protecţia oferită de legea penală constă
în apărarea împotriva infracţiunilor a persoanei, a drepturilor şi libertăţilor
acesteia, a proprietăţii, a mediului înconjurător, a orânduirii constituţionale,
a suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova,
a păcii şi securităţii omenirii, precum şi a întregii ordini de drept (alin. (1) al
art. 2 din CP al RM). Această enumerare limitativă urmăreşte să fixeze un
cadru general al valorilor sociale apărate prin normele penale, constituind o
specificare a celor mai importante domenii ale sistemului de relaţii sociale care
constituie obiectul protecţiei juridico-penale.
 F
50 DREPT P ENAL . PART EA GENERALA
Spre deosebire de legislaţia penală precedentă, noul Cod penal a schimbat
ierarhia valorilor ocrotite de legea penală , recurgând la următoarea structură:
persoan ă - societate - stat, punând în faţă valo area supremă - persoana uma-
nă. Această modificare a fost determinată de schimbările esenţiale ce au avut
loc în politica penală a statului ş i în alte domenii ale vieţii sociale, de reorien -
tarea priorităţilor şi valorilor,
Ierarhia obiectelor protejate de normele legii penale reflectă con secuti-
vitatea capitolelor din Partea specială a Codului penal, atribuind o protecţie
diversificată şi preferenţială anumitor valori.
Codul penal plasează pe primul loc apărarea juridică a valorilor gene-
ral-umane - persoana, drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului. Apărarea
prioritară a personalităţii este preluată din tradiţia ce există în statele cu demo-
craţie dezvoltată, transpusă în prevederile art. 24-25 din Constituţia RM. Astfel,
statul garantează fiec ărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică,
declarând că libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
Ulterior, în calitate de obiect al protecţiei juridica-penale se proclamă
ocrotirea altor int erese ale per soanei, societă ţii, statului, a căror bază este
stabilită de Constituţi a RM . Pentru prima dată în actu alul Cod penal a fost
ridicată la nivel de scop al legii penale asigurarea păcii şi securităţii omenirii.
Realiz ăndu- ş i scopul, legea penal ă nu numai că apă ră relaţiile sociale de
atentatele criminale, ci şi influenţeaz ă conştiinţa şi comportamentul subiecţi­
lor care intră în asemenea raporturi. Constrângerea nu ar putea conduce, ea
singură, la realizarea scopului legii penale, fiind necesară completarea acesteia
cu unele aspecte de reeducare şi preîntâmpinare.
Drept consecinţă, un alt scop enunţat de legea penală este prevenirea
săv â rş i r i i de noi infracţiuni (alin. (2) al art. 2 din CP al RM) . Interdicţi a juri-
dico -penală presupune prin esenţă prevenirea atentatelor infracţionale asupra
relaţiilor sociale ocrotite de normele dreptului penal.
Specificând rolul de prevenire al legii penale, subînţelegem prevenirea
gen erală şi cea specială.
Prevenirea generală se răsfrânge asupra tuturor persoanelor ş i constă în
abţinerea, sub imperiul fricii de răspundere şi pedeapsă penală, a persoanelor
predispuse să săvârşească fapte penale. Suportul prevenţiei generale îl consti-
tuie sancţiunea prevăzută de norma penală - inevitabilitatea pedepsei. Tot-
A. B. H aysron , O 3 aKOHo o a mellb Ho ii U npa e onpu u e nu m ennn o ă ouenxe couuan nnux
oxpauxeu ux yeonoenu sc 3aKO HOM /1 Axry am.nue npo6neMbI yr onoBHoro
lj eHHOCm eu ,
npan a, MOC KBa, 1988, c. 31-37.
C a p i t o l u l II I 51
o da tă, la realizarea prevenţiei generale contribuie existenţa normelor jur id ice
penale de împuternicire (legitima a p ă r a re , extrema necesitate etc.). În a ce ast ă
categorie de norme se înc adre ază şi normele ce stabilesc liberarea de răspun­
dere p enală în cazur ile unui comportament postinfracţional pozitiv (de exem -
plu, alin. (4) al art. 325 din CP al RM prevede: "Persoana care a promis, a oferit
sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art. 324 este liberată de răspundere
penal ă dac ă s-a autodenunţat neştiind c ă organele de urmărire penală sunt la
curent cu infracţiunea pe care a s ă v âr şit-o ." ) .
Prin realizarea prevenţiei generale se preconizează inspirarea unui spirit
de respect faţă de legea p enală din partea per soanelor cu labili tate afectivă ,
predispu se să comită infracţiuni.
Prevenirea specială se ră sfrânge asupra persoanelor ce au săvârşit in-
fracţiuni prin aplicarea pedepselor pen ale şi a alt or măsuri de natură juridi-
ce -penal ă , urm ărindu-se reori entarea acestora spre un comportament non-
criminal. Reeducarea este orientată spre refacerea conştiinţei condamnatului,
spre combatere a şi lichidarea concepţiilo r şi dep rinderilor antisociale.
Scopurile legii penale se realizează prin intermediul politicii pen ale, iden-
tificată, în sens larg, drept politică de stat în domeniul combaterii criminalită­
ţii. La rândul său, politica penală a statului este tradusă în viaţă prin: stabilirea
tem eiului ş i principiilor răspunderii pen ale, a faptelor ce con stituie in frac ţ iu n i
ş i a pedepselor corespunzăto are acestora; individualizarea şi diversificarea
pedepselor; determinarea temeiului şi condiţiilor liberării de răspundere şi
pedeapsă penală etc.
Secţiunea a IV-a. NORMA JURIDICO-PENALĂ
§1. Noţiunea de normă juridică penală
Orice lege penal ă este alc ătuit ă dintr-o totalitate de norme juridice care
configurea ză conţinutul normativ al acelei legi.
Norma juridică penală reprezintă o specie de norme de drept care se ca-
racterizează prin conţinut şi structură specifică, prescriind reguli de drept
penal, precum şi sancţiuni aplicabile în cazul încălcării acestora.
P articularităţile normei juridice pen ale sunt determinate de funcţia spe -
cifică atribuită acestora - reglementarea rel aţiilor sociale de un tip deosebit,
relaţii de apă ra re so c ială . Normele juridice penale îşi realizează funcţia lor
regul atoare prin pr evederea tuturor faptelor ce sunt periculoase pentru va-
lorile soci ale care forme ază obiectul dreptului penal şi prin interzicerea lor
 52 DREPT P E N A L. PARTEA GENERALĂ
sub sancţiune penală ". Prin această interzicere se determină conduita pe care
trebuie să o aibă participanţii la relaţiile de apărare , iar prin sancţionarea ei cu
pedeapsa se exprimă caracterul obligatoriu al conduitei prescrise. Totodată,
legea penală conţine şi norme juridice penale cu caracter general, care formu-
lează principiile dreptului penal, temeiul şi condiţiile răspunderii penale, in-
dividualizarea pedepselor penale, libera rea de răspundere şi pedeapsă penală .
Astfel, conceptul de normă juridică penală nu se poate limita la menţionarea
normelor incriminatorii",
Normele juridice penale au un caracter complex, fiind deopotrivă prohi-
bitive şi imperative ' ''. în primul rând, normele sunt prohibitive prin aceea că ,
de regulă, instituie obligaţia generală de abţinere în a s ăv ârşi fapta incriminată
ca infracţiune. Ea nu se adresează însă tuturor, ci numai acelora care o pot în-
călca, deoarece numai pentru aceştia dobândeşte sens. Apoi, normele sunt im-
perative deoarece prevăd aplicarea şi suportarea consecinţelorpenale în caz de
nerespectare a interdicţiei de săvârşire a infracţiunilor incriminate. Cele două
laturi sunt indisolubil legate, realizarea imperativităţii având drept finalitate
înfăptuirea prohibiţiei.
Complexitatea normelor penale se răsfrânge asupra modalităţiloracestora
de acţiune şi de realizare. Ele acţionează pe două tărâmuri - unul penal şi altul
extrapenal- şi prezintă, în mod corespunzător, două moduri de realizare ",
Prin respectarea normelor penale, pe plan extrapenal, aplicabil oricărui
raport juridic, se realizează acţiunea lor inhibitoare-educativă.
Prin aplicarea normelor penale, pe plan penal, în cadrul raportului penal,
se realizează acţiunea lor represiv-preventivă .
Normele juridice penale sunt reflectate în articolele din Codul penal al
RM . Astfel, articolul din Codul penal reprezintă forma de exprimare scrisă a
normelor juridice penale. Totodată, norma juridice-penală şi articolul din le-
gea penală nu sunt lucruri identice şi nu se contopesc, Putem evidenţia urmă­
toarele variante de coraportare a normelor juridice penale la articolele legii ":
C. BuJai, Manual de drept p enal. Partea generală , Bu c ureşti, ALL BECK, 1997, p. 77.
B.,lJ;. <1>MlIMMOHOB. Hopua yeonoenoeo npaea , Canxr-Ilereptiypr, IOpM,I1M'leCKMH UeHTp
Ilpecc, 2004 , c. 12.
10 S. Feller, Contribuţii la studiul raportului juridic p enal material şi pro cesual p enal, pre-
CUIIIşi al garanţiilor procesuale, Bucureşti . Editura Ştiinţifică. 1960, p. 3.
" I. Mândru, Amnistia şi graţierea , Bucureşti, ALL Educaţional , 1998, p. 118.
" M. R. K03a'leHKO, 3. A. He 3HaMoB, YZOJlOIJHOe npaeo. 06UjaJl «acm», Mocxsa, MH<1>PA-
M, 1997, c. 30.
C a p i t o l u l III 53
norma juridico-penală se conţine într-un singur articol al legii penale.
De exemplu, art. 149 din CP al RM co nţine o singură norm ă privind
lipsirea de viaţă din imprudenţă;
norma juridică penală este formulat ă în câteva articole ale Codului pe-
nal. De exemplu, norma privind omorul intenţionat este formulat ă de
legiuitor în patru articole: art. 145, 146, 147, 148 din CP al RM;
un singur articol din Codul penal conţi n e două şi mai multe norme
jurid ica- penale. De exemplu, alin. (2) al art . 160 din CP al RM,"Provo-
carea ilegală a avortului', conţin e simultan norma privind întreruperea
ilegală a cursului sarcinii ş i provocarea din imprudenţă a decesului
victimei.
§2. Structura normei juridice penale
Structura normei juridice-penale diferă după cum acestea su nt norme
penale generale şi norme penale speciale.
Normele penale generale, stabili nd reguli cu valoare de principii, au o
st ruct u ră specifică, ce diferă esenţial de normele juridice care ap arţin altor
ramuri de drept. De cele mai multe or i, normele penale generale su nt consti-
tuite din di spoziţii, ipoteza şi sancţiunea penală lipsind. Aceast a este conse-
cinţa faptului c ă normele penale generale stabilesc principiile ş i dispoziţiile
de bază ale dreptului penal. Deşi în conţinutul acestor norme nu se găsesc
toate elementele constitutive, aceasta nu exclude structura completă a normei
generale. Fiind norme principale, norme călăuzitoare pentru normele penale
specia le, normele generale îşi pot regăsi ipoteza şi sancţiunea fie în alte norme
din ac ee aşi lege, fie în norme ce sunt înscrise în alte legi" .
Normele penale speciale prezintă unele particularităţi în structura lor care
derivă din faptul că ele sunt norme incriminatorii. în acest sens , în doctrina drep-
tului pen al există păreri diferite cu privire la structura normelor penale speciale.
Unii autori" susţin că norma penală specială are o structură trihotomică,
cuprinzând toate cele trei elemente: ip oteză, dispoziţie şi sancţiune. Se preci-
zează că în ipoteză se descrie fapta incriminată, sancţiunea constă din pedeapsa
prevăzută în mod expres de norma respe ctivă, iar dispoziţia rezultă din însăşi
incrim inarea şi sanc ţ ion area faptei , fiind oarecum contopită cu ipoteza.
Il I. Ceterch i, M. Luburici, Teoria ge ne rală a sta tu lui şi drept ului , Bu cureşti , 1989, p. 332.
II H. ,lJ;. ,lJ;y pMaHoB. COIJ enlClw ii y ZOJlO IJ HblU 3aKO H, Moc xna , MfY, 1967, c.115; M. Zoly-
neak, op. cit., p. 94 .
54 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Alţi autori t." afirmă că norma penală specială cuprinde doar două ele-
mente, şi anume dispoziţia şi sancţiunea. Dispoziţia constă din interzicerea
unei anumite fapte (acţiune sau inacţiune) , calificând-o drept infracţiune,
iar sa nc ţ iu ne a derivă din categoria şi cuantumul pedepsei ce urmeaz ă s ă se
aplic e în cazul nerespectării dispoziţiei. Aceste două elemente sunt conside-
rate necesare şi suficiente pentru structura no rmei penale de incriminare. În
acelaş i timp, prevederea fapt ei ş i a condiţiilor în care aceasta este con siderată
infracţiune reprezintă o ipoteză în care intervine obligaţia de a respecta regula
de conduit ă. Astfel, rolul de ipoteză îl deţin majoritatea dispoziţiil or Părţii
generale a Codului penal",
Acceptând ac eastă părere, considerăm c ă structura normei penale speciale
cuprinde elementele necesare din care rezult ă conduita impusă participanţilor
(dispoziţie) şi sancţiunea care intervine ca element de constrângere în caz de
nere spectare a d i spoziţiei din normă.
Analiza fiecărui element con stitutiv al normei juridice penale în parte
(dispoziţia şi sancţiunea) permite diferenţierea unor forme speciale de des-
criere a acestora în actul normativ. Astfel, în materie de tehnică legislativă sunt
cunoscute următoarele tipuri de di spoziţii:
a. dispoziţie simplă - numeşte doar fapt a infracţional ă cu un termen una-
nim acceptat, dar nu dezvăluie semnele ei (de ex. art. 145, 164 din CP al
RM);
b. dispoziţie descriptivă - conţine o descriere generalizată a semnelor
esenţiale ale infractiunii (de ex. art.186, 187, 188 din CP al RM);
c. dispoziţie de blan ch etă - face trimiteri la alte legi şi
ex. art. 231, 236 din CP al RM);
d. dispoziţie de trimitere - face trimitere la dispoziţiile altor norme penale
(de ex. art. 152, 154 din CP al RM).
La rândullor, sunt cunoscute următoarele tipuri de sa ncţ iu ni pen ale:
a. san cţiune absolut determinată - stabileşte expres categoria şi mărimea
pedepsei. Legislaţia penală în vigoare nu conţine sancţiuni absolut
determinate, deoarece conţinutul lor nu permite individualizarea pe -
dep sei în funcţie de circumstanţele concrete ale infracţiunii şi de perso-
nalitate a infractorului 17 .
,; C. Bulai, op . cit., p. 78; V. Dongoro z, D rept pena l, B uc ureş t i, In stitutul de Arte Gr afice
"Ti rajul ", 1939, p. 8.
'" B. C. Il poxopon, H. M . Kpon asc a , A. H . Taptiara en, M exauu ss: YZOl1olJlio- npal3ol3ozo
p ezyl1l1pOlJaHIIJl, KpaCIl051pC K, 1989, c. 68-114.
,; YZ0l10IJHOe npa eo P OCCUIl . tJa ClI1b o611la Jl II TIoA p eA. ll . ll . Kpyrn nxoaa, M OCKBa, EEK,
2000, c. 54; H ..Q. Ily psrauoa , op. cit ., c. 125.
Capitolu llll 55
b. sa n cţiu n e relativ determinată - stab ileşte categoria concretă de pedeap -
s ă ş i limitele ei, în funcţie de care distingem următoarele modalităţi :
stabilirea limitei maxime a pedepsei (" de p ân ă la 3 ani " - art. 208
din CP al RM). În acest caz)limita minimă este s tabi l ită în norme-
le Părţii generale a Codului pen al pentru categor ia respectivă de
pedeaps ă .
stabilirea limitelor minime ş i maxime ale pedepsei ("de la 12 la 20
de ani" - alin. (1) al art. 145 din CP al RM) . Este cea mai răspân­
dit ă modalitate de expunere a sancţiunilor în Codul penal al RM.
c. sa ncţiu n e alternativă - stabileşte două sau mai multe categ orii de pe -
depse din care numai una este aleas ă de instanţa de jude c ată (de ex.,
art. 177, 190,192 din CP al RM).
d. sanc ţiu ne absolut n edetermina tă - sancţiunea nu stab ileşte nici catego-
ria şi nici limitele pedepsei. În Codul penal al RM această modalitate
de expunere a sancţiunilor lipseşte, dar un ş ir de tratate internaţionale
privind lupta cu criminalitatea conţin asemenea sancţiuni".
§3. Categorii de norme penale
Normele de drept penal, caracterizându-se prin anumite trăsături pr oprii,
di stinctive în raport cu alte cate gor ii de norme, se diferenţi az ă între ele prin
caracterul şi st ruct ura lor, prin sfera de incidenţă.
Pentru a face distincţie între mai multe categorii de norme penale, în doc-
acte normative (de trina dreptului penal s-au realizat un ş i r de clasi ficări.
În funcţie de con ţinutul şi sfera lor de incidenţă , normele penale se clasifică
în norme generale şi norme speciale.
Normele penale generale su nt cuprinse în Partea generală a Codului pe-
nal ş i cuprind dispo ziţii cu caracter de regulă gener al ă privind c o n diţ i ile în
care se na sc, se mod ifică şi se sting raporturile ju ridice penale. La r ândul lor,
normele penale generale pot fi declarative ş i determinative. Normele declara-
tive sta bilesc scopul ş i principiile fundamentale ale dr eptului penal (art. 2-7
din CP al RM etc .)", Normele determinative conţin formularea in stituţiil or şi
noţiunilor sep arate ale dreptului penal (art. 14,21,41 din CP al RM etc.) :".
1. M. A. lliapropOIlCKH " , Yl0l10BliblU 3aKOI/. Kypc YZ0l10B HOlO nţi a ea , T. 3, Mocxsa, lOp. H311·
MHHHCTepCTBa lO CTMlIHH CCCP, 1948, c. 89-90; 11. R . K03a'l eHKo, 3. A. He 3HaMoB, op.
ci t., p. 32.
1" B. A. c!lH lIllMOHOB, op. cit., p. 25-36 .
'u Ibid em , p. 36- 42.

56 DR E P T P EN A L. P A RTE A G EN ER A L A
Acest e norme sunt de cea mai largă aplicare, fiind incidente în raport cu
toate normele speciale.
Normele penale speciale sunt Însc rise în Partea sp ecia lă a Codului penal.
dar în un ele si t uaţ i i sun t prevă zute expres în co nţi nut u l legilo r speciale. Aceste
no rme i n dică con d iţ iile în ca re o a nu m ită fap tă prej udiciabi l ă con stituie in-
fracţiu ne şi pedea psa cores pu nzătoare pen tru s ăv ârşirea faptei interz ise. adică
elementele unui raport juridic penal conc ret.
Spre deosebire de normele penale generale, normele penale speciale sunt
apli cabile numai în raport cu actul de conduită la care se referă.
Interesul distincţiei dintre aceste două categorii de norme penale este legat
de regul a că normele speciale derog ă de la cele generale şi deci au prioritate de
aplicare în caz de concurs cu acestea".
În func ţ ie de caracterul conduitei prescrise prin preceptul normelor este
determin ată existenţa normei pena le prohibit ive ş i a normei pen ale on era tive.
Normele prohibitive con ţ i n ca reg u lă de condu i tă abţ i nerea de a s ăv â rşi
fapta descrisă şi incrim inată în dis poziţie (art. 145. 164 din CP al RM) .
Normele onerative sta bilesc ca regul ă de condu ită obligaţ ia de a face sau
de a acţiona (ar t. 162. 163 din CP al RM). l nacţiu nea făp t u itor u lu i este int erzi-
să . fiind de na tură să producă urm ă ri prejudiciabil e.
Clasi fica rea an ali zată stă la baza delimită r ii in fracţiunilor com isive (săvâ r­
ş i te pri n ac ţ iu ne) de cele omisive (săv â rş ite prin i n acţiu ne). Totodată, interesul
dist i ncţie i aces tor două categor ii de norm e ţi ne de modul di ferit În care se
rezolvă un ele probleme ale vi novăţi ei, ale tentativei etc.
În funcţie de elementele cuprinse în structura normei penale, distingem
norme penale complete ş i norme pen ale divi zate.
Normele penale complete (unitare) cuprind ambele elemente ale unei
norme pen ale (di spoziţie şi sa nc ţ i u ne), necesare incrimin ării şi sa ncţ ionă ri i
unei fapte ca infrac ţiune.
Normele penale divizate nu au structura completă în acela şi articol din
lege, dispo ziţia sau s ancţiune a fiind formulate într-un alt articol al acele i aşi
legi sau chi ar în alt act normativ.
În mater ie de tehnic ă leg isl ativă se cunosc două tipuri principale de norme
divizate: norme de incriminare cadru (în alb) şi norme de trimitere sali referire.
Normele penale de incriminare cadru se caracterizează prin faptul că au În
str uctura lor o d ispoziţ ie de incrim inare cadr u şi o sa ncţ iu ne corespunz ă toa re, ur-
mâ nd ca prevederea faptelor interzise să se facă ulterior. prin alte acte normative.
" C. Bulai, op. cit., p. 79.
57
C api tol u l II I
Normele penale de trimitere sau de referire sunt norme incomplete, cât
priveşte dispoziţia sau sa ncţiunea, pentru care se face tr imitere sau refer ire la
o normă co mplin ito are cupri nsă în aceeaşi lege ori în alta.
În legislaţia penală a Republicii Moldova cele mai multe norme penale de
incrimin ar e sunt unitar e, deoar ece este firesc ca normele de d rept penal să se
găsească inte gral în acelaşi text, iar nu fra gmentate în diferite texte de lege.
Su nt totuşi situaţii când, pen tru a evit a unel e repetări sau formularea un or
ar ticole cu numeroase alineate, este preferabilă soluţia unor norme pen ale
divizate . Însă recurgerea la norme divizate tr ebuie să aibă un caracter cu totul
excep ţ iona l.
Secţiunea a V-a. INTERPRETAREA LEGII PENALE
§1. Noţiunea şi necesitatea interpretării legii penale
Interpretarea legii penale este o operaţiune logico-raţională de lămu­
rire a continutului unei legii penale, ce se efectuează cu ocazia aplicării
normei de 'drept şi are drept scop aflarea voinţei legiuitorului exprimate în
ace ste norme cu privire la cazul concret" .
Legea penală, oricât de clară ar fi formulată, presupune numeroase efortu -
ri de interpreta re din partea orga nelor de urmă rire penală şi a instanţelor de
judecată chemate să efect ueze încadrar ea juridică a fapt elor.
Interp ret area normei de drept pen al este totdeauna necesară, deoarece
normele se referă la fapt e tipi ce, care însă trebuie aplicate unor fapt e concrete,
variate în continut. De asemenea, unele texte nu sunt suficient de clare, situa-
ţie ce rezultă din folosire a un or termeni sau expr esii cu înţelesuri multiple ori
redactări neglijente!!.
Interpretarea legii pen~le se efectuează nu pentru a crea noi norme de
dr ept, ci pentru a elucida sens ul real al normei existe.n te şi ~ î nl~t~ra uneAle
lacune ale legii penale cu ajuto rul alto r no rme în matene. In situaţia in care in
procesul de interpretare se constată lacune grave ale legii, ar putea fi înaintate
propuneri motivate de "lege f erenda".
zz C. Bul ai , op. cit., p. 83.
" A. Bo roi, op. cit., p. 42 .
 58 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capitolul III 59

§2. Formele interpretării tratatele, lucrările şi articolele publicate, efectuează o analiză teoretică a normelor
penale şi a implicaţiilor practice ce apar în procesul de aplicare a acestora.
Interpretarea legii penale se face, în principiu, în aceleaşi forme şi moda- Interpretarea profesională este efectuată de către jurişti, în afara unei
lităţi ca în orice ramură de drept. Astfel, în funcţie de subiecţii care efectuează
cauze penale concrete.
interpretarea, aceasta poate fi oficială (atunci când este efectuată de către
Interpretarea obişnuită este realizată de către orice neprofesionist, parti-
organe sau subiecţi oficiali) şi neoficială (atunci când este efectuată de către
cipant la raportul de drept penal, de către cetăţenii de rând.
oameni de ştiinţă, profesionişti, cetăţeni de rând).
Interpretarea neoficială nu are o obligativitate expresă, dar poate consti-
La rândul său, interpretarea oficială poate fi legală (autentică) ori cauzală tui un preţios material documentar pentru eventualele iniţiative legislative şi
(judiciară).
interpretarea judiciară, pentru dezvoltarea ştiinţei dreptului penal şi a con-
Interpretarea legală este efectuată de către legiuitor şi constă în explicarea ştiinţei juridice a cetăţenilor.
anumitor termeni, expresii sau situaţii juridice care impun o interpretare uni-
tară. După cum se ştie, această interpretare poate fi contextuală, atunci când
este făcută de legiuitor odată cu adoptarea normei interpretate şi în cuprinsul §3. Metodele de interpretare
aceleiaşi legi, sau posterioară, atunci când este făcută ulterior adoptării legii
În raport cu metodele şi procedeele de interpretare a legii penale, se disting
interpretate şi deci prin act normativ separat.
următoarele categorii:
În legislaţia Republicii Moldova este frecvent utilizată interpretarea legală
Interpretarea literală sau textuală constă în analiza conţinutului şi a
contextuală. Astfel, actualul Cod penal, în Capitolul XIII al Părţii generale, ex-
sensului legii penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală.
plică înţelesul unor termeni sau expresii din legea penală, cum ar fi: "teritoriu",
În acest sens, se efectuează un studiu etimologic (înţelesul cuvintelor), stilistic
"secret de stat", "persoană cu funcţie de răspundere" etc. Interpretarea legală
(modul de exprimare) şi sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie şi funcţiile
se face şi prin norme cuprinse în Partea specială a Codului penal, lămurin­
propoziţiilor în frază).
du-se înţelesul unor termeni specifici doar pentru anumite infracţiuni.
Interpretarea logică sau raţională se realizează prin descoperirea înţele­
Interpretarea legală este obligatorie pentru toţi subiecţii de drept.
sului unei norme sau legi penale cu ajutorul elementelor şi procedeelor logice:
Interpretarea cauzală apare cel mai frecvent în practică, deoarece înca-
noţiuni, judecăţi, raţionamente, analiză, sinteză, inducţie, deducţie etc.
drarea juridică a oricărei in fracţiuni de către organul de urmărire penală sau
Descoperirea pe cale de raţionament a sensului normei penale presupune
de către instanţa de judecată presupune o activitate permanentă de interpre-
cunoaşterea cauzei (împrejurările care au determinat elaborarea şi adoptarea
tare a prevederilor legale în raport cu circumstanţele fiecărei cauze în parte.
legii penale) şi a scopului (ceea ce a urmărit legiuitorul prin adoptarea legii pe-
Un rol important în activitatea de interpretare judiciară a legii penale îl are
nale). De asemenea, trebuie să fie cunoscute principiile de politică penală care
Curtea Supremă de Justiţie a RM, care, prin hotărârile explicative ale Plenului,
îşi găsesc expresie în legea penală. Din cunoaşterea acestor elemente esenţiale
asigură o interpretare unitară a legii penale.
se poate deduce, pe cale de raţionament, care au fost voinţa reală a legiuitorului
Interpretarea cauzală este obligatorie doar pentru cazul concret, fiind
, adevăratul înteles
si , al normei interpretate}'. Printre raţionamentelefolosite în
reflectată în actele organelor de urmărire penală sau în hotărârea instanţei de
mod curent în operaţiunea de interpretare se află:
judecată.
1. Raţionamentul 'a fortiori", prin care se demonstrează că acolo unde
Interpretarea neoficială, la rândul său, poate fi: doctrinală, profesională şi
legea permite mai mult, implicit permite şi mai puţin (a majori ad minus), şi
obişnuită (de obiceir".
invers, dacă legea penală interzice mai puţin, implicit ea interzice şi mai mult
Interpretarea doctrinală sau ştiinţifică este făcută de către instituţiile de
(a minori ad majus).
cercetări ştiinţifice, de către teoreticienii dreptului penal, care, prin monografiile,

,. Gh. Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea generală, Bucureşti, ALL BECK, 2002,
li 11. JI. K0 33'ICHKO, 3. A. I-!c311aMoB, op. cit., p. 54. p.31.
 T
60 DR EPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
2. Raţionamentul "reductia ad absurdum", prin care se demonstrează că
orice altă interpretare decât cea propusă de legiuitor vine în contradicţie cu
legea, şi dacă aceasta s-ar lua în consideraţie, ea ar duce la concluzii absurde.
3. Raţionamentul "pera contraria", care se bazează pe argumentul că acolo
unde există o altă motivare, trebuie să existe obligatoriu şi o altă rezolvare
juridică.
4. Raţionamentul 'â pari", care are ca temei argumentul că pentru situaţii
identice soluţia juridică trebuie să fie aceeaşi şi, prin urmare, legea penală se
aplică şi în cazurile neprevăzute în norma interpretată, dar care sunt identice
cu cele formulate de lege în mod expres.
Interpretarea istorico-juridică presupune analiza istoricului legii inter-
pretate, studiindu-se datele de ordin social, politic, economic şi juridic ce
caracterizează condiţiile în care a fost adoptată legea. In vederea interpretării
sale corecte, se studiază lucrările pregătitoare pentru elaborarea legii, proiec-
tele, expunerile de motive, dezbaterile publice şi cele din cadrul Parlamentului
cu ocazia adoptării legii, precedentele legislative, elemente de drept comparat
care au servit la elaborarea legii.
Interpretarea sistematică constă în studierea normei interpretate în co-
relaţie cu alte norme cuprinse în aceeaşi lege sau cu alte legi ce fac parte din
sistemul dreptului penal.
Interpretarea prin analogie este o metodă rar utilizată în dreptul penal,
care constă în explicarea sens ului unei norme penale cu ajutorul altor norme
asemănătoare şi care abordează aceeaşi problemă, dar care au o formulare
mult mai clară .
Interpretarea legii penale, oricare ar fi metodele şi procedeele utilizate,
conduce la un anumit rezultat, la anumite concluzii cu privire la normele
interpretate. In funcţie de aceste concluzii finale, după volum, interpretarea
poate fi declarativă, restrictivă sau extensivă.
Interpretarea declarativăatribuie legii un sens strict concordat între voin-
ţa legiuitorului şi exprimarea din normă. Cu alte cuvinte, textul nu cuprinde
nici mai mult, nici mai puţin decât a dorit puterea legislativă.
Interpretarea restrictivă atribuie legii un sens mai restrâns decât forrnu-
larea ei literală , adică ea se aplică la un număr mai redus de cazuri decât aceas-
ta reiese din textul legii. Astfel, în urma procesului de interpretare se constată
că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul.
Interpretarea extensivă presupune că legii i se atribuie un sens mai larg,
în comparaţie cu textul propriu-zis. Într-un caz prin interpretare se poate lăr­
gi sfera de aplicare a legii penale şi pentru alte situaţii care nu sunt prevăzute
explicit, dar care se subînţeleg din interpretarea logică a normei penale (de
61
Ca p i t o l u l II J
ex., lit. j) a art. 76 din CP al RM prevede că la stabilirea pedepsei se consideră
circumstanţe atenuante şi alte împrejurări).
În practică există situaţii când, în urma interpretării, se ajunge la un rezul-
tat îndoieln ic". De exemplu, o dispoziţie incriminatoare a unei fapte se reduce
la două soluţii: după una, fapta este incriminată, iar după alta, fapta nu este
incriminată. Într-o asemenea situaţie, dreptul penal adoptă soluţia favorabilă
infractorului. La fel, când se ajunge la două soluţii: una extensivăşi alta restric-
tivă, se dă prioritate soluţiei restrictive.
Secţiunea a VI-a. APLICAREA LEGII PENALE fNTIMP
§1. Consideraţii generale
Aplicarea legii penale în timp implică soluţionarea prealabilă a unor pro-
bleme privind determinarea legii aplicabile în reglementarea relaţiilor de apă­
rare socială la un moment dat. Realmente, este vorba de următoarele aspecte:
intrarea în vigoare a legii penale, ieşirea din vigoare (pierderea puterii juridice
a legii penale), principiile aplicării legii penale în timp, timpul săvârşirii in-
fractiunii efectul retroactiv al legii penale .
in ultima perioadă de timp, legislaţia penală a Republicii Moldova se află
într-o permanentămişcare, marcată de adoptarea şi punerea în aplicare a unor
legi, de abrogarea altora, de succesiunea unor legi penale care reglem.entează î~1
mod diferit aceleaşi relaţii de apărare socială etc. Astfel, pentru a asigura apli-
carea corectă a legii penale în timp, Codul penal conţine în Partea sa generală
anumite norme ce reglementează această instituţie.
Potrivit prevederilor art. 8 din CP al RM, "Caracterul infracţional al
faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabileşte de legea penală în v.igo.are l~
momentul săvârşirii faptei''Este justificat principiul că legea penală incidentă
în raport cu o anumită infracţiune trebuie să fie legea în vigoar~ l~ acea da~~.
Însăşi raţiunea legii penale este aceea de a reglementa în exclusivitate relaţl1­
le de apărare socială existente sau născute în timpul cât ea se află în vigoare
(principiul activităţii legii penale)!'.
". 1. Oancea, Drept penal. Partea generală, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1965, p. 82.
:: C. Bulai, op. cit., p. 124.
- - - - -- - - - --

62 DR EPT PENAL. PARTEA G E NERALĂ
§2. Durata şi limitele de aplicare a legii penale În timp
Asigurarea ordinii de drept în Republica Moldova implică o strictă res-
pectare a principiului legalităţii. Pentru aceasta este necesar ca momentul de
intrare în vigoare a legii penale. precum şi momentul de ieşire din vigo are să
fie bine determinate.
Durata de aplicare a unei legi penale este intervalul de timp cuprins
între momentul intrării în vigoare şi cel al pierderii puterii juridice a legii
respective.
Intrarea în vigoare a legii penale este reglementată de Legea RM nr.
173-XIII din 06.07.1994 "Privind modul de publicare şi intrare în vigoare a
actelor oficiale"!" care stabileşte următoarele modalităţi:
a) la data indicată în textul legii (de obicei în dispoziţiile finale ale legii
organice respective). Acest sistem este folosit, cu precădere , în cazul legilor
de mare amploare. cum su nt codurile penale, studierea acestora şi pregătirea
tranziţiei spre aplicarea noii legi impunând o perioadă de timp mai îndelunga-
tă ~·'. De exemplu. actualul Cod penal al Republicii Moldova a fost promulgat la
06.09.2002. dar a intrat în vigoare la 12.06.2003 .
Actele oficiale ce intră în vigoare la data prevăzută în textul actului respec-
tiv se publică în Monitorul Oficial în termen de 10 zile de la data adoptării;
b) la data publicării în Monitorul Ofici al. Prin aceasta se acord ă posibilita-
tea ca legea penală să fie cun oscut ă de către toate persoanele care au obligaţia
să se supună prevederilor ei. Astfel, nimeni nu poate invoca necunoaşterea
legii (nemo censetur ignorare legem)'". indiferent de faptul dacă este cet ăţean
al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid.
Actele internaţionale , conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 173-XIII
din 06.07.1994, intr ă în vigoare după schimbul instrumentelor de ratificare sau
după remiterea actelor aprobate depozitarului spre păstrare în conformitate
cu normele de drept internaţional sau în alt mod ş i termen, stabilite de p ărţile
contractante.
Ieşirea din vigo are a legii penale se realizează prin ma i multe modalităţi :
abrogare;
modificare;
,,; Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr . 1 din 12.08.1994. '
" A. B. Menn enen, Ilpaeoeoe pezyllupoeaHue aeUCnl(J1I513aKOHa so epeu enu II Focynapcra o
H npauo, 1995, Ng 3, c. 72.
I II 1. Oa ncea, op. cit., p. 102.
Ca pi to l u l 111 63
ajungere a la termen sau încetarea condiţiilor excepţionale care au de-
terminat ap ariţia unei legi penale excepţionale;
schi mbarea condiţiilor social-politice care au determinat adoptarea
unor dispoziţii cu caracter penal ; 1.
Abrogarea este o m ăsur ă luată de Parlamentul Republicii Moldova prin
ca re se decide încetarea aplicării unei leg i pen ale anterioare sau a unei anum ite
di spo zi ţii dintr-o lege anterioar ă.
După procedeul folosit pentru a scoate din uz o lege penal ă, abrogarea
poate fi: expresă sau tacită.
Abrogarea este expresă când înc etarea aplicării unei legi penale este dispu-
să printr-un act normativ, care precizează în mod cert că legea veche sau doar
anumite dispoziţii din aceasta se ab rogă. Dispoziţi a expresă de abrogare poate
fi formulată fie într-o lege spe cială de abrogare, fie în însuşi textul legii noi,
care înlocuieşte legea abrogată .
Abrogarea este tacită (subintele as ă) atunci când legea nouă nu arată în mod
expres că se abrogă legea anterioară, dar aceasta rezultă în mod implicit din
împrejurarea c ă cele dou ă legi succesive reglemente ază ace e aş i m aterie. Pentru
ca să funcţioneze abrogarea tacită nu este necesar ca reglementarea nouă să fie
neapă rat incompatibilă cu cea a nterio a ră, fiind suficientă doar existenţa unui
an um it paralelism în legislaţie. Raţiunea este c ă legea penală nouă , dând o altă
reglementare aceleiaşi instituţii, urmează a fi respectat ă şi aplicată de către toţi
membrii soc ie tăţi i, în schimbul legii pen ale vech i, care a fost abrogat ă .
În funcţie de sfera de aplic are , abroga rea po ate fi to tală sau parţială.
Abrogarea totală pre supune scoaterea din vigoare în întregime a unei legi
penale.
Abrogarea parţială acţionează atunci când se scot din vigoare numai anu mi-
te părţi (titluri, capitole, articole) dintr-o lege sau dintr- o dispoziţie anterio ară.
Modificarea legii penale este modalitatea cea mai frecventă de scoate re
din vigoare a di spoziţiilor penale ş i constă în sch imbarea conţinutului legii sau
în completarea acesteia cu dispoziţii noi. Ca şi abrogarea, modificarea poate fi
expres ă sau tacită.
Ajungerea la termenul fixat prin legea însăşi , ca ş i încetarea condiţiilor
excepţionale care au determinat apariţia unei legi pen ale excepţionale sunt: de
asemenea, modalităţi de ieşire din vigoare a legii, întâlnite şi sub denumirea
de autoabrogare".
" V. Dong oroz, I. Fodor, I. O a ncea , N. Iliescu , C. Bulai, R. Stă no i u, ~ . Ka.han e, Explica.ri~
teoretice ale Codului penal rol1l âll. Partea gen erală , voI. 1, Bucureşti, Editur a Aca d emie i
Republicii Sociali ste Rom âni a, 1969, p. 73.
I} V. Dobrinoiu, I. Pascu , 1. Moln ar, Gh . Nistcreanu, A. Boroi, V. La zăr, op. cit., p. 56-57.
64 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Autoabrogarea se caracterizează prin faptul că în însuşi textul legii penale
care intră în vigoare se prevede data sau un anumit moment, dinainte deter-
minat, după care legea iese din uz. Această modalitate este întâlnită în cazul
legilor temporare sau excepţionale, abrogarea făc ându-se în mod automat prin
ajungerea la termenul fixat sau prin încetarea situaţiei excepţionale.
Schimbarea condiţiilor social-politice care au determinat adoptarea
unei anumite legi penale poate avea, de asemenea, ca urmare ieşirea acesteia
din vigoare, atunci când odată cu schimbarea condiţiilor social-politice au
dispărut înseşi relaţiile sociale care au stat la baza normei respective.
§3. Timpul săvârşirii infracţiunii
Pe lângă stabilirea momentului de intrare şi ieşire din vigoare a unei legi
penale se cere a fi determinat şi momentul (timpul) săvârşirii infracţiunii, în
primul rând, pentru a se vedea dacă aceasta este sau nu în limitele de timp
în care a activat legea penală; În al doilea rând, pentru constatarea ilegalităţii
faptei prejudiciabile; în al treilea rând, pentru determinarea timpului apari-
ţiei raportului juridic penal; în al patrulea rând, pentru stabilirea premiselor
răspunderii penale - responsabilităţii şi atingerii vârstei prevăzute de legea
penală pentru a fi recunoscut subiect al infracţiunii; în al cincilea rând, pentru
stabilirea prescripţiei de răspundere penală ".
Codul penal în vigoare cuprinde dispoziţii speciale cu privire la definirea
timpului săvârşirii infractiunii, stipulând în art. 9 din CP al RM că: "Timpul
săvârşirii faptei se consideră timpul când a fost săvârşită acţiunea (inac-
tiunea) prejudiciabilă indiferent de timpul survenirii urmărilor". Astfel,
indiferent de structura componenţei in fracţiunii (formală sau materială), le-
giuitorul a stabilit că timpul s ăvârşirii infracţiunii este momentul când a fost
săvârşit ă fapta prejudiciabilă. Motivaţia juridică a formulei propuse constă în
atitudinea subiectivă a făptuitorului faţă de fapta săvârşit ă, care este depen-
dentă de legea existentă la momentul săvârşirii faptei prejudiciabile.
Prescriptia legală că "timpul săvârşirii infractiunii" se consideră timpul când
a fost săvârşită fapta prejudiciabilă are un caracter universal" , Nu toate compo-
nentele infracţiunilor întrunesc în calitate de semn obligatoriu urmările preju-
diciabile. Acest semn lipseşte în componentele de infracţiuni formale, a cărora
' .1 M. J1. EnyM, Bpeu« II Meemo coeeţnuenun npecmynneuun II YqCHhlC 3aIUlCKl1 «Bonpocsr
60ph6hI C npecrynaocnoo», Pura, 1974, c. 6.
" A. E. RKy6oIJ, Otipamnax CUlla yzollOIJHOZO 3aKOHa, CaHKT-TIcTcp6ypr, IOPI1Al1qCCKI1J1
lICHTp Ilpecc, 2003, c. 38-39.
C a p i t o l u l II I 65
latura obiectivă se manifestă doar în săvârşirea faptei prejudiciabile (de exemplu,
art. 163 din CP al RM - Lăsarea în primejdie); în componenţele formal-reduse,
al căror moment al consumării este transferat într-o etapă mai timpurie decât
survenirea urmărilor (de exemplu, art. 188 din CP al RM - Tâlhăria). Totodată,
orice infracţiune ar fi imposibilă în lipsa anumitor acţiuni sau inacţiuni s ăv ârşite,
la care legea penală raportează "timpul s ăvârşirii infractiunii".
În doctrina penală, formula propusă de legiuitor în art. 9 din CP al RM
este supusă unor critici, menţionându-se că momentul consumării infracţiu­
nii pentru diverse categorii de fapte infracţionale este diferit şi este dificil a se
da o definiţie generală cu privire la noţiunea de "timpul săv ărşirii infracţiu­
nii", În acest context, se consideră că:
1. Pentru infracţiunile cu componenţe formale "timpul săvârşirii infrac-
ţiunii" este considerat momentul realizării faptei prejudiciabile.
2. În teoria şi practica penală rămâne discutabilă problematica timpului
săvârşirii infracţiunilor cu component ă materială. În acest sens, s-au contu-
rat două opinii distincte. Conform primei, timpul săvârşirii infracţiunilor cu
componenţe materiale este legat de momentul survenirii urmărilor infracţio­
nale, care de fapt consumă această categorie de infractiuni". O altă părere este
că timpul săvârşirii infracţiunilor cu componenţă materială este momentul
săvârşirii faptei prejudiciabile", poziţie consfinţită de legislaţia penală a Re-
publicii Moldova.
3. În cazul infracţiunilor cu componenţe formal-reduse "timpul săvârşirii
infracţiunii" este determinat de momentul realizării acelei etape infracţionale
la care legislatorul a transferat consumarea faptei, adică etapa actelor prepara-
torii sau de executare a infracţiunii.
4. Timp al săvârşirii infracţiunii prelungite se consideră timpul săvârşirii
ultimei acţiuni din seria de acţiuni identice, îndreptate spre un scop unic, care
în ansamblu formează o infracţiune unică (prelungită).
5. Pentru infracţiunea continuă "timp al săvârşirii infractiunii" este
considerat momentul realizării faptei prejudiciabile (acţiune sau inactiune),
din care începe nerealizarea continuă a obligaţiunii impuse făptuitorului sub
pericolul pedepsei. Nu are importanţă momentul încetării de către vinovat a
infractiunii sau momentul depistării infracţiunii de către organele de drept.
6. La s ăv âr şirea infracţiunii prin participaţie,fapta se consideră consumată
din momentul realizării de către autor a laturii obiective a infractiunii, al că-
!' H. Jl Jl.ypMaHoB, C OBern eKUU yzonoBHblu 3aKOH, MOCKIJa, MrY, 1967, c. 262 .
'1. M . EnyM, Bonpoc u a eli ernB ufi yzollOBHOZO 3aKOHa BOBpeMeHlI, Y'lCHblC 3anl1CKl1 JIaTBI1 J1-
CKorO rocynapcrncuaoro yHl1 BCpOITCTa, 1962, T. 4, ns m . 4, c. 18.
66 DR E PT P E NAL . PA RTE A
rui comportament determină răspunderea celorlalţi participanţi. Astfel, asu-
pra activităţii participanţilorse aplică legea în vigoare la momentul săvârşirii
faptei de către autor". Există însă şi o altă părere referitoare la legea aplicabilă
participaţiei, care susţine că pentru fiece participant în parte este aplicabilă
legea timpului realizării rolului său în s ăv ărşirea infractiunii".
7. Pentru activitatea infracţională neconsumată (pregătire sau tentativă)
timpul s ăvârşirii este considerat momentul cunnării sau al întreruperii actului
infracţional din cauze independente de voinţa făptuitorului",
Generalizând cele analizate, infracţiunea se consideră săvâr şită în momentul
consumăriisale, indiferent de structura componenţeiinfracţiunii, sau al curmă­
rii activităţii infracţionale din cauze independente de voinţa făptuitorului' ",
§4. Extraactivitatea legii penale
Deşi principiul activităţii legii penale constituie regula generală, există
situaţii tranzitorii determinate de succesiunea legilor penale în care, cu necesi-
tate, legea penală extraactivează . E cazul când o infracţiune este s ăv ârşit ă sub
imperiul unei legi penale, dar urmărirea penală sau judecarea infractorului,
ori executarea pedepsei are loc sub imperiul unei alte legi penale.
Extraactivitatea legii penale este o derogare excepţională în materia
aplicării legii penale în timp şi constă într-o extindere a activităţii legii
penale, fie înainte de momentul intrării sale în vigoare, fie ulterior, după
ieşirea ei din vigoare.
Prin efectele pe care le produce, extraactivitatea legii penale se manifestă
în două forme: retroactivitatea şi ultraactivitatea.
Retroactivitatea legii penale constă în faptul că, în unele împrejurări,
anumite legi penale îşi extind activitatea în trecut, aplicându-se infracţiunilor
s ăv ârşite înainte de intrarea lor în vigoare.
Conform prevederilor art. 10 din CP al RM, efectul retroactiv al legii
penale este conceput în felul următor : "Legea penală care înlătură caracterul
infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori , în alt mod, ameliorează si-
tuaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde
•17 H. Il ,l],ypMaHoB, op. cit., p. 263. ; 51. M. BpaHHIIH, YlOROIlHblU 3aKOH U eeo npuueuenue,
Mocxaa, 1967, c. 137.
.. M.]I1. DIIYM, Ileucmeue ylORoliHOlO 3aKOHa eo ep eu eu u u npocmpancmee, c. 97-98, în
A. E. RKy6oB, op. cit., p.
rv ]11 . R. K03a'leHKO, 3. A. He3HaMoBa, op. cit., p. 37.
10 A. E. RKy6oB, op. cit., p. 40.
GE N ER A L Ă
Capitolul II] 67
asupra persoanelor care au s ăv ărşit faptele respective până la intrarea în vi-
goare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care
au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. Legea penală care in ăspre şte
pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de s ăvârşirea unei in-
fracţiuni nu are efect retroactiv".
Astfel, în legislaţia penală a Republicii Moldova, au efect retroactiv doar
legile penale mai blânde, şi anume:
legile dezincriminatoare care exclud din sfera ilicitului penal anumite
fapte;
legile penale care prevăd condiţii de tragere la răspundere penală mai
uşoare . De exemplu, legea care prevede necesitatea plângerii prealabile
pentru punerea în mişcare a acţiunii penale va fi mai favorabilă decât
aceea care nu va cere asemenea condiţii;
legile penale mai favorabile după condiţiile de incriminare. Legea care
condiţionează incriminarea unei fapte de s ăv ârşirea ei în anumite îm-
prejurări de timp, de loc etc. este mai favorabilă decât cea care nu indică
asemenea condiţii pentru incriminare, întrucât prima limitează posibi-
litatea de tragere la răspundere penală a persoanei care s ăv ârşeşte astfel
de fapte;
legile penale care uşurează pedeapsa, adică micşorează mărimea maxi-
mă sau minimă a pedepsei principale sau complementare, stabilesc o
pedeapsă alternativă mai blândă, abrogă pedepsele complementare care
anterior erau obligatorii etc.;
legea penală care ameliorează în alt mod situaţia persoanei ce a comis
infractiunea. De exemplu, legile penale care uşurează regimul execută­
rii pedepsei (categoria penitenciarului), extind posibilităţileliberării de
răspundere şi pedeapsă penală, reduc termenele de prescripţie etc.
Retroactivitatea legii penale mai blânde implică două modalităţi":
retroactivitatea simplă (aplicarea legii penale noi asupra infracţiunilor
pentru săvârşirea cărora nu a fost pronunţată o sentinţă definitivă a in-
stanţei de judecată);
retroactivitatea de revizie (aplicarea legii penale noi asupra infracţiu­
nilor pentru săvârşirea cărora există o sentinţă definitivă a instanţei de
judecată) .
Il ]11 . R. K03a'leHKO, 3. A. He 3HaMoBa, op. cit., p. 36.
 68
DR E PT P E NAL. P A RTEA GENE RAL A
În doctrina penală se consideră că au caracter retroactiv şi alte categorii de
legi dec ât cele enunţate în art. 10 din CP al RM' !:
legea pen ală în al cărei conţinut se prevede expres că urmează s ă se apli-
ce şi unor fapte s ă vâr ş i te anterior intrării ei în vigoare. Atâta timp cât
neretroactivitatea legii penale nu constituie un principiu constituţional,
în anumite cazuri excepţionale legiuitorul poate conferi car acter retro-
activ unei legi penale;
~egea interpretativă intrată în vigoare la o dată ulterioară aceleia a legii
mterpretate, care explic ă autentic voinţa legiuitorului. În mod logic, le-
gea interpret ativă trebuie să facă corp comun cu legea interpretată şi, de
aceea, acţionează retroactiv asupra tuturor cazurilor care au fost solu-
ţionate sub imperiul acesteia din urmă de la data intrării ei în vigoare.
Ultraactivitatea. În mod excepţional, legislaţia penală a Republicii Mol-
dova prevede situaţii în care legea ultraactiveaz ă , adică se aplică asup ra fapte-
lor comise sub imperiul ei, ch ia r dup ă ce a ieşit din vigoare.
Principiul ultraactivităţii legii penale nu este ad m is dec ât în cazuri spe-
ciale, şi anume:
a) Au caracter ultraactiv legile penale temporare sau excepţionale, care pot
fi aplicate ş i după sco aterea lor din uz . Potrivit celor analizate anterior,
legile penale temporare sunt legi prin care se incriminează unele fapte
apă rute în s i tuaţi i trec ătoare ş i excepţio n ale . Unor asemenea infractiuni
nu li se poate aplic a legea penală generală, deoarece acea sta fie nu le
prevede, fie pedeapsa prevăzută este nesemnificativă în raport cu peri-
colul deosebit pe care îl prezintă în concret acea faptă (fapta s ăvârşită
în timp de război sau în timpul unei calamităţi etc.). Pe motiv că legea
penală temporară răm âne în vigoare o p erioadă de timp relativ scurtă ,
nu este posibil să fie descoperite ş i judecate toate faptele incriminate de
ea, mai ales că unii infracto ri, ale căror fapte cad sub incidenţa acestei
legi, se su strag de la răspundere penală p ână ce legea iese d in vigoare.
Din aceste considerente, se admite ca legea penală s ă fie aplicată chiar şi
după ieşirea ei din vigoare prin ajun gerea la termen, în virtutea ultraac-
tivităţii legii penale.
b) O al tă exc~Pţie de ultraactivitate reiese din aplicarea legii p enale mai
favorabile. In cazu l când o infracţiune a fost s ăv â rş ită sub imperiul legii
vechi, car e prevede o san c ţi une mai uşo ară, dar p e parcursul urmăririi
\.' A. Boro i, op. cit., p. 65- 66; V. Dob r inoi u, I. Pasc u, I. Molna r, Gh. Nisto re an u, A. Boro i,
V. La z ăr, op. cit., p. 74.
C a p i t o l u l III 69
p enale sau al judecării cauzei ea a fost ab ro gată ş i î nlo cuită cu o lege
n ou ă, ce pr evede o sa n cţ i u ne m ai aspră , se va apli ca ultraactiv lege a
veche . Justifi carea ultraa ctivităţii legii pen ale constă în faptul că infrac-
torul tr ebuie să poart e răspundere penală co nfor m co ndiţiilo r san cţio ­
natoare în vigoare la momentul com iterii faptei, c ond iţii cun oscute ş i
pre văzute de el.
Sectiunea
, a VII-a. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPATIU
,
§1. Consideraţii generale
Aplicarea legii penale în spaţiu constă În activitatea de traducere în
viaţă a prescripţiilor sancţionatoare ale legii penale în funcţie de locul
s ăv ârşirti diferitelor infracţiuni (în ţară sau în străinătate) de către cetăţe­
nii Republicii Moldova, cetăţeni străini, apatrizi 1\ .
În virt utea principiului s uve r an it ăţi i Republicii Mold ova , legea noastr ă
pena lăse apl ică s pa ţ i a l tuturor infra cţiunilo r s ă v ârş ite pe teritoriul ţăr ii .
Aceasta reiese şi din considerentul că valorile so ciale fundamentale , ocrotite
de legea penală, nu pot fi pe deplin apăr ate dacă pedepsirea infractorului nu
s-ar face potrivit legii penale a Republ icii Moldova şi de că t re autorit ăţile ţării
noastre, indiferent de calitatea pe car e o a re făptuitorul (ce tă ţea n al Republicii
Mo ldova sau s t ră i n, ap atrid). Legea penal ă a Republicii .Moldova se a d res e ază
tuturor per soanelor care se gă sesc pe ter itoriul Republicii Moldova ş i care tre-
buie să se conformeze prevederilor acesteia. Totod ată, est e justificat ă a fi rmaţia
că în nici un alt loc o faptă pen ală nu p oate fi mai bine cerc et ată, iar p edepsirea
in fra cto r ulu i mai eficientă ca acolo unde infracţiunea a fost săvâ rşită .
Exit ă î nsă situaţ i i cân d faptele prevă zute de legea penal ă a Republicii M ol-
dova se s ă v â r ş es c în s tră i năta te (fie de c ătre cetăţ eni ai Republicii M old ova, fie
de c ătre s t ră i n i sa u apat rizi) sa u sunt î nd reptate împotriva intereselor stat u lu i
I nostru sau ale căror victime su nt cet ăţenii Republicii M oldova. În asem enea
împrejur ări efectul strict teritorial al legii penale a Republicii Moldova nu est e
II de ajuns şi nu le poate acoperi integr al. Astfel, s-a r crea posibilitatea v ăt ărn ări i
va lor ilor so ciale oc ro tite de legea pen al ă a Republicii M old ova, fără a se putea
aplica sa ncţ iu nea ca efect al comiterii acesteia În ved erea realiză r ii scopu lu i
legii pen ale!",
I
I II
"
A. Boroi, op. cit., p. 47.
V. Dobr in oiu ş .a., op. cit., p. 49.
 70
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ'
Totodată, pot fi şi cazuri în care să se comită in fracţiuni în străinătate de
către cetăţeni străini, altele decât cele îndreptate împotriva intereselor statului
nostru ori a cetăţenilor săi, dar urmate de refugierea infractorilor pe teritoriul
ţării noastre. În aceste cazuri efectul teritorial al legii penale a Republicii Mol-
dova este trunchiat.
Din aces te considerente, legea pena lă a Republicii Moldova promovează o
politică penală ce permite orga nizarea activităţii de represiun e pen ală atât pe
plan in tern, cât şi pe plan i nternaţ ional. In acest fel, oriu nde şi de căt re oricine
s-a r fi săv ârşit o faptă penală - există posibilitatea de a-l trage la răspundere
penală pe făptuitor, Ati ngerea aces tui obiectiv este condiţionată de înlăturarea
primatului intereselor proprii ale fiecărui stat, de o înţelegere şi o colaborare
internaţională Între toate statele, ia r pe plan legislati v, de consacra re a tu turor
principiilor men ite să asigure inevitabi litatea aplicării legii penale În raport cu
spaţiu l şi promovarea i nstituţiei extrăd ării în toa te legislaţiile interne".
§2. Principiile aplicării legii penale În spaţiu
Principiile care guvernează întinderea în spaţiu a efectelor legii penale
sunt următoarele:
principiul teritorialităţiilegii penale;
principiul personalităţii legii penale;
principiul realităţii legii penale;
principiul universalităţiilegii penale.
Luate separat, principiile aplicării legii penale în spaţiu sunt limitate şi
imperfecte în raport cu sfera lor de acţiune, nici unul dintre ele neputând aco-
peri totalitatea situaţiilor în care legea penală naţională trebuie aplicată. Astfel,
numai recunoaştereaşi aplicarea tuturor principiilor în ansamblu fac posibilă
realizarea unei activităţi eficiente de represiune împotriva criminalităţii.
Principiul teritorialităţii legii penale
Teritorialitatea legii penale este principiul de bază în aplicarea legii penale
în spaţiu, cunoscut în literatura de specialitate şi sub denumirea de "legea pe-
nală a teritoriului" sau "legea locului săvârşirii infracţiunii".
Potrivit acestui principiu, admis de toate legislaţiile penale, legea penală
a unei ţări se aplică în exclusivitate tuturor infracţiunilor comise pe teritoriul
." Explicaţii teoretice ale Codului penal român, op. cit., p. 48.
Capitolul III 71
ţării, neavând nici o relevanţă calitatea făptuitorului: cetăţean al Republicii
Moldova, cetăţean străin sau apatrid.
În legislaţia penală a Republicii Moldova principiul teritorialităţii legii
penale şi-a găsit o consacrare expresă. Astfel, conform dispoziţiei alin. (1~ al
art. Il din CP al RM, "Toate persoanele care au săvârşit infracţiuni pe terito -
riul Republicii Moldova urmează a fi trase la răspundere penală în conformi-
tate cu Codul penal al Republicii Moldova". . . v"
Aplicarea legii penale faţă de infracţiunile săvârşite p.e ter~tonul .ţarn
noastre este exclusivă şi necondiţionată. Calificarea faptei ca infractiune,
condiţiile răspunderii penale, stabilirea, aplicarea şi executarea sancţiunil~r
pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul ţării noastre, toate au loc excl~slv
în temeiul legii noastre penale, fără a se ţine seama de reglementările cupnnse
în legea penală a statului al cărui cetăţean este, eventual, făpt~itorul·1(,. Un in-
fractor, cetăţean străin, care a comis o infracţiune în Republica Moldova nu
poate pretinde să fie sancţionat potrivit dispoziţiilor mai favorabi.le pr~văzute
de legea penală a ţării sale, întrucât legea noastră penală nu poate mtra in con-
flict în astfel de situaţii cu o lege penală străină.
Pentru a determina incidenţa legii penale în raport cu principiul teritoria-
litătii, urmează să precizăm noţiunea juridice-penalăde "teritoriu" şi "infrac-
tiune săvârşită pe teritoriul ţării".
, Notiunea de teritoriu în sens juridice-penal este mult mai cuprinzătoare
si diferă de notiunea de teritoriu în înţeles geografic.
, Având în ~edere importanţa deosebită a acestei noţiuni, termenul "teri-
toriu", folosit de legiuitor în expresiile "teritoriul Republicii Moldova" şi "te-
ritoriul tării", este explicat în chiar cuprinsul Codului penal, prin dispoziţia
art.l20, care stabileşte: "Prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul ţării
se intelege intinderea de pământ şi apele cuprinse intre frontierele Repu-
blicii' Moldova, cu subsolul şi spaţiul ei aerian" Astfel, teritoriul Republicii
Moldova este stabilit prin frontiera de stat.
Conform prevederilor art. 1 al Legii RM nr. JOS-XIII "Cu privire la fl:O~­
tiera de stat a Republicii Moldova" din 17.05.1994, "frontieră de stat este linia
ce desparte pe uscat şi pe apă teritoriul Republicii Moldova de teritoriile sta.t~~
lor vecine, iar în plan vertical delimitează spaţiul aerian şi subsolul Republicii
Moldova de spaţiul aerian şi subsolul statelor vecine":".
Ir, C. Bulai, op. cit., p. 92.
.17 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 121107din 03.11.1994.
 73
72 DR E PT PE N A L. PA RT E A GENE RA LĂ Capi to lLiI I I I

Spaţiul aerian reprezintă coloana de aer de deasupra teritoriului, cuprinsă

Rezultă că teritoriul ţării include următoarele elemente: s up r a faţa terestr ă,
înt re ve r t icalele imaginare rid icate de pe frontier ele ţării, inclusiv limita exteri-
spaţiul acvatic, su bsolul şi spaţ i u l aer ia n, delimitate prin hotare şi sup use su-
oară a mării teritoriale . În Înălţime, spaţiul aerian se Întinde până la limita spa-
veranit ătii stat u lu i.
tiului cos m ic 1". Co n fo r m uzanţelor internaţionale şi practicii sta telo r, În sfera
Suprafaţa terestr ă (solul) reprezintă întinderea de p ăm ânt cuprinsă Între
frontierele politico-geografice ale stat ulu i, stabilite prin tratatel e încheiate d e
~xploatării spaţiului cosmic această limită de î nălţime constituie circa 100-110
krn deasupra ni velului oceanului. Spaţiul co smic este supus unui regim juridic
Republica Moldova cu statele vecine pe baza bilanţurilor a c t ivi tă ţ i i co m isiilo r
bil aterale de delimitare şi demarcare (câmpiile, de alurile etc.). Pe us cat, fron-
internaţional şi po ate fi exploatat de către toate statele În egală măsură.
În limitele teritoriului său, sta tul îşi exercită suvera n ita tea în conformitate
ti era de stat se trasea ză pe liniile di stinctive de relief.
cu legislaţia sa i nternă şi cu prevederile convenţ iilor internaţionale la care este
Spaţiul acvatic include ape le interioare curgătoare (fluvii, r âuri) şi ap ele
interioare stătătoare ( bălţi , lacuri et c.), cuprinse între frontierele p olitico -ge o- pa rte, ţinând sea ma de principiile dreptului internaţional.
Înţelesul expresiei "infracţiune s ăvârşit ă pe teritoriul ţării", sub aspectul
gr afice ale statu lui. Pe sec toarele flu viale, frontiera de sta t se tra sează pe linia
continutului si al sferei sale, este explicat de legiuitor prin dispoziţiile art. Il din
de mi jloc a râului, pe calea navigabilă principală sau pe talvegul r ăului, pe lacuri
C P ~l RM . A~tfel, b az ându-ne pe noţiunea de teritoriu al Republicii Moldova
şi alte bazine de apă - pe linia dreaptă care uneşte ieşirile frontierei de st at la
(ar t. 120 d in CP al RM) şi pe al in . (1) al art. 11 din C P al RM, vom susţine că se
malurile lacului sau ale altui bazin de apă. Frontiera de stat care trece pe râu, lac
consideră "s ă vârşite pe teritoriul Republicii Moldova" următoarele in fracţiuni:
sau alt bazin de apă (ape de frontieră) nu se deplasează în cazul când se s ch i mbă
infracţiuni care prin modul şi locul de comitere se înscriu pe teritoriul
configuraţi a malurilor sau nivelul ap ei, nici când râul î şi sch i m bă cursul.
Republici i Moldova În î nţelesul analizat mai sus;
C on for m prevederilor art. 5 al Convenţiei asupra mării teritoriale ş i zonei
infracţiuni comise la bordul unei nave m aritime sau aerien e, înregi -
contigue, încheiat ă la Geneva la 29 apr ilie 1958, "fac parte din ap ele interioare,
strată într-un port sau ae ro po rt al Republicii Moldova şi aflată în afar a
de a semenea, lacurile, golfurile şi alte ape situate în ăuntrul liniei de ba ză a
spaţiului acvatic sau aerian al Republicii Moldova. În această situaţie
m ării teritoriale".
pot exista derogări de la re gul a generală dacă tratatele internaţionale la
Marea teritorială cuprinde fâ şia de mare adiacentă ţ ărmului şi apele ma-
ritime interioare, avân d l ăţimea de 12 mile marine (22,224 m ), măsurată de la care Republica Moldova este parte d ispun altfel;
linia de baz ă (pentru ţările care au ie şire la mare). Liniile de b az ă sunt liniile infracţiuni co m ise la bo rdul unei nave militare maritime sau aeriene
celui m ai m are reflux de -a lungul ţărmului sau , dup ă caz, liniile drepte care aparţinând Rep ublicii Moldova indiferent de locul ei de aflare.
unesc punctele cele mai ava n sate ale ţărmului, in clusi v ale ţ ărmului dinspre Pentru sta t ele care au ieşire la m ar e, se consideră " in fracţiuni săvârşite pe
larg al in sulelor, ale lacurilor de acos t are, amenaj ărilor hidroterrnice ş i ale altor teritoriul ţării" faptele prejudiciabil e comise în şelful cont in ent al şi în zon a
in stal aţii portuare permanente. Limita exterioară a m ării teritorial e este linia e conomic ă exclus iv ă ":
care are fiecare punct situat la o distanţ ă de 12 mile marine, măsurat ă de la În functie de loc alizarea în spaţiu a unei fapte infracţionale este necesar a
punctul cel mai apropiat al liniilor de ba ză. Limitele exterioare ş i laterale ale se preciza care este locul s ăv ărşiri i aceste ia. Dac ă problema este
simplă În cazu l
mării ter itoriale constituie frontie ra de stat maritimă a stat ulu i. Suprafeţele în care o infracţiune a început şi s-a terminat pe teritoriul ţării n oastre or i în
de ap ă situate între ţărmul mării ş i liniile de baz ă constituie apele m aritime străinătate, ea se complică în situaţia în care infracţiunea se comite parte pe
interioare ale st atului". teritoriul ţ ării, parte în st ră i năt ate .
Subsolul este format din zona s ubtera nă având o întindere ce coincide cu Pentru determinarea locului s ăv â rşirii infracţiun ii şi a legii aplicab ile in-

limitele frontierelor de st at (corespunzător solului tere stru şi acvatic, inclusiv fractor ulu i, în doctrina penală s-au formulat m ai multe teorii întemeiate pe
celui al m ării teritoriale), cu o adâncime practic limitată de po sibilitatea reală criterii deosebite".
a omului de exploa tare în condiţiile tehnicii actu ale.
O" R. M. S t ă noiu, Asis te nţa j uridică in terna ţio n a lă În materie penală , B ucureşti, Ed it u ra
Acade m iei Rom âne , 1975, p. 31-32 .
" V. Dob ri noiu, I. Pascu , I. M olna r, Gh . Nis to rea nu , A. Boroi, V. L a zăr, op. cit., p. 52; ' 11 !Il. 51 . K0 3 a 'leHKO, 3. A. He3H a Mo B, op. cit., p. 40 -41.
A . Boroi , op. cit., p. 49. I C . Bulai, op. cit., p. 94.
 74 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Teoria acţiunii, care afirmă că infracţiunea trebuie considerată săvârsită
numai acolo unde s-a săvârşit acţiunea sau inacţiunea, chiar dacă rezult;tul
s-a produs pe teritoriul altei ţări.
Teoria rezultatului, care consideră ca loc al săvărşirii infracţiunii acela
unde s-a produs rezultatul faptei.
Teoria preponderenţei sau a actului esenţial, care consideră ca loc al
săvârşirii infracţiunii acela unde s-a comis actul cel mai important, din care
au decurs celelalte acte.
Teoria ilegalităţii, care consideră ca loc al săvârsirii
, infractiunii
, acela unde s-a
prod us prima încălcare a legii, care atrage răspu nderea penală a făptuitorului.
Teoria voinţei infractorului. după care locul săvâ rşirii infracţiuni i treb uie
să fie consi derat acela unde in fractorul a voit să producă rezultat ul peric ulos,
ch iar dacă acesta s-a produs pe un alt ter itoriu.
Teoria ubicuităţii sau a desfăşurării integrale, potrivit căreia infracţiunea
se consideră săvârşită pretutindeni unde s-a săvârşit fie şi numai un act de exe-
cutare sau s-a produs rezultatul infracţiunii. Majoritatea autorilor împărtăşesc
ideile acestei teorii, care recunoaşte competenţa jurisdicţională a oricărui stat
pe al cărui teritoriu s-a s ăv ârşit chiar şi în parte activitatea in fracţională.
Teoria ubicuit ăţli îşi găseşte aplicare integrală, servi nd la soluţiona rea uno r
pro bleme controversate cu privire la stabili rea locu lui s ăvârşi rli infracţiunii în
cazul unor infracţiuni cu forme sau structu ri deosebite: in fracţiuni conti nue ,
prel ungite, complexe, în cazu l tenta tivei sau al participării la in fracţ iune ca
autor, instigator sau complice>.
În pofida arg umentelor invo cate, legiuitorul nostru a accep tat teoria acţiu­
nii , consfinţi nd-o legal în prevederile art. 12 di n CP al RM: "Lo cul săvârşi rii
faptei se consideră locul unde a fost săvârşită ac ţiunea (inacţiunea) prejudi-
ciabil ă , indiferent de timpul survenirii u rm ărilor".
Excepţii de la principiul teritorialităţii
Aplicarea legii penale, în temeiul principiului teritorialităţii, cunoaşte
anumite restrângeri, în sensul că ea nu se aplică în raport cu anumite categorii
de infracţiuni săvărşite pe teritoriul tării'":
in fracţiuni săvârşite pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane
ce se bucură de imunitate de jurisdicţie penală sau în localurile (auto-
mobilele) misiunilor diplomatice;
i2 C. Barbu, Aplicarealegiipenale în spaţiu şi timp, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972, p. 26.
il 1. Oancea, op. cit., p. 88-89.
Capitolul III 75
infracţiuni săvârşite
pe o navă maritimă sau aeriană străină ce se află pe
teritoriul Republicii Moldova;
infracţiuni săvârşite în timpul staţionării ori al trecerii unor armate
străine pe teritoriul Republicii Moldova.
Excepţiile de la jurisdicţia statului nostru nu reprezintă o ştirbire a suve-
ranităţii acestuia, deoarece sunt consecinţa unor convenţii internaţionale,care
prevăd concesii reciproce între state pentru desfăşurarea normală a relaţiilor
internaţionale.
A. Imunitatea de jurisdicţie penală. Legislaţia penală a unui stat nu se apli-
că infracţiunilor săvârşite pe teritoriul său de către agenţii diplomatici ai altor
state acreditaţi în statul respectiv sau de către alte persoane oficiale străine care,
potrivit convenţiilor şi uzanţelor internaţionale, se bucură de imunitate de ju-
ris dicţie penală. Graţie acestei imunităţi, persoanele sus-menţionate nu pot fi
supuse urmăririi penale şi judecate pe teritoriul statului în care sunt acreditate
sau pe al cărui teritoriu se află ca reprezentanţi oficiali ai statelor lor.
Legea penală a Republicii Moldova prevede imunitatea de jurisdicţie pena-
lă prin dispoziţia alin. (4) din art. Il CP al RM, care stipulează că: "Sub inci-
denţa legii penale nu cad infracţiunilesăvârşite de reprezentanţii diploma-
tici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu tratatele
internaţionale,nu sunt supuse jurisdicţiei penale a Republicii Moldova".
Imunitatea de jurisdicţie penală decurge din imunitatea diplomatică,
prevăzută de Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena
la 18 aprilie 1961, de convenţii internaţionale bilaterale, reflectate şi în Legea
RM nr. 1133-XII din 04.08.92 "Cu privire la statutul misiunilor diplomatice
ale Republicii Moldova în alte state" şi Legea RM nr. 1134-XII din 04.08.92
"Cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica
Moldova"?'.
Cât priveşte cercul persoanelor considerate reprezentanţi diplomatici,
potrivit normelor internaţionale, acestea sunt: ambasadorul, însărcinatul cu
afaceri ad-interim, consilierul de ambasadă sau de legaţie, ataşaţii de amba-
sadă, secretarii de ambasadă sau de legaţie. Personalul tehnic şi administrativ
al ambasadei sau legaţiei, membrii familiilor lor nu se bucură de imunitate de
jurisdicţie penală.
De aceeaşi imunitate se bucură şi alte persoane oficiale, cum sunt şefii de
state sau de guverne, membrii misiunilor speciale, funcţionarii consulari şi
alţii, aflaţi pe teritoriul altor state.
Col Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 8, 1992.
76 DREPT PENAL . PARTEA GENERALA
C a pi to l u l III
Potrivit normelor de drept internaţional, imunitatea de jurisdicţie se
referă şi la inviolabilitatea sediului, imobilului, mijloacelor de transport ale
misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica Moldova, autorităţile
publice neputând pătrunde în incinta acestora fără consimţământul şefului
misiunii. Însă reprezentanţii diplomatici au obligaţia s ă- i predea autorităţilor
Republicii Moldova pe infractorii care s-ar refugia în localul acestor reprezen -
tanţe. Totodată, statul acred itar, deşi nu poate urmări ş i judeca reprezentantul
diplomatic care a s ăv âr şit infracţiunea, el îl poate declara "persona non grata",
îi poate cere să părăsea scă teritoriul său şi poate solicita statului acreditant să - I
judece potrivit propriilor sale legi.
B. Infracţiuni s ăv âr ş ite pe o navă maritimă sau aeriană străină ce se află pe
teritoriul Republicii Moldova. Nu cad sub jurisdicţia Republicii Moldova even-
tualele infracţiuni săvârşite la bordul navelor maritime şi al aeronavelor mili-
tare ori guvernamentale ce aparţin unui stat străin, întrucât acestea reprezintă
statul căruia aparţin şi se află pe teritoriul Republicii Moldova cu aprobarea
specială a Guvernului Republicii Moldova:". Mai mult ca atât, nu se aplică
jurisdicţia Republicii Moldova nici faptelor săvârşite pe teritoriul Republicii
Moldova de către persoanele care fac parte din echipajul sau din personalul
specializat al acestor nave pe timpul cât nava s-a aflat în porturi, ape maritime
interioare, ape teritoriale. Conflictele apărute în aceste situaţii se soluţionează
pe calea dreptului internaţional.
În cazul navelor ş i al aeron avelor comerciale, principiul general admis este
că infracţiunile s ăv âr şite la bordul acestora şi de c ătre personalul lor pe terito-
riul ţării cad sub incidenţa legii penale a statului pe teritoriul căruia se află. Se
face referire la timpul când ace stea se află în porturile stat ului nostru sau în
apele maritime interioare.
Situaţia este diferită în cazul infracţiunilor s ă vâ rş it e la bordul navelor
comerciale aflate în t recere prin marea teritorială a statului nostru. În cazul
acestor infracţiuni nu se exercită jurisdicţia penal ă a statului nostru, existând
o excepţie de la principiul teritorialităţii". Totuşi, în practică ar putea exista
situaţii când legislaţia penală a statului nostru ar putea fi aplicată:
infracţiune a a fost săvârşită de un cetăţean al Republici Moldova sau
de o persoană fără cetăţenie care are domiciliu permanent pe teritoriul
Republicii Moldova;
;~ H. A. Jlypn anoa . op. cit., p. 206.
;(, Ibidem, p. 204.
l
77
infracţiunea este îndreptată împotriva intereselor Republicii Moldova
sau împotriva unui cetăţean al Republicii Moldova ori a unei persoane
rezid ente pe teritoriul Republicii Moldova;
infracţiunea este de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică în ţară
sau ordinea în marea teritorială;
exercitarea jurisdicţiei Republicii Moldova este necesară pentru repri-
marea traficului ilicit de stupefiante sau de substanţe psihotrope;
asistenţa autorităţilor Republicii Moldova este cerută, în scris, de că­
pit anul navei sau de un agent diplomatic ori un funcţionar consular al
statului al cărei pavilion îi arborează nava.
C. Infracţiuni săvârşite în timpul staiionării ori al trecerii unor armate
străine pe teritoriul Republicii Moldova. În dreptul internaţional este admis,
în mod unitar, că trupele străine staţionate pe teritoriul unui stat sau aflate în
trecere pe acest teritoriu nu sunt supuse jurisdicţiei statului pe teritoriul căruia
se afl ă . Pentru infracţiunilesăvârşite pe acest teritoriu de către personalul tru-
pelor st răi ne se aplică legea statului căruia îi aparţin aceste trupe.
De regulă, regimul trupelor militare sta ţ ionate ori aflate în trecere pe teri-
toriul st răi n este reglementat prin convenţii bilaterale între statele interesate.
D ac ă s t aţ ion a re a trupelor s t ră i n e se produce în timp de război, sancţiona­
rea faptelor s ăv ărşite de către militarii st r ă i n i se realizează potrivit reglemen-
tărilor specifice stării de răzb oi.
Aplic area legii penale a Republicii Moldova infracţiunilors ăv ărşite în stră­
inătate sau faţă de infractorii aflaţi în st răinătate este guvernată de principiul
personalităţii, realităţii şi universalitătii.
Principiul personalităţii
Principiul personalităţii legii penale, denumit şi principiul cetăţeniei
active, este prevăzut în legislaţia penală a Republicii Moldova în dispoziţiile
alin. (2) al art. 11 din CP al RM. Potrivit acestor prevederi, cetăţenii Republicii
Moldova şi apatrizii cu domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova
care au s ă v â rş it infracţiuni în afara teritoriului ţării sunt pasibili de răspunde­
re pen ală în conformitate cu Codul penal al Republicii Moldova.
Incidenţa legii penale a Republicii Moldova asupra infracţiunilors ă vâ rş ite
în afara teritoriului ei este determinată nu de locul s ă v â rş i ri i infracţiunii, ci
de calitatea personală a făptuitorului, aceea de cetăţean al Republicii Moldova
sau de apatrid domiciliat în Republica Moldova. Datorită acestei calităţi, cetă­
ţeanul Republicii Moldova sau apatridul cu domiciliu permanent în Republica
 78
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Moldova se află în raporturi juridice cu statul Republica Moldova. Ei se bucură
de ocrotire din pa rtea statului, dar au şi obligaţia de a respecta legile ţări i, in-
clusiv atunci când se află în afara teritoriului acesteia. As tfel, dreptul statului
de a aplica legea penală infracţiuni lor s ăv ârşite de cetăţen ii săi peste hotarele
ţă rii, pre cum şi dreptu l insta nţelor de judecată de a trage aceste persoane la
răspundere penală rezultă din pri ncipiul suvera ni t ă ţi i, d in esenţa şi pr incipiile
i nst it u ţ iei cetăţeniei ' 7.
Pentru aplicarea legi i penale a Repu blicii Mo ldova , pe baza pri ncipi ului
personalităţii, trebuie să fie Îndeplinite următoarele condiţii:
fapta să fie s ă vă rş i tă în întregi me În afara teritoriului ţării noastre. Lo-
cul săvârşirii faptei poate fi teritoriu l unui alt stat sau un loc nesupu s
vre une i suverani tăţi;
fapta să constituie infracţiune potrivit prevederilor din legea penală
a Republicii Moldova indiferent dacă statul pe teritoriul căruia a fost
săvârşită o are sau nu incriminată. Fapta poate consta într-o infracţiune
consumată sau o tentativă pedepsibilă, ori în participarea la comiterea
acestora în calitate de orga nizator, autor, instigator sau complice. Nu in-
teresează nat ur a şi grav itatea infracţi uni i. Pentru infracţiunile s ăvârşite
în străi nătate de către cetăţenii Republicii Moldova şi apa trizii ce au
dom iciliu permanent în Republica Moldova, legea noastră penală are
o competenţă exclusivă şi necondiţionată. Nu este admis concursul cu
legea penală a statulu i pe al cărui teritoriu a fost s ăv ârşit ă in fracţiunea.
Ca lificarea ca infracţiune a faptei s ăv ărşite şi condiţiile răspunderii pe -
nale a făptuitorului, pedeapsa aplicabilă şi condiţiile aplicării şi execu-
tării acesteia sunt cele prevăzute de legea penală a Repu blicii Moldova .
Nu are importanţă dacă legea loculu i săvâ rşiri i faptei o incrim inează
pe aceasta ca infracţiune, deoarece dubla incriminare nu constituie o
condiţie de aplicare a legii noastre;
făptuitorul să fie cetăţean al Republicii Moldova sau apatrid domiciliat
permanent în Repu blica Moldova. Co nform prevederilor art. 3 di n Legea
RM nr. 1024-XIV din 02.06.2000"Cu privire la cetăţenia Republicii Mol-
dova?": "cetăţen ia stabileşte între pe rsoana fizică şi Republica Moldova
o legătură ju rid ico-politică permanentă, care guvernează drepturile şi
obligaţiile reciproce înt re stat şi persoană': Astfel, în temeiul cetăţen iei
Rep ublici i Moldova , toţi cetăţenii beneficiază în egală măsură d e toate
.7 M. EllyM, Ileucmeue COBemCK020YZOl106H020 3aKOHa 8 npocmpancmee, PJ1ra, 1974, c. 45.
;" Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 98-101 din 10.08.2000.
Capitolul 111 79
drepturile şi obligaţiile proclamate şi garantate de Constituţie şi d~ al~e
legi ale statului, de asemenea au un şir de obligaţii, printre care obligatia
de a respecta prevederile Constituţiei şi ale altor legi. Prin apatrid, Le~e.~
nr. 1024-XIV înţelege orice persoană care nu este cetăţean al Republicii
Moldova si nici cetătean al unui alt stat (nu are dovada apartenenţei sale
la un alt ~tat). Calit~tea de cetăţean şi domiciliul în ţară trebuie să fie
dobândite de infractor înainte de comiterea infracţiunii în străinătate.
infractorul să nu fie judecat în statul străin pentru fapta săvârşită. Con-
form prevederilor alin. (2) al art. 7 din CP al RM, nimeni nu poate fi supus
răspunderii şi pedepsei penale de două ori pentru una şi aceeaşi faptă.
Principiul realităţii
Principiul realităţii legii penale sau al protecţiei reale, denumit şi princi-
piul naţionalităţii (cetăţeniei) pasive", este consacrat prin dispoziţia .al~~. (3)
al art. 11 din CP al RM, care stipulează că: "Cetăţenii străini şi apatrizii care
nu domiciliază permanent pe teritoriul Republicii Moldova şi au săvârşit
infractiuni în afara teritoriului ţării poartă răspundere penală în confor-
mitate' cu Codul penal al Republicii Moldova şi sunt traşi la răspundere
penală pe teritoriul Republicii Moldova dacă infracţiu~ile să~ârşit~ ~~n~
îndreptate împotriva intereselor Republicii Moldova, .lmpotr~va pa~ll ŞI
securităţii omenirii sau constituie infracţiuni de război ..., daca aceştia nu
au fost condamnati în: statul străin".
Necesitatea apărării împotriva unor infracţiunisăvârşite în străinătate. ce
atentează la unele valori de maximă importanţă, cum sunt statul Republica
Moldova sau persoana cetăţeanului acestuia, impune o extindere a aplicabili-
tătii legii penale a Republicii Moldova. Este dreptul oricărui stat de a-şi apăra
p~ baza legii penale naţionale siguranţa existenţei proprii şi a cet.ăţenilor săi:
Recunoasterea acestui drept al statelor se întemeiază şi pe considerentul ca
legile penale ale unui stat nu incriminează în general infracţiuni contra altor
state ori contra cetăţenilor acestora, astfel că fiecare stat poartă răspundere
pentru ocrotirea acestor va 1on .
'611
. .. . . v ••
Aplicarea legii penale a Republicii Moldova pe baza principiului realităţii
este limitată la infracţiunile prevăzute în alin. (3) al art. 11 din CP al RM. Este
',., C. Bulai, op. cit., p. 102.
6(\ T. Vasiliu, G. Antoniu, Şt. Daneş, Gh. Dărlngă, D. Lucinescu, V. Pap,adopol, D. Pavel~
D. Popescu, V. R ă mu re a nu , Codul penal al Republicii Socialiste Romania. Comentat ŞI
adnotat. Partea generală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972, p. 33.
80 DRE PT PENAL. P AR TEA GENE R A LA
vorba, în primul rând, de infracţiunile contra in tereselor statului prevăzute în
Capitolul XIII, "In fractiun i contra s e curită ţ i i publi ce ş i a ordinii publice" (ar t.
278-302 din CP al RM) , ş i Capitolul XVII , "Infrac tiuni contra autorităţ il or pu-
blice şi securităţii de stat" (art. 337-363 din CP al RM). În al doilea rând, sunt
menţionate infra cţiunile împotriva p ăcii şi s ec u rităţ i i om enirii sau infracţiu­
nile de război, nominaliz ate în Capit olul 1 (ar t. 135-144 din CP al RM ).
Principiul realităţii legii penale se poate aplica numai dacă sunt întru n ite
cumulativ următoarelecondiţii:
infracţiunea s ă fie comisă în s t ră i nătate ;
infracţiune a s ăv âr şit ă să fie îndrept ată împ ot riva intereselor Republicii
Moldova sau a cetăţenilor săi, împotriva p ăcii şi securităţii omenirii, in-
fracţiuni de război;
infractorul să fie cetăţean străin sau apatrid care nu are domiciliu per-
manent în Republica Moldova;
începerea urmăririi pen ale se face numai cu autorizarea Procurorului
General al Republicii Moldova .
Principiul universalităţii
Principiul univers alit ăţii legii penale este consacrat în prevederile alin. (3)
al art. Il din CP al RM, care s tipule ază că legea pen al ă a Republicii Moldova
se aplică pentru s ă vâ rş i rea altor infracţiuni decât cele pentru care s-ar aplica
legea penal ă a Republicii Mold ova conform principiului realităţii . Este vorba
de s ă v â rş i rea unor in fracţ iu n i prevă zute de tr atatele internaţionale la car e
Republica Moldova este parte de către cetăţeni i s t ră i n i sau apatrizi ce nu au
domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Mold ova , dacă nu au fost con-
damnaţi în statul străin.
Această vocaţie universală privind aplicabilit atea legii penale este justificat ă,
pe de o parte, de nevoia de a sancţiona infr ac ţiunile să vâ rş ite de străini în străi­
nătate împotriva intereselor Republicii Moldov a ş i a cetăţenilor săi (altele decât
cele sancţionate în temeiul principiului realităţii) , iar, pe de altă parte, de necesi-
tatea de a coopera în lupta împotriva criminalităţii prin urmărirea şi judecarea
oricărui infractor prins pe teritoriul ţării şi de a nu tolera ca teritoriul statului să
se transforme într-un loc de refugiu pentru infractorii din diferite ţări" ).
Contracararea infracţiunilor cu ca rac ter i nternaţ i onal ţine de obl igaţia
or ică r u i stat participant la convenţiile corespu nză toare , iar răspunderea pen -
,,' C. Bula i, op. cit., p. 104.
Cap ito lul III 81
tru acestea nu este l imitat ă de teritor iu sau ce tăţen ie . Dr ept exemplu în aces t
sens servesc u r m ăto arele conve nţ i i: Conve n ţ ia ON U contra traficulu i ilicit de
stupefiante ş i s ubsta nţe psihotro pe, a do pt ată la Viena, 20.12.88 (r a t i fic at ă prin
H ot ăr âre a Parl am entului Republicii Moldov a nr. 252-XIII din 02. 11.1994),
Co n venţ ia e uro peană pent ru reprim ar ea tero rismulu i, î nche iată la Stras-
. bourg, 27.01.77 ( ra t i ficată pr in H o tărârea Parl am entului Republicii Mold ova
nr. 456 -XIV d in 18.06.99), Conven ţia privind spă la rea banilor, depi starea,
seches trarea şi con fiscar ea ven ituri lor proven ite din activitate a i nfracţiona lă,
a dop tată la Stras bo ur g, 08.11.1 990 (rat ifi ca tă prin Legea Parl am entului Repu -
blicii Mold ova nr. 914-XV din 15.03.2002).
Aplicar ea legii penale a Republicii Moldova, potrivit principiului univer-
salităţii , pr esupune realizarea cumulativă a următoarelor condiţii:
săvârşirea unei infracţiuni, alta decât cele pentru care s-ar aplic a legea
p en al ă a Republicii Moldova conform principiului realităţii. De regul ă,
sun t i nfracţiunile ce afectea ză comunitatea internaţi on ală: detu rnări de
aero nave, trafi c de stupefiante, pir ateri e, furtul un or opere de artă etc.;
in fracţiunea să fie s ă v ârşit ă în s trăi nătate în întregime;
să existe dubla incriminare, a dică fapta să fie prevăzută ca in fra cţ iune
atât de legea penală a Republicii Moldova, cât şi de cea a ţăr ii unde a fost
s ăv â r şi tă,
fap ta să fie s ă vâ rş ită de către un cet ăţe an străin sau apatrid ce nu are
dom iciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldo va;
in fractorul se a flă în Republi ca Mold ova venit de bun ăvo ie pe terit oriul
ţă riinoastre;
infractoru l să nu fi fost tras la răsp u n dere penală în st răină ta te.
Dacă infrac torul a fost conda m nat în st răi nă t ate pentru in frac ţ iunea res-
p e ctivă , da r nu a executat pedeapsa sau a executat-o parţial, iar i ns tanţele noa-
stre vor re c u no aş te hotărârea st r ăină , ele vor dispune să se execute pedeapsa
sau restul de pedeapsă pronunţată în s tră inătate .
§3. Forme de asistenţă juridică internaţională
În materie penală
o tră s ă t ură a epoc ii contempo ra ne determin ată de progresul tehni ca - ştiin­
ţ ific , de schimbul intens de va lor i materiale şi spirituale o con stitu ie t end inţa
de intens ificare a co o peră r i i dintre state pe diverse planuri ale ac t ivităţ i i poli -
tice, sociale, culturale, juridice.
82 DREP T PENAL. PAR TEA G EN ERAL Ă
Principiul cooperării este astăzi unanim admis în raporturile internaţio­
nale dintre state, contribuind la cunoaşterea reciprocă, la asigurarea progresu-
lui, la întărirea păcii.
Astfel, în etapa actuală de dezvoltare a societăţii colaborarea internaţiona­
lă dintre statele suverane şi egale în drepturi devine o realitate incontestabilă,
impusă de necesităţi obiective.
În acest sens, Republica Moldova tinde să dezvolte legături pe tărâm eco-
nomic, cultural, ştiinţific cu alte state, incluzându-se în circuitul mondial de
valori materiale şi spirituale.
Activitatea de colaborare şi asistenţă în diverse domenii ale activităţii ju-
ridice con stituie, la rândul său, una dintre importantele forme de cooperare
internaţională. Pe planul raporturilor juridice, atunci când acestea intră în
circuitul juridic internaţional, principiul cooperării are de asemenea un rol
primordial. Statele nu- şi realizează astfel opera lor de justiţie în mod ermetic,
izolat unele de altele, ci se ajută, acord ăndu- şi reciproc asistenţă.
Particularităţile asistenţei juridice internaţionale în domeniul juridic de-
curg din însuşi specificul dreptului penal şi al raporturilor juridice pe care le
disciplinea ză.
În literatura juridică noţiunea de asistenţă juridică internaţională în ma-
terie penal ă nu este încă precizată. De altfel, lucrările de specialitate, ocup ân-
du -se mai ales de diferitele laturi ale asistenţei penale între state, de formele
prin care aceasta se realizează, trec sub tăcere conceptul însuşi. Cel mai ade-
sea, noţiunea de asistenţă juridică internaţională îmbracă două accepţiuni: o
a ccepţiun e mai restr âns ă , aş a-numita asi stenţă juridic ă cu caracter judiciar (in
fora), prin care se înţelege a sistenţa pe care organele judiciare din diferite state
şi -o acordă în cursul procesului penal ş i care se manifestă în mod obişnuit în
efectuarea sau în trimiterea actelor procedurale devenite necesare în cadrul
acelui proces, şi o accepţiun e mai largă,prin care se înţelege asistenţa oferită în
general în cadrul luptei împotriva infracţionalităţii (in et extra fora).
De aici, cel mai adesea şi o terminologie diferită: a si stenţ ă judiciară pentru
prima accepţiune, asistenţă juridică pentru cea de-a dou a, fiind însă frecvente
cazurile în care termenul de asistenţă juridică este exclusiv întrebuinţat pentru
a desemna activitatea de cooperare între state în materie penală (incluzân-
du-se aici o ser ie de activităţi ale unui şir de organe).
Putem menţiona deci că reali zarea asistenţei juridice internaţionale în
materie penală poate îmbrăca diferite forme .
Cadrul formelor de asistenţă j u r idică internaţională a luat fiinţă şi s-a lărgit
treptat în secolul al XX-lea, iar tendinţa actua lă este nu numai de sporire a for-
melor de asistenţă juridică internaţională, ci şi de universalizare a acestora.
83
Cap i t o l ul I II
Sursele acestor forme sunt: tratatele ş i convenţiile, declaraţiile de recipro-
citate bilaterale ş i legile interne ale diferitelor state.
Clasificarea formel or de as istenţă j u r idică internaţională este posibilă În
fun cţie de baza pe care funcţion ează ele (tratate, con venţii sau În afara lor).
Potrivit acestui criteriu deosebim forme de asistenţă juridică eventual
acceptabile ş i forme consacrate. Din punctul de vedere al conţinutului lor, cele
con sacrate pot fi clasificate în:
a) forme cu caracter informativ (generale, care privesc infracţiunea în ge-
neral);
b) form e eu caracter procesual (speciale, care privesc o infracţiune con-
cre tă) .
Forme de asistenţăjuridică eventual acceptabile
Aceste forme de asistenţă, spre deosebire de cele consacrate, nu funcţio­
nează pe ba z ă de tratate, ci pe baza sistemului de declaraţii de reciprocitate.
Această cale este folosită, de regulă , de statele vecine, care au frontieră co-
mună , încât trecerea lor de c ăt re infractori este posibilă, iar faptele acestora
privesc ambele teritorii.
Formele de asistenţ ă juridic ă eventual acceptabile sunt în general deter-
minate de poziţia geografică a statelor şi de fenomenele infracţionale specifice
acestei poziţii, pre cum şi de gradul intens de trafic rutier, aerian şi maritim
dintre aceste state.
Formele de asistenţă juridică ce fac parte din această categorie pot fi destul
de variate, în funcţie de interesele pe care statele care recurg la aceste forme le
pot avea la un anu mit moment.
O a nal iză detaliată a acestor forme este dificilă, de aceea ne vom mărgini la
câteva exemple de forme de as istenţ ă juridică bilaterală . Spre exemplu , Interpo-
lul as igu ră colaborarea dintre organele de poliţie judiciară ale diferitelor state,
deşi statele ar putea stabili contacte directe între organele de poliţie judiciară
proprii, în afara Interpolului. La această formă directă recurg în special statele
care nu sunt afiliate Interpolului. Aceasta î n să nu exclude po sibilitatea ca statele
afiliate Interpolului să folosească în anumite cazuri calea contactelor directe.
O form ă de as is tenţă juridic ă bil aterală, folo sită, de regulă, de către state-
le limitrofe, o constituie angajamentul luat de către fiecare stat de a sup orta
cheltuielile de transport şi întreţinere, pe teritoriul respectiv, ale ma rt orilor
chemaţ i dintr-un stat îna intea instanţelor din celă lalt stat.
 84
D R EP T PENA L . P AR TEA GE N ER AL Ă
o alt ă form ă de as is ten ţă bilaterală înt re statele vecine este citată de
R. Legr os'" cu pri vir e la raporturile dintr e F ra nţa ş i Belgia. Astfel , a rată auto -
rul, între autori t ă ţ il e fra nceze şi cele belgiene, ca urmare a un ei î nţelege r i, a pu-
tut fi ~~s ă î.n aplica re o p ro ce dur ă util ă , într-o ca uză de asasinat al unui agen t
de pol iţ ie di n Bru xelles: pen tru o infracţiune com isă în Belgia, un de ţinut di n
Fra n ţ a a fost "împ rum utat" anchetator ilor belgieni spre a se putea determina
locul unde a fost în gro pat co rpul agentului de poli ţ i e .
Sunt doar câteva exemple de forme de asis tenţă eventual accepta bile.
Statele au lib ert atea, cu respectarea pro pr iilor legi penale şi procedurale, să
folo sească orice formă de as i stenţ ă juridică în lupt a eficace contra fenomenului
infracţional.
Forme de asistenţă juridică penală consacrate
(a) Forme de as isten ţă cu caracter informativ
În cadrul formel or de asistenţă j uridică penală co nsacrate un prim grup al
acestora îl cons tituie formele care ser vesc la realizarea lupt ei împotriva crimi-
nalităţii în general, contribuind, prin transmiterea de informaţii, la prevenirea
genera lă. Inform aţ ii le procurate prin intermediul acestor forme pot î nsă ser vi
deseori ş i la descop eri rea, urmă rirea şi s ol uţionarea unui caz concret, precu m
şi la cu n o aş tere a antecedentelor unor infractori , facilitând identific are a aces-
tora ş i individuali zar ea pedepselor ce li se apl ică .
Drept formă cu car acter inform ativ, ce face parte din gru pul formelor cons a-
crate, poate ser vi procurarea de informaţi i, care includ e mo dal ităţ i precum rerni-
terea de copii sau extrase de pe hotărârile penale, rem iterea fiţelor de ante cedente
pen ale, schimbul internaţional de in formaţii privind o ser ie de probleme care in-
teresează statele În lupt a lor comună contra crimi na lităţii. Toate acestea pot avea
loc în baza unei Înţelegeri anterioare (spre ex., a convenţiilor bilaterale).
Procurarea de informaţii serveşte la ţin ere a e v idenţ ei persoanelor so-
cialmente periculoase refugiate pe teritoriul unui sta t, este utilă realizării În
bune condiţii a justiţi ei penale. Astăzi toate legi sl aţiile pen ale admit că, pentru
aplicarea unei pedepse juste, trebuie să se ţin ă seam a de personalitatea infrac-
torului, person alit ate car e, din punct de vedre pen al, poate fi cunoscută ş i pri n
antecedentele sale, prin co ndam nă ri le sale anterioa re (inclusiv referitoa re la
infracţiunile săvâ rş ite ş i condamnate pe teritoriul altor state).
,,' R. Legros, Droit penal in terna ţiona l, Revue de d ro it pen al et de cr im inologie, 1967, nr. 2,
p. 275 în R. M . St ăn o i u, Asiste nta juridică ilzt ern aţi oll a lă în ma terie penală, Bu cure ş t i ,
1975, p. 82.
C a p i to l u l II I 85
Actele i n te rnaţio na le sem na te de Republica Moldova pre văd expres diferi -
te forme de asis tenţă cu ca rac ter in form at iv. C onvenţ ia e urope ană de as isten ţă
jurid ic ă În m aterie p enal ă (Strasbourg, 20.04.1959, pentru Republica Mold ova
în vigoa re din 05.05.1998) În art.22 prevede dire ct schimb ul de in formatii di n
cazierul judiciar: "Fiecare Parte C o n t ra c ta ntă va da P ărţii int eresate in form a-
ţi i desp re c on da m nă r i le pena le ş i despre m ă surile ulte rioar e care pr ivesc pe
cetă ţenii aces tei P ărţ i şi au făcut obiectul un ei menţiuni În caz ierul judiciar.
Ministere le de Ju stiţie Îşi vor comun ica aceste i n fo r m a ţ i i cel puţin o da tă pe an .
Dacă persoan a În cau ză este co n siderată ca resortisant a dou ă sau mai multe
P ă r ţ i Cont ractante, informaţiile vor fi comunicate fie c ărei P ărţi interes ate, În
a far ă de ca zul În care aceast ă p ers o an ă are naţionalitatea P ărţii pe teritoriul
cărei a a fost c ondamnată".
Co nve n ţ ia CSI cu privire la asi st en ţa juridică şi raporturile juridice În ma-
teri e ci vi l ă, familială şi penală (Minsk , 22.01.1993, pentru Republica Moldova
În vigoa re di n 26.03.1996) stabile şte expres că in stituţi ile cen tr ale de j us t iţ ie ale
statelor Î şi tr an sm it reciproc, la cere re, in form aţ i i despre le gisla ţia În vigoa re
sau care a ac ţ iona t pe teritoriile lor şi despre practica aplicării ei de că tre in st i-
tuţiile de just iţ ie. Aceas tă necesitate apa re în cazurile când or gan ele de d rept ale
unui stat nu au posibilit atea de a avea acces la actele normat ive ale altui stat.
Acest act s t i p u l e ază ş i ob li gaţia P ărţii solicitate de a comunica P ărţii
solicitante h ot ărârea sa defin itivă ş i a rem ite copia hotărâ r i i definitive. Cu
pri vire la for me le de a si stenţ ă cu ca racte r infor m ativ, C onvenţi a m en ţion e az ă
ş i in for mar ea recipro c ă anual ă despr e se n t i n ţele de Învinui re, car e au intrat În
vigoare ; tr an sm iterea amprentelor digit ale ale conda m na ţ i lo r, de car e di spun;
punerea la d i spoziţie a info rm aţiil or pri vind antecedentele pen ale ale pe rso a-
nelor co nda m na te anterior de către i ns ta nţele de judec at ă .
Tratatele bilaterale Încheiate de Republica Mold ova cu alte sta te (Rusia,
Ucrain a, Letonia ş.a.) În dom en iul asis ten ţ e i juridice de asem enea c onţin
di sp oziţii referitoare la obligaţi a state lor de a informa asupra rezultatelor ur-
mări ri i pen ale Împotriva persoanei În privinţa căreia au fost Înaintate cereri
de pornire a urmăririi penale, pr ecum şi a persoanelor extr ăd are : dispoziţii
referit or e la tr an smiterea de anu m ite i nfo r m aţ i i statului de exe c uţ ie În cazul
trans fer ă r i i unui condam nat În vederea exec ut ă ri i pedepsei În statul al c ărui
ce tăţea n este; acordarea de asis te nţă j u r i dică În vederea dete rmin ă r ii adreselor
persoan elor ce locuie sc pe teritor iul lor, stabilirea locului de munc ă ş i a veni -
turilo r în scopul re alizării anumi to r d repturi ale per soan elor ş i pent ru asigu -
rar ea repr i rn ă r i i c r imin ali t ăţ ii .
 p

86 119
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capi to l u l [[1

(b) Forme de asistenţă cu caracterprocesual vrto r ce se găseş te

acestei comisii internaţionale îşi găseşte o .
Formele de asistenţă cu caracter procesual se caracterizează prin faptul că ţională a poliţiei criminale Interpol, cr
li
'<r:J"
' rea martorului
<:.
ele se desfăşoară efectiv în sfera activităţii de represiune, fiecare dintre aceste membră a Interpolului există un "Bi:
?ti
~
.s :,
:::r .....
forme reprezentând un mijloc de colaborare între state în realizarea represiu- chemată să intervină la cererea serv
g
'fi o . '
/J
\ mar to ru-
" .
"ff
nii împotriva unor in fracţiuni determinate. ş ~ U .~ -:i a ră 111 -
prin intermediul birourilor central ~ 'fi .::;-' ~ • •
Cooperarea statelor în lupta contra infracţiunilor care fac obiectul unor este fugit în străinătate, cât şi în Ce Q, c:;-~" 'H1UI11
.....:::r o 1;,
cauze penale poate fi infăptuit ă prin următoarele forme de asistenţă: .... 'ti
2
'fi
ţări RC.N. Interpol din Republir Q..

cooperarea organelor de poliţie judiciară; 'ti , .

ap aratului central din cadrul M
efectuarea de comisii rogatorii;
cu adoptarea, la 10.05.1995, a _
înmânarea de citaţii;
privire la RC.N. Interpol din Republica.
remiterea de deţinuţi în scopul audierii sau al unei confruntări;
transmiterea de piese judiciare;
Cooperarea pe cale de comisii rogatorii
extr ădarea,

recunoaşterea hotărârilor penale străine. Asistenţa statelor nu se limitează la cooperarea dintre organele de r
judiciară. Adesea, în faza urmăririi penale, ca şi în aceea a judecării cauzei, exa-

Cooperarea organelor de poliţie judiciară (Interpol)
Uneori organele de poliţie naţională întâmpină serioase greutăţi la por-
nirea proceselor penale fiindcă facilitatea cu care se trec frontierele face nu
numai ca prinderea şi arestarea unor infractori să nu poată fi efectuată, dar şi
ca unele mijloace de probă să fie exportate. Lipsa unei cooperări între state în
acest sens poate constitui o piedică serioasă în realizarea activităţii de tragere
la răspundere penală în statul unde au fost s ăv ărsite infractiunile
Ideea de cooperare a statelor în domeniul activităţii de ~oliţie judiciară ini-
ţial a format obiectul unor preocupări sporadice, izolate, concretizate în unele
înţelegeri cu caracter bilateral. Mai târziu însă, interesul pentru această idee a că­
păta: o deosebită amploare, ea fiind tot mai larg studiată pe plan internaţional.
In ajunul primului război mondial, în aprilie 1914,la Monaco s-a desfăsurat
primul congres internaţional al poliţiei judiciare, care a avut ca obiect (printre
altele) problema centralizării documentelor referitoare la identificarea infrac-
torilor, facilităţile ce trebuie asigurate cercetărilor internaţionaleşi procedura
de extr ădare';".
în 1923, la Congresul Internaţional de Poliţie de la Viena s-a constituit o
comisie internaţională de poliţie crimin ală, ale cărei lucrări s-au desfăsurat
anual, de atunci până la cel de al doilea război mondial. Anume în activi~atea
(. J K. C. POAI10HOB, l/lntneţmon : B'le p a, CeZOOHJl, Ja Bmpa, Mocxs a, MeJKAyHapoAHble OTH O-
rneHI1H, 1990 , c. 90.
minarea probelor poate face de asemenea necesară o colaborare internaţională.
Când or ganul judiciar constată că exacta cunoaştere a adevărului depinde
de anumite probe care se găsesc în străin ătate , el solicită în acest caz concursul
autorităţilor străine. Pentru obţinerea acestora, organul judiciar se adresează
autorităţilor străine pe cale de comisii rogatorii, cu solicitarea de a se proceda
la audieri de martori sau la constatări la faţa locului. Uneori, organele judiciare
dintr-un stat pot considera necesar ca martorii domiciliaţi în străinătate să fie
invitaţi spre a se înfăţişa înaintea acestor organe. Se poate întâmpla ca martorii
unei cauze să fie deţinuţi într-un alt stat, iar aducerea lor în ţara care -i solicită
ca martori pentru a fi ascultaţi sau pentru o confruntare să fie neapărat nece-
s a r ă . Alteori, este necesară comunicarea unor piese judiciare aflate într-o ţară
şi solicitate de către organele judiciare din altă ţară.
îndeplinirea actelor şi măsurilor procedurale de către organele unui stat la
cererea unui stat străin are loc în executarea comisiilor rogatorii .
Comisiile rogatorii în materie penală adresate autorităţilor judiciare ale altor
state se fac conform dispoziţiilor cuprinse în tratate şi convenţii, în dispoziţiile
de drept intern, iar în lipsa acestora, după uzul consacrat de dreptul penal.
Adresarea prin comisie rogatorie este reglementată pentru prima oară în
legislaţia Republicii Moldova prin art. 536 al Codului de procedură penală al
Republicii Moldova, adoptat la 14 martie 2003. în conformitate cu prevederile
acestui articol, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în cazul
în care consideră necesară efectuarea unei acţiuni procesuale pe teritoriul unui
stat s t ră i n, se adresează prin comisie rogatorie organului de urmărire pen ală
sau instanţei de judecată din statul respectiv, sau către o instanţă penală in-
 86
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
(b) Forme de asistenţă cu caracterprocesual
Form ele de asistenţă cu ca racter procesual se caracterizează pr in fapt ul că
ele se desfăşoară efectiv în sfera activităţii de represiun e, fiecare dintre aceste
f~~'~e rep~ezentând un mijloc de colab orare între sta te in realizarea represiu-
nil Impot riva uno r infractiu n i determi na te.
Cooperarea statelor în lupta contra infracţiunilor care fac obiectul unor
cauze penale poate fi înfăptuită prin următoarele forme de asistentă:
, .
cooperarea organelor de poliţie judiciară;
efectuarea de comisii rogatorii;
înmânarea de cita ţii;
remiterea de deţinuţi în scopul audierii sau al unei confruntări',
transmiterea de piese judiciare;
extrădarea;
recunoaşterea hotărârilor penale străine.
Cooperarea organelor de poliţie judiciară (Interpol)
. Uneori organele de poliţie naţională întâmpină serioase greutăţi la por-
nirea proceselor pe nale fiindcă facilitatea cu care se trec front ierele face 'nu
numa i ca pri nderea şi arestarea uno r infractori să nu poată fi efectuată, dar şi
ca un ele mij loace de probă să fie exporta te. Lipsa unei cooperări înt re state în
acest sens poate co nstitui o pied ică serioasă în realizarea act ivităţii de tragere
la răspundere penală în stat ul und e au fost săv â r ş ite i nfracţiu nile.
Ideea de cooperare a sta telor în domen iul activităţii de poliţie j udiciară ini-
ţial a format obiect ul unor preocupări sporadice, izolate, concretizate în un ele
înţelegeri cu carac ter bilateral. Mai târzi u însă, interesul pentru această idee a că­
pătat o deosebită amploa re, ea fiind tot mai larg stud iată pe plan internaţional.
. În ajunul pri m ului război mo nd ial, în aprilie 1914, la Mo naco s-a desfăşurat
pn mul cong res internaţiona l al poliţiei jud iciare, ca re a avut ca obiect (p rin tre
altele) problema centraliză rii do cumen telor referitoare la identificarea infrac-
torilor, facilităţ ile ce trebuie asigura te cercetărilor i nternaţiona le şi procedura
de extr ădare".
în 1923, la Congresul Internaţional de Poliţie de la Viena s-a constituit o
comisie internaţională de poliţie criminală, ale cărei lucrări s-au desfăsurat
anual, de atunci până la cel de al doilea război mondial. Anume în activi~atea
"~o K. C. POgI10HOB, J1Hmepnoll: B'iepa, Ce200H51, saempa, MOCKBa, MeJKgyHapogHhle OTHO-
IIlem!iI, 1990, c. 90.
Capitolul III 87
acestei comisii internaţionale îşi găseşte originea actuală organizaţie interna-
ţională a poliţiei criminale Interpol, care a luat fiinţă în 1956. în fiecare ţară
membră a Interpolului există un "Birou Central Naţional". Organizaţia este
chemată să intervină la cererea serviciilor de poliţie din diferite ţări membre
prin intermediul birourilor centrale naţionale, atât în cazul când un infractor
este fugit în străinătate, cât şi în cazul când infracţiuneainteresează mai multe
ţări B.C.N. Interpol din Republica Moldova acţionează cu statut de serviciu al
aparatului central din cadrul MAI. EI îşi desfăşoară activitatea din 1995, odată
cu adoptarea, la 10.05.1995, a Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu
privire la B.C.N. Interpol din Republica Moldova.
Cooperarea pe cale de comisii rogatorii
Asistenţa statelor nu se limitează la cooperarea dintre organele de poliţie
judiciară. Adesea, în faza urmăririi penale, ca şi în aceea a judecării cauzei, exa-
minarea probelor poate face de asemenea necesară o colaborare internaţională.
Când organul judiciar constată că exacta cunoaştere a adevărului depinde
de anumite probe care se găsesc în străinătate, el solicită în acest caz concursul
autorităţilor străine. Pentru obţinerea acestora, organul judiciar se adresează
autorităţilor străine pe cale de comisii rogatorii, cu solicitarea de a se proceda
la audieri de martori sau la constatări la faţa locului. Uneori, organele judiciare
dintr-un stat pot considera necesar ca martorii domiciliaţi în străinătate să fie
invitaţi spre a se înfăţişa înaintea acestor organe. Se poate întâmpla ca martorii
unei cauze să fie deţinuţi într-un alt stat, iar aducerea lor în ţara care-i solicită
ca martori pentru a fi ascultaţi sau pentru o confruntare să fie neapărat nece-
sară. Alteori, este necesară comunicarea unor piese judiciare aflate într-o ţară
şi solicitate de către organele judiciare din altă ţară.
îndeplinirea actelor şi măsurilor procedurale de către organele unui stat la
cererea unui stat străin are loc în executarea comisiilor rogatorii.
Comisiile rogatorii în materie penală adresate autorităţilor judiciare ale altor
state se fac conform dispoziţiilor cuprinse în tratate şi convenţii, în dispoziţiile
de drept intern, iar în lipsa acestora, după uzul consacrat de dreptul penal.
Adresarea prin comisie rogatorie este reglementată pentru prima oară în
legislaţia Republicii Moldova prin art, 536 al Codului de procedură penală al
Republicii Moldova, adoptat la 14 martie 2003. În conformitate cu prevederile
acestui articol, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în cazul
în care consideră necesară efectuarea unei acţiuni procesuale pe teritoriul unui
stat străin, se adresează prin comisie rogatorie organului de urmărire penală
sau instanţei de judecată din statul respectiv, sau către o instanţă penală in-

88 DREP T PENA L. PARTEA G E N E RA L Ă
tern aţion al ă ,confo r m trat atulu i i nternaţiona l la ca re Republi ca Mo ldova es te
parte, sau în co n d iţ ii de reciproc itate.
Cond iţi ile de reciproc ita te se con firm ă într- o scriso are, prin ca re Minist rul
Justiţ iei sau Pro curo ru l Gene ral se obligă să acorde, în numele Republicii M ol-
dova , a sis tenţă juridică statu lu i st ră i n sau in sta nţei pe na le internaţion ale la efec-
tua rea unor a cţiu n i procesu ale, cu garantar ea d repturilor procesuale, prevă zute
de le_gea n aţi onal ă, ale pers oan ei în privinţ a că reia se efect uează as istenţa .
In Republica Moldova co m isia rogat orie este prezent at ă Procurorului Ge-
neral de că t re organul de urm ărire penală , iar de că tre inst anţ a de j udec ată -
Ministerului Justiţiei , pentru tran smitere spre executa re statu lu i respec tiv.
Pot ex ista în să ş i s i t ua ţ i i inv er se, când comisia rogato rie se exec ută în
Republic a Moldova , fiind c erut ă de căt re o rga ne le din st ră i năt at e. Potrivit
prevederilor ar t. 540 din CPP al RM, orga nu l de urm ărire p enal ă sau instan-
ţ a j ude cătorească execută co misii rogatorii ce rute de orga nele resp ecti ve din
s t răinătate în temeiul t ratatel or intern aţiona l e la care Republica Moldova
ţa ra solici ta n tăsun t parte sau în condiţi i de recip rocit at e.
Cer erea pen t r u exe cu ta rea com isiei ro gatorii este trimi s ă de c ăt re Procu-
rorul Ge ne ra l or ganului de urm ări re p en al ă sau, după caz, de către Ministrul
Justiţiei in st anţei j udecăto reşt i de la locul unde urme ază să fie efectuată acti u-
nea procesual ă solicitată.
'
La executarea com isiei ro gatorii se aplică pr evederile Co d ulu i de proce-
dură pen ală a l Republicii Mold ova , î nsă, la demersul pă rţii solicitate, se po ate
aplica o proc edură s p ecia lă prevă zută de legi slaţi a ţă r i i st ră i ne, în con form i-
t ate cu tratatul internaţional resp ectiv sau în c ondi ţii de recip rocitate,
acea st a nu contravine le g islaţie i n aţional e ş i obl igaţiilo r internaţionale
Republicii M oldova.
În cazul în care cerere a de comisie ro gat ori e nu poa te fi exe c utată, do cu-
mentele prim ite se restituie p ărţii solicita nte prin inte rmed iul institutiilor de
la care le-a primit, cu indicarea m otivelor care au îm pied ica t executarea, Ce -
rerea de com isie rogatorie şi documentele anexat e se restituie şi în ca zurile de
refuz pe baza temeiurilor indicate în lege .
Tnmânarea de citaţii
Dob ândirea de informa ţii de c ătre organ ele judiciare ale unui st at din p ar-
tea organ elor dintr-un a lt sta t se face în m od obişnu it prin comisii rogat or ii.
Împrejurări deo seb ite pot uneori să facă n ecesa ră aduce rea p e te ritoriul
statului solicitan t a martorului afl at în s t ră ină tate, pentru a fi aud iat în faţ a
organului ca re jude c ă cauza.
89
C a p i t o l u l 111
Sta t ul ale că rui or gane judicia re di spun ad uce rea u nui martor ce se găseşte
în străi nătate va lu a măsurile nec esare care să facă p osibilă ven ire a m artorului
pe te ritoriu l său .
Pr actic po ate fi suficient ă o simplă scrisoare de invitaţie adres at ă martoru-
lu i de a veni să depună mărturii, deci fă ră recurgerea la asistenţa judiciară in -
terst ata lă . O rga n ele judiciare pot însă ad resa m artorului o citaţie cu menţiuni
legale, d eci ş i cu indicarea sa ncţ iu ni i în caz de nep rezentare.
Pentr u tran sm iterea şi în mâ na rea citaţiei, statu l interesat recurge la co n-
curs ul o rga ne lor competente din stat ul solicitat. Rerniterea de citaţii cons tituie
astfel cea m ai si mplă fo rmă de asisten ţă dintre st ate.
Stat ul care tr ansmite citaţia co operează la repre siunea unei in fracţiuni
înt r-o ta r ă st ră ină într- o măsură m ai mică decât în cazu l executării u n ei co -
mi sii r~gatorii . Statul solicitant po ate avea un interes m ai m are să folosească
această for mă a citării în vede rea audierii d irecte a m at eri alului; aud ier ea prin
comisi i rogat orii nedând acelea şi rezul tat e ca au di erea făcută dire ct de către
şi
orga ne le care jude că cauza.
, , În scopul audie rii sau al unei confruntări
Remiterea de detinuti
În ca zul în care persoana a că rei aud iere sau con fru ntare este necesar s ă
se facă în t r-u n alt stat se află în stare de deţi nere, stat ul care prin orga n ele sa le
a luat măsura deţinerii poate consimţi la remiterea acelei pe rsoane ch iar dacă
un acord d ipl omat ic nu pr eved e o ase me nea măsu ră. Lipsa aco rd ulu i nu are în
aceast ă privinţă dec ât o con secinţă: libertatea ţării solicita te de a pr oceda cu m
d a că
va cr ede de cuv ii nţă .
ale Câ n d remiterea un or deţinuţi are loc în baza anu mi tor î nţelegeri, ea poate
fi sup usă uno r conditii" .
Efectele re m iterii u nui deţinut în scop de au diere sau de confr unta re su nt
limitate la calitatea de m ar tor În cauza pentru care a fost remis.
Sta tu l solicitant nu va putea pro ceda la ni ci un alt ac t, în afa ră de audier ea
sau confruntarea persoanei remise în cauz a pentru ca re remiterea a fost ceru-
tă . Statul solic ita t p oate î nsă consi mţi, în anu m ite condiţ ii, la îndeplini rea şi a
altor act e faţ ă de persoana rernisă. .
Per soan a remisă în sta re de de ţinere va benefici a de to at e imunităţ ile, ca ŞI
m artorul venit volu nt ar p e teritoriu (imunităţi de urmă rire sau ar est are).
O r ice acte de urmărire penală vor putea avea loc Împotriva per so anei de-
ţinute, p otrivit legii st atului solicita nt, dacă aceasta a r s ă v ă rş i o in fracţ iune în
'" R.M . St ăno i u, op. cit., p. 93.
 r 91
90 DREPT PENAL . PAR TEA G ENE RALA Ca pi to l u l III

sesc cele două procese, piesele transmiţându-se statului solicitant numai dacă
calitate de deţinut sau martor (de ex., declaraţie mincinoasă , evadare ş . a.) sau
procesul din statul solicitat a fost definitiv soluţionat. Remiterea va fi refuzată
orice altă infracţiune pe care a avut oca zia să o comită (spionaj, contr~bandă,
at unci când consideraţii speciale ar justifica un atare refuz.
furt ş . a . ).
Statul căruia pie sele judiciare i-au fost remise are dreptul de a le reţine
Persoana nu poate fi ocrotită decât pentru infracţiuni anterioare remiterii,
atâta timp cât are nevoie (în acorduri acest timp poate fi precizat), dar el are
nu şi pen.t~·u cele săv~rşite după ce a ajuns în statul solicitant. Ordinea de drept
totodată şi obligaţia de a le în apoia de îndată ce nu mai sunt neces are .
a statului I.n c~re deţinutu] este transferat cere ca acesta să fie în timpul şederii
Totuşi, dacă între timp piesele transmise au redevenit necesare în statul
care le-a remis (de ex., în cazul când a intervenit o cale extraordinară de atac),
sale pe tentonul statului supus legilor penale ale acestuia.
Timpul cât deţinutul a rămas pe teritoriul statului solicitant trebuie dedus
şi acest stat le reclamă, ele trebuie în apoiate de îndată, deoarece piesele remise
din pedeapsa pe care o execută, dacă o asemenea deducere este admisă în sta-
n-au încetat să aparţină acestui stat, statul solicitant neav ând nici un drept să-i
tul.~olicitat. - cazul în care cauza deţinerii persoanei remise a încetat potrivit
legii statului solicitat, în timpul când acea persoană se mai află în statul solici- refuze înapoierea .
Transmiterea pieselor (obiectelor) în Republica Moldova este reglementată
prin art. 78 al Convenţiei CSI privind asistenţajuridică şi raporturile de drep~
tant, punerea sa în libertate se face numai la cererea statului solicitat. Punerea
în libertate a per~~anei remise face să înceteze obligaţia de remitere, obligaţie
în procesele civile , familiale şi penale din 22.01.93 (Minsk), art. 550 al CodulUI
de care statul solicitant nu se poate debarasa printr-o manifestare unilaterală.
procesual penal al Republicii Moldova.
Odată pusă în libertate, persoana remisă nu va putea fi urm ărită si judeca-
tă decât în condiţiile şi în măsura admise în caz de extrădare. Cellib~rat, dacă
nu va părăsi teritoriul statului solicitant după ce a fost audiat sau confruntat Extrădarea

încetează specială
de a mai beneficia de imunitatea şi
(ca în cazul martorilor în realizarea colaborării statelor în lupta împotriva fenomenului infrac-
veniţi voluntar). tional, extrădarea joacă un rol deosebit, fiind forma de asistenţă juridică la
care statele recurg cel mai adesea în activitatea de prevenire şi reprimare a
Transmiterea de piese judiciare infractiunilor.
E~trădarea este o instituţie care funcţionează direct în interesul statului
Orice stat poate, chiar în lip sa vreunei înţelegeri, să transmită unui alt stat
care o solicită , indirect însă ea serveşte intereselor tuturor statelor, fiindcă
piesele judiciare care sunt aflate în posesiunea sa şi care-i sunt solicitate de un
prevenirea şi reprimarea infracţiunilor devin pe plan intern.aţional o pr~~c~­
pare de interes colectiv. Extrădarea nu poate, desigur, acopen toate necesltaţlle
alt.stat ~entru soluţionarea unei anumite cauze. Prin piese judiciare î nţelegem
orice obiect sau document util desfăşurării în bune condiţii a procesului penal
asistenţei juridice internaţionale în lupta împotriva infracţiunilor, ea este însă
în statul solicitant.
formă de asistenţă cu cele mai importante efecte .
În cazul existenţei unui acord de asistenţă judiciară, transmiterea de piese
Normele referitoare la aplicarea legii penale în raport cu spaţiul edictate
devine obligatorie ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile stipulate în acordul
în legile interne ale diferitelor state nu pot asigura realizarea fără dificultăţi a
respectiv.
activitătii de combatere a infracţionismului. Aceste dificultăţi apar în general
Transmiterea pieselor judiciare este foarte necesară în special în cazurile
în cazul infractiunilor comise în străinătate şi în cazul când cei care au comis
în care o persoană cetăţean al unui anumit stat s ăv ârşeşte o infracţiune într-un
infracţiuni pe ~eritoriul unui stat se refugiară în alt stat. in astfel de cazuri in-
alt stat ş i apoi se refugiază pe teritoriul statului al cărui cetăţean este. Ea nu
cidenta legii penale interne funcţionează limitat sau ineficient.
va fi extrădată , potrivit principiului neextrăd ării propriilor cetăţeni. În aceste
Chiar atunci când normele dreptului penal îngăduie urmărirea infracţiu-
situaţii, dacă procesul penal este pornit în statul de refugiu, devine necesară
nilor comise în ţară sau în străinătate în lipsa făptuitorului, în fond această
aducerea mijloacelor de probă scrise sau materiale ce se găsesc în statul în care
urmărire echivalează cu impunitate.
a fost să vă rş ită in fracţiunea. Transmiterea acestor mijloace de probă este abso-
extrădării este ca în activitatea de represiune ea
Asadar, principalul rol al
lut necesară
pentru soluţionarea cauzei.
să asi~ure fiecărui stat cele mai bune condiţii de realizare a justiţiei.
În cazul când piesele solicitate privesc o i nfracţ iu ne pentru care sunt com-
petente şi organele statului solicitat, se va ţine seama de stadiul în care se gă-
 93
92 D REP T P E NA L , PA RT E A GEN E R AL Ă
C a p i to l u l 1I I

~ce astă cerin ţ:

se ,rea l i z e a ză ori de câte ori in fra ctorul este judecat şi pe- un rol progresist (de ex. i n timpul Revoluţiei I~ranceze, pr actica extrădării a
depsit de s tat ~ l a carui lege a înc ălc a t- o ; 0 1', ex tră da rea o feră statelor posibili- permis remiterea nobililo r feuda li refugiaţi În afar a Franţei şi care complotau
tatea
, " acea stă c eri ntă
de 'a rea liza ' ' constitui nd evident o dov a d aă d e solida ritate
I an Împot riva republici i), dar că, odată cu con solida rea statului burghez, ea a slujit
lllte.rnaţlOna ~a, ~ o~cre,t ~za t~ ~ n accep tarea de c ăt re fiecar e stat a obligaţ ie i de deseori ca mijloc juridic de m ascar e a politicii reacţionare, de apărare ilegală şi
P:
a" eda pe r ăufăc ător i Jus tiţ ie i
statului a că r u i or dine public ă a fost tulbura- de salvare a inf ra cto rilor fascişti, a trădătorilor şi complicilor lor" .
t~ , ~n ~ce~ t fel, le g i sla ţ iile care prevăd cr iteriul nelim itat pentru in fra cţiunile În ţara noastră relatări cu privir e la instituţia extrădării apar in documente
s ăv ă r şi t e 1ll afa ra ter itor iului, consacrând astfel pr in cipiuluniver s a lit ăt i i s b- dată nd Încă cu secolul al XV-lea. În anii 1498-1499, reprezentantul lui Ştefan cel
ordonează apli carea normelor proprii , dând preferinţă extră dării,
" u Mare formulează, printre altele, şi următoarea cerere către principele Litu ani ei:
N ~ m~ i atunci câ nd extrăd area din anum ite m otive nu ar functiona statul "La voi se oploşesc mai mulţi rom âni, fugiţi din Ţara Moldovei, pe care graţia
" tonul căruia infractorul s-a refugiat va face ' cu tiitlu subsidiIar,
pe ten " ap liicarea voastră să-i trimiteţi inapoi În Moldova, in pute rea tratatului""').
legii sale pen ale';'. În secolul al XVII- lea, în 4 aprilie 1646, Vasile Lupu-Vodă încheia de ase-
Ex~răd,area este deci un mijloc car e se rveş te la realiz ar ea apl ic ă r i i În spaţ iu menea un tratat de extrăda re cu S. Racoţi, principele Tra nsilvan iei' lJ .
a acelei legi penale ca re este cea ma i î n d rep t ă ţ ită a interven i, În legislaţia română anterioară codurilor de la 1939 n-au existat decât
"Antece de, ntele_ istoric e ale acestei inst itutii
, SU u ' ŞI' neroase. '1n
l1t vechi
m două texte în mat eria extrădării: art . 30 din Constituţia de la 1866 privit or la
a nt ~c.h ~ta te ŞI 111 evul mediu, înt âlnim ex t ră da rea mai ales pentru adversarii extrădarea refugiaţilor politici (dispoziţie menţinută în Constituţia din 1923
polItIC.I, du şmani şi trăd ători (ex. Tratatul dintre far aonul Ram ses al II-lea si în art . 23) şi art, 6 al Legii din 9 iulie 1866 referit or la desfiinţarea Consiliulu i
Hatu silem al III-l ea din 1278 (P96) î Hr )"" Saint A Ubilll, .III monogra f la sa
« > . , . • • _ . . , -
' de Stat, care dădea extrădarea în competenţa Co nsiliului de Miniştri.
Exti aditio n et le dr oit extr adition nel theorique et applique" a rată că . " Vorbind despr e definiţia extrădării, menţionăm că extrădarea este actul
la sfârşitul, pr.i~ei jumătăţi a secolului al XVII -lea, istoria 'd iplomat;c~a:~: prin ca re statu l pe terit oriul căruia s-a refu giat o persoană urmărită penal
sem n~ lea z a m CI l.m t~'at~t relativ la pr edar ea infractorilor de drept comun, sau conda mnată înt r-u n alt stat remite, la cererea statului interesat, pe acea
dar, t~ ~ta tele de a lia n ţ ă st ip u lează frecve nt ex t r ă da rea rebelilor ş i criminalil or persoană pentru a fi judecată sau pentru a executa pede apsa la car e a fost con-
po litici, ceea ce dovede şte c ă monarhii se îngrijeau mai mult de securitatea lor damnată. Din această definiţie se desprind următoarele trăsături care pun în
~ers on~I ă ş i ~e apă ra l:e a puterii lor, decât de pericolul social pe ca re-I a tr ăgea lumină aspe ctele specifice ale instituţiei extrădării:
impun itatea infractorilor de drep t comun. a) act de suveranitate intervenit în relaţiile dintre două state;
To.t uş i , . înt r-~ n tr atat dint re mar ele-principe Igor al Rusiei (913-945) ş i b) act jurisdicţional solicitat şi acordat exclusiv in scopul realizării repre -
Imp.en~ll dlll .One,nt se preved ea, În ar t. 11 : "În cazul în ca re un grec se a flă în siunii, persoana extrădată fiind un inculpat sau un condamnat penal;
~usl a Ş I co~ ~te o in fr actiune, principele nu-I poate pedepsi potrivit legii rus e,
c) act de asistenţă juridică i nternaţio nală.
CI va trebui sa-I extrăd eze Grec iei", Extrădarea are astfel o natură juridică mixtă. Ea nu este un simplu act
" ~u m a i dintr- o e p o că mai apropiat ă, i n stit u ţ ia extr ădă rii a dob ând it o for- de asistenţă juridică, ci este, în acelaşi timp, un act de suveranitatc şi un act
~na Ş I un cara cter ş ti i n ţ i fic . În Europ a, ext ră darea a în ceput să se răspâ ndească
jurisdicţionaF1,
III secolul XVI, dar pr actic at ă propriu-zis nu este decât în secolul XIX D
B'11 _ . up a
v
juridică de spe cialitate s-au dat diferite definiţii extrădării .
În lit er atura
illot, acest cuva nt nu apare în nici un document oficial Îna inte de 1791"';. Deosebirile dintre aceste definiţii izvorăsc din faptul că la formular ea lor nu
• Evoluţ ia i sto r i că a acestei i nst it uţ i i arată c ă ea s-a dezvolt at şi r ăsp ând it
la incep ut ca a r mă de lupt ă a burghez ei Împo tr iva feudalismului, având astfel

,,' M. A, lli aprop oAc KHii, op. cit., p. 288 .

','} R,M , St ă noiu, op, cit., p. 144.
R.1Vl. S t ă noiu , op. cit., p. 97.
N . Ior ga, A cte şi do cu m w te, IV, do c, LXX, P: 233-234
1"
n
(,(, M. )J" ll1ap ro pOAC KI1 I1, Y 201108 HbI I1 3 (lK OH , MOC KB<l , 1945, c. 289. " R. M. Stănoiu, I. G riga, T. Dian u, Drept penal, Partea gwe rală (note de w rs), Bucureşti,
R. M. S t ă noi u , op. cit., p. 99.
Hyperion XXI, 1992 , p. 49.
 94
DREP T PE NAL. PAR TEA GE N ERALĂ
au fost luate în consideraţie ca trăsături esenţiale aceleaşi elemente, incluzând
sau excluzând unele dintre acestea.
Din aceste deosebiri au rezultat păreri contradictorii cu privire la locul
să vâ rş irii infracţiunii (unui autori, cum sunt, Faustin Helie, Saint-Aubin,
susţin că în definiţie urmează neapărat a se preciza că locul să v ă rsiri i trebuie
să se situeze în afara teritoriului statului solicitat), la cererea de extr ădare (de
ex., M. Travers consideră cererea ca element esenţial, deşi majoritatea autorilor
resping acest punct de vedere), la competenţa statului solicitat (în sensul că
definiţia extrădării trebuie să precizeze că statul solicitat nu este competent în
cauza respectivă) .
O altă deosebire constă în aceea că unii autori consideră extrădarea ca act,
alţii, dimpotrivă, substituie ideea de act cu aceea de contract; există şi autori
ce consideră că extrădarea este o procedură care permite unui stat să obtină
de la un alt stat extrădare a unui inculpat sau condamnat refugiat pe terito~'iul
acestuia. Extrădarea, înainte de a fi o procedură, constituie, în primul rând, un
act de constrângere juridică la care este supus cel extrădat.
La cel de al X-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal, ţinut
la Roma între 29 septembrie şi 5 octombrie 1969,s-a adoptat următoarea defi-
niţie: "Extrăda rea este un act de asistenţă judiciară interstatală în materie pe-
nală care urmăreşte transferul unui individ urmărit sau condamnat penal din
domeniul suveranităţii judiciare a unui stat în domeniul celuilalt stat". Această
definiţie la fel evidenţiază caracterul de act de asistenţă şi act de suveranitate
al extrădării.
Extrădarea îşi află sursele de reglementare în convenţii sau tratate, în de-
claraţii de reciprocitate şi în dispoziţii de drept intern, iar în lipsa acestora, în
uzanţa internaţională.
Fiind un act de colaborare şi asistenţă juridică între state, act care, pen-
tru a-şi realiza finalitatea , are nevoie de acordul statelor, este firesc ca sursa
principală de reglementare a extrădării să se găsească în convenţii, tratate sau
declaraţii de reciprocitate. Încercările de a elabora un proiect de convenţie-tip
de extrădare au fost numeroase, spre exemplu, proiectul Institutului de Drept
Internaţional de la Oxford (1880), Convenţia de drept penal internaţional de la
Montevideo (1889). Această problemă a format, de asemenea, obiect de preo-
cupare în cadrul unor congrese internaţionale, dintre care: Congresul de Poli-
L 1. Să se fi să v ă rş it o infracţiune pe terit oriul statului solicitant ori împotri-
ţie Judiciară Internaţională de la Monaco (1914), Conferinta Panamericană de
la Havana (13 februarie 1928), Conferinţa pentru Unifica;'ea Dreptului Penal
de la Bruxelles (1930). Aceste încercări s-au concretizat de abia în 13 decem-
brie 1957, când la Paris s-a încheiat Convenţia europeană de extrădare.
Ca p i t o l u l II [ 95
Dispoziţii privind extrădarea se găsesc î nsă ş i în dreptul intern, înscrise
fie în Codul penal ş i în Codul de procedură penală , fie într-o lege sp ecială,
care fixează condiţiile şi procedura extrădării. Cea mai veche lege de extrădare
este cea belgiană (1833), după care urmează legile de extrădare din SUA (1848),
Anglia (1870), Olanda (1875), Luxemburg (1875), Argentina (1907), Canada
(1907), Brazilia (1911), Suedia (1913), Finlanda (1922), Franţa (1927). Dispoziţii ­
le de drept int ern au însă un caracter subsidiar. Rolul lor este de a servi ca baz ă
la încheierea convenţiilor, de a ajuta la înţelegerea acestora şi de a completa nor-
mele din convenţii, iar în lipsa acestora, de a funcţiona ca norme supletorii.
La extrădare întotdeauna participă două state :
Statul solicitat - pe teritoriul căruia se găseşte făptuitorul;
Statul solicitant (care cere) şi poate fi:
a) statul pe teritoriul căruia s-a săvârşit infracţiunea;
b) statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea ;
c) statul al cărui cet ăţean este infractorul.
Sisteme de acordare a extrădării. Sunt cunoscute trei sisteme:
1) Sistemul politic sau guvernamental, în care extrădarea este un act poli -
tic şi de aceea ea se ac ordă de către Guvernul statului solicitat, pe baza
datelor culese de organele administrative sau judiciare.
2) Sistemul jurisdictional, in care extrădarea este un act exclusiv jurisdic-
ţional şi asupra ei vor decide instanţele judecătoreşti.
3) Sistemul mixt, în care extrădării i se recunoaşte atât caracterul politic,
cât şi jurisdicţional; la rezolvarea extrădării participând atât organele
judiciare care verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, cât ş i
autoritatea guvernamental ă, ce decide asupra extrădării.
Ţinând seama de prevederile art. 541-549 din CPP al RM, putem stabili c ă
în Republica Moldova s-a instituit un sistem mixt de acord are a extrădării.
Conditiile cxtrădării. Din reglement ările privitoare la extrădare (acte in-
ternationale, acorduri bilaterale, legislaţia internă) pot fi desprinse condiţiile
în care se poate solicita ori acorda extrădarea. Toate condiţiile pot fi calificate
în : condiţii cu privire la infracţiune, condiţii cu privire la infractor, condiţii de
ordin procedural.
a) Condiţii cu privire la infracţiune:
va intereselor acestuia, sau de către un cetăţean al acestui stat.
2. Să existe dubla incriminare, adică fapta să fie incriminată atât de legea
statului solicitat, cât ş i de legea statului solicitant.
96 DR EPT P E NAL. P A RTE A GE N ER A LĂ
3. Pedeapsa prevăzută de lege să fie de cel puţin un an de închisoare sau o
altă p edeap s ă ma i a sp ră . În cazul ext r ădării pentru executare, ped eapsa
închis orii trebu ie să fie de cel puţin 6 lun i (art. 541 din CPP al RM).
4. În ce priveşte gravitatea deosebită a f aptelor, pentru care se cere ori se
a cordă extr ădare a , în alin. (3) al art. 546 din CPP al RM se prevede c ă: "În
cazul În care fapta pentru care se cere extrădarea este pedeps ită de legea
ţ ării solicitante cu ped eapsa capital ă, extră darea per soanei po ate fi refu-
zată dacă partea sol icitan tă nu va da asigurări, considerate ca suficiente,
c ă pedeapsa c ap ital ă nu va fi executată în privinţ a perso anei extrădare"
5. Extră da rea nu se aco rdă dac ă i n fra cţ i u nea pentru care este cerută este
considerată de legea Republi cii Moldova infracţiune politică sau faptă
conexă un ei asemenea infracţiuni (pct. 5) din alin. (2) al art. 546 din
CPP al RM).
b) Condiţii cu privire la infractor:
1. Câ nd Republica Moldo va este stat solicitat, in fractorul trebuie să fie
cet ăţean străin .
2. Nu pot f i extr ădati de către Republica Moldova:
a) cet ăţenii proprii;
b) perso anele căror a li s-a acordat dreptul de azil În Republica Mold ova;
c) persoanele st ră ine care se bucură În Republica Moldova de imunitate
de juri sdicţie , În cond i ţi ile ş i în limitele conferite prin convenţii sau
prin alte înţelegeri internaţion ale;
d) persoanele stră i ne citate din s t răinătate În vederea audierii ca p ă rţ i ,
martori sau exp erţi în faţa un ei autorit ăţi judiciare din Republic a Mol-
dova în limitele imunit ăţilor conferite prin co nve nţ i i intern aţionale ;
e) Procurorul Gen eral, Ministrul Justiţiei sau instanţa care s o luţio n e ază
che stiunea privind extrădarea are motive serioase să cread ă că :
1) cererea de extr ădare a fost Îna int ată În scopul de a urm ăr i sau a pe-
depsi o perso ană pentru motive de r asă, religie, sex, naţionalitate,
origine e t n ică sau opin ii politice;
2) s i tu aţ ia acestei persoane risc ă să fie ag ravată pentru unul dintre
motiv ele menţion ate la lit. a);
3) în cazul în care, dacă per soana va fi extr ădată, ea va fi supusă tor-
turii, tratamentului inuman sau degradant în ţara solicitantă ;
f) persoanele că rora le-a fost acordat statul de refu giat politic.
3. Infractorul să se găsească pe teritoriul statului solicitat, adi c ă al ţ ării că­
reia i se cere extrăd area.
Ca pitolul III
97
c) Condiţii de ordin procedural:
1. Să existe o cerere de ex tră da re din partea unui stat care are interesul să-I
pedepsească pe făptuitor sau s ă-I pun ă să execute ped eapsa pe cel condamnat.
Cererea de extrădare se face În temeiul tr atatului internaţional la care sunt
parte RM şi statul solicitat sau în tem eiul obligaţiilor scrise în condiţii de re-
ciprocitate. Cer erea de extrădare se întocmeşte în conformitate cu prevederile
art. 541 din CPP al RM;
2. Statul solicitat care primeşte cererea de extrădare este oblig at să-I ares-
teze pe [ăptuitor; pentru ca acesta să nu aibă posibilitatea să dispară. În cazul
respinge rii cererii de extrădare, aceas tă obligaţie nu mai există. Extrădarea
este refuzată dacă:
a. în privinţa persoanei respective a fost deja pronunţată de către o in-
stanţă naţională sau o instanţă a unui stat terţ o hotărâre judecătorească
de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal pentru infrac-
ţiunea pentru care se cere extrădarea sau o ordonanţă a organ ului de
urmărire pen ală de încetare a procesului ori În privinţa acestei fapte se
efectuează urmărirea penală de către organele naţionale;
b. s-a Împlinit termenul de prescripţie al tragerii la răspundere penală
pentru infracţiunea respectivă , conform legislaţiei naţionale, sau a in-
tervenit amnistia;
c. potrivit legii, urmărirea penal ă poate fi pornită numai la pl ângerea
prealabilă a victimei, însă o asemenea plângere lipseşte;
3. Statul solicitat este obligat să comuni ce statului solicitant data şi locul
predării făptuitorulu i care este ex tră da t. D acă partea sol i ci ta n tă nu ia în pri-
mire persoana ext ră d ată la data fixată pentru predare şi dacă nu s-a solicitat o
am ânare a extr ădării, persoana poate fi pus ă în libertate la exp irarea termenu-
lui de 15 zile de la această dată şi , în orice caz, va fi pusă în liberate la expirarea
termenului de 30 de zile, calculat de la data s tab ilită pentru predare, dacă tra-
tatul bilateral nu prevede condiţii mai benefice pentru această persoană.
Extrădarea persoanei pentru aceeaşi faptă după expirarea termenelor
menţionate poate fi refuzat ă .
4. Statul solicitant este obligat să comunice părţii solicitate inform aţii cu pri-
vire lafinalizarea procesului penal în care afost implicat cel extrădat. După pro-
nunţarea hotărârii judecătoreşti definitive se va transmite şi o copie a sentinţei.
Felurile extrădării. După poziţia pe care o are statul în realizarea extră­
d ării, aceasta poate fi:
b) activă - când se cere extrădarea;
c) pasivă - când se acordă extrădarea.
98 DRE P T PE NAL . PART EA GENERALĂ
Pentru Republica Moldova, extrăd area este o instituţie relativ nouă , apă­
rut ă ca o consecinţă inevitabilă a luptei duse de către stat împotriva crimina-
lităţii. Premisa apariţiei ei a fost faptul că Republica Moldova s-a declarat stat
independent ş i suvera n.
Actualmente în republica noastră toate problemele ce ţin de extrădare
sunt de co mp e tenţ a Serviciului Relaţii Internaţionale din cadrul Pro curaturii
Gen eral e a Republicii Moldova. Serviciul Relaţii Internaţionale a fost for-
mat în iulie 2001 prin Ordinul Procurorului General al Republicii Moldova
nr. 719 - P din 24.07.2001. El activează pe baza propriului Regulament, a Legii
cu privire la procuratură , a Const i t uţ i e i .
P ân ă la acel timp, între anii 1993 şi 1996 cazurile legate de asistenţa juridică
internaţională erau distribuite pentru soluţionare între secţiile Procuraturii Ge-
nerale, conform principiului specialităţii. Din 1996 p ână la formarea Serviciului
Rel aţii Internaţionale, de problem ele în c auză s-au ocupa t pro curorii , apoi ajuto-
rii Procurorului Gen eral , special desemnaţi nominal pentru aceasta prin ord in .
În privinţa surselor de reglementare a extrăd ării ţinem s ă menţionăm că
în Republ ica Moldova nu exi stă vreo lege de ext rădare. Che stiunile ce ţin de
a si stenţ a j u ridică în materie pen al ă, inclusiv ext rădare , su nt reglementate de
art. 541-549 din Codul de proc edură penal ă , de alin. (4) al art. 17 din Consti-
tuţi a RM şi de art. 13 din Co dul penal al Republicii Moldova.
Recunoaşterea hot ăr ârilor penale străine
Asistenţa j ur id ic ă intern aţion ală
în materie penală implică în mod fire sc şi
nece sitatea recunoa şterii h ot ăr ârilor penale st ră i ne .
Posibilitatea luării în conside rare a un ei hot ărâri penale în afara teritoriu-
lui unde a fost pronunţată aceast a con stituie o importantă formă de asistenţă
internaţi onal ă penal ă cu car acte r procesual, menit ă s ă asigure o co ncorda ntă
incidenţ ă a aplicării legilor penale în raport cu spaţ iul.
Recunoaşterea h otărâr i lor penale s t ră ine necesită din punctul de vedere al
reglement ării sale în legisl aţia pen ală a fiecărui st at un dublu obiectiv. În pri-
mul rând, trebuie să fie arătate care anume hotărâ ri pen ale pot fi recunoscute
ş i câ nd poate avea loc recunoaşterea . În al doilea rând, să se prevadă modul în
car e se va efectua procedural recunoa şterea.
Felul reglementăr ilor poate , desigur, di feri de la o legislaţie la alta. În fie-
car e stat cad rul ş i pro cedura recunoaşterii hot ărârilor pen ale s t ră i n e vor fi cele
prevăzute în leg islaţi a statului care efectuea z ă o astfel de recunoaştere.
Recunoaşterea hot ărârilor pen ale ale instanţelor s t ră i ne în Republica Mol-
dova este reglementat ă de art. 558 ş i 559 ale Codului de procedur ă penal ă al
C a p i t olu l III 99
Republicii Moldov a, care p revăd cazuri şi co n diţi i de re cunoa ştere a h otărâri­
lor penale, precum ş i procedura de recunoa ştere a acesto ra.
În con form itate cu aceste dis p oziţi i legale, hot ăr ârile penale definitive pro-
nunţate de instanţele jude c ătoreş ti din st ră i năt ate, precum şi cele care su nt de
natură s ă producă, potrivit legii pen ale a Republicii Moldov a, efecte juridice
pot fi recunoscute de inst anţ a n a ţ ional ă , la dem ersul Ministrulu i Justiţiei sau
al Procur orului General, pe baza tr atatului i nternaţio nal sau a aco rdului de
reciprocitate .
Hotă r ârea penal ă a ins tanţei unui stat s tră i n poate fi recunoscută numai
dac ă su nt respec tate urm ătoarele c ondiţii:
1) hotărârea a fost p ronunţată de o insta nţă c omp etentă ;
2) hotărâre a nu contravin e ordinii publice din Republica Mold ova;
3) hot ă r â rea poate produce efecte juridice în ţa ră potri vit legii penal e na-
tionale.
Den~ersul Min istrului Justiţiei sau al Procurorului General pr ivind recu-
no a ştere a hot ărârii instanţei st răine urmeaz ă să fie motivat şi se soluţionează
de căt re i nstanţa j ude căto re ască egală în grad cu in stanţ a statului de condam-
nare, a c ă rei h otărâ re urmează să fie recunoscută . În cazul în care hotărârea
sta tului de condamnare este adoptată de o instanţ ă egală în grad cu judecătoria,
demersul Min istrului Justiţiei sau al Procurorului Gen eral se soluţionea ză de
c ătre judec ătoria în ra za teritorială a că reia se afl ă Ministerul Justiţiei, iar d ac ă
inst anţa statului de condamnare este egală în grad cu Cur tea de Apel, demersul
se solut ionează de către Curtea de Apel din mun. Ch i ş inău .
La 'solutiona rea dem ersului participă repre zent antul Min istrului Justiţiei
sau, după caz, al Procuro rului General, condamnatul şi apărătorul acestuia.
Condamnatului i se comu n ic ă h otărâ rea instanţe i str ăine împreună cu
documentele care o în soţesc, cu traducere în limba de stat şi în limba pe care
o cunoaste condamnatul.
lnst~nţa ascultă opiniile celor prezenţi şi, pe baz a materialelor anexa te la
demers, d acă co nstată că sunt întrunite condiţiile legale, recunoa şte hot ărârea
p en ală a i ns ta nţei stră i ne . În cazul în car e pedeapsa so l icitată de că t re instanţa
stră i nă nu a fost execut at ă sau a fost executată numa i în part e, instanţa sub -
sti tuie pedeapsa ne execut ată sau restul ped epsei cu o pedeap să respectivă po-
tri vit preveder ilor Legii de proc edură penal ă a Republicii Moldo va.
Tratare a mater iei pri vind recuno a şterea hotărârilor pen ale stră i ne impune
un ele pre cizări i de ordin terminologie.
Astfel, termenul de "hotărâre" este folosit în accepţiunea sa largă, cuprinzând
însă numai acele h otărâr i (s enti nţe, decizii) care au devenit definitive şi conţ in
soluţii susceptibile de a interesa aplicarea legilor penale în raport cu spaţiul.

100
D REPT P E N AL. PA RTEA GENERALĂ
În sfera asistentei
•
juridice internationale
,
În m aterie penala
c
- , h o t aran
ă , '1e care
prezintă interes sunt hotărârile "penale", iar din conţi nutul acesto ra numai
dispoziţi ile care privesc acţiu nea penală, nu şi cele refer itoare la actiunea civilă
sol uţ iona tă În cadru l procesului penal. .
Nu i ntră În denumirea de hotărâre pen ală actele procedurale prin care
o.rga~ele de urmărire penală dispun asupra acţiunii pen ale (ordonanţe, rechi -
zitori i), acestea fiin d obiectul recunoaşterii "actelor" judiciare penale.
Ca racter ul de hotărâre străi nă nu depinde neapărat de locul unde a fost
p.ronunţată hot ărâre a , ci, prin raportare la principiul suveranităţii, de auto-
rrt at ea de la care ern an ă .
În aşa mod, o hotărâre pronunţată pe terit or iul unui stat străin de către
un organ con sul ar cu atrib u ţi i judiciare al altui stat nu va fi o hotărâre străină
pentr~l ~cest din urmă stat, dar va fi o h otărâre străi nă pentru pr imul stat; la fei
o hot ar ar e pronunţată pe teritoriul unui stat de către o instantă a unei armate
de oc upaţ ie sau în trecere. . tu ra ş i conţi nut u l să u .
Deci, interesul pe care fiecare stat în pa rte îl are în combaterea fenome-
nului infracţion al, necesitatea unei apăr ări internaţionale contra anum itor
in fr actiun i, a unei protecţii internaţionale a dreptu rilor om ului, ca si necesita-
te~ admin istrării în bune condiţ ii a justiţiei penale au făcut s ă apa~'ă idee a de
aSlst.e n~ă !.~ridică şi de c? labo rare înt re state în dom eniul infracţiunilor şi al •
repn rnări i infrac torilor, In funcţi e de acest e n e ce sit ă ţi s-au ş i con sacrat form e-
le expuse mai sus de asistenţă jurid ică internaţională în materie penală.
1]
Ca pi t o l u l I V
INFRACŢIUNEA
Secţiunea 1. INFRACŢIUNEA -INSTITUŢIE FUNDAMENTALĂ
A DREPTULUI PENAL
Drep tul penal, în tot alitate, este st ructurat în jur ul a trei instituţii funda-
mentale : i n fracţ iu nea, răspunderea pen ală şi pedeapsa. In frac ţiunea determi-
nă r ăspundere a pen al ă şi pedea psa, în sensul că fă ră infr a cţ iune nu poa te exis-
ta r ăspundere pe n a lă, iar fă ră r ă spundere p en ală nu se poate concepe aplic area
un ei pedepse. Ca in stituţi e , infr acţiun e a cuprinde un sistem de norme juri dice
penale ce cons acră definiţ i a sa, trăsăt urile esen ţ iale, punând în evidenţ ă st ruc-
În teoria dreptului penal şi în diferite legislaţii infracţiunea este p rivită
în genera l din două puncte de vedere : fie ca un f en om en social , fie ca un fe no-
men j ur id ic. Conţ i nut u l soc ial al infra cţiunii este determinat de faptul c ă prin
s ă v ârşire a ei se atente a ză asupra per soane i, d repturilor ş i lib ertăţ ilor acesteia,
propriet ăţ ii , m ediului înconjurăt or, orâ ndu irii constituţion al e, suveranităţi ,
indep endenţei ş i i ntegrităţi i ter itoriale a statu lui, a păci i şi sec u ri tăţi i om enirii.
In fracţ iunea este vătă mă toa re sau pe r icul o as ă pentru valorile so ciale, fiind ge-
neratoare, de asem ene a, de relaţ ii sociale de con flic t între făp tuitor şi persoana
vătă mată ş i între făptuito r ş i soc ietate . In fracţiun ea este o faptă socia lă prin
aceea că, pe de o parte, datorită mater ia lităţii ş i re zonanţei sale socia le, tu lbur ă
ordin ea so cia lă, iar pe de altă parte, exp r i mă o anumită p ozi ţ ie a făp t ui toru lu i
faţ ă de r ăndu ielile so ciale, fiind , cu alte cuvinte, un act de conduită s oci ală.
In frac ţ iunea este o încălcare a unor nor me de co n d uită, nor me ca re apar ş i
pot exista doar în soc ietate, în relaţiile socia le'. Prin î ncălcarea normelor de
conduit ă in frac ţ iunea cap ăt ă s emnific aţia de fapt ă ilicit ă şi a n t i s o cial ă .
Ca fen om en juri dic, i nfracţiu n ea este o faptă - o acţiu ne (i na cţ iu ne) im -
put ab il ă autor ului s ău, p revă zut ă de legea p en al ă ş i s ancţio nată cu o ped e ap s ă.
An u me aspectu l juri dic for mează obiec t de cerce ta re pentr u ş t ii nţa dreptului
pen al, celelalt e fiind studiate în cad ru l altor discipline, cum ar fi: crim inolo-
gia, psih ologia, etica etc. Atâ ta timp cât un feno men anlisocial nu este cupr ins
V. Dongoroz, S. Kaha ne, I. Oancea, I. Fodo r, N. Iliescu , C. Bulai, R. S tă noi u, Exp lica ţii
teoretice ale Codului penal român . Partea general ă , voI. I, E diţ ia a II-a, Ed itura Acade-
miei Româ ne, ALL BECK, B uc ureşti, 2003, p. 90.
 ...-

102
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Capitolul IV 103

În sfera de acţiune a normelor de drept, el rămâne un fenomen antisocial şi

reprobat de societate, dar nu este Încă o infracţiu ne În sen s juridic . Din mo - Codul penal al Republicii Moldova şi-a însuşit această a dou~ conce.Pţi~:
prevăzând prin dispoziţia alin. (1) al art. 14 trăsătu~'ile esenţ~ale .a~e l~f~acţlUn_ll
mentul Însă În care un asemenea fenomen est e reglem en tat pri n norme de
în general şi definind-o ca faptă (acţiune sau inacţiune) preJudICla~Ila,pre_va-
drept, el devin e un fenomen juridic, d evi ne o faptă juridic ă '. Considerarea
zută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsa pe~a~a.
infracţiunii ca fenomen juridic, fă c â ndu-se abstracţie de caracter ul său social,
Definitia infracţiunii cuprinde trăsăturile esenţiale şi, în acelaşi timp,
conduce În mod necesar la o definiţie formală a i nfracţiu nii, pent ru că aceasta
generale c~mune tuturor infracţiunilor,trăsături prin care aceasta se ~is~i~ge
reflectă, În mo d exclusiv, Înfăţ işarea juridică a faptei pe na le (incrimina rea
de faptele neincriminate, precum şi de faptele prevăzute în alte norme juridice
şi pedea psa), ia r nu conţinutul său real (o atingere adusă u nor va lor i sociale
ocro tite de lege). decât cele penale.
Chiar dacă în normele penale de incriminare este definită fiecare infrac-
Infracţiunea\ reprezintă o instituţie juridică, întrucât posedă cele două
tiune în parte, aceasta nu permite cunoaşterea noţiunii de infracţiune fiindcă
elemente inerente oricărei instituţii juridice, şi anume: elementul temporal şi
elementul organic. nu pot fi desprinse din conţinutul unei infracţiunitrăsăturile comune tuturor

În adevăr, institutia are o anumită continuitate si

infractiunilor.
infractiunii , o dezvoltare
' ,
proprie. Totodată, dreptul penal este cel care-i furnizează cadrul de dezvolta-
C~dul penal în vigoare a creat un cadru amplu infracţiunii în CaP~t~lul
re, în funcţie de anumite scopuri bine precizate. II al Părţii generale, art. 14-34, În care a inclus dispoziţiile generale privind
infractiunea (art. 14-24; 28-31), etapele activităţii infracţionale (art. 25-27),
Unii autori privesc i nfracţiunea ca un fenomen materi al, uman , social ,
pluralitatea de infracţiuni (art. 32-34). În contrast cu definiţiile formale ale i.n-
moral, po litic şi juridic', căci ea implică, deopotrivă, o manifestare de energie
fracţiunii, Codul penal al Republicii Moldova, pornind de la caracte~ul SOCIal
fizică, un act de conduită umană, o vătămare şi o punere În perico l a u nor valo ri
socia le, o ati tudine moral-politică a făptuitorului faţă de or d inea de d rep t şi de al faptelor penale, conţine o definiţie materială, în care, :ără a s.e o~lte ~s~ec­
valorile apărare de aceas ta, o Încălcare a normei sau a unor obligaţiuni juri dice . tul juridic, accentul este pus pe gradul prejudiciabil al lllfra~ţlUnll.' adică p~
aptitudinea unei conduite umane de a vătăma sau de a pune III pencol valon
Majoritatea legisla ţi ilor moderne evită să dea o definiţie legală a infrac-
esenţiale pentru normala desfăşurare a vieţii sociale. _
ţiu nii, co ns iderâ nd că această sarcină revin e nu mai ş tiinţei dreptu lui pe na l,
Definiţia legală a infracţiunii constituie un instrument legal ~e a.bs~l~ta
rol ul legi u ito rul ui fiind doar de a defini tipu rile de infractiu ni , de exemplu:
infracţiu nea de omor, de furt, de t â l h ă rie etc. necesitate nu doar pentru teoria dreptului penal, ci şi pentru practica judicia-
Intr-o altă concepţie, susţinută În drept ul pe na l al fos telor ţări socialiste
ră, întrucât organele competente a aplica legea, raportând faptele conc~'ete date
lor spre soluţionare, la conceptul legal de infracţiune, vor constata daca acestea
eu ropene, legea penală t reb uie să cupri ndă ea Î nsăşi o definiţie a noţiun i i de
realizează sau nu trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, dacă se încadrează sau
infracţ iu ne În general, avâ nd În vede re toc mai i mporta nţa deosebită pe care o
are infracţiunea ca instituţie funda mentală a drep tului pen al. In tr-o astfel de nu în sfera ilicitului penal.
Noţiunea legală a infracţiunii prezintă o importanţă deosebită. E~ a~e
defini tie urmează să fie evidenţiate trăsătu rile esen ţia le ale in fracţ iunii, În ge-
caracterul unei dispoziţii legale obligatorii, este o normă de drept de aplicaţie
neral vorbin d, ca re trebuie să caracterizeze or ice infracţ iune ca fap t concret.
generală. Definiţia noţiunii de infracţiune în general s~r_veşte l~ d~limitarea
sferei ilicitului penal de aceea a ilicitului extrapenal, adică la delimitarea fap-
Ibidem, p. 90. telor care sunt infracţiuni, în raport cu faptele care nu reprezintă infracţiuni,
Denumirea de infracţiune provine de la cuvântul latin infractio, care Înseamnă distru- desi sunt fapte ilicite (administrative, civile, disciplinare). Definiţia serveşte
gere. dr~pt ghid pentru legiuitor în procesul elaborării normelor noi de drept ~enal,
C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, ALL, 1997, Bucureşti, p.147; V. Dongor- precum şi în scoaterea din sfera ilicitului penal a unor fapte care nu mal pre-
oz, Sinteze asupra noului Cod penal al României. Studii şi cercetări juridice, nr. 1/1969,
zintă trăsăturile esenţiale ale infractiunii".
p. 10; V. Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol, 1,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1969, p. 7; Gaston Stefani, Georges Levasseur,
Bernard Bouloc, Droit penal general. Troisiemeedition, Dalloz, Paris, 1987, p. 4.
C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, ALL, Bucureşti, 1997, p. 149.
 105
DRE PT P E N A L. PAR T E A G E N E RA LĂ Cap i to lu l I V
104

Legea penală incrim inează doar fapte umane, din sfel:a infra~ţiun i,i fiind ex-
Sectiunea
, a II-a. TRĂSĂTURILE ESENTIALE
" ALE INFRACTIUNII cluse fen omenele naturii or i reacţiile animalelor, cu excepţia cazunlo~' ca~d ~ces~e
react ii su nt provocate de om , dar şi în această din urmă ipoteză este incriminat ă ,
§1. Fapta prejudiciabilă
în r~alitate, fapta om ulu i de pro vocare , iar nu reacţia animalului ca ~t~re.
A şa cum rezultă din prevederile alin . (1) al ar t. 14 d in CP al RM, pentru Nu su nt co ns ide ra te fap te, în sens u l legii pen ale, pr ocesele p sih ice ca re nu
ca o fap tă să fie considerată infracţ iun e , ea trebuie s ă întruneas că urm ătoarele su nt su scept ibile de a cădea sub p ercepţia simţuril~r no astr: . Aceasta î~ls.e~~­
tră s ături esenţial e : fap ta să fie prejudiciabilă (să prezinte pericol social), s ă fie n ă că, din pu nctu l de vede re al drep tului penal, sim plu l ga nd d~ a ,s~vai şi o
s ă v ărş it ă cu vin ovăţ ie, să fie prev ă zut ă de legea p en ală şi să fie pasibilă de pe- faptă prejudiciabilă, at âta timp cât nu este manifest~t în af~ră , deCi, cat~ vrel~e
deaps ă p enală. rămâne ne exter iorizat , nu poate fi co ns iderat ca o i nfracţiune . Ata ta timp ca t
În sistemul penal al Republicii Moldova, infracţiunea este d efinită în mod o astfel de hotărâre nu s- a t r adus în afară printr- o acţiune de pregăt_ire sa u
expres, legiuitorul utilizând procedeul enumer ă rii trăsăturilor ei esenţ iale) de punere a ei în aplica re, nu există faptă î n se ns u l dreptulu~ p en al. I~că în
prin intermediul că rora a relevat atâ t carac te rul complex al infracţiunii, câ t dreptul roman era adm isă re gula că n imeni nu sl m~la
poate fi pe deps lt .rent r u
şi subo rdo na rea str ictă a conceptului resp ectiv faţă de principiul legalităţii, cu cuge ta re (Cogi tatiol1is poel1am nemo patiiur). De ase m ene a, ~ent 1l1~entele ostile
to ate implic a ţiile ce de curg de aici. (de exe m plu duşm ănia cu iva faţă de o persoană) nuyot "ft c"Ol~sldera~e fap~e
Tră s ăturile es enţ ia le ale in fra c ţiun ii nu tr ebuie co n fu ndate cu elem en tele î n sensu l d reptului penal. La fel subli nia Feuerbach ŞI alţii, ca Sim pla 1I1tenţ~e
co ns tit utive ale unei in fr ac ţiuni . Trăsăturile ese nţia le su nt c al it ăţi, î nsuşiri de a s ăv â rş i o infracţiune încă nu este o in fracţ iune, fiindcă nu est~ . o fapta,
ca re car a cte riz e ază i n fracţ iune a în gen er e şi deci or ice infracţiune apar te. fiindcă nu s-a t rad u s î nt r-o acţiune Aşadar, prin faptă, în sens ul legi i p enale,
Pentru ca o faptă săv â rş it ă să fie re cu nosc ută ca i n fra cţiune, ea trebuie să în - se înţelege o anumită m anifest are cu relevanţă fizică, un an u m it ac t de con -
trun ea scă cumulativ în conţinutul său acest e p atru trăs ături esenţiale. Lip sa duit ă exterioară a om u lui să vâ r ş it cu voinţă şi conştiinţ ă. Fapta care nu a re u~
oricărei a dintre ac es te tră s ătu ri es enţ iale co nd uce la î nlătu ra rea ca ract erului co res pon de nt în voinţa şi conştiinţa om ulu i, nu îi aparţine şi de ci nu p oate fi
p en al al faptei. considerată in fracţiune . Bunăoară , cel ce alunecă şi di struge un bun sa u cel ce
D in definiţi a legală a n oţiunii de infr acţiune (alin . (1) al art. 14 din CP al alunecă şi ca de peste cineva , rănindu-l, nu s ă vârşe ş te o in fracţi~ne. . "
RM) reiese c ă , în primul rând, in fr ac ţiun ea reprezint ă o fap tă ) un ac t de co n- Legea mai cere ca fap ta respectivă să fie prejud iciabilă. ~eci ~u.onc"e fa~ta
duită exteri oa ră a omului, prezentând un anu m it g rad prejudiciabil. Prin faptă a o~1Ului destinată a aduce ati nge re va lo r ilo r sociale poate fl1l1cnmmat~ ca ,1I1-
se vat ă mă sau se pun în pericol va lor ile so cia le ocro t ite de lege) de aceea prin ea fracţiune, ci numa i acele fapte care) o dată m at eri ali zat e în re alitatea obiectiv ă,
se înţ ele ge activitate a în făptuit ă împreună cu u rmă ri le dăun ătoare pe care le-a prezint ă u n gra d prejudiciabil. . "
cauzat. Ac t ivit atea de sfă şur at ă nu reprezintă un act m ec anic, ci este o m ani fes- În a rt. 14 din Co d ul penal în vigoare infracţiune a es te ca rac te nzata ca o
ta re conştientă a om u lui, care are re prezent are a ac ţiu n ilo r şi a urm ărilor sale, faptă prejudiciabil â şi nu "social-periculoasă", cum era prevăzută în art . 7 al
ac ţiune dirij at ă şi s tăpâ n ită contin uu de el în tot procesul înfăp tui rii sa le". Codului p enal d in 1961. . .
Fapta se poate man ifesta sub formă de acţ i u ne sau in a cţiune. Ac ţ iunea În limbaj obişnuit, cuvintele prejudiciabil şi perieulo.s au ac~laşi sens ŞI fa~
co ns ti tu ie o fo rm ă po zit ivă de man ifest are a faptei (fur t, omor), iar ina cţiunea pa rte din acelaşi câmp seman tic. Sub li n ii nd id eea . că l.nfr~cţlll~lea, .c a fapt a
c onstă într-o com por tare n egat ivă , în n eîndeplin ire a unei o bl iga ţ ii impuse de . d i . bil ă cauzeaza" un prejudiciu valorilor SOCiale indicate 111 ali n . (1) al
preJu ICia I a, c , . " •
lege (neacordarea de ajutor unu i bolnav). art. 2 din CP al RM , legiuitorul recunoaşte că infracţiunea est e o fa~ta SOCI-
În am be le sale forme) ea repre zint ă ex te r io riza rea uno r proc ese psihice ca- al-prejudiciabiIă, adică social-periculoasă . Dre,pt co~fi n~ar~ ~ a~e~tel ~e.z~, le-
racteristice a c tivităţ i i conşti ente a om u lu i. Fapta cuprinde ş i urmarea produs ă) giu itorul s-a pronunţat în favoarea ter menulu i fapta preJud lClab l1a, utilizănd,
deci şi modifică rile produse în mo d con şt i ent or i care se puteau produce p rin
s ăv â rşirea a cţiunii sau in ac ţiun ii respe ctive.
V. Do ngoroz şi colaborator ii, Explicaţii teoretice ale Codului penal român , voI. 1, Ed itu ra
Acade miei Rom âne , Bucure ş t i, 1969, p. 95.
1. Oa nc ea, Exp licaţii teoretice, vol. 1, p, 104.
 106
DREPT PE NA L. PARTEA GE N ERALA
totodată, in unel e articole din Codul penal şi expresii cum ar fi :fapta s ăv ârşit ă
nu mai prezintă pericol social (ar t. 58), persoana 1IU prezin tă pericol social',
De aceea, in continuare, pentru o expunere uniform ă a textului, vom ut iliza
termenul prejudiciabil, legal recunoscut şi simila r termenulu i social-periculos.
Spre deo sebire de Co dul penal român, care, in ar t. 18, contine o definiţie ex-
presă a fapt ei ce prezintă pericol social , Codul penal al Republicii Moldova nu
prevede o atare di spoziţie.
În teoria dreptului penal, prin faptă prejudiciabilă se inţelege orice acţiune
sau inacţiune prin car e se lezează una d intre valorile arătate in alin. (1) al art. 2
din CP al RM şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedep-
se. Orice atingere adusă valorilor sociale menţionate in alin . (I) al art. 2 din CP
al RM prezintă un grad prejudiciabil deoarece acele valori sociale sunt conside-
rate de legiuitor ca fiind importa nte pentru societate. Răspunderea pena lă in -
tervine doar atunci când fapta prezintă un real pericol pentru relaţiileşi valoril e
sociale care au suferit în aşa măsură, încât perico lul ce le ameninţă este evident
şi justifică aplicarea sa nc ţiu n i i penale. în doctrină s-a precizat că "pericolul so-
cial " constituie acea stare de primejdie pentru societate pentru desfăşurarea in
condiţii normale a relaţiilor sociale pe care o produce tulburarea adusă de fapta
ilicită s ăv ărşit ă'". Ca trăsătură a infracţiunii, caracterul prejudiciabil trebuie
să fie şi penal, adică să prezinte un anumit grad , o anumită gravitate specifică
infracţiunii ca ilicit penal , car e o distinge de alte forme de ilicit juridic (ad mi-
nistrativ, disciplinar, civil), şi să justifice incriminarea faptei sub sancţiunea
penală. Gradul prejudiciabil al unei infracţiuni decurge din importanţa valorii
sociale lezate sau pus e in pericol, din intregul conţinut obiectiv şi subiectiv al
faptei. în acest context, art. 15 din CP al RM stabileşte: "Gradul prejudiciabil
al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizează elementele in-
fracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă".
Toate infracţiunile di n cadrul legislaţiei penale reprezintă fapte prejudi-
ciab ile in sensul legii penale, dar gradul prej udiciabil diferă de la o infracţiune
la alta , în funcţie, in primul rând, de importanţa valorii sociale lezare prin
săv ârşirea fap tei şi de urmă rile prejudiciabile su rven ite, la care se adaugă şi alte
semne ale componenţei infracţiunii (persoana infractorului, mijlocul, metoda,
motivul, scopul etc.) .
A. B a rbăneagră ş .a. , Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu, Ce ntru l de Drept al
Avo c aţ il o r, Chi ş i n ău , 2003, p. 55.
D. Pavel, Comentariu În Codul penal comentat şi adno tat , Partea specială, vol, II, Editura
Ş tiinţifică, Bucureş ti, 1977, p. 556.
Capi to lu l IV 107
În doct rin a penal ă gradul prejud iciabil ca trăs ătură a i n fracţiu ni i este cu-
nosc ut sub dou ă forme: generic (abstrac t) ş i concret".
Gradul pr ejudiciabil generic sau abstract este fixat în legea p enal ă (de ex.,
grav itatea in fr acţiunii de om or, de furt etc.) şi este evalu at în mod abstract de
legiuit or, care ia în consider aţ i e o multitudine de factori privind imp ortanţa
valorii ocrot ite, gravitatea lez ării posibile, sta rea şi dinamica m anifestărilor
infra c ţion ale vizate, î mprej u ră r i le în ca re se pot s ăv â rş i astfel de fapte etc. Re-
zultatul eva luări i se exprimă în pede apsa în scrisă de legiuitor în legea p enală
pentru acea in fracţiune ".
Gra du l prejudiciabil concret al infr ac ţiunii se referă la fapta real să vă rş ită .
Spre deosebire de gradul prejudiciabil generic, care este stabilit de legiuitor, cel
concret urmea ză să fie identificat de in stanţa de judecată în procesul judecării
cauz ei penale ş i se reflectă în sentinţ a de condamnare pronunţată de judecată.
Det erminar ea gradului prejudiciabil concret se face în funcţie de v ătămarea
cau zat ă obie ctului infractiunii, de î mp rej u ră ri l e concrete ale comiterii faptei,
de trăs ăturile ce ca ra cter i zează elementul materi al.
Trebu ie să menţionăm că printre cr iteriil e de individualizare a pedepsei
legea a prevăzut, în alin. (1) al art. 75, şi gravitatea infracţiunii săvârşi te.
Su nt sit ua ţi i câ nd fapt a, de ş i prevă zut ă de legea penală, exa m i nată în
con cretvnu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţ iuni. De aceea legea,
în alin. (2) al art. 14, a prevăzut că : "Nu constituie infracţiune acţiunea sau in-
a cţ iu nea ca re, de şi formal conţine sem nele unei fapte prevă zute de prezentul
cod , dar, fiind lipsită de importanţă , nu prezintă gradul prejudiciabil al unei
infracţ iuni ". Prin aceste dispoziţii legale a fost statorn icit un principiu de o
deosebită i mpo r t a nţă pentru î nţelegerea sem n i ficaţ iei social e ş i juridice a unor
fapte ce p rezintă un grad prejudiciabil redu s.
Acest principiu este cunoscut în doctrină sub denumirea de principiul
oportunităţii . "Acest principiu că rrnuieş te decizia organelor de aplica re a legii
asupra ex is tenţe i sau nonexistenţei în concret a gradului de pericol social al
unei infracţiuni, ceea ce este totodată decizia asupra caracterului penal sau
extrapenal al faptei concrete şi este, de asemenea, decizia asupra necesităţii
sancţion ă rii făptuitorului cu aplicarea unei pedepse sau numai a unei m ăsuri
cu caracter admin istrativ"!'.
'" C. Bulai, Man ual de drept penal. Partea generală, ALL, 1997, p. 153.
" Al. Boro i, Drept penal . Partea ge nerală, ALL BECK, Bucure şt i , 1999, p. 85.
" A. Dine u , Drept penal. Partea ge nerală, voI. 1, B uc ureş t i, 1975, p. 83.
 'f'

109
108 D RE PT P E N AL. PART EA GENE R A L Ă Ca p i to lu l I V

Principiul dat î şi gă se şte refle ctarea şi în Cod ul de procedur ă penal ă al Re- §3. Fapta săvârşită cu vinovăţie
publicii Moldova, care prin prevederile pct. 2) din alin. (1) al art. 275 st abileşte
Una dint re cele patru trăsături esenţiale ale in fra ct iu n ii, potrivit ali n. (1)
că urmărirea p enal ă nu poate fi pornită, iar dacă a fost p ornit ă, nu poate fi
al art . 14 din CP al RM, este vinovăţia. Pentru existenţa infracţiunii nu este
efectuat ă , ş i va fi incetat ă în cazul în care fapta nu este prevăzută de legea pe-
nală ca infracţiune.
suficientă numai s ăv â rşirea unei fapte p rejudiciabile, chiar dacă s-a sta bilit că
aceasta este prevăzută de legea penală, ci este ab solut necesar să se constate
şi ex istenţa unei legături de cauzalita te psihică între făptuitor şi fapta preju-
§2. Fapta prevăzută de legea penală diciabilă s ăvârsită de el. Această legătură subiectivă dintre făptuitor şi fapta
prejudiciabilă pe care el a s ă vâ rşit- o, ce reflectă în fond atitudinea conşti inţei şi
Cerinţa ca fapta s ă fie prevăzută de legea pen ală constituie cea de- a doua
voinţei lui în raport cu fapta săvâ rşită şi cu urmările ei şi stă la ba za vinovăţiei
tr ăsătură esenţială a infracţiunii în general. O faptă se consideră ca fiind pre-
ca trăsătură esenţială a infracţiunii . În lege nu se prevede o definiţie a vino-
văzută de legea penală at u nci când o di spoziţie din această lege a ra tă în ce
vătiei ca trăsătură esentială a infracţ iunii, d ar în art. 17 şi 18 din CP al RM se
condiţii acea faptă (acţiune sau inacţiune) este socotită ca fiind susceptibilă de
co~s:cră formele vinov~ţiei cu care se pot comite faptele incriminate, acestea
a fi considerată infracţiune.
fiind intenţia şi imprudenţa, cu modalităţile lor normative (intenţia directă şi
Cu alte cuvinte, o faptă este prevăzută de legea penal ă atu n ci câ nd aceas-
ta determin ă conţinutul acelei fapte, în form a obi şnuită (tipic ă) a acesteia şi,
indirectă ; încrede rea exagerată şi neglijenţa penală).
De aceea, sarcin a definiţiei vinovăţ iei a revenit ştiinţei dreptului penal,
când este nevoie, chiar şi în formele ei derivate (fo rm e agravate sa u atenuate).
care a definit vinovăţia ca fiind atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta
Acea stă cerinţă a infracţiunii, de a fi prevăzută de legea penal ă , corespunde
prejudiciabilăs ăv âr şită şi urmările ei ' '.
principiului "nullum crimen sine lege", principiu cons acra t în alin. (2) al art. 1
Vinovătia nu se redu ce însă la o simplă reprezentare sau posibilitate a
din CP al RM, care face pr ecizarea că numai codul penal determină faptele ce
reprezentării fap tei şi urmărilor. Ea reflectă atitud inea sub iec tulu i faţă de
con stituie infracţiuni, pre cum ş i în alin. (1 ) al ar t. 14 din CP al RM .
valorile sociale p e care le încalcă, conştiinţa clară sau m ai puţin clară a ne-
Prevăzând în lege faptele care sunt coÎlsiderale infracţiuni, legislaţia n oa-
cesităţii respectării acestor valori, ţinuta morală a subiect ulu i infracţiunii. De
st ră pen al ă nu admite aş a- num ita incriminare prin an alo gie, adic ă conside-
ace ea cunoaşterea voinţei este necesară nu numai pentru st ab ilirea existenţei
rarea unei fapte neprevăzute de lege ca in fracţiune, prin sim pla a se m ă n a re cu
infracţiunii, dar şi p entru cunoaştereapersonalităţii infractorului şi a necesi-
altă fapt ă prevăzută ca i nfrac ţ iune , deoarece astfel de practici pot aduce m ari
daune a sigurării le galităţii în ţara noastră (alin. (2) al art. 3 din CP al RM) . tătii corectării lui .
, Vinovăţia cuprinde două componente, doi factori: unul de conştiinţă şi
Tr ebuie să menţionăm faptul c ă numai din momentul pr evederii în lege a fap-
tei prejudiciabil e şi deci de la intrarea în vigoare a legii respective acea fapt ă altul de voi ntă .
Dreptul ~enal m odern exclude răspundereapenală obiectivăbazată numai
devine o categorie juridică, aceea de faptă prevăzută de legea penal ă , sus cepti-
pe existenţa faptei, fără vinovăţie. Legea a prevăzut o ser ie de cauze care exclud
bil ă să devin ă infracţiune , dacă se con stat ă în fapt ş i exi stenţ a vi n ovăţ ie i .
caracterul penal al faptei datorită inexistenţei vinovăţiei (con st râ ngerea fizică
Lege a penal ă în care fapt a este prevăzută p oate fi numai Codul penal,
deoarece în însuşi conţ i nut u l acestuia, şi anume în alin. (1) al ar t. 1, se pr evede : sau p sihică etc. ).
În ştiinţa dreptului penal şi în legislaţia penală se face distincţie între două
"Prezentu l co d este unica lege pen ală a Republicii M oldova".
forme principale de vinovăţie, inten ţia şi imp ruden ţa, la care se adaugă, pen-
Necesitatea prevederii faptei de c ăt re legea p enală nu priveşte numai di s-
formă mixtă, care se conţine î n a rt. 19 din CP al RM
tru unele infra ct iuni, o
p oziţiile din partea s p ec i a lă , ci şi unele di spoziţii din p artea gene rală a legii
(infracţiunea să~ârşită cu două forme de vinovăţie) . În dreptul penal român
penale. Tentativa şi participaţi a vor fi sa nc ţ ion ate penal numai în măsura în
această formă poartă denumirea de intenţie dep ăşită sau praeterintenţia'" .
care ele sun t a n um e prevăzute de legea penal ă .

1.\ H.<tJ. Ky3HeL(OBa, V1 .M . TIDKKOBa, Kypc YZOl106HOZO npaea. 06u~ aJl 'w cmb, TOM I, 3e p-
ua no, MOCKBa , != . 139. ( ~I;, \
" V. Dobri noiu ş.a., Drept penal. Partea generală , Eu ropa Nova , Bucureşti, 1999, p. 117.
 110
D R EPT P E NA L. PA RT EA GE N ER AL Ă
Stabilirea cu exactitate a formelor de vinovăţie în cazul faptelor incrimina-
te de lege, atât cu intenţie, cât şi din imprudenţă, prezintă o deosebită impor-
tanţ ă pentru justa incadrare j urid ic ă a faptei şi pentru stabilirea răspunderii
penale a făptuitorului în raport cu voinţa sa ".
§4. Fapta pasibilă de pedeapsă penală
Fapta este incriminată de lege atunci când aceasta o prevede sub sanctiunea
u.nei pedepse. Sancţionarea cu pedeapsă înseamnă recunoaşterea că fap;a pre-
zi nt ă un caracter prejudiciabil, pentru combaterea căru ia su nt nec esare sanc-
ţiunile penale. De aceea, în dispoziţia din alin. (1) al art. 14 din CP al RM s-a
prevăzut ca trăsătură esenţială a infracţiuni pasibilitatea de p edeapsă penală.
Prevederea în lege a pedepsei necesare pentru prevenirea şi combaterea
faptei incriminate est e expresia prejudiciabilităţii faptei ca tră sătură a in frac-
'"?" Pasibilitate a de pedeapsă ca trăsătură a i n fracţiunii se exprimă prin
amernnţare, adică pr in posibilitatea aplicării pedepsei pentru săvâ rş i rea faptei
prejudiciabile şi ilegale. Pot fi con siderate in fracţ iun i doar faptele pentru a că­
ror s ă v â rş i re legiuitorul prevede aplicarea unei pedepse penale. Dacă fapta nu
este pasibilă de pedeapsă penală, nu este sancţionată penal, atunci ea nu po ate
fi considerată infracţiune.
Pasibilitate a de pedeapsă ca trăsătură a infracţiun ii reiese şi din conţ i­
nutul a~ in. (2) al art. 1 din C P al RM, în ca re se men ţionează că Codul pen al
determină faptele ce co ns tit uie infracţiuni şi preved e pedepsele ce se apl ică
infractorilor.
Secţiunea a III-a. CLASIFICAREA INFRACŢIUNILOR
În art. 16 din Codul penal al Republicii Moldova, intrat în vigoare la
12.06.2003, infracţiunile s-au clasificat pentru prima dată la nivel legislativ, în
funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil pe care-I prezintă, în următ oarele
categorii: uşoare, mai puţin grave, gra ve, deosebit de grave şi excepţional de
grave.
Prin clasificarea infracţiunilor se înţelege împărţirea tuturor infrac-
ţiunilor în diferite categorii (grupe) în funcţie de caracterul si gradul
prejudiciabil. De fapt, la baza clasificării stă expresia juridică a caracterului şi
" Ibidem, p. 11 7,
Ca p i t o l u l I V 111
gradului pr ejudiciabil al faptei, care se manifest ă prin categoria pedepsei, pre-
văzută în s a n c ţ i u ne a articolului respecti v din Pa rt ea sp ec ia lă a Codului penal,
şi prin forma v in ovă ţie i .
Cl asifi care a infr acţiunilo r pe categorii în Codu l penal este infăp tuit ă si-
milar cu sis tem u l pedepselor din Partea ge ne ra lă şi al s a nc ţ iu n i lor din Partea
specială, adică de la infracţiunile uşo are spre cele grave.
În prima categorie - infra cţiuni u şoare - sunt incluse faptele comise cu inten-
ţie sau din imprudenţă, pentru care legea penală prevede, în calitate de pedeapsă
maximă, pedeapsa închisorii pe un termen de p ână la 2 ani inclusiv (alin . (2)
al ar t. 16 din CP al RM ). Din această categorie fac parte: in fracţiunea de lăsare
În primejd ie (alin. (1) al art, 163 din CP al RM ); privaţiunea ilegală de libertate
(alin. (1) al art. 166 din CP al RM); Încălcarea regulilor de exploatare, reparaţii ş i
modificare a locuinţelor dintr-un bloc de locuit (art, 258 din CP al RM) etc.
Însă în Partea specia lă a Codului penal sunt incluse şi infracţiuni care se
sa ncţionează cu alte categorii de pedepse, mai blânde în rap ort cu pedeapsa în-
ch isorii. De exemplu, Încălc a rea inviolabilităţii vieţii person ale se p edepseşte cu
a mendă în mărime de până la 300 de unităţi convenţionale sau cu munc ă nere-
munerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore (alin. (1) al art. 177 din CP
al RM ); di strugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor, dacă aceasta a
cauzat daune în proporţii m ari , se pedepseşte cu a mendă În mărime de pân ă la
300 de unităţi convenţionale sau cu munc ă neremunerat ă în folosul comunităţ ii
de la 180 la 240 de ore sau cu arest de până la 6 luni (alin. (1) al art, 198 din CP
al RM ). În asemene a situaţii , aplicâ nd instituţia interpretării legii penale, ajun-
gem la concluzia că în categoria infracţiuniloruşoare se includ nu numai faptele
s a ncţ ionate cu pedeapsa închisorii de p ână la 2 ani inclusiv, ci şi acelea care se
pedepsesc potrivit legii penale cu o altă categorie de pedeapsă , mai bl ândă.
Din categoria infracţiunilor mai pu ţin grave fac parte faptele s ăvârş ite
intenţion at sau din imprudenţă, pentru care legea penal ă prevede pedeapsa
maximă cu înch isoa re pe un termen de p ână la 5 a n i inclusiv (alin . (3) al art. 16
din CP al RM).
În acestea sunt incluse: determinarea la sinucidere (ali n. (1) al art. 150 din
CP al RM ); delapid area averii s t ră in e (alin. (1) al art. 191 din CP al RM ); În-
c ălcare a cerinţelor securit ăţiiecologice (ar t . 223 din CP al RM ).
Cea de a treia categorie - infractiuni grave - include faptele comise cu in-
tenţie şidin imprudenţă, pentru care legea p en ală prevede pedeapsa maximă
cu închi soare pe un termen de până la 15 ani inclusiv (alin. (4) al art, 16 din
CP al RM ). De ex.: tratamente inumane (alin. (1 ) al art, 137 din CP al RM );
clona rea (art, 144 din CP al RM ); tr aficul de fiinţe umane (alin . (1) al art. 165
din CP al RM ).
11 2 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Infracţiunile deosebit de grave se consideră infractiunile săvârşite cu in-
tenţie, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un
termen ce depăşeşte 15 ani (alin. (5) al art. 16 din CP al RM).
Ultima categorie de infracţiuni cuprinde infracţiunile excepţional de gra-
ve, care sunt cele săvărşite cu intenţie, pentru care legea penală prevede deten-
ţiunea pe viaţă (alin. (6) al art. 16 din CP al RM).
După cum s-a menţionat, pentru infracţiunile deosebit de grave şi ex-
cepţional de grave este specific faptul că pot fi săvârşite numai intenţionat.
Acestea atentează la valorile primordiale apărate de legea penală, cum ar fi:
viaţa şi sănătatea persoanei, drepturile şi libertăţile cetăţeanului, orânduirea
constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Repu-
blicii Moldova.
Clasificarea infracţiunilor pe categorii în funcţie de caracterul şi gradul
prejudiciabil al faptei prezintă nu numai importanţă teoretică, ci şi practică.
Încadrarea faptei în una dintre categoriile menţionate anterior poate avea
drept consecinţe juridice stabilirea categoriei penitenciarului în care se va
executa pedeapsa închisorii (art. 72 din CP al RM), influenţarea aplicării con-
damnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 90 din CP
al RM), a liberării de răspundere penală (art. 53-60 din CP al RM), a liberării
condiţionate de pedeapsă înainte de termen (art. 91 din CP al RM), a înlo-
cuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art. 92 din
CP al RM). De asemenea săvârşirea infracţiunilor grave, deosebit de grave şi
excepţional de grave atrage după sine apariţia stării de recidivă periculoasă şi
deosebit de periculoasă (alin. (2), (3) ale art. 34 din CP al RM).
Clasificarea infracţiunilor pe categorii reprezintă un prim criteriu de bază
de individualizare a răspunderii penale, orientând instanţele de judecată spre
o calificare corectă a faptei, precum şi spre alegerea unei categorii şi măsuri de
pedeapsă adecvate cazului respectiv.
Sectiunea
, a IV-a, DEOSEBIREA INFRACTIUNILOR
, DE ALTE
TNCĂLCĂRI DE LEGE
Infracţiunile
constituie o modalitate a faptelor ilicite. E necesar să delimi-
tăm infracţiunile de delictele civile, cele administrative şi disciplinare.
Criteriul principal de delimitare a infracţiunilor de alte încălcări de lege
constă în caracterul lor ilegal. Infracţiunile sunt prevăzute în toate cazurile
doar în Codul penal, care constituie unica lege penală a Republicii Moldova.
Capitolul IV 1I3
Alte încălcări de lege sau delicte încalcă normele altor ramuri de drept, şi nu
numai legile, ci şi alte acte normative.
Consecinţasăvârşirii unei infracţiuni este aplicarea celei mai aspre măsuri
de constrângere din partea statului - pedeapsa penală şi apariţia anteceden-
telor penale. Celelalte încălcări de lege se caracterizează prin aplicarea unor
măsuri de constrângere cu un grad de asprime mult mai redus şi esenţial este
că acestea nu atrag după sine apariţia antecedentelor penale.
Unele infracţiuni atentează la astfel de valori şi relaţii sociale asupra că­
rora alte încălcări de lege nu pot atenta (viaţa persoanei, securitatea statului).
Caracterul şi gradul prejudiciabil determinat de obiectul de atentare permite
includerea acestor fapte doar în categoria de infracţiuni.
Necesitatea stabilirii criteriilor de delimitare a infracţiunilor de alte încăl­
cări de lege apare îndeosebi în cazul existenţei faptelor care atentează la acelaşi
obiect, dar care sunt reglementate de diferite ramuri de drept. De exemplu,
răspunderea pentru încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de ex-
ploatare a mijloacelor de transport este prevăzută atât de Codul penal, cât şi de
Codul cu privire la contravenţiile administrative. În situaţiile arătate, atunci
când există fapte care atentează asupra aceluiaşi obiect, dar care sunt regle-
mentate de diferite ramuri ale dreptului, de primă importanţă devine gradul
prejudiciabil al faptei ca criteriu principal, de bază, care delimitează infractiu-
nea de alte încălcări de lege.
Indiciul de bază care determină gradul prejudiciabil al faptei constă în
valoarea urmării prejudiciabile cauzate. Anume volumul prejudiciului cau-
zat influenţează delimitarea infracţiunii de alte încălcări de lege. De pildă,
folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei
de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a
cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se va califica po-
trivit alin. (1) al art. 327 din CP al RM, iar în lipsa unei asemenea daune se va
califica drept un delict disciplinar. Samavolnicia, care a cauzat daune în pro-
porţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice sau juridice, constituie o infracţiune prevăzută de alin. (1)
al art. 352 din CP al RM, iar în lipsa daunelor indicate aceasta urmează a fi
calificată drept un delict administrativ, potrivit art. 175 din Codul cu privire
la contravenţiile administrative.
În calitate de circumstanţe subiective, ce determină gradul prejudiciabil
al faptei şi care pot influenţa încadrarea acesteia în categoria încălcărilor de
drept, figurează forma vinovăţiei, motivul şi scopul său.
114
DREPT PENAL. PARTEA GENERALA

De pildă, vătămarea uşoară a integrităţii corporale sau a sănătătii consti-

tuie o in!racţiune numai în cazul comiterii intenţionate a ei (art. 153 din CP
Capitolul V
al R~). In cazul s ăvârşirii acestei fapte din imprudenţă, dauna poate fi recu-
pera.t~ pe cale _d~ pl:o~edură civilă. Falsul în acte publice este pedepsit penal RAPORTUL JURIDIC PENAL
~oal m cazul savarşirn unor asemenea acţiuni din interes material sau din alte
mterese personale (alin. (1) al art. 332 din CP al RM) .
Secţiunea 1. NOŢIUNEA ŞI SPECIFICUL RAPORTULUI
JURIDIC PENAL

Raportul juridic penal reprezintă singura modalitate prin intermediul

căreia se realizează legile penale, normele juridice penale.
În doctrina dreptului penal se afirmă că premisele raportului juridic penal
constau, pe de o parte, în existenţa relaţiilor sociale de apărare împotriva in-
fracţiunilor, iar pe de altă parte, în adoptarea normelor juridice penale, care
fixează conduita oamenilor ce participă la aceste relaţii sociale'.
Reglementând relaţiile de apărare socială, dreptul penal fixează prin
normele sale modul în care trebuie să se desfăşoare aceste relaţii pentru a se
respecta ordinea de drept, iar atunci când valorile sociale sunt periclitate sau
vătăma te, măsurile ce pot fi luate pentru sancţionareafăptuitorilorşi preveni-
rea infracţiunilor.
Datorită acestei legături de interdependenţă dintre normele penale şi re-
laţiile de apărare socială împotriva criminalităţii, raporturile juridice penale
apar ca norme ale dreptului penal în acţiune (cât priveşte relaţiile cu caracter
de recomandare care se propun tuturor membrilor societăţii în plan preventiv)
sau ca o reacţiune de tip represiv (cât priveşte relaţiile de tip conflictual care se
nasc între societate şi făptuitor din momentul săvârşirii unei infractiuni)".
Studiul raportului juridic penal a contribuit Ia elaborarea noţiunii de
raport juridic penal în general sau de raport juridic penal tip, însumând tota-
litatea trăsăturilor comune tuturor raporturilor juridice penale. În acest sens,
raporturile juridice penale reprezintărelaţiile de apărare socială împotriva
criminalităţiişi combaterea acesteia, reglementate prin normele dreptului
penal, ce apar independent de voinţa destinatarilor legii penale.
Această noţiune nu are un corespondent nemijlocit în realitate, deoa-
rece nu există un raport juridice-penal în general, ci numai raporturi ju-
ridice-penale concrete. ar această construcţie logică serveşte Ia mai buna
cunoaştere a fiecărui conţinut în parte".

C. Bul ai, op. cit., p. 55; 1. Oancea, op. cit., p. 47.

A. Boroi, Gh. Nistoreanu, Drept penal. Parteagen erală , Bucureşti , ALL BECK, 2002, p. 71.
C. Bulai , op. cit., p. 58.
 116 DREPT P ENAL. PARTEA GENERALĂ
În fapt, raportul juridic penal se realizează între stat şi toţi ceilalţi membri
ai societăţii. În cadrul acestui raport, statul, prin organele sale specializate, are
dreptul de a impune respectarea valorilor sociale ocrotite de lege şi de a trage
la răspundere penală pe cei care au s ăv ârşit infracţiuni, iar membrii societăţii
au obligaţia de a se conforma legii şi a suporta sancţiunile penale în măsura în
care au violat prescripţiile normei penale '.
Raporturile juridice penale prezintă unele trăsături caracteristice, care re-
zultă din natura, structura şi finalitatea relaţiilor sociale reglementate. În an-
samblul celorlalte raporturi juridice, raporturile juridice penale nu iau naştere
pe baza unui acord de voinţă între cei care sunt subiecţi ai raportului, ci prin
exprimarea imperativă a voinţei statului. Ca atare, raporturile juridice penale
se nasc, se modifică şi se sting în mod obligatoriu, independent de voinţa desti-
natarilor legii penale, şi deci nu pot forma obiectul unor cedări sau tranzacţii.
Raporturile juridice penale, în ansamblul tuturor formelor şi modalităţi­
lor lor de exprimare, alcătuiesc ordinea de drept p enală efectivă, spre deosebire
de ordinea de drept formală (normativă), care se realizează numai în plan
strict legislativ.
În cea mai m are parte, ordinea de drept penal se înfăptuieşte prin respec-
tarea dispoziţiilor legii penale, constrângerea penală intervenind numai în ca-
zul s ăv ârşirii unor infracţiuni. Din momentul intrării în vigoare a legii penale,
un număr nedeterminat de relaţii sociale intră sub incidenţa legii penale ş i se
desfăşoară conform exigenţelor formulate de aceste norme. Astfel, majoritatea
oamenilor îşi conformează conduita prescripţiilor legale prin abţinere de la
săvârşirea faptelor incriminate de normele juridice penale.
Aceste raporturi, care se stabilesc între stat ~~~iect ce asigură protecţ!a
celor mai importante valori sociale prin mijloace juridice penale) şi toţi ce tă­
ţenii (cărora normele penale li se adresează), sunt denumite raporturi juridice
de conforrnare.
- Raporturile juridice de conformare au o exi stenţă abstractă, imaterială,
având relevanţă în realizarea scopului de prevenţie generală pe care o are
dreptul penal.
În ştiinţa dreptului penal s-a conturat însă opinia că respectarea de bună­
voie a legii penale nu presupune şi naşterea vreunui raport juridic între norma
penală şi virtualii ei destinatari.
Împotriva acestui punct de vedere s-au formulat obiecţii întemeiate, pe
care le împărtăşim şi noi. Considerăm că realizarea ordinii de drept penal, fie
V. Dob rinoiu , I. Pascu, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Laz ăr, op. cit., p. 84-85.
Ca pi t o l u l V 117
că are loc prin respectarea de bunăvoie a prescripţiilor legii, fie că se impune
prin cons trâ ngere, se înfăptuieşte întotdeauna prin intermediul raporturilor
juridice penale. Este greu de acceptat existenJa un.9r raporturi de conflict
generate prin săv ă rşi re a infracţiunii făr ă o prealabilă contura re-a obligaţiilor
gene ra le de conformare la lege în cadrul unor raporturi de conforrnare,
Totodată , î n ţ elege rea raportului juridic penal numai în sen sul conflictului
dintre norma penală şi individul antisocial neglijează tendinţa legislaţiilor
moderne de a asimila modelul pr eventiv-curativ în aria mijloacelor de apărare
s o c i a lă penale ş i reducerea reacţiei represive.
Cea de- a doua etapă din procesul de realizare a dispoziţiilor legii penale
se referă la aplicarea sancţiunilor incidente ca urmare a săvârşirii un or infrac-
tiuni . Din momentul în care o anumit ă persoană, nerespectând norma pro-
hibitivă sau onerativă a legii, atentează la valorile sociale ocrotite, să vâ rş ind o
faptă incriminată de legea penală, raportul juridic penal ia o formă concretă.
În această situaţie norma juridică penală genere a z ă relaţii sociale de a p ă ra re de
tip co nflict ua l, represiv, care implic ă şi raporturi juridice de acelaşi gen - ra-
porturi j uridice conf lictuale.
Prin urmare, raportul juridico-penal parcurge în evoluţia sa mai multe
etape:
cea dint ăi, de la data adoptării legii penale până la data să vâ rş i ri i infrac-
ţiunii;
cea de a doua, de la data să v â r ş i ri i infracţiunii până la data r ămânerii
definitive a hotărârii de condamnare;
cea de a treia, care cuprinde execut area pedepselor principale, comple-
mentare, precum şi măsurile de s i g ura n ţ ă ;
cea de a patra, a înl ăturării tuturor celorlalte consecinţe ale condamnă­
rii, inclusiv a antecedentelor pen ale prin reabilitare.
Secţiunea a II-a. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC PENAL
Structura raportului juridic penal este asemănătoare oricărui alt raport
juridic şi cuprinde următoarele elemente componente: subiecţi, co n ţ in u t şi
obiect. Acestea prezintă însă unele particularităţi în cazul raportului juridic
penal, datorită relaţiilor deosebite ce se nasc în procesul de apărare socia lă
împotriva infracţiunilor.
A. Boroi, op. cit., p. 72.

11 8 DREP T PEN A L. PA RT EA G ENE RA LĂ
Urmând distincţia dintre raporturile juridice penale de conformare şi cele
conflictuale. vom prezenta principalele aspecte ale elementelor lor de s truc tu ră .
a. Subiecţii raportului juridic penal
Subiecţii raportului juridic penal sunt participanţii la raport. Din
acest punct de vedere, atât În cazul raporturilor juridice de confor ma re, cât şi
al celor de conflict, sta tu l. ca titul ar al fu ncţ iei de apă rare socia lă, va apărea
Întotdeauna ca subi ect investit cu dreptul de a organi za această ap ărare prin
mijloace de drept pen al".
în raporturile de conformare, statul, prin ed ictarea normei penale . impune
tuturor destinatarilor legii penale, În mod nedeterminat, Îndeplini rea obligaţi i­
lor de conformare cuprinse În normele de drept penal. Statul apără astfel dreptul
absolut al titularilor valorilor sociale de a se bucura de aceste valori fă ră să fie
Împiedicaţi (lezaţi) de ceilalţi membri ai s o cietăţ i i . În acest scop el se substituie
În dreptul titularilor respectivi de a pretinde celorlalţ i membri ai colectivităţii să
se abţ ină de la s ăv ârş i rea faptelor periculoase pentru valorile respective .
Ace ast ă substitu ire a statului În dreptul titularilor de valori nu în seamnă
Î n l ăt ura re a acesto ra de la rap ortul juridic penal. Statul, în numele so ciet ăţii,
apare ca subiect principal al raportului juridic de conformare , dar alături de
el exi stă , ca subiect adia cent al a celu iaş i rap ort, persoana fizică sau j ur id ică
titul ară a valorii sociale',
Cel de- al doile a subiect al raportului juridic de confon n are este persoana
fizică sau persoana juridică nenominalizată , destin atarul normei pen ale, că­
reia i se a d res ează obligaţia de a avea faţă de valorile sociale ocr otite o conduit ă
prestabilită. Astfel, subiecţ i ai raportului juridic de confonnare sunt, În prin-
cipiu, toţi membrii so cie tă ţi i , oricare ar fi calitatea, p oziţia socia l ă sau condi ţ ia
psihofizică ale acestora. Nici un membru al societăţii nu poate fi scutit de în-
datorirea de a avea în societ ate conduita necesară exi stenţei normale a acesteia.
Doar în unele cazuri, în care normele de drept penal se ad res ează persoanelor
ce au o a nu m ită calitate (fu nc ţ ion a r public, militar etc.), nu pot fi sub ie cţ i ai
raportului juridic pen al decât per soanele care au calitatea cerut ă .
În cadrul raportului juridic penal de conflict , statul impune celuil alt sub-
iect al raportului ju ridic , per soan a fizică sau per soan a juridi c ă , să suporte con-
s e ci n ţe le faptei sale - răspundere a şi ped eapsa penal ă . Exist ă în să deos ebiri în
ce priveşte celălalt subiect dest inatar al legii pen ale. În cazul raportului juridic
V. Dobrino iu, I. Pascu , I. Moln ar , Gh. N isto rea n u, A. Boroi, V. La z ăr, op. cit., p. 87.
e. Bu lai , op. cit., p. 60.
119
Ca p it o lu l V
pen al de conflict se realizează o determinare precisă a celui de-al doilea sub-
iect al raportului, care este, întotdeauna, o persoană fizică sau j uridică ce prin
actiunile sau ina ctiunile sale social-periculoase, incrimin ate de legea penală,
, '
dobândeşte calitatea de infractor".
În aceas tă din urmă situ aţ ie, prin săvârşi re a infracţiunii se po ate na şte
un rap ort jur id ic penal adiac ent între persoan a vătămată şi infractor. Ac eastă
calit ate a persoanei v ă tă m are, de subiect al raportului juridic pen al, con stituie
tem eiul de drept pentru a decide în unel e cazuri asupra punerii în mi şcare sau
a exercitării acţ iunii penale şi al dreptului de a participa la de sfăşurarea pro ce-
sului penal ca parte v ătămată".
Astfel, însăşi soa r ta rap ortului juridic pen al de conflict poate fi lăsată la
dispoziţia părţii vătămate, care îl poate anihila prin pasivitate sau stinge (de
exemplu, prin împăcare).
b. Conţinutul raportului juridic penal
Conţinutul raportului juridic penal este format din drepturile şi obli-
gaţiile corelative ale participanţilor la acest raport (subiecţii raportului).
Din acest punct de vede re, există unele deosebir i esenţiale între raportul
juridic penal de conforma re şi raportul jur idic pen al de conflict.
În cazul raportuluijurid ic de conformare, acest conţinut este alcătuit, pe de
o parte, din dreptul statu lui de a pr etinde o conduită în conformitate cu conţ i­
nu tul prohibitor sau onerat iv al dispoziţiei înscrise în norma penală, iar pe de
altă parte, din obligaţia destinatarului legii penale de a se conforma cerinţelor
prevăzute în lege, de abţ inere sau de acţionare în legătu ră cu anumi te valori
sociale sub amen inţarea con strâng erii pen ale.
În acelaşi timp, destinatarii legii pen ale au dreptul de a se supu ne numai
obligaţiei în limitele stabilite de lege ş i nu altor eventuale p retenţ ii sau extrapo-
l ăr i ce pot genera ilegal ităţ i şi abuzuri în înfăptuirea j ust iţiei pen ale.
Conţ i nutul rap ortului jur idic penal de conformare decurge din însăşi
natura sa de rap ort de putere, impus prin lege membrilor so cietăţii. Astfel,
este exclusă ideea vreunei egalităţi posibile în drepturi între stat şi diverşii des-
tin ata ri ai legii penal e.
Fiind născut din tran sformarea dialectică a raportului juridic penal de
conformare, rap ortul juridic penal de con flict se deo sebeşte de cel dintâi toc-
mai pr in conţinutul său .
V. Do b rino iu, 1. Pascu , 1. Mo ln ar, Gh . Nisto rea nu , A. Boro i, V. Lazăr, op. cit., p. 88.
e. Bula i, op. cit., p. 60.
 120 DREPT PENAL. PARTEA G ENERALA
În cadrul raportului juridic penal de conflict, statul are dreptul de a trage
la răspundere penală pe făptuitor şi de a-l supune executării sancţiunii cores-
punzătoare. Acest drept al statului se completează cu obligaţia care-i revine
de a acţiona în spiritul principiilor dreptului penal, în strictă conformitate cu
legea , aplicând o sancţiune legală numai aceluia care a săvârsit infractiunea
evit ând orice eroare judiciară. ' , ,
Corelativ, destinatarii legii penale deveniţi infractori au obligaţia de a se
supune tragerii la răspundere penală şi la executarea pedepsei, precum şi ce-
lorlalte măsuri coercitive prevăzute de legea penală. Totodată, infractorul are
dreptul de a pretinde statului să respecte strict prevederile legii penale şi să nu
suporte o altă sancţiune decât cea care decurge în mod strict din dispoziţiile
normelor penale referitoare la individualizarea răspunderii penale.
Şi raportul juridic penal de conflict este un raport de subordonare deoare-
ce părţile nu sunt pe poziţie de egalitate, pornind de la însuşi temeiul care dă
n aştere raportului.
În literatura de specialitate se subliniază ş i alte drepturi şi obligaţii core-
lative ale subiecţilor raportului juridic penal decât cele enunţate, dar conside-
răm că acestea nu necesită o analiză separată , ele cuprinzându-se în sfera celor
analizate II'.
c. Obiectul raportului juridic penal
Cel de-al treilea element al raportului juridic penal - obiectul - este repre-
zentat de conduita pe care urmează să o adopte subiectele raportului în func-
ţie de drepturile şi obligaţiile ce constituie conţinutul raportului juridic.
Obiectul raportului juridic penal de conformare îl constituie însăşi regula
de conduită recomandată destinatarilor normei penale, cu privire la care sunt
create drepturile şi obligaţiile participanţilor la raport. Realizarea acestui
obiect înseamnă realizarea normei de drept penal în temeiul căreia a apărut
respectivul raport juridic penal de conforrnare, iar aceasta denotă realizarea
ordinii de drept penal pe calea convingerii sau a conformării de bunăvoie".
Obiectul raportului juridic penal de conflict este format din dispoziţia de
aplicare a pedepsei sau a altor măsuri penale, stabilirea răspunderii penale şi
executarea pedepsei cu privire la care sunt create drepturile şi obligaţiile co-
relative ale participanţilor la raport. În acest caz, obiectul raportului juridic
penal presupune nu o conformare, ci o constrângere absolut necesară pentru a
in V. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. 89.
II C. Bulai, op. cit., p. 61.
Capit olul V 121
rest abili autoritatea legii penale, a asigur a ordinea de drept penal şi a preveni
alte încălcări ale normei penale.
Sectiunea
, a III-a. NASTEREA,
, MODIFICAREA SI
, STINGEREA
RAPORTULUI JURIDIC PENAL
Problematica naşterii, modificării sau a stingerii raporturilor juridice
penale prezintă particularităţi diferite după cum vizează raportul juridic de
conformare sau raportul juridic penal de conflict.
§1. Naşterea raportului juridic penal
Raportul juridic penal de conformare se naşte din momentul intrării în
vigoare a normelor cu caracter penal prin care sunt stabilite drepturile şi
obligaţiile subiecţilor acestui raport juridic penal". În cazuri excepţionale,
pentru acele infracţiuni la care legea prevede în mod expres un subiect special
(o anumită calitate pentru subiectul activ), raportul juridic de conforma re se
naşte de la data la care persoana dobândeşte calitatea cerută de norma penală
(militar, funcţionar public etc.).
Dobândirea calităţii de subiect al raportului juridic penal de conformare
nu depinde de exprimarea voinţei destinatarului său. Aceştia sunt puşi în si-
tuaţia de subiecţi ai raporturilor respective prin ridicarea la rangul de obligaţie
de drept penal a obligaţiei morale de respectare a valorilor sociale apărate prin
norma de drept penal':'.
Odată născut, raportul juridic de conforma re se desfăşoară în timp prin
impunerea cerinţei de respectare a regulii de conduită pe care o instituie şi
prin executarea de către destinatarii normei penale a obligaţiei de a se supune
dispoziţiilor legii şi de a nu s ăv ârşi fapte prejudiciabile. Durata desfăşurării
raportului juridic de conformare nu este determinată, cu excepţia raporturilor
ce decurg din legile temporare, care prevăd în mod expres data sau împrejura-
rea în care ele vor ieşi din vigoare. '
Raportul juridic penal de conflict se naşte din momentul s ăvârşirii infrac-
ţiunii. Menţionăm că în literatura juridică de specialitate au existat discuţii
în legătură cu momentul naşterii raportului juridic penal de conflict. În acest
" V. Dongoroz, Dreptpenal, Bucureşti , 1939,p. 29; Grigore Rîpeanu, Legiobiective Î/l dreptul
penal, în Analele Universităţ ii din Bucureşti, Seria ştiinţelor juridice, 1971, nr. 2, p. 39.
i .~ C. Bulai, op. cit., p. 62.
 122
DR EP T P E N AL. PARTEA GEN ER AL Ă Ca pi to l u l V 123

sens, au existat păreri că acest moment ar fi cel al punerii sub Învinuire a făp­
tuitorului " , sau că , în opinia altor autori, acest moment ar fi al pronunţării ho-
~ăr~r~i definitive de cond amnare". Într-o altă opinie s-a susţinut că raportul
ju ridic penal se naşte prin consumarea raportului de drept procesual penal!".
Stabilirea exactă şi corectă a momentului naşterii raportului juridic pen al
de conflict prezintă o importanţă deosebită pentru dreptul penal, deoarece în
funcţie de aceasta decurg o mulţime de consecinţe În aplicarea altor institutii
ale ~reptului pen al (curgerea prescripţiei, aplicarea amnistiei etc.).
In ceea ce ne priveşte, considerăm că un rapor t juridic penal de conflict nu
poate lua naştere decât prin săvârşirea unei infracţiuni.
Această concluzie reiese din conţinutul art. 51 din CP al RM, care pr e-
vede că: "Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă
săvărşită", Prin urmare, săvârşirea faptei prevăzute de legea penală respectivă
reprezintă singurul fapt juridic care poate da naştere raportului juridic penal
de conflict.
În situaţia În care fapt a nu există sau nu întruneşte elementele (sau semne-
le) unei componenţe a infracţiunii, ea nu poate da naştere unui raport juridic
penal de conflict.
c ătre o i nst a n ţă de judecată com peten tă ş i în forma prevăzută de lege. Acest act
este h ot ărâre a j ude că toreascăde cond amna re răma s ă de finitivă , prin ca re se
con st at ă cu putere de lege săv â rş i rea de c ătre inculpat a infr acţiunii , vin ovăţia
acestuia, cond amnarea lui ş i aplicarea pedepsei prevăzute de lege.
Ca toate raporturile de conflict din orice ramur ă a dreptului, raportul
jur idic penal de conflict nu se const at ă ş i nu se realizează, În general, în mod
direct, ci prin intermediul unui proce s judi ciar, În cazul nostru, al procesului
'
penal". Atunci când, pe baza probelor adunate În cursul urmăririi penale şi
verifi cate În cur sul judec ăţii, i ns t a n ţa con stată prin hotărârea definit ivă că in-
culp atul a să vă rş it , într-adevăr, infracţiunea pentru care a fost trimis în jude-
cată , rapo rtul juridic penal de conflict este cert şi definitiv stabilit ca existând
nu din momentul constatării lui, ci de la data săvârşirii infracţiunii, când el a
luat naştere de fapt.
Dac ă organul de urmărire p en al ă sau instanţa de judecată const ată că
fapta nu există , nu constituie infracţiune sau că făptuitorul nu este vinovat de
să vâ rşi re a ei, raportul juridic penal de conflict se consideră ca inexi stent , cu
toate con secinţele ce decurg din a ceast ă con stat are.

Spre deo sebire de raportul juridic penal de conformare, dobândirea calită­

ţii de subie.c t al raportului juridic de conflict se realizează prin voinţa expresă §2. Modificarea raportului juridic penal
a persoanei care decide să nu- şi mai respecte obligaţiile sale de conformare la
Modificarea raportului ju ridic penal de conformare po ate int erveni pe
dispoziţiile legii penal e, Prin aceasta însă nu ÎnceteaZă raportul juridic de con-
parcursul ac t iv i tăţi i normei juridice ca urmare a modificărilor ce inte rvin în
formare, cele două categorii de raporturi coexistând În paralel.
continutul normei de incriminare, fie prin extinderea, fie prin restrângerea
Persoana care a devenit Într-o situaţie concretă infractor are În continuare
obli~aţiei de conformare. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la rap ortul
obl.i~aţia, alături de toţi ceilalţi membri ai societăţi i, să respecte prevederile de conformare se vor adopta din mer s, în funcţie de modific ările normative
legu penale. Astfel este cumulată, în acelaşi timp, atât calitatea de subiect al
fă cute de c ătre puterea legislativă ş i care au fost adu se la cuno şt inţa publică
raportului juridic penal de conflict, cât şi a celui de conformara'"
potrivit di sp oziţiilor legale)".
Încălcarea repetată a obligaţiei de conformare, prin s ăvă rş irea mai multor Modi ficarea raportului juridi c penal de conjlict se produce sub i n flue nţa
infr~cţiuni, dă naştere unor multiple raporturi juridice penale de conflict.
unor fapte juridice modificatoare, cum ar fi: adoptarea unei norme juridice
In cadrul raportului juridic de conflict trebuie făcută o distinctie între
pen ale mai blânde, intervenţia unor cauze care Înlătură execut area pedepsei
momentul naşterii şi cel al constatării juridice a existentei acestuia. Constata.
(graţiere, amnistie după condamnare) sau de modificare a executării efective
rea existenţei unui rap ort juridic penal de conflict, În for~1 a sa tipică, se face de
a acesteia (de exemplu, liberarea condiţion ată de pedeapsă înainte de termen).

" A . r. PJ1BnJ1H, 0 6 Yi?OIl06HO - /lpa606 blx II Yi?OIl06110-/lpOlleccyall bHblx O/nIl Ol/l eHIIRX II
T1paBoBcAeHue, 1962, NQ2 .

1. B. r. C MHp Hon, ITp a 600lll HOUteliu e 6 Yi?OIl OBIiOM np a ee II ITp aIJOBeAeHHe, 1961, No3.
", Traian Dima, D rept penal. Pa rtea generală. Curs, vol. 1, Bucureşti, Lumi na Lex, 20 01,
p. 51.
,- C. Bulai, op. cit., p. 64.
" V. Do bri no iu, I. Pasc u, I. M ol n a r, Gh. Nisto reanu , A . Boroi, V, Lazăr, op. cit" p. 92.
,., V. Dobr ino iu, I. Pascu, I. Molnar, Gh . Nistoreanu, A. Boro i, V. L az ă r, op. cit" p. 91.
124 DR E P T P E N AL. PA RT E A G ENERALA
§3. Stingerea raportului juridic penal
Stingerea raportului juridic penal de conformare intervine la data ieşirii
din vigoa re a legii pen ale care a dat naştere acelui raport juridic sau prin În-
cetarea incidenţei acesteia . În cazul infracţiunilor la care subiectul activ este
calificat (special), raportul juridic încetează din momentul în care persoana
fi zică pierde calitatea cerută de lege. . SI
Principala modalitate de stingere a raportului juridic penal de conflict o
repr ezintă executarea pedepsei, moment în care părţile ş i -au îndeplinit drep-
turile şi obl i gaţ i ile ce s-au năs cut în cadrul raportului . De regul ă, momentul în
care toate c onsecinţele de natură p e n a l ă ce izvor ăs c din faptul s ă v â rşi r i i unei
infracţiuni se sting coincide cu momentul în care pedeapsa principală ş i com-
plementară aplicată este executată în întregime sau con siderată executată.
În cazul liber ării de răspundere şi pedeapsă penală , stingerea raportului
juridic penal de conflict se produce în chiar momentul rămânerii definitive
a hot ăr ârii penale prin car e s-a dispu s liberarea. În acela şi timp, unel e con se-
cinţe sunt suportate de cel care a fost condamnat şi după acest moment, motiv
pentru care unii autori opineaz ă c ă momentul stingerii rap ortului juridic pe-
nal de conflict este cel în care intervine reabilitarea":
Stingerea raportului juridic penal de con flict se poate produce şi prin alte
m odalităţi, în urm ătoarele sit uaţ i i :
prin fapte juridice intervenite ant erior pronunţării un ei hotărâri defi-
nitive: decesul făptuitorului, prescripţia răspunderii penale, constatarea
lipsei plângerii pre alabile, î mpăcarea părţilor, dezincriminarea, interve-
nirea unei cauze de nepedepsire. În această si tuaţ ie, judecata constată
stingerea raportului juridic penal de conflict printr-o hotărâre de în-
cetare a procesului penal;
prin fapte juridice intervenite dup ă pronunţarea unei hotărâri judecă­
tore şti penale definitive: decesul făptuitorului, prescripţia executării pe-
depsei, amnistia, graţierea, dezincr iminarea. În toate aceste situatii este
înlăturată dispoziţia de executare a pedepsei, anihilând o comp~nentă
esenţială a normei jur idice penale de conflict si . ra-
, vid ând de continut
portul juridic penal de conflict".
,,, I. Mirc ea, Temeiurile r ă sp u n de rii penale, Bucure şt i , Ed itu ra Şt iinţifi c ă şi Enciclopedic ă,
1987, p. 182 .
" A. Boroi , op. cit., p. 78.
Capitolul VI
COMPONENTA
, INFRACTIUNII
,
Sectiunea 1. NOTIUNEA DE COMPONENŢĂ A INFRACŢIUNII
, '
, IMPORTANTA
'
EI
Codul penal al Republicii Moldova, în art. 51, prevede: «Temeiu~_al
răspunderii penale îl con stituie fapta prejudiciabilă s ă v ârşit ă , iar componenţ.~
infracţ iunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul jUI.id~1 răspundem
penale". Astfel legea stabileşte drept teme i al răspunderii penale să vâ rşirea
unei anumite fapte care conţine sem nele unei componenţe de infracţiune pre-
văzute înt r-o normă concretă din Partea specială a Codului penal. În Codul
penal se conţine o descriere exhaustivă a componenţelor infracţiunii.
Pentru tra gerea la răspundere penală a unei persoane este nece sar să se sta-
bilească dacă fapt a prejudiciabilă s ăvârşit ă conţine semnele unei componenţe
a infractiunii.
în dreptul penal se consideră componenţă a infracţiunii totalitatea
semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă
prejudiciabilă drept o infracţiune concretă (alin. (1) al art. 52 din CP al RM).
Fapta prejudiciabilă s ă vâ rşită reprezintă o realitate obiectivă, iar compo-
nenta infractiunii - o notiune juridică despre aceasta ca infracţiune care se
conţine în di~poziţia nor~ei pen ale. De pildă, în art. 186 din CP al RM se con-
tin semnele furtului ; art. 287 din CP al RM conţine semnele huliganismului,
iar art. 359 - cele ale cumpărării sau vânzării documentelor oficiale. Persoana
poate fi trasă la răspundere penală pentru com iterea infracţiunilor prevăzute de
articolele respective ale Codului penal dacă în acţiunile săvâr şite de fapt de că­
tre aceasta se conţin sem nele componenţei furtului (sustr agerea pe ascuns a bu -
nurilor altei persoane); ale huliganismului (acţiunile intenţionate care încalcă
grosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă de societate,
însoţite de aplic area violenţei asupr a persoanelor sau de ameninţarea cu aplica-
rea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă reprezentanţilor autori-
tăţilor sau altor per soane care curmă actele huliganice, precum şi acţiunile care ,
prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cini sm sau obrăznicie deosebită); ale
cumpărării sau vânzării documentelor oficiale (cumpărarea sau vânzarea do -
cumentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii) . Absenţa în
acţiunile per soanei măcar a unui semn al componenţelor infracţiunilor indica-
te anterior are drept consecinţă imposibilitatea tragerii persoanei la răspundere
 126
DREPT PE NAL. PAR TEA GEN ERA LA
penală. Potrivit pct. 3) al art. 275 din CPP al RM, urmărirea penală nu poate fi
pornită, iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată şi va fi încetată în cazul în
care fapta nu Întruneşte elementele infracţiunii.
Răspundereapenală apare numai pe baza faptei persoanei, faptă ce conţine
semnele componenţei infracţiunii. Altfel spu s, pentru ca o faptă să constituie
o infracţiune, ea trebuie să Îndeplinească toate condiţiile şi semnele prevăzute
~n ~is~oziţ~a in~ri.minatorie, adică să se săvârşească în asemenea împrejurări
încât sa satisfac ă tiparul sau modelul legal abstract al in fracţiunii, îndeplinind
toate condiţiile specificate în acest cadru, toate cerinţele care determină con-
ţinutul in fracţiunii '.
Componenţa in fracţiunii este echivalentă cu conţinutul noţiunilor diferi-
tel~~' infra~ţiuni şi îndepli neşte în procesul adoptării, interpretării şi aplicării
legii functia generală de determinare, cunoaştere şi identificare a oricărei
infracţiuni, constituind singura bază de caracterizare juridico-penală a unei
fapte, fie în etapa calificării ei juridice (în cursul procesului legislativ), fie În
etapa încadrării juridice a unor fapte concrete".
Fiec~l~componenţă a infracţiunii descrisă în lege constituie un ansamblu
.d~emne caracteristic.: unei anun~te in fracţiuni. Când legea penală stabileşte
componenţa unei infracţiuni, ea nu face prin aceasta decât să descrie acea
faptă, deci să
determine care sunt elementele constitutive ale infractiunii
~ e~tive. Aşadar, cu ajutorul particularităţilor fiecărei fapte, legea p~nală
fixează, determină, în Partea specială a Codului penal componenta fiecărei
~nfracţ~un~: Cu aju~orul elementelor şi semnelor constitutive ale co~ponenţei
mfracţlUnll ş.~~ealIzează practic încadrarea faptelor concrete şi se ajunge Ia
corecta lor calificare.
--.A.ş!l'=ciJJP-Lc_umjegea Renală folo~eşte "trăsăturile esentiale ale infrac-
_ ţi~n~ ",
reglementate în art. 14; 15; 17; 18; 19 ale CP pentru 'a stabili o linie
âe_~emarcaţie între faptele ilicite penale (infracţiuni) şi celelalte fapte ilicite
(delicte civile, disciplinare, administrative), tot astfel legea penală foloseste
semnele constitutive ale fiecărei fapte pe care o prevede'-pentr~ a o diferen~ia
de celelalte fapte prevăzute de această lege ;..Nu poCexista.-două comp orîe~te
~·'::~ţiunii ab solut identice. Fiecare componenţă conţine se~nele un~i
A· o
Boro~, .Drep: penal. Pa~,tea g~neraIă, ALL BECK, Bucureşti, 1999, p. JOI. Aut orii ro-
~lalll utilI zeaza term enul conţinutul infracţiun i i " ca re este id entic şi ar e acelaşi sens cu
'componenţa infract iunii ".
N. Giurgiu , Legea pena lă şi infra cţhmea, Gam a, Iaşi 1996, p. 125.
V..Dong oroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea generală, voI. 1,
Editura Academiei Române, ALL BECK, Bucureşti, 2003, p. 114.
Ca p ito l ul VI 127
anumit tip de infracţiuni , deo seb indu-se de o alt ă component ă fie ch iar ş i
printr-un singur sem n, cum este , de pildă , componenţa furtului (art. 186 din
CP al RIVI) - sustragerea pe ascuns a bunurilor altei perso ane -, şi cea a ja fului
(art. 187 din CP al RM) - sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane. Ve-
dem c ă componenţele date se deosebesc numai printr-un singur semn, dup ă
modul de să v â rşi re a faptei , celelalte semne fiind absolut identice.
În literatura de specialitate românească s-a arătat c ă conţinutul (compo-
nenţa) infracţiunii este susceptibil de două interpretări , sau poate îmbrăca
două aspecte: a) conţinutul legal - cel descri s prin norma de incrimin are şi
care cuprinde condiţiile obiective şi subiective În care o fap tă devine in fracţiu­
ne ş i b) conţinutul concre t - cel al unei fapte det erminate, să v â rş ite în realitatea
obiectivă de către o persoană şi care se În scrie prin elementele sale în tiparul
abstract prevăzut în norma de incriminare'].
La fel, doctrina penală românească face deosebire Între conţinutul j uri-
dic şi co n ţin u tu l constitutiv al infracţiunii . Con ţinutul constitutiv, fiind dat
întotdeauna în norma de incriminare, nu poate lipsi d in conţinutul juridic
al infracţiunii. Aceasta presupune că, în cazul unor infractiuni, conţinutul
constitutiv al infracţiunii se poate identifica cu conţinutul juridic atunci când
în norma de incriminare nu sunt tr ecu te dec ât condiţii cu privire Ia actul de
conduită interzis. Dar conţinutul juridic al infracţiunii mai poate cuprinde pe
lângă conţinutul constitutiv şi alte condiţii privitoare la celelalte elem ente ale
infractiunii:' .
Pr'in componenţa sa , alcătuită din sem ne specifice, fiecare infracţiune se
diferenţiază de celelalte tipuri de in fracţiuni . Fiecare dispoziţie incriminatoare
face o descriere a faptei prejudiciabile, iar aceast ă descriere cuprinde toate con-
ditiile (semnele) necesare, potrivit legii, pentru ca fapta respectivă să con stituie
infractiune. Descrierea făcută în dispoziţia normei de incrim inare constituie
astfel definiţi~--wrui tip particular de infracţiune (om or, furt , viol etc.), prin
indicarea tuturor sem nelor cerute de lege pentru existenţa acelei infracţiuni.
Unek dintre ; ceste semne caracterizează ~cţiunea sau inacţiunea prejudicia-
bilă, care constituie elementul material al infrac ţiunii sau urmarea acesteia,
altele - poziţia psihică a făptuitorului necesar ă pentru ca fapta respectivă să
cadă sub incidenţa legii penale, şi, în fine , altele care vizează obiectul material,
juridic, precum şi persoana subiectului in fracţiunii.
C. M it rache, Cr. Mitrach e, Drept penal român . Partea ge llerală , Universul Jur idi c, Bucu-
reş t i, 2003, p. 112.
T. Dima, Drept penal. Partea generală, voI. 1, Lum ina Lex, Bucureşti, 2001, p. 169.
128 DR E PT P ENAL. PA RTEA GEN E R AL Ă
Fiind o noţiune stabilit ă prin lege şi deci obligatorie, componenţa infrac-
ţiunii are un rol important în realizarea principiului legalităţii în domeniul
dreptului penal, întrucât calificarea fapt ei ca infracţiune nu se po ate face
decât în deplină conformitate cu legea. Potrivit alin. (2) al art. 52 din CP al
RM, "Componenţa infracţiunii reprezint ă baza juridică pentru calificarea in-
fracţiunii potrivit unui articol concret din prezentul Cod".
Dac ă sem nele faptei pre judiciabile ş i ale componenţei infracţiunii coincid,
atunci trebuie recunoscut faptul că califi car ea infracţiunii a fost făcută corect.
Prin calificare a infracţiunii, potrivit alin. (1) al art. 113 din CP al RM se în-
ţele~e determinarea şi con statarea juridică a corespunderii exacte dintre sem-
nele faptei pr ejudiciabile să vâ rş i te şi sem nele componenţei infracţiunii, pre-
văzute de norma penală. De calificarea justă a faptei, conform alineatului sau
punctului respectiv al articolului din partea specială a Codului penal, depinde
alegerea, stabilirea de către instanţa jude cătorească a tipului şi a termenului
pedepsei pentru infracţiunea să vâ rş ită. O mi că abatere de la principiul dat are
drept consecinţă încălcarea legislaţiei, a drepturilor ş i libertăţilor persoanei.
Importanţa componenţei infracţiunii co nst ă în urm ătoarele :
a) componenţa infracţiunii reprezintă temeiul juridic al răspunderii pe-
nale;
b) componenţa infracţ iunii reprezintă baza juridică pentru calific area in-
fracţiunii;
c) componenţa infracţiunii constituie temeiul stabilirii de către instanţa
judecătoreascăa tipului şi termenului pedepsei penale;
d) componenţa infracţiunii con stituie o garanţie a drepturilor şi libertăţi­
lor persoanei, contribuie la respectarea legalit ăţii şi ordinii de dr ept în
societate.
Sectiunea
, a II-a. ELEMENTELE SI
, SEMNELE COMPONENTEI
,
INFRACŢIUNII
Orice faptă infracţional ă prezintă o totalitate de sem ne obiective ş i subiec-
tive ale com portam entului persoanei, care sunt indicate în legea penală într-o
componenţă concretă de infracţiune. În acest sen s, prof. V. Dongoroz arăta:
"nu se poate concepe o infracţiune fără o dispoziţie de lege care să o proclame
ca atare; nu se poate concepe o infracţiune fără un interes, sau un lucru care să
fie vătămat sau primejduit prin s ăv âr şi rea faptelor care con stituie infracţiune;
nu se poate concepe o infr acţiune fără o persoană care să o comită (infractor)
C a p i t o l u l VI 129
şi fără o altă persoan ă (fizică sau juridică) car e să fie vătăm at ă sau ameninţată
în interesele sale; nu se poate conce pe o infracţ iune fără un loc unde s-a com is
ş i un moment în care a fost să v â r ş i tă , Toate aceste date sau entităţi sunt pr ee-
xistente infracţiunii'".
În prezent e xistă mai multe păreri asupra s is tem at iză r i i componenţei
infracţiunii ş i în privinţa num ărului de elem ente con stitutive. Astfel, pr of.
M. Basarab arat ă că în legătură cu structura sau elementele componenţei in-
fracţiunii în teoria dreptului penal s-au con sacrat trei opinii', Potrivit uneia,
componenţa infracţiunii ar e patru elemente' : obiect, latură ob iectivă, subiect
ş i latură subiectivă , care su nt obliga tor ii pentru ex isten ţ a acesteia.
Co n for m celei de-a doua opi nii, obie ctul ş i subiectul nu constituie ele-
mente ale componenţei infr acţiunii întrucât preexistă acesteia, ca şi semnele
infracţiunii. Astfel, spre obiect se îndreapt ă fapta, iar subiectul creează ş i
declanşează infracţiunea",
Potrivit ultimei opin ii, componenţa infracţiunii are trei elem ente: legal,
material ş i moral. În ce ne priveşte, susţinem p ărerea pro fesorului M. Basarab ,
car e spune că trăsăturile (de fapt caracteristicile) privesc cele patru elemente
ale comp onenţei i n fracţ iu n i i, deoar ece, d acă acestea sunt comune oricărei in-
frac ţiuni, caracter isticile lor su nt cele în baza că ro ra se distinge o comp onent ă ,
a infracţiunii de orice altă comp on enţă fie din ac e e a ş i grup ă , fie din altă g rupă,
pr ecum şi de o faptă neincrimin at ă'",
Ş t i i nţa dreptului penal, alcătuind modelul teoretic al componenţei infrac-
ţ iunii în scopul înlesnirii pr oce sului de studiere a acestora, distinge noţiunile
de "semn" şi de "element" ale componenţei infracţiunii.
Elemen tele comp o n e n ţe i inţra ctiunii reprezintă părţi componente ale unui
sistem integral, ce include grupu ri de semne care corespund diferitelor laturi
ale faptelor pr ejudiciabile car acteri zate de legea p enală ca infractiun i. Deo sebim
V. Dongoroz, Drept penal, 1939, p. 198-199.
M. Basara b, Drept penal. Partea ge ne ra lă, val. 1, Ed .Lumi na Lex, Bucure şti, 1997,
p.140-143.
In acest sen s s-a u p ronunţ at I. Mircea, Despre elementele constitu tive ale infractiu nii,
Studia Un iversi ta ria, Un iversit atea Bab eş -Bo lyai , J ur is p rude nţa XX IX, 1984, p. 69-72;
M. Basarab. Drept penal. Partea generală, Universita tea B ab e ş - B olya i , Fac ult at ea de
Drept, Cluj-Napoca, 1988, p. 95.
În aces t se ns s-a u pronunţ at V. Don goroz , Drept penal, 1939, p. 202- 204; I. Oa ncea, Drept
penal. Partea ge ne ra lă , Editura D id acti c ă şi P ed a gog i c ă , Bu cureşt i , 1971, p. 164; A. Din-
cu, Drept penal. Partea gen em l ă , val. 1, Bucure ş ti , 1975, p. 113.
(,. M. Basarab, Drept penal. Partea ge ne ra l ă , val. 1, Lum ina Lex, Bucur eş t i, 1997, p. 143.
..
 130 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
patru părţi componente, care se numesc elementele componenţei infracţiunii.
Acestea sunt: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.
Semnele componenţei infracţiunii reprezintă o caracteristică concretă, legi-
slativă a celor mai importante trăsături ale infracţiunii. Semnele componenţei
infracţiunii sunt trăsăturile concrete, specifice, caracteristice elementelor.
Reiese că celor patru elemente ale componenţei infracţiunii le corespund
respectiv patru grupuri de semne ce caracterizează aceste elemente: grupul de
semne care caracterizează obiectul infracţiunii, grupul ce se referă la subiec-
tul infracţiunii, grupurile privind particularităţilelaturii obiective şi ale celei
subiective.
În literatura de specialitate semnele ce caracterizează obiectul şi latura
obiectivă şi reflectă fenomene ale realităţii obiective poartă denumirea de
semne obiective, iar semnele care se referă la caracteristica laturii subiective
şi subiectului, reflectând particularităţile subiective ale persoanei care a comis
infracţiunea, sunt numite semne subiective.
Din cele expuse anterior rezultă că noţiunile de "element" şi "semn" nu
sunt identice şi de aceea ele nu trebuie confundate. Componenţele infracţiunii
coincid în toate cazurile, conform elementelor ce le caracterizează, pe când
semnele lor, în toate cazurile sunt specifice, individuale.
§1. Obiectul infracţiunii
Infracţiunea ca faptăa individului, ca manifestare a acestuia în sfera rela-
ţiilorsociale, este periculoasă pentru valorile sociale.
Valorile sociale arătate în alin. (1) al art. 2 din CP al RM, şi anume: persoa-
na, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orân-
duirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială
a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, întreaga ordine de drept,
precum şi relaţiile sociale create în jurul acestora şi care sunt ocrotite împotri-
va infracţiunilor, devin obiect al infracţiunii.
Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul in fracţiunii ca fiind
valoarea socială şi relaţiile sociale create În jurul acestei valori, care sunt
prejudiciate ori vătămate prin fapta infracţională".
li
Vezi în acest sens: C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, ALL, Bucureşti,
1997, p. 195; 1. Oancea, Drept penal. Partea generală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1971, p. 166; M. Zolyneak, M. Michinici, Drept penal. Partea generală, Edi-
tura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1999, p. 110; C. Mitrache, Cr. Mitrache, op. cit., p. 116;
E. B. 3I1paBOMbICJIOB, Y201w6Hoe npaeo POCCUUCKOU cI>eoepa/iuu. 06U{aJl nacm», Mo-
CKBa, IOpMCT'b, 1999, c. 84-85.
Capitolul Vl 131
Infracţiunea, ca act de conduită individuală,
nu poate fi îndreptată însă
împotriva tuturor relaţiilor sociale. În realitate, actul infracţional se îndreaptă
împotriva unei anumite valori, şi prin ea, împotriva unor relaţii sociale deter-
minate, create în jurul acestei valori şi datorită ei". Nu există infracţiune care
să nu fie îndreptată împotriva unor valori sociale ocrotite de legea penală. Deşi
nu întotdeauna textele de incriminare fac referire la obiectul infracţiunii, nu
este de conceput o infracţiune fără obiect, întrucât, dacă n-ar exista o valoare
socială lezată sau periclitată, fapta n-ar putea fi considerată prejudiciabilă.
În teoria dreptului penal se face distincţie între mai multe categorii de obi-
ecte ale infracţiunii, ţinându-se seama de anumite probleme teoretice şi prac-
tice privind structura părţii speciale a dreptului penal, determinarea gradului
prejudiciabil al infracţiunilor şi corecta calificare a acestora. Sunt cunoscute
astfel, categoriile de obiect juridic şi obiect material, obiect juridic generic (de
grup) şi obiect juridic specific (special), obiect juridic principal şi obiect juridic
secundar (adiacent)' '.
Obiectul juridic general este format din totalitatea relaţiilor şi valorilor
sociale ocrotite prin normele dreptului penal. S-a reproşat acestei categorii de
obiect că este prea generală şi nu foloseşte nici teoriei şi nici practicianului".
Obiectul juridic generic (de grup) este constituit dintr-un grup de valori
sociale de aceeaşi natură, ocrotite prin normele dreptului penal, care pot fi le-
zate numai prin anumite acţiuni (inacţiuni).Obie~tul juridic generic (de grup)
este tocmai criteriul care a servit legiuitorului la clasificarea infracţiunilor din
Partea specială a Codului penal. Toate infracţiunile prevăzute de Codul penal
sunt grupate, în raport cu obiectul lor generic, în 18 categorii, cuprinse, fiecare
În parte, într-un capitol separat din Partea specială a Codului penal (1: Infrac-
ţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război; II: Infracţiuni
contra vieţii şi sănătăţii persoanei; III: Infracţiuni contra libertăţii, cinstei şi
demnităţii persoanei etc.).
Obiectul juridic special (specific) constă din valoarea contra căreia se în-
dreaptă nemijlocit acţiunea (inacţiunea) prevăzută de legea penală, valoare ca-
racterizată prin anumite trăsături proprii, speciale, care servesc la individuali-
zarea unei infracţiuni din cadrul aceleiaşi grupe. Fiecare infracţiune dintr-un
anumit capitol lezează toate valorile din grupa respectivă, însă, în acelaşi timp,
doar un anumit aspect al acestor valori. Astfel, infracţiunea de omor este o
i' C. Bulai, op. cit., p. 195.
1; C. Bulai, op. cit., p. 196.
II C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Casa de Editură şi Presă "Şansa" SRL,
1997, p. 85.
132 DREP T P EN AL. PARTEA GENERALĂ Ca pi tol u l vr 133

infracţiune îndreptată împotriva persoanei, obiectul juridic generic (de grup) Aceste a vizeaz ă: fapta prejudiciabilă , urmarea prejudiciabilă, legătura de
constituindu-se din relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu cauzalitate dintre acţiunea (inacţiunea) ce constituie elementul material şi
persoana umană şi atributele ei, dar obiectul juridic specific (special), deci va- urmarea prejudiciabilă . Acestora li se ata ş ează uneori şi alt e cerinţe es en ţ i a le ,
loarea socială lezată în concret, este viaţa persoanei. cum ar fi locul, timpul, modul şi mijloacele de s ăv âr şire a infractiunii.
Obiectul juridic principal şi obiectul juridic secundar (adiacent) în literatu- Latura obiectivă a infracţiunii se realize ază prin manifestarea exterioară
ra juridică de specialitate constituie un obiect juridic complex, care este spe- a persoanei - ac ţ iu n e sau inacţiune - , care lezează valorile (obiectul jurid ic)
cific numai infracţiunilor complexe. Prin obiect juridic principal se înţelege ocrotite prin legea penală, atingere care poate consta într-o anumit ă schimba-
valoarea şi relaţiile so ciale împotriva cărora se îndreaptă fapta prejudiciabilă, re în realitatea obiectivă, denumită
urmare infracţională.
şi care sunt apărate prin incriminarea acţiunii principale din cadrul unei in- Elementul mat erial este reprezentat de îns ăşi fapta incrimin at ă , întrucât
fracţiuni complexe. Prin obiect juridic secundar (adiacent) se înţelege valoarea fără o activ it ate exterioară nu poate exista infracţiunea. Numai o acţiune

şi relaţiile sociale corespunzătoareacesteia, împotriva cărora se îndreaptă fap- (inacţiune) poate leza o valoare, ar ătată în alin. (1) al art. 2 din CP al RM, sau

ta prejudiciabil ă, şi care sunt apărate prin incriminarea acţiunii secundare sau produce o urmare prejudiciabilă.

adiacente din cadrul unei infracţiuni complexe. De ex.: tâlhăria este o infrac- Acţiunea constă în săvârşirea a ceea ce legea interzice, încălcându-se o nor-
ţiune complexă, luarea bunului reprezentând acţiunea principală, iar valoarea mă prohibitivă, de ex., răpirea unei persoane (art. 164 din CP al RM), furtul,
socială vătămată prin s ă v âr şirea ei constituind obiectul juridic principal al adică su stragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane (art. 186 din CP al RM).
tâlhăriei. Cea de-a doua acţiune, lovirea sau ameninţarea, este acţiunea secun- Inacţiunea constă în abţinerea de a efectua o acţiune pe care legea pretinde

dară sau adiacentă, şi în mod corespunzător valoarea socială pusă în pericol să fie comis ă) inc ălc ându-se în acest fel o normă onerativă, de ex., neacordarea
prin această acţiune, şi anume integritatea corporală sau libertatea psihică a de ajutor unui bolnav (art. 162 din CP al RM) , lăsarea în primejdie (art. 163
persoanei constituie obiectul juridic secundar sau adiacent al infracţiunii de din CP al RM) ne executarea intenţionată a hotărârii instanţei de judecată

tâlhărie.Anume pe ba za obiectului juridic principal o faptă este trecută în (art. 320 din CP al RM).
cadrul unui sau altui grup de infracţiuni din Codul penal. Urmarea prejudicia bilă este cea de- a doua componentă
a laturii obiective
Obiectul mat erial constă în lucrul, bunul sau persoana fizică contra sau a infractiunii ş i desemnează re zultatul fapt ei, care trebuie s ă se producă în
împotriva cărora s-a îndreptat acţiunea sau inacţiunea incriminată. El este realitatea o b ie c t ivă . Ea poate const a fie într-o vătămare m aterial ă, fie într-o
întâlnit numai la infracţiunile materiale. Infracţiunile care au obiect material periclita re a unei valori sociale, adică în producerea unei st ă ri de pericol ce
sunt infracţiuni de rezultat' : (de ex.: omorul (art. 145); distrugerile (ar t. 197, ameninţ ă o a nu m ită valoare socială .
198); vătămările (a rt . 151-153); furtul (art, 186) etc.), iar cele care nu au astfel Deci) urmarea se poate materializa fie într-un rezultat, fie într-o sta re de pe-
de obiect material sunt infracţiuni de pericol, de punere în primejdie, formale ricol ce ş e creează pentru valorile soci ale protejate de legea penală. Urmarea nu
(de ex.: calomnierea (arU04); insultarea (art. 366) ; ameninţarea (art. 367)). trebuie identificată numai cu rezultatul, aşa cum se consideră uneori, deoarece
În cazul infracţiunilorcare au un obiect material, absenţa acestuia duce la este doar o formă sub care aceasta se p oate prezenta, ea putând fi şi de pericol':'.
inexistenţa infracţiunii. Urmarea poate să apară ca o vătămare efectivă a obiectului, o schimbare a
sa, ce poate fi constatată, materializată, de pildă în cazul infracţiunii de omor
(art. 145 din CP al RM), al infractiunii de cauzare de daune materiale prin
§2. Latura obiectivă a infracţiunii
înşelăciune sau abuz de încredere (ar t. 196 din CP al RM ). Dar urmarea ca

În literatura de specialitate, prin latura obiectivă a unei infracţiuni se lezare a obiectu lu i poate fi şi nematerial ă , atunci când obiectul asupra că rui a
înţelcgc totalitatea condiţiilor cerute de norma de incriminare privitoare la se atenteaz ă constă într-o valoare nernaterial ă , cum ar fi, de pildă, demnitatea
actul de conduită pentru existenţa infracţiunii'".

:. T. Vasiliu ş.a. , Codul penal, comen t at şi adnotat , Editura Ş t i i nţ i fică , B u c u re şt i, 1972,

" C. Mitra che, Cr. Mitrach e, op. cit., p. 117. p.525 .
It. T. Dima, op. cit., p. 190.

134 D RE PT P E N A L. PA RT EA G E N E RA LA
judecătorului,a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la în-
făptuirea justiţiei în cazul in fracţiunii prevăzute de art. 304 din CP al RM. Ş i, în
sfârşit, urmarea se poate exprim a şi într-o stare de pericol, atunci când, fără a se
aduce o lezare efe ctivă obiectului ocrotirii penale, se creează o stare de pericol,
de a menin ţa re pentru acesta, de pildă în cazul s ă v â rş iri i acţiunilor intenţionate
îndreptate spre aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, ra siale sau religioase
(art. 346 din CP al RM ), al tentativei de omor (art. 27, 145 din CP al RM).
Faptul că orice infracţiune trebuie să produc ă o anumită urmare pre-
judiciabilă reiese din conţinutul art. 17 şi 18 din CP al RM , care prevăd că
vinovăţia făptuitorului trebuie raportată la o anumită urmare, care constă în
prevederea sau în lipsa de prevedere a rezultatului prejudiciabil.
În funcţie de faptul dacă urmarea este sau nu prevăzută în norma de in-
criminare, literatura de sp ecialitate a clasificat infractiunile
, în materiale si
,
formale ":
Infracţiunile materiale sunt acelea în al căror conţinut legea a prevăzut
urmarea, care, de regul ă, c onstă într-o vătămare, în producerea unui rezultat
material.
Infracţiunile
form ale se caracterizează prin aceea că legiuitorul a prevă­
zut în conţinutul lor fapta, fără s ă fi inclus şi urmarea produsă. Infracţiunile
materiale se consu mă în momentul producerii urmării prejudiciabile, iar cele
formale - în momentul realizării faptei. În cazul infracţiunilorce au în co nţ i ­
nutullor prevăzută una sau m ai multe urmări este nece sară stabilirea legăturii
de cauzalitate dintre elementul material (acţiunea sau inacţiunea) şi urmarea
produsă prin fapta infracţională.
L egătura cauzală constituie cea de a treia componentă (semn) a laturii
obiective a infracţiunii , care constă în legătura de la cauză la efect ce trebuie
să exi ste între ac ţ iu ne a (inacţiunea) incriminată de lege şi urmarea pe care
aceasta o produce" '. După cum s-a menţionat în literatura de specialitate, deşi
c aracteri zează toate infracţiunile, în mod practic problema legăturii cauzale se
pune numai în ca zul infracţiunilor m ateriale (art. 151, 186, 191,200,211 ,223
etc. din CP al RM ), întrucât în cazul infracţiunilor formale legătura cauzală
rezultă din î ns ăşi s ă vâ r ş i rea faptei.
În abordarea teoriei raportului de cauzalitate, în dreptul pen al se porneşte
de la necesitatea stabilirii faptului că rezultatul produs prin infracţiune este
urmarea acţiunii sau inacţiunii subiectului activ al in fracţiunii sau a parti-
IX V. Dobri noiu , Gh . Nis tore anu ş.a ., Drept penal. Partea generală , Europa Nova, Bucure şt i ,
1999, p. 159.
r- M. Zolyn eak , M. Michi nici , op. cit., p. 126.
135
Ca p i to l ul VI
cipanţilor la aceasta, atunci când la producerea rezultatului au coop erat mai
multe persoane. Dacă se stabileşte că între acţiunea sau i nacţiunea !ăptuito ­
rului şi rezultatul pr odus nu există o legătură de cauza litate, î nseam nă că în
sarci na făptuitorului nu se poate reţine săvâ rşirea Infractiunii".
Locul, timpul, modul şi mijloacele de siivârşire a fapte i. În majoritate a di s-
poziţiilor Părţii spe ciale a Codului penal nu sunt prevăzute condiţii cu privire
la locul, timpul, modul şi mijloa cele de săvâ rşi re a infracţiunii, aceasta presu-
punând că faptele re sp ective pot fi să vâ rş ite indiferent de aceste condiţii .
Prin locul să vâ rşirii infracţiunii, potrivit a rt. 12 din CP al RM, se înţelege
locul unde a fost s ă v ă r ş ită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de
timpul survenirii urmărilor. , ." .
Timpul săvârşirii faptei se consider ă timpul câ nd a fost să v ă r ş ită actiu nea
(inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor (a r t. 9
din CP al RM) .
Partea generală a Codului penal nu conţine vr eo dispoziţie ce ar regle-
menta modul si mijloacele săvârşirii infracţiunii ca sem ne ale laturii obiective,
însă în unele cazuri lege a penală le prevede în Partea specială drept condiţii
de bază, ataş ându-le la fapta prejudiciabilă, de ex., prin înşelăciune sau abu z
de în credere (a r t. 190, 196 din CP al RM ), elu dâ n du-se controlul vamal ori
tăinuindu-le de el, cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor
de identificare vamală (art. 248 din CP al RM ), prin stabilirea de po sturi sau
prin alt e mijloace (a r t. 271 din CP al RM), fie cu unelte şi m etode nepermise
(a r t. 233 din CP al RM).
§3. Subiectul infracţiunii
Subîectul înfractiunii este persoana care săvârşe şte nemijlocit latura
obiectivă a infl'acti~nii. Subiect al infracţiunii poate fi atâ t persoana care
săvâ rş eş te o infracţiune consumată, cât şi cea care comite o tentativă de in-
fractiune .
Persoana fizică poate fi subiect al infracţiunii dacă î nt runeşte cumula-
tiv următoarele condiţii: limita de vârstă cerută de lege şi responsabilitatea.
Aceste conditii mai sunt numite generale, fiind condiţii sine qua non pentru
calitatea de s~biect al infracţiunii În general şi nu su nt incluse în componenţe­
le infracţiunilor, ci rezultă din normele cu caracter general cuprinse în Partea
generală a Codului penal (ar t. 21, 22, 23).
l i' T. Dima, op. cit., p. 195.
 136
DREP T P EN AL. PAR T EA GEN E RA LĂ C a p i t o lu l V I 137

Pentru ca o persoană să devină subiect al infracţ iunii, se cer e ca În m o-

În ca zu l unor infracţiuni persoana - autoru l - ma i trebuie să Îndeplineas-
mentul comiterii faptei ea s ă fi împlin it o anumită vârstă . în dreptul p enal
că , În momentul să v â rş i ri i faptei, o co n diţ ie s p e c i a lă, o a n u m it ă calitate prevă ­
al ţă rii n oa stre vârsta de la care orice persoană responsabilă răspunde penal
zut ăî n norma de incriminare . Ac eastă cal itate devine astfel un sem n consti-
pentru s ăv ărşirea unei fapte prejudiciabile este vârsta de 16 ani.
tutiv fie al c omponenţei infracţiunii respective, fie al formei calificate a unei
Minorii care au depăşit vârsta de 14 a n i, dar nu au Împlinit vârsta de 16
infracţiuni. De exemplu, pentru ex isten ţ a infracţiunii de at ragere a minorilor
ani sun t pasibili de răspundere penală numai pentru săvârşirea În stare de
la activit at e crimin al ă sau determinare a lor la să v â rş i re a unor fapte imorale
responsabilitate a infracţiunilor prevăzute de alin . (2) al art. 21 din CP al RM .
subiec tul trebuie s ă fie o p e rsoan ă ca re a Împlin it vâr st a de 18 ani (art. 208);
Minorii care nu au Împlinit vârsta de 14 ani nu răspund penal niciodată de pentru existenţa infracţiunii de reţinere sau are st are ilegală subiectul trebuie
faptele prevăzute de legea penală pe care le-ar săvă rş i.
să fie persoan a care e fe c t u ea z ă urmări rea pen ală (art. 308); sub iect u l care
. . Legea penală În vigo are defineşte pentru prima dată noţiunea de responsa-
să v â rş eş te infracţiunea de t rădare de p atrie trebuie să aib ă calitatea de cet ă­
bilitate: responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea
ţean al Republicii M oldova (a r t. 337).
de a înţelege caracterul prejudiciabil al fapte i, precum şi capacitatea de a-si
ma~lifesta ~oinţoa şi a-şi dirija acţiunile (art. 22 din CP al RM). (De notat că legi-
slaţia antenoara conţinea numai definiţia iresponsabilităţii.) în aseme nea stare §4. Latura subiectivă a infracţiunii
~act~r~l inte1ectiv (inteligenţă, raţiune) şi cel voliti v al p ersoanei nu sunt afectaţi Prin latura subiectivă a infracţiunii se înţelege atitudinea psihică a
nICI un fel. Responsabilitatea este o premisă a vinovăţiei, a infracţiunii si a
1I1
făptuitorului faţă de fapta s ăv âr şit ă şi urmările ei, motivul şi scopul in-
răspunderi i penale, iresponsabilitatea (art. 23 din CP al RM) constituind o stare fractiunii. În doctrina p enală, cercetarea laturii subiective a componenţei
psihofizică anormală şi o cauză care exclude răspunderea şi pedeapsa penală. infr~cţiunii se face prin pri sma semnelor sale componente. Semnul de bază,
In privinţa
atribuirii faţă de persoan a juridic ă a calităţii de subi ect al in-
uneori singurul ce intră în str uc tura laturii sub iective a oric ă rei infractiuni,
fracţiunii opin iile au conturat două teze, una negativă, potrivit căreia persoana este vinovăţ i a . Ea nu po ate lip si, înt rucât reprezintă , în acelaş i timp, şi o trăsă­
juridică nu are existenţă p roprie, fiind o ficţiune a dreptului şi deci nu poate fi tură e sential ă a infracţiunii, astfel cum re zultă din alin. (1) al art. 14 din CP al
subiect al infracţiunţj-", şi alta afirmativ ă , care susţine principiul răspunderii
RM. În c~zul anu m ito r infractiuni, pentru completarea laturii subiective, prin
penale a pe rsoanei juridice, căci aceasta reprezintă o realitate juridică de ne-
tex tele de in crimin are ale aces to ra , su nt p revăzute î n să ş i alte condiţii (semne)
contestat şi, totodată, ei i se pot aplica p edepse În funcţie de sp ecificul activită­
referitoare la scop sa u motiv.
ţii, constând în amenzi, priva rea de dreptul de a exercit a o anum ită activitate În explicaţiile precedente s-a definit v i n ovăţia şi s-au arătat formele aces-
şi lichidare, pedepse ce p ot determina schimbarea conduitei membrilor săi" .
teia (intenţi a şi imprudenţ a), precum ş i modalităţile generale ale fiecărei
Această din urmă teză are azi amploare şi este consacrată În sistemul dreptului form e: inten ţia directă şi intenţia indirect ă, respe cti v încrederea exagerată şi
penal din Republica Moldova, M ar ea Brit anie, Ca na da, SUA, Elvetia etc.
neglijenţa p enal ă.
Potrivit alin. (3) al ar t, 21 din CP al RM , persoana ju rid ică care desfă şoar ă
Une ori în Cod ul penal au fost incluse în conţinutul diferitelor infracţiuni
activitate de întreprinzător este pasibil ă de răspundere penală pentru o faptă
si formele de vinovătie cu care trebuie comise faptele pentru a fi considerate
prevăzută de legea penală d acă există una dintre cele trei conditii enumerate
ca at ar e, de ex.: omerul intenţionat (a rt , 145); lip sirea de viaţă din imprudenţă
de Codul p en al (pct. a); b), c) din alin . (3) al a r t. 21 din CP al RM).
(art. 149); m altratarea intenţionat ă sau alte acte de violenţ ă (art. 154) ; distru-
Conform legii penale a Republicii Moldova, persoana juridică care desfă­
gerea sa u deteriorarea din imprudenţă a bunurilor (a r t, 198) etc .
şoară activitate de întreprinzător poartă răspundere pen ală numai pentru in-
Sistemul prevederii în toate di spoziţiile normelor de incriminare a formei
fracţiunile prevăzute la art, 185, 215-218 , 221, 223-246, 248-251 , 257, 259-261
vinov ătiei cu care trebuie să v â rş i t ă fapta pentru a fi consider ată infracţiune
din CP al RM.
este greu de reali zat , de aceea legiuitorul penal a stabilit În Partea generală a
Codului p enal reguli cu caracter de principiu după care se poate determina
" T. Pop, D rept pen al compara t. Partea generală, vol. II, Cluj, p. 272.
form a vinovăţiei necesară pentru exis te nţa unei a num ite infracţiuni (art. 17 şi
.. Ibi~em, p. 273;V. G rosu, Problematica răspunderii p enale a pe rsoanelor juridice şi a altor
subiea« colective de drept. Teză de doc torat În drept, Ch işi nău. 2003, p. 10.
18 din CP al RM).
 138
DR E P T PENA L. PA RT EA GEN ERALA
Analiza vinovăţiei şi formele ei sunt tratate detaliat în Capitolul IV, sec-
ţiunea a II-a, §2 şi Capitolul X, secţiunea a II-a, unde am analizat trăsăturile
esenţi~le ~le infracţiunii, de aceea în continuare ne vom referi în linii generale
la motiv ŞI la scop ca sem ne ale laturii subiective a infracţiunii.
Prin motiv al infractiunii se înţelege impulsul interior care determină
hotărâreainfracţionalăşi deci implicit comiterea infractiuniF '.
. Scopul i~fr~cţiunii reprezintă finalitatea urmărităp~'in săvârşirea fap-
tei ce constituie elementul material al infracţiunii, obiectivul propus si
reprezentat de făptuitor ca rezultat al faptei sale !'.
Uneori, legiuitorul condiţionează existenţa laturii subi ective a unor anu-
mite infracţiuni de existenţa unui motiv sau scop anume, ce se alătură inten-
ţiei: de e~. : în scopul de a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional,
etlllc,.raslal sau religios (art. 135 din CP al RM); fără scop de însuşire (art. 273;
274 din CP al RM); din interes material (pct. f) din alin . (2) al art. 164 din
C~ al RM~. Alteori, deşi putem identifica un motiv ori un scop avut în vedere
on urm ărit de făptuitor, nici motivul, nici scop ul nu prezintă importanţă din
punct de vedere juridic, şi ace asta înt ru cât legea nu a condiţionat existenta in-
fracţiunii, în latura sa subiectivă, de existenţa unui scop sau motiv. '
§5. Semnele principale şi facultative ale componenţei
infracţiunii
După cum s-a menţionat anterior, componenţa infracţiunii este formată
dintr-o tot alitate de elemente şi sem ne care caracterizează o anumită infractiune.
Dacă analizăm componenţele concrete de infracţiune incluse în Partea
specială a Codului penal, observăm că, după semnele care le caracterizează,
a~es~eva s~ d.eosebesc:. în unele componenţe legiuitorul descrie fapta prejudi-
ciabilă pnn intermediul unui număr impunător de semne caracteristice, iar în
altele se conţine un număr minim al acestora .
. În .funcţie de rolul şi de importanţa semnelor în caracterizarea faptei ca
infracţiune, acestea pot fi principale şi facultative.
Semnele principale sunt acelea care caracterizează toate componenţele de
infracţiune, iar neîndeplinirea lor are drept consecinţă nerealizarea infractiunii
cu alte cuvinte, fapta nu poate fi considerată infracţiune. Ştiinţa dreptului penal,
selectând din numărul total de sem ne ce caracterizează toate componenţele de
',1 C. Bulai , op. cit., p. 192.
!< Ibidem, p. 193.
Ca pit olu l VI 139
infracţiune, le-a evidenţiat pe acelea care au fost folosite de legiuitor în procesul
descrierii oricărei componenţe din Partea specială a Codului penal. De cele m ai
dese ori sem n ele principale sunt prev ăzute nemijlocit în normele P ă rţii speciale
sau se co n ţ i n în di spoziţiil e P ărţii generale, în calitate de principii generale (de
bază) ale dreptului penal. De pildă , sem nele subiectulu i general se conţin în
alin. (l) al art. 21 din CP al RM, cele ale vinovăţiei intenţionate - în art. 17 din
CP al RM, iar cele ale imprudenţei - în art. 18 din CP al RM. Semnele princi-
pale caracteristice celor patru elemente ale componenţei infracţiunii su nt: pe-
'
ntru obiectul infracţiunii - valor ile ş i relaţiile sociale, asupra cărora atentează
infractiunea; referitor la latura obiectivă - fapta (acţiunea sa u inacţiunea) preju-
diciabilă; în cazul subiectului - persoana fizică, responsabilă, care a împlinit în
momentul comiterii infracţiuniivârsta prevăzută de lege, şi pentru a caracteri-
za latura subiectivă - vinovăţia (intenţionată sau imprudcntă).
Anume aceste sem ne se conţ i n în absolut to ate componenţele infracţiunilor
incluse în Partea specială a Codului penal, indiferent de faptul la ce capitol
figure a ză ele şi de modalitatea (tipul) acestora, neîndeplinirea sem n elor date
conducând la n ere alizarea infracţiuni i.
Semnele fa cultative sunt acelea care nu car acterizeaz ă toate componenţele,
ci numai unele, legiuitorul indicându-le suplimentar în procesul descrierii
acestora pe lângă sem nele principale, astfel punând în evidenţă specificu l lor.
E nec esar de menţionat c ă aceste sem ne sunt numite facultative doar în raport
cu conceptul de bază al componenţei infracţiunii . În normele Părţii sp eciale a
Codului penal ace ste semne speciale nu pot fi faculta tive, ele sunt principale,
întrucât au fost incluse de legiuitor în enunţarea articolului respectiv. Semnele
facultative pot completa toate elementele componenţei infracţiunii, şi anume:
în cazul obiectului acestea su nt: obiectul juridic secu nda r ş i obiectul material;
în ce priveşte latura obiectivă - urm ările prejudiciabile, legătura cauzal ă " , loc -
, mijlocul comiterii infracţiunii; cu privire la subiect - pe -
ul , timpul , metoda si
rsoana juridică ş i subiectul special, iar referitor la latura s ub ie ctivă - motivul
şiscopul infractiunii".
Dacă aceste semne facultative speciale nu su nt indicate în calitate de sem-
ne principale, obligatorii ale componenţei infracţiunii, ele urmează a fi luate
, '. Unii autori includ urmările prejudiciabile ş i legătu ra c a u za l ă în categ oria semnelor prin-
cipale (vezi CoacmcKocyeonoeuoe npaeo. 06/AiIlJr ltacnlb, Mocxna, jl13~-B o MfY, 1 ~ 8~,
CTp. 107), fapt cu care nu suntem de acord, deoa rece aceste semne sunt in cluse de leg iui-
tor numai în un ele compon ente, acest ea purtând den umirea de ma ter iale.
u. O ca rac teriza re ge ne ra lă a tuturor semnelor c omponenţei in fra cţiunii se conţine în pa-
ragr afele anterioare ale acest ei s ecţi u n i.
l

140 DR EPT PE NAL. PAR T E A G E NERAL A
în se amă de către instanţa de judecată la stabilirea categoriei şi a termenului
pedepsei pentru fapta să v â rş i tă în calitate de circumstanţe care atenuează sau
agravează ră spunderea făptuitorului (art, 76, 77 din CP al RM) .
Sectiunea a III-a. INFRACTIUNEA SI COMPONENTA
,} ,} J ,}
INFRACTIUNII. CORELATIA DINTRE ELE
, ,
Problema referitoare la corelaţia dintre infracţiune ş i componenţainfracţi­
unii este una dintre problemele dificile ale teoriei dreptului penal. Noţiunea de
infracţiune, reglementată de lege în alin. (1) al art. 14 din CP al RM, ş i aceea de
component ă a infracţiunii, elaborată de ştiinţa dreptului penal şi legiferată pen-
tru prima dată de noul Cod penal al Republicii Moldova în alin. (1) al art. 52,
su nt strân s legate între ele, deoarece exprimă esenţa unuia şi aceluiaşi fenomen,
care este infracţiunea, dar ele nu sunt identice. Asupra corelaţiei dintre infrac-
ţiune şi co mp onenţ a infracţiunii s-a expus penalistul rus A. Piontkovski care a
remarcat în acest context că "noţiunea materială a infracţiunii şi noţiunea gene-
rală a componenţei infracţiunii exprimă pe diferite căi elementele e senţiale, de
bază ale unora şi aceloraşi fenomene ale vieţii sociale, ale faptelor preju~liciabi­
le, care sunt prevăzute în calitate de infracţiuni în legea pen ală":".
Fiind un fapt (act) volitiv de comportare prejudiciabilă, infrac ţiunea re -
prezintă întotdeauna un fenomen al realităţii obie ctive. Ea este com is ă de către
o per soan ă concretă, într-un anumit loc, într-o perioadă determinată de timp,
în anumite împrejurări. Fiecare infracţiune se caracterizează printr-o multi-
tudine de tră sături individuale, specifice numai acelei fapte concrete. De pildă,
o infracţiune de omor poate fi s ăvâr şit ă de către o persoană (sau un grup de
persoane concrete), în anumite condiţii de loc şi de timp, din anumite motive;
ea se mai poate caracteriza printr-o mulţime de trăsături specifice numai aces-
tui omor, ca o faptă concretă. Infra c ţiunile de omor, cu toate c ă su nt calificate
potrivit aceluiaşi a rticol al Părţii speciale a Codului penal (alin. (1) al art, 145),
se de osebesc una de alta după metoda să vă rş i r i i (prin impuşcare, strangulare,
asfixie etc .), după locul comiterii (într-un apartament, într-un mijloc de trans-
port, în câ m p), după timpul să vâ rş i r i i (ziua , noaptea, vara, iarna) sau dup ă
subiectu l acestora ( bă rb at, femeie, minor) ş i după multe alt e semne specifice,
ca racteristice fiecărui om or în parte.
7..' A. A. TIUOH TKOBC KJ1 i1, Y1JClIliC o npecmyn n eli li li 110 CO BCfIlCKOMy yeon oeuosty Ilpa By , Mo-
CKBa, 1961, c. 115.
141
C a p i to l u l VI
Într-un cadru gene ral, noţiunea de infracţiune se conţine în alin. (1) al art, 14
din CP al RM, ale cărui prevederi se referă la toate infracţiunile care se comit în
realitate a obiectivă, fără a se lua în seamă particularităţile specifice fiecărei fapte
în parte. Noţiunea de infracţiune conţine o caracteristică social-politică a in-
fracţiunii, indicând trăsăturile ce ne permit să constatăm de ce anume o astfel de
comportare a persoanei este prejudiciabilă pentru societate, adică infracţională,
după care se poate delimita infracţiunea de alte încălcări de lege.
Componenţa infracţiunii este o noţiune juridică ce se conţine în dispoziţia
unei norme concrete a Părţii speciale a Codului penal şi care caracterizează nu
o infracţiune concretă, ci o infracţiune de un anumit tip sau gen prin interrne -
diul de scrierii sem ne lor principale ale acesteia.
Deci fiecare componenţă de infracţiune conţine descrierea semnelor prin-
cipale caracteristice infracţiunilor de un anumit tip. Noţiunea generală de
componenţă a infracţiunii se pr evede în alin. (1) al ar t. 52 din CP al RM , ea
este formulată şi de ştiinţa dreptului penal şi conţine caracteristica juridică a
infracţiunii. Componenţa infracţiunii nu est e o faptă comisă de infractor, ci
o noţiune abstractă , reglementată de Codul penal, de şti i nţa şi teoria dreptu-
lui penal. În calitate de categorie abstractă, componenţa infracţiunii există,
chi ar dacă în re alitate nu se să vă r ş e ş te nici o infracţiune prevăzută de această
componenţă. De aceea este periculo asă infracţiunea ca faptă concretă şi nu
componenţa infracţiunii ca o categorie juridică, în calitate de metodă legi slati-
vă de descriere în legea penală a tuturor infracţiunilor. Componenţainfracţiu­
nii este de neconceput fără legea penală , ea neputând exista nici în afara faptei
reale prejudiciabile. Fără o faptă prejudiciabilă exist ă do ar descrierea, făcută
de legiuitor, a componenţei infracţiunii.
Profesorul V. Kudreavţev menţionează într-o lucrare a sa că "componenţa
infractiunii constituie modelul informativ al unui anumit tip de infracţiune
desctis în lege a penală. Acest model se formează ca rezultat al generalizării
tuturor infracţiunilor de acest tip? ".
De aceeaşi părere este şi penalistul rus V. Kurinov: "C omp onenţa infrac-
tiunii constituie un model legislativ al a nu m itor modalităţi de infractiuni,
deoarece ea include cele m ai esenţiale, mai necesare şi mai tipice semne ale
infractiunii":".
D~Că analizăm o faptă prejudiciabilă s ă vâ rşită în realitatea obiectivă şi
componenţa infracţiunii ce o caracterizează ca atare, observăm cu uşurinţă
." ~ B.H. KYAp5lBl.1eB, 0 6 11l aff l11 eopllff KBanu gJUlwlI,UU npecmynnenuis, M OCKBa, 10 PJ1 CT'b,
1999, c. 73.
.''' E. Kypu llo B, H ay 4H bl e OC /lOBbl KBan ugJUKal l UU Il p ecmynJteH Ull , M OC1<B a, 1984, c. 34.
 142
D R E P T PEN AL . PAR T E A GENE R ALĂ
că numărul semnelor prevăzute în componenţa infracţiun ii este mult mai
m ic în rapor t cu numărul sem ne lor ce caracterizează infracţiunea ca o faptă
a real ităţii, în trucâ t ori ce componenţă a in fracţiun ii conţine num ai sem nele
principale ale unui anumit tip de infracţiuni. Descriind un an um it tip de in-
fracţiuni, legiuitorul om ite în m od intenţionat toat e sem nele sec undare ce nu
prezi ntă o anumită importanţă pe ntr u calificare. De pildă, pentru com po ne n-
ţa hu ligani smului (ar t. 287 din CP al RM) nu prezintă nici o importanţă faptul
că acţiunea a fost săvârşită seara, de către un bărbat de statură înaltă,
îmbrăcat într-un pardesiu albastr u etc ., cu toate că aceste particularităţi su nt,
într-adevăr, speci fice unu i ac t de huligan ism concret, caracterizându-l drept o
faptă prejudiciabilă individuală, reală .
In literatura de spe ciali tate se în tâ lnesc afirmaţii po t rivit cărora compo-
nenţa infracţiunii nu est e altceva decât fapta prejudiciabilă real ă ".
Nu putem fi de acord cu asem enea concepţii, într ucâ t în asemenea si-
tuaţii nu se face o diferenţiere totală d in tr e fap ta prejudiciabilă concretă si
~ompo~en.ţaAi n fracţiun ii ce serveşte ca m od el legislat iv al diferitelor tipu ri d'e
111 fracţ IU111.
In acest context ad ucem drept ar gument prevederile alin. (1) al
art. 51 din CP al RM: "Temeiul real al răspunderii p enale îl constit uie fap ta
prejudiciabilă s ăv ârşit ă, iar componenţa in fracţiun ii, stipulată în legea penală,
reprezint ă temeiul jur idic al răsp unde r ii pen ale".
Secţiunea a IV-a. MODALlTĂTILE COMPONENTE/INFRACTIUNII
Ştiinţa dreptului pe na l deosebeşte mai multe modalităţi ale compo nen-
ţelor infracţiunii prevăzute în Part ea specială a Co dului penal. La ba za clasi -
ficării sunt p use următoarele cri terii: gr adul pr ejudiciabil al faptei, modul de
descriere şi specificu l st ruc tu rii.
După gradul prejudiciabil d eosebim: a) componenţe de bază; b) compo-
nenţe cu circumstanţe agravante (com p onen te calificate); c) componente cu
circumstanţeatenuante (componenţeprivilegiate). ' Co mp o ne nţa si mplă include sem nele specifice unei singure fapt e, ce ar e
Având În vedere gra dul p rejudic iabil di ferit al fap telor social-pe riculoase
concrete, legiu ito rul reglementează componenţele lor în diferit e ar ticole sau
alineate ale unuia şi aceluiaşi artico l al Co d ului penal p ri n dife rite sem ne,
par ticularităţ i, fapt ce exprimă un grad pr ejudiciabil sporit sau scăzut al fap -
tei. Pentru aceas ta su nt indicate carac teristic i cali tati ve (de pildă, cauzarea de
", Co eemckoe YZOllOl3Hoe npae o, 06w,aJl uacm», Mo cxna, 1981, c. 97.
C a p i to l u l VI 143
d aune în p rop or ţi i
co nsi derabile; alte urm ă ri grave), precum ş i cantitative (de
p i ldă, a cţ i u n ea s ăv ârş it ă
rep etat). . .
Compon enţa de bază este forma tă d int r-un minim um de sem ne obiective
ş i subi ective stabilite de legea pen ală , care sunt necesare pentru exi~t~nţ a une~
anumite in fra c ţ iun i , de p ild ă : clonarea (art. 144 di n CP al RM); rapirea unei
persoane (alin . (1) al art. 164 din CP al RM); fa lsificar~a rezult atel~r. votă~'i~
(art. 182 d in CP al RM); nesupunerea pr in violenţă cen nţelor ad mi nistraţ iei
blo nd,
penitenciarului (art. 321 di n CP al RM) etc. De obicei, ace a stă modalit ate a
componenţelor este urmată de o d i fe renţi ere ulterioară, fiind rare caz urile câ nd
ele există în mod un itar, de pildă, compone nţa spio najului (ar t. 338 d in CP al
RM). De cele mai dese ori componenţele incl use în Partea sp ec ia lă a Co dului
penal se di ferenţi az ă în dou ă, tr ei, patru moda lităţ i . Acest fapt con trib uie la
individuali zarea m a ximă a gradului pr ejudiciabil al fapt elor ce se ase amănă
după caracter, după obiectul atent ării, după formele vi novăţiei, asig u~â n~ astfel
califica rea co rectă a faptei şi aplicarea ulterio ar ă a une i pe de pse ech itabile. De
p ildă , în cazul omorului deosebim com pone nţa de bază în alin . (1) al art. 145
din CP al RM , comp onenţ a cu ci rcumstan ţ e agr avante (cal i fi cată), în alin . (2),
(3) ale art. 145 d in CP al RM, componenţa cu circu mstanţe atenua nte (privile-
giată)" se conţi ne în art. 146 din CP al RM (omorul s ăv ârş i t în sta re de afect),
Componenţa cu circumsta nţe agravan te este fo rmată d in comp onenţa de
baz ă , la care se ad au gă anumite c ondiţii, Î mp r ej ură r i , ci rcumst an ţe agr avante,
ca re se refer ă la latura obie ctivă sau s ub iectivă, la obi ectul or i subiectul in-
fracţiu ni i (de p i l dă, furtul ca lificat, p revă zut la lit. a), b), c), d) din alin. (2), al
art. 186 din CP al RM).
Componenţa cu circumstan ţe atenuan te este a lcăt uită d in compo nen ţa d e
baz ă , că r e ia i se at a ş e ază o î mp rejurare atenu a ntă de n atur ă să mic ş oreze gra-
dul prej udic iabi l al faptei (de pi ldă, pruncuciderea, ar t. 147 di n CP al RM). .
După modul de descriere se d eosebesc componenţe sim ple, complexe ŞI
alternative.
la ba ză o u n i c ă form ă de v i novăţ ie, un obiec t, o u rm ar e prej udiciabilă . în ast-
fel de componenţe toate sem nele se ma nifestă nu mai o s i ng ură d at ă (de ex.:
alin . (1) al art. 187 din CP al RM; al in. (1) al ar t. 273 di n CP al RM).
Co mponen ţa complex ă co nţ ine două sau mai multe fapte in fracţion ale, două
obiecte asupra c ă rora se atentează sau mai multe urmări prejudiciabile care tre-
bui e real izate cu m ulativ (de pildă, alin. (2) al art . 159 d in CP al RM ; alin. (1) al
" În lite r atura de sp eci alitate rom â nească se m ai num e şt e com p o nent ă mai puţi n g r avă,
vezi în M . Basa rab, op. cit., p. 204 .
144 DR EPT PENAL. PARTEA GEN ERALĂ Ca p i t o l u l VI 145

art. 171 din CP al RM; alin . (1) al art. 188din CP al RM; alin . (1)al art. 287 din CP acestora nu numai descrierea fapt ei prejudiciabile, ci şi peric olul real de surve-
al RM). Componenţa prevăzută de art. 188 din CP al RM descrie fapta care aten- nire a unor urmări prejudiciabil e concrete, care, de fapt , nu constitu ie un sem n
tează concomitent asupra proprietăţii persoanei şi asupra vieţii sau sănătăţii ei. obligator iu al co mp on enţ e i respective (punerea intenţionat ă a altei persoan e în
Latura obiectivă a violului (art. 171 din CP al RM) se exprimă prin între- pericol de contaminare cu maladia SIDA, înc ălcarea regulilor de circulaţi e a
ţinerea raportului sexual cu aplicarea constrângerii fizice sau psihice. Alin. (2) s ubs t a n ţ elo r, mat erialelor şi deş eurilor radioacti ve, bacteriologice sau toxic e,
al art. 159 din CP al RM include în componenţa provocării ilegale a avortului d a c ă aceasta creea ză pericolul c auz ării de daune esenţiale sănăt ăţii populaţiei
circumstanţe agravante în forma v ăt ărn ării grave ori medii a integrităţii cor- sau mediului, t âlh ăria etc.).
porale sau a sănătăţii sau decesul victimei. În această componenţă vinovăţia, Clasificarea comp onenţelo r infracţiunii dup ă criteriul specificulu i struc-
ca semn al laturii subiective, este dublă, deoarece atitudinea subiectului faţă de turii permite stabilirea core ctă a momentului consumări i infracţiunii. Teza
fapta de provocare ilegală a avortului întotdeauna este intenţionată , iar faţă de iniţi al ă de la care pornim în soluţionarea problemei date este următoarea : se
urmările acţiunii sale în cazul respectiv poate fi numai imprudentă. c onsideră componenţă a infractiunii totalitatea sem nelor obiective şi subiecti-
Componenţaalternativă constituie o modalitate a componenţelor comple- ve stabilite de legea penală.
xe în care legiuitorul prevede drept infracţiune consumată săvârşirea uneia În legătură cu aceasta, menţionăm prevederile alin. (1) al art. 25 din CP al
dintre faptele prevăzute în dispoziţia normei penale. Deci, componenţele al- RM, potrivit căruia infracţiunea se consider ă consumată d ac ă fapta s ăv ărşit ă
ternative sunt acelea care prevăd în textul de incriminare două sau mai multe întruneşte,toate sem nele con stitutive ale com p onenţei de infracţiune.
modalităţi de comitere alternative sau chiar urmări alternative. Componenţa Astfel, i n fra cţ i u nea cu componenţă mat eri al ă se con sideră consumată din
poate fi alternativă numai în privinţa obiectului şi a laturii obiective a infrac- momentul surven irii urmărilor prejudiciabile, cea cu componenţă formal ă -
ţiunii. Această modalitate a componen ţelor poate fi uşor identificată după ter- în momentul s ăvâ rş i r i i faptei , iar infracţ iunea cu component ă formal-redu să -
menii utilizaţi de legiuitor ("sau", "ori", "precu m şi ") atunci când reglementea- din momentul com iterii acţiunii (inacţiunii) prejudiciabile ce a creat pericolul
ză variantele în care se poate s ăv âr şi infracţiunea (de pildă, art. 216, 250, 251, real de surven ire a urmărilor criminale. Dacă urmările prevăzute n-au su r-
292, 293 din CP al RM etc.). Componenţa infracţiunii prevăzută de art. 290 venit, fapta urme ază a fi calificată ca pregăti re sau tent ativă de infracţiune
din CP al RM prevede infracţiunea de purtare, păstrare, procurare, fabricare, (art, 26, 27 şi articolul respectiv din Partea specială a Codului penal).
repara re sau comercializar e ilegală a armelor şi muniţiilor. Săv âr şirea uneia
dintre faptele enumerate caracterizează latura obiectivă a infracţiunii date şi
constituie o infracţiune consumată .
După specificul structurii se disting componenţe materiale, formale şi
formal-reduse.
Componentele materiale sunt acelea în al căror conţinut legiuitorul descrie
latura obiectivă a infracţiunii nu num ai prin intermediul acţiunii sau inacţiu­
nii, ci şi apel ând la semnele ce caracterizează urmările prejudiciabile ale faptei
date. Cu alte cuvinte, urmările prejudiciabile, ca semn principal al compo-
nenţelor respective, se conţin în dispo ziţia normei penale (omorul, vătămarea
integrităţii corporale sau a să n ăt ăţ i i , furtul etc.) .
Componentele formal e sunt componenţele în al căror conţinut legiuitorul
descrie latura obiectivă a in fracţiunii limitându-se la un singur semn principal
al ei - fapta prejudiciabil ă (huliganismul, banditismul, dezertarea etc.).
Componentele formal-reduse constituie o modalitate a componenţelor for-
male şi se caracterizează prin faptul că legiuitorul a inclus în latura obiectivă a

Capitolul VII
OBIECTUL INFRACŢIUNII
Secţiunea ,. OBIECTUL INFRACŢIUN/I- NOŢIUNEA
ŞI IMPORTANŢA
Când vorbim de gradul prejudiciabil al infracţiunii, înţelegem că ea este
prejudiciabil numai în raport cu ceva aflat în exterior, adică în raport cu un
obiect. De altfel , a săv ârşi o faptă infracţională înseamnă a pune în primejdie
un obiect sau a-i aduce atingere, a-l vătăma, a-l leza.
Luând În consideraţie cadrul de desfăşurare, împotriva cui se îndreaptă
şi cauzele care o determină, infracţiunea este direcţionată contra celor mai
de seamă valori ale societăţii, apreciate ca atare în raport cu etapa concretă de
dezvoltare a relaţiilor sociale. In orice caz, infracţiunea este s ăv âr şită în cadrul
societăţii şi împotriva uneia dintre valorile care o compun.
In fond, societatea nu este decât un sistem de valori şi de relaţii sociale
referitoare la aceste valori, influenţând atât mediul fizic, cât şi cel social În
care individul trăieşte. Ea alcătuieşte coexistenţa socială, care este o lume de
valori.
intr-adevăr, această lume de valori nu reprezintă entităţi izolate, exclusiv
individuale; ele se află în relaţii de reciprocitate şi prezintă interes pentru în -
treaga societate. In jurul şi pe baza lor se formează, se desfăşoară şi se dezvoltă
relaţiile interumane, con ferind acestor valori caracterul de valori sociale, adică
de valori de a căror existenţă este interesată întreaga societate şi, totodată, de
valori al căror conţinut se relevă pe deplin numai în cadrul relaţiilor sociale.
Valoarea ca fenomen social este complexă, ea are diferite forme şi dă
naştere la diferite feluri de acţiuni. Valoarea devine motivul tuturor acţiunilor,
deci al întregii vieţi sociale. Elementele generale sociale iau parte la constitui-
rea tuturor valorilor umane. Substratul pe care se întemeiază valorile sociale
este complex, cu aspecte diferite şi elemente variate, de aceea valoarea are
forme diferite. Esenţa vieţii sociale este activitatea, de aceea valorile sociale au
în general o nuanţă activă . Coexistenţa socială este bazată pe legătura dintre
indivizii ce compun societatea, iar forma cea mai simplă a acestei legături este
acţiunea lor comună.
Indivizii nu trăiesc izolaţi, ci, din contra, individualitatea lor se manifestă
în raporturile cu alţi indivizi. Societatea nu reprezintă o sumă aritmetică, un
C a p i to l u l VII 147
conglomerat de indivizi, ci exprimă totalitatea legăturilor, raporturilor, cone-
xiunilor în care se află aceşti indivizi unii faţă de alţii.
Este bine ştiut că realmente nu toate relaţiile sociale susceptibile de influ-
enţare juridică şi care necesită o asigurare juridică împotriva încălcărilor sunt
ap ărate prin mijloace de drept penal. Cauzele acestui fenomen sunt diferite:
lacunele din legislaţie, suficientele mijloace extrapenale de apărare, precum
şi alte împrejurări de ordin obiectiv şi subiectiv. Dintre acestea se evidenţiază
totuşi o cauză esenţială şi permanentă de limitare a cercului de relaţii sociale,
indicate de fapt În calitate de obiect al apărării penale, ş i anume - importanţa
relaţiilorsociale pentru societate.
ar însemnătatearelaţiilor sociale pentru societate nu poate fi explicată de-
cât În contextul importanţei valorilor sociale pentru societate, valori în jurul
cărora se formează şi se desfăşoară relaţiile sociale .
Ţinând seama de faptul că relaţiile sociale sunt nu doar obiectul apărării
penale, ci şi obiectul apărării de alte tipuri, prin obiect al infracţiunii trebuie
întelese si valorile sociale (nu sau valorile sociale, nu doar valorile sociale) cele
mai importante, cărora li se cauzează prejudicii esenţiale ori care sunt puse În
pericolul de a li se cauza astfel de prejudicii.
Acţiunea sau inacţiunea descrisă în norma de incriminare aduce atingere
nemijlocită, prin vătămare sau punere în pericol, valorilor sociale ocrotite de
legea penală şi, prin intermediul acestora, relaţiilor sociale care se formează,
se desfăşoară şi se dezvoltă în jurul valorilor respective. Prejudicierea acestor
valori este mijlocul prin care sunt vătămate sau puse în pericol relaţiile sociale
reprezentând obiectul infractiunii'.
Astfel, fapta infracţională, în afară de rezultatul pe care îl produce imediat,
produce şi alte urmări , de proporţii mai mari, şi anume nemulţumireaşi îngri-
jorarea în sânul grupului social. Din s ăvârşirea acestei fapte se naşte temerea
repetării ei şi, deci , se creează o stare de nelinişte, o stare neconvenabilă pentru
desfăsurarea normală şi paşnică a relaţiilor sociale , fiecare considerându-se
ameninţat de pericolul unor noi fapte de natura celor săvârşite ' . Pe cale de
consecinţă, legea penală, incriminând faptele care aduc atingere valorilor so-
ciale ocrotite de legea penală, apără, implicit, relaţiile sociale împotriva acestor
manifestări.
V. Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoreticeale Codului penal român, voI. III, Bucu-
reşti , Editura Academiei, 1971, p. 7.
V. Dongoroz şi colaboratorii, Exp licaţ ii teoretice ale Codului penal româll, voI. I, Bucu-
reşti, Ed itura Academiei, 1969, p. 109.
 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Rezumând cele expuse, se poate concluziona că obiectul infractiunii îl for-
mează valorile sociale şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori care sunt
prejudiciate ori vătămate prin fapta infracţională.
Astfel înţeles, obiectul infracţiunii apare ca factor sau termen al infrac-
ţiunii, un "dat" fără de care nu poate fi concepută existenţa infracţiunii'. In-
fracţiunea este o faptă prejudiciabilă, deoarece aduce atingere valorilor sociale
ocrotite de lege, prevăzute la alin. (1) al art. 2 din CP al RM. Aşa fiind, nu
poate fi imaginată infracţiunea fără existenţa unor valori sociale (şi, implicit,
relaţii sociale), ocrotite de legea penală, cărora li se aduce atingere prin fapta
comisă. Valorile sociale şi relaţiile sociale, care necesită apărare penală, de a
căror consolidare şi dezvoltare este interesată societatea şi cărora, prin compor-
tamentul antisocial al unor persoane aparte sau al unor grupuri de persoane,
li se poate aduce atingere esenţială. Deci, obiectul infracţiunii reprezintă o
condiţie necesară pentru existenţa faptei infracţionale", 1nfractiunea este o
faptă incriminată în lege şi sancţionată cu pedeapsă tocmai pentru că vatămă
sau pune în pericol (ameninţă) o anumită valoare socială împreună cu relatiile
sociale adiacente, şi, prin aceasta, societatea în întregul ei. ' Moldova a validat un nou sistem de valori. Însă promovarea acestui nou sis-
Obiectul infracţiunii determină necesitatea incriminării şi gravitatea
abstractă a in fracţiunii, care este în funcţie de importanţa valorii sociale vă­
tămate sau periclitate. Cu alte cuvinte, toate infracţiunile prezintă grad preju-
diciabil în sensul legii penale, fapt care justifică incriminarea lor. Dar gradul
prejudiciabil diferă de la o faptă infracţională la alta, în funcţie, mai ales, de
importanţa valorii sociale lezate prin săvârşirea faptei ilicite concrete. Chiar
în sfera infracţiunilor se remarcă deci o gradaţie în ceea ce priveşte gradul
prejudiciabil, care, fără a avea vreun impact asupra caracterului infractional
al faptei, influenţează natura şi durata sancţiunii. Diferenţa gradului pr~judi­
ciabil al faptelor infracţionale se manifestă în natura si în limitele sanctiunilor
prevăzute şi specificate în normele de incriminare. ' , Caracterizarea de ansamblu a valorilor sociale şi a relaţiilor sociale de pe po-
Aşadar, obiectul infracţiunii determină şi gravitatea pedepsei aplicate
pentru fapta incriminată, prin care se va putea preîntâmpina săvârşirea de
noi fapte. Punându-se accentul pe caracterul normativ al dreptului penal, care
normează comportamentul uman vizavi de valorile sociale, interzicându-se
orice atingere a acestor valori, s-a relevat în acelaşi timp că această funcţie nor-
mativă regulatoare nu se rezumă la faptul de a indica comportamentul aşteptat
de la membrii societăţii, ci indică univoc şi repercusiunile nefaste ale faptelor
V. Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, 1939, p. 198.
M. Zolyneak, Drept penal. Partea generală, voI. II, Iaşi, Chemarea, 1993, p. 161 .
Capitolul VII 149
prohibite. În această ordine de idei, sancţiunile, prevăzute de normele de incri-
minare, trebuie să fie de natură să atragă, prin aplicarea lor faţă de cei care au
ignorat interdicţia penală şi au trecut totuşi la comiterea faptei infracţionale, o
transformare în optica acestora şi, în special, în poziţia faţă de valorile sociale
atinse prin infracţiunea comisă.
Aşadar, specificăm că obiectul infracţiunii trebuie reflectat în mod nece-
sar în orice conţinut de incriminare.
În consecinţă, dreptul penal în vigoare reflectă, prin Partea specială, totali-
tatea valorilor sociale ocrotite penal. De aceea, legislaţia penală, cuprinzând
normele penale incriminate, poate servi, la un moment dat, drept bază pentru
studiul calităţilor morale, politice şi juridice ale societăţii respective.
Dreptul penal este un produs al evoluţiei societăţii, şi fiind legat organic de
necesitatea ocrotirii valorilor sociale împotriva actelor de conduită periculoase
ale membrilor societăţii. Dezvoltarea dreptului penal a oglindit pe parcursul
secolelor evoluţia sistemelor de politică penală şi a gândirii juridice din fiecare
epocă. În concordanţă cu exigenţele zilei de azi, noua Constituţie a Republicii
tem de valori va fi cu putinţă doar în cazul în care ele vor fi apărate împotriva
oricăror acte de conduită ce le-ar putea aduce atingere. De asemenea, suntem
de părerea că dreptul penal nu se poate limita la apărarea valorilor sociale
existente la un moment dat. El trebuie să asigure dezvoltarea, în spiritul unei
societăţi moderne, a sistemului de valori, proteguind noile valori şi relaţii so-
ciale care apar în procesul de continuă evoluţie a societăţii.
Sectiunea
, a II-a. CATEGORII DE OBIECTE ALE INFRACTIUNII
,
ziţia ocrotirii lor de normele dreptului penal este o etapă importantă, dar nu şi o
etapă de definitivare a studiului problemei privind obiectul infracţiunii. Dezvă­
luirea conceptului şi a conţinutului valorilor sociale şi a relaţiilor sociale, ocrotite
de legea penală, reprezintă nu altceva decât o premisă metodologică pentru exa-
minarea altor aspecte, mai concrete, ale problemei obiectului de apărare penală,
aspecte care au atât însemnătate teoretice-ştiinţifică, cât şi practică. Or, analiza
acestor aspecte este o condiţie sine qua non în elucidarea rolului obiectului in-
fracţiunii în activitatea legislativă şi în cea de aplicare a reglementărilor penale.
În acest context, vom trece la cercetarea acelor probleme care vor permite
concretizarea noţiunii generale a obiectului infracţiunii. În special, este vorba
de problema aşezării obiectului infracţiunii după categorii.
 150
D RE P T P E N A L. PA RT EA G ENE RAL Ă
Aşezarea obiectului infracţiunii pe categorii, fundamentată ştiinţific,
contribuie nu doar la studierea obiectului apărării penale, ci conduce ş i la o
exprima re mai plenară a rolului ş i a în semnătăţii lui. De asemenea, ea ne per-
mite să determinăm cu u şurinţă locul unui obi ect concret de apărare penal ă
în sistem ul general de valori ş i relaţii so ciale, iar, în con secinţă , să clarificăm
însuşirea sa de a corespunde necesităţilor soci ale şi ide alurilor gen erate de
acestea. Într-o măsură considerabilă,aşezarea obiectului infracţiunii pe cate-
gorii facilite ază şi calificarea faptelor infracţionale .
Considerăm că aşezarea obiectului i n frac ţ i un ii pe categorii trebuie făcut ă
dup ă urm ătoarele criter ii:
a) natura (sens ul) acest ora - nematerială sau materială (obiec t juridic şi
obiect material);
b) ier arhizarea valorilor sociale car e fac obiectul infracţiunii (obi ect juri-
dic general, obiect juridic gene ric şi obiect jur idic spe cial (speci fic));
c) num ărul obiectelor infracţiunii (obiect simplu şi obiect complex).
Aceste criterii de aşezare a obiectului apărării penale pe categorii core s-
pund delimitării conceptului de obie ct al infracţiunii ca in st rument în proce-
sul de cunoaştere a sferei noţionale şi de determ in are defin itivă a acestora în
practica judiciară.
§1. Obiectul juridic şi obiectul material
Obiectul juridic, sau obiectul propriu-zis al infracţiunii, îl con stituie valo a-
rea socială , împotriva căreia se îndreaptă a c ţiunea sau omisiunea incriminată,
ş i relaţiile sociale corespunzăto are acesteia.
Denumi rea de obiect juridic decu rge din faptul că este rezultatul eva-
luării politicii penale sub rap ortul importanţei şi al necesităţii apărării juridi-
ce-p enale a valorii sociale şi a rel aţiilor co re s pu nză toa re acesteia.
Obiectul jurid ic există în ca zul oricărei in fracţiuni, ind iferent dacă există
sau nu exp resia materială a valorii sociale din cadrul obiectului respectiv. Or
nu toate in fracţiunile au obiectul material; el e xi stă numai în cazul în care
va loa rea socială oc rotit ă , as upra căreia atentează făptu itorul, se proiectează
într-o entitate materială, astfel încât rel aţiile soci ale sun t v ă t ă rn ate sau ame-
ninţ ate prin intermediul acestei ent ităţ i '. În ace st fel, obie ctul jurid ic al in frac -
ţi u n i i şi obiect ul m aterial al in fracţiunii se coreleaz ă ca o categorie socia l ă şi o
categorie corporală (m aterial ă).
C. Bu lai , Man ual de drep t pena l. Partea gen era lă , B ucureşt i, ALL, 1997, p. 196.
C a p it o lu l V I I 151
Con siderăm c ă în şirul de fenomene care alcătuiesc n o ţiunea de obiect m a-
ter ial al in fra cţ iuni i trebuie in clu se numai acele ent i tă ţi care, fiind i n fluen ţa te,
produc văt ă m a rea sau am e n i nţa rea obiect ului juridic al infrac ţiunii. În caz
con tra r, n oţiune a de "obiect materi al al infr acţi un ii " î şi pierde orice sem nifi-
caţ ie ju r idic ă . De aceea, nu po t fi recunoscute ca obiect material al i n fracţ iu n ii
faptele, procesele etc.
Nu toate entit ăţile afl ate în orbita relaţiei sociale pot avea calitatea de
obiect mater ial al in fracţ iu n ii. Acea s tă calitate o pot avea ent ită ţ ile care, spre
de osebire de fen omenel e ideale, au o na tură co r po ra lă ş i ca re, fiind i n fluenţate ,
fac po s ibil ă fix ar ea influenţ ării prin p erc epţia din afară .
În aces t sens , putem specifica, de exem plu, că rel aţiile sociale cu privire
la patrimoniu se fac perceptibile simţurilor noastre prin intermediul unor
anu m ite bunuri, care pot evolua ca obiecte m ateriale ale i n fracţ iun ilo r contra
patrimoniului. În ce priveşte atingerea adu să valor ii soc iale am inti te ş i relaţ i i­
lor soc iale core spunz ăto are , despre obiect ul m aterial al in fracţiuni i se poate
vorbi numai în cazu l în care obiectu l ap ă r ă r i i pen ale este vătă m at sau amenin-
ţat pe calea excluderii din sfera rel aţ iil or sociale corespunzăto are a ent ităţ i lo r
materiale ce servesc drept motiv, condiţie sau m ărturie de existenţ ă a acestor
relaţii, fie pe cal ea unei asemenea s chimb ă r i p arţiale a acestor entităţi, ca re
duce la d i sp ariţi a sau la modificarea co nsiderabilă a relaţi i lor soc iale resp ec-
tive. Astfel, obi ectul material al in fra c ţiunii tr ebuie sco s în evidenţ ă do ar în
cazurile în ca re pentru vătă marea e fect ivă sau p otenţ ială a obiectului apărăr ii
pen ale este neces a ră o influenţare n emijl o cită, determ in at ă , asupra entită ţil or
materiale ce intră în sfera acestui obi ect al ap ă r ării penale.
În concluzie, putem menţiona c ă , spre deosebire de obiectul jur id ic al
in fracţ iunii, obiectul material al infractiunii con stă în entitate a m ater ială
asupra că rei a se îndreapt ă influenţare a n emijlo cit ă in fr acţi onală , pr in al că rei
intermed iu se aduce atingere obiect ulu i juridic al infrac ţiunii .
D i st i ncţia dup ă categori i a obi ectului infra cţ iunii poate fi fă cut ă nu doar
pe baza n aturii acestuia (m ateriale sau nemater iale), ci ş i pe baza unui alt cri-
teriu - al ie r a rh iz ă r i i valorilor sociale care fac obiect ul i n fr acţiun ii, ierarh izare
ce conduce la co ns ti tu irea valorilor fund am entale ca obiec te juridice gen er ice
ale in fracţiunilor.
În co nfo rm itate cu acest d in urmă cr iteriu, în do ctrin a pen al ă m ajoritară
se di st in g obiectul juridic general, obiectul jur id ic gen eric şi obi ectul juridic
special (specific).
 152
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Capi t o l u l VII 153

§2. Obiectul juridic general, obiectul juridic generic şi obiectul ror infracţiunilorşi poate determina incidenţa unor instituţii juridico-penale
juridic special pentru întregul grup. Pot exista trăsături comune Întregului grup (de exemplu,
obiectul material şi prejudiciul la infracţiunile contra patrimoniului) sau unui
Prin obiectjuridic general al infracţiunii înţelegem ansamblul relaţiilor so-
număr mare dintre infracţiunile componente.
ciale privitoare la ordinea de drept, adică privitoare la totalitatea valorilor sociale
De mentionat, de asemenea, că sistematizarea incriminărilor după obiec-
apărate de legea penală împotriva infracţiunilor.Această categorie de obiect ju-
tul juridic generic al infracţiunii, pe care aceste incriminări îl prevăd, serveşte
ridic este comună pentru toate infracţiunile prevăzute de legea penală.
la o mai bună cunoaştere a acestor incriminări. Din această perspectivă gno-
Noţiunea obiectul juridic generic (de grup) al infractiunii desemnează un
seologică, cunoaşterea fiecărei incriminări în parte presupune cunoaşterea
grup de valori sociale de aceeaşi natură şi de relaţii sociale create în jurul aces-
trăsăturilor Întreguluigrup.
tor valori şi datorită lor, vătămare sau lezate de către un grup de infracţiuni.
La rândul său, categoria de obiect juridic special (specific) al infractiunii
Aşadar, obiectul juridic generic (de grup) al infracţiunii este reprezentat
serveste la determinarea individualităţii unei infracţiuni În cadrul unui grup
de infracţiuni de acelaşi gen. Obiectul juridic special al infracţiunii este va-
de totalitatea valorilor sociale din unul si"
acelasi domeniu si a relatiilor sociale
) ,
care s-au creat în jurul acestor valori şi datorita lor. La constituirea unui obiect
loarea socială concretă (şi, implicit, relaţiile sociale corespunzătoare) căreia i
generic (de grup) al infracţiunii legiuitorul a inclus în conţinutul acestuia o
se aduce atingere prin infracţiune. Obiectul juridic special al infracţiunii este
totalitate de valori şi relaţii sociale omogene, astfel încât înţelesul lor să fie clar
obiectul infracţiunii, aşa cum acesta este descris prin norma incriminatoare.
determinat de elementele esenţiale pe care le cuprind.
Ratiunea evidentierii obiectului juridic special al infracţiunii constă în a
Obiectul juridic generic (de grup) al in fracţiunii este constituit din va-
concre~iza la gradul ~1axim posibil caracterul şi gradul prejudiciabil al unor sau
loarea socială fundamentală în a cărei componenţă este inclusă, într-o formă
altor acte de conduită, care vatămă sau ameninţă valorile sociale şi relaţiile soci-
specifică, valoarea socială individuală, care constituie obiectul juridic special
ale apărare de legea penală. De aceea, este pe deplin justificatătendinţa de a for-
(specific) al infracţiunii. De asemenea, fac parte din obiectul juridic generic
mula o astfel de definiţie a noţiunii de obiect juridic special al infracţiunii care
(de grup) al infracţiunii relaţiile sociale create în jurul şi datorită valorii socia-
ne-ar apropia cel mai mult de realitate şi care ne-ar ajuta să individualizămşi să
le fundamentale respective.
stabilim cât mai precis gradul prejudiciabil al fiecărei infracţiuni săvârşite.
Abordând problema privind însemnătatea obiectului juridic generic al
Într-o altă ordine de idei, este cunoscut că obiectul fiecărei infracţiuni
infracţiunii, trebuie să remarcăm în primul rând că el serveşte drept criteriu
determină întregul caracter al infracţiunii date, îi conferă o fizionomie deose-
de sistematizare a Părţii speciale a legislaţiei penale.
bită, care o disociază de alte fapte infracţionale. De aceea, soluţionarea corectă
Incriminărilecuprinse în Partea specială a legislaţiei penale sunt sistemati-
a problemei obiectului juridic special al infracţiunii are o importanţă excep-
zate în grupuri mari (capitole - în Codul penal al Republicii Moldova). Această
ţională de ordin teoretic şi practic.
sistematizare se face, după cum am menţionat, după obiectul generic comun,
adică după valoarea socială fundamentală şi după relaţiile sociale corespun-
zătoare acesteia. Sunt cunoscute cele 18 capitole ale Părţii speciale a Codului §3. Obiectul simplu şi obiectul complex
penal al Republicii Moldova.
Punând la bază criteriul numărului de obiecte ale infracţiunii, putem deo-
Pe baza acestui obiect cu trăsături comune, diferite infracţiuni sunt re-
sebi următoarele două categorii ale obiectului infracţiunii: obiectul simplu al
unite în grupuri. De exemplu, infracţiunile de furt, jaf, tâlhărie, escrocherie,
infractiunii si obiectul complex al infracţiunii.
pungăşie etc., săvârşite în dauna patrimoniului, sunt reunite în grupul "Infrac-
R~gula o constituie obiectul simplu, sau unic, al infractiunii, pentru că
ţiuni contra patrimoniului" (Capitolul VI al Părţii Speciale a Codului penal al
Republicii Moldova). cele mai multe infracţiuni au ca obiect o singură valoare socială şi relaţiile
sociale corespunzătoare acesteia.
Obiectul juridic generic sau de grup se reflectă în parte în obiectul juridic
Există Însă şi infracţiuni cu pluralitate de obiecte, aşa cum sunt, infracţiuni­
special al infracţiunii din grupul respectiv. Iată de ce importanţa valorii socia-
le complexe şi infracţiunile cu obiect juridic multiplu necomplex, la care obiectul
le fundamentale (în cazul nostru - a patrimoniului) se răsfrânge asupra tutu-
apărării penale este complex (sau, respectiv, multiplu), fiind alcătuit din două
 155
154 DREPT PENAL. PART EA GENERALĂ Cap itolul VII

obiect este format din relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică (morală)
sau mai multe valori sociale, fiecare cu relaţiile sociale aferente. Interesul distinc-
ţiei dintre obiectul complex al infractiunii şi obiectul simplu al infractiunii este a unei alte persoane.
Dacă obiectul juridic secundar al infracţiunii are un caracter alternativ,
mai limitat ca în cazul altor categorii ale obiectului infractiunii, Acest interes
atunci conţinutul corespunzător de infracţiune va fi prezent în cazul în care
este limitat, în genere . Ia problema calificării bazate pe teza că, în ciuda plurali-
cel puţin una dintre valorile sociale cu caracter alternativ va "secunda" obiec-
tăţii de obiecte ale aceleiaşi infractiuni, fapta infracţională este unică.
tul juridic principal al infracţiunii . Celelalte valori sociale. cărora nu li s-a
Putem observa că, atunci când prin fapta infracţională sunt lezate deodată
adus prin infracţiune nici o atingere, vor avea în această situaţie un caracter
două sau mai multe valori sociale (împreună cu relaţiile sociale corespunză­
facultativ, neobligatoriu. Deşi nu este exclusă nici situaţia când, prin infracţiu­
toare) , doar cea mai importantă dintre aceste valori determină grupul din
ne, se aduce atingere tuturor acelor valori sociale (şi, implicit, relaţiilor sociale
care face parte infracţiunca respectivă. Dintre cele două obiecte de apărare
aferente), care împreună alcătuiesc obiectul juridic secundar al infracţiunii.
penală, unul este principal, iar altul - secundar, acesta din urmă fiind numit
în doctrina penală şi adiacent. Aşadar, în conformitate cu un criteriu subsidiar
de aşezare pe categorii a obiectelor infracţiunii - criteriul legăturii cu obiectul
juridic generic al infractiunii - , acestea se împart în obiect juridic principal al
infractiunii şi obiectjuridic secundar (adiacent) al infractiunii.
Obiectul juridic principal al infractiunii îl formează relaţiile sociale referi -
toare la o anumită valoare socială individuală, care sunt întotdeauna v ăt ărnate,
efectiv sau potenţial. prin s ăv ârşirea unei anumite infractiuni, pentru care fapt
sunt puse în mod special de legiuitor sub protecţia legii penale, prin incrimi-
narea infractiunii respective.
Dar, în cadrul infracţiunii complexe (sau al infractiunii cu obiect juridic
multiplu necomplex), în afară de obiectul juridic principal al infractiunii, dis-
tingem unul sau câteva obiecte juridice secundare (adiacente) ale infracţiunii.
Potrivit opiniei lui Constantin Bulai, "prin obiect juridic secundar sau adia-
cent se inţelege valoarea socială şi relaţiile sociale corespunzătoare acesteia,
împotriva cărora se îndreaptă şi care sunt apărare prin incriminarea acţiunii
secundare sau adiacente din cadrul unei infractiuni complexe'".
Aşadar, evidenţierea obiectului juridic secundar de apărare penală (care
este corelativul obiectului juridic principal de apărare penală) îşi dovedeşte
raţiunea nu în cazul oricăror infractiuni, ci doar al infracţiunilor complexe
(de exemplu, al t âlhăriei) sau al infracţiunilor cu obiect juridic multiplu ne-
complex (de exemplu, al unor infractiuni ecologice).
Obiectul juridic secundar al infractiunii poate avea caracter alternativ. De
exemplu, la tâlh ărie (art. 188 din CP al RM), în cazul aplicării violenţei peri-
culoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate, obiectul juridic secun-
dar al infractiunii este format din relaţiile sociale referitoare la sănătatea unei
alte persoanej în cazul arneninţării cu aplicarea unei asemenea violenţe, acest

C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, p. 199.


Capitolul VIII
LATURA OBIECTIVĂ A INFRACŢIUNII
Secţiunea 1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A LATURII
OBIECTIVE A INFRACŢIUNII
Latura obiectivă reprezintă unul dintre cele patru elemente ale compo-
nenţei infracţiunii ş i constă în totalitatea condiţiilor cerute de norma de
incriminare privitoare la actul de conduită pentru existenţa infracţiunii. În
literatura de specialitate se menţionează că latura obiectivă este caracterizată
de manifestările exterioare prin care se re alize ază acţiunea sau inacţiunea şi se
produc urmările prejudiciabil e. Deci latura obiectivă repre zint ă asp ectul exte-
rior al comportamentului persoanei ce a comis o infracţiune. Latura obiectivă
o constituie fapta prejudiciabilă, ilegală care se săvâ rş e ş te într-un an um it loc ş i
Într-o anumită perioadă de timp, prin intermediul unui anumit mijloc sau unei
anu m ite metode. De asemenea, în conţinutu l acesteia su nt incluse urmările
prejudiciabil e care s-a u produs or i s-ar fi putut pro duce ca rezultat al săvârşirii
faptei. Anume semnele ce caracterizează latura exterioară a comportamentului
persoanei determină con ţ i nut ul laturii obiective a infracţiunii . Acest compor-
tament trebuie s ă fie în primul rând pr ejudiciabil. În alin. (1) al art. 14 din CI' al
RM, legiuitorul determină un asemenea comportament drept o faptă prejudi-
ciabilă, prevăzută de legea pen al ă şi pa sibil ă de ped e ap s ă penal ă.
Un eori, legea car acter izea ză fapta prejudiciabilă cu anumite cerinţe esen-
ţiale , a că ror îndeplinire determină chiar exi stenţa ei. Dintre acestea pot fi
amintite: condiţiile de timp, de loc , mijloacele ori metodele ce se cer pentru
e xis tenţ a unor anumite infractiuni. Astfel, pentru infracţiunile calificate de
fur t, jaf, t âlh ări e , pr evăzute de pct. b) d in ali n. (2); pct. a) din alin . (3) ale
art. 186 d in CI' al RM; pct. d) din alin. (2), pct. a) din alin. (3) ale art. 187;
ar t. 188 din CI' al RM; se cere ca faptele respe ctive să fie să vâ rş ite prin pătrun­
dere în Î ncă p e re, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, sau În timpul
unei calamităţi. Codul penal utilizează o serie de expresii pentru desemnarea
cer i nţei de timp, printre care am intim: "în perioada interzis ă" (art. 233 din CI'
al RM); "pe timp de r ăzb oi" (pct. e) d in alin. (2) al art. 355 din Cl' al RM).
Alteori, legea impune anu m ite mijloace pentru existenţa faptei prejudicia-
1
bile ca semn al laturii obiect ive a infractiunii. Astfel, infracţiunile prevăzute
de pct. c) din alin. (2) al art. 278 din Cl' al RM implic ă săvâr şirea acţiunii cu
aplicarea ar m elor de foc sau a s ubs t a nţ elo r explozive, iar În ca zul art. 234 din
I fracţiunii, legiferate în dispoziţiile articolelor din Partea specială a CP,
I
1
157
C a p i t o l ll l V I II
CI' al RM săv â rş i re a fapt ei cu utilizarea substa nţelor exploz ive şi o trăvitoare
sau a altor m ijloa ce de nimicire în ma s ă a faun ei. . . "
Săvâ rş i rea infracţiunii prin anu m ite metode const ituie o c a racte r ist ică
de ba ză a infracţiunilor prevăzute la pct. f) din alin. (2) al art. 280 din CP al
RM (cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea p erso anei~;
la pct. b), alin. (2) al ar t. 285 d in CP al RM (acţiuni Însoţite de pog romun,
d istrugeri. in cendieri) etc . . . ." "
O faptă este prejudiciabil ă numai atunci când provo acă apariţia unel.va~a~
m ă r i materiale sau periclitarea un ei va lori sociale, a d i că pr oducerea unei stan
de pericol ce ameninţă o anumită valoare socială . D eten~inând văt~marea
materială cauzată prin săvârşirea fapt ei prejudiciabile, teona dreptului penal
folosest e notiunea de "urmare prejudiciabiIă". Iar pentru existenţa legăturii
dint re' fapta ~ăvârşită şi urmarea prejudiciabilă şi stabilirea dependenţ~i di~tre
aceste notiuni î n literatura d e specialitate se foloseşte te rmenul legatura de
cauz alit ate sau raportul cauzal. Ambele sem ne - urmarea prejudiciabilă şi
legătura cauzală - se referă la latura obiectivă a in fracţiunii.
Astfel latura obiectivă a infracţiunii se ca racterizează printr-un grup de
sem ne ce determină asp ectul exterior al comportamentului persoanei. Cer-
cet ar ea laturii obi ective a infracţiunii se face prin examinarea sem nelor sale
com pone nte, recunoscute în doctrina penală ca fiind: a) fapta prejudiciabilă;
b) urmarea prejudiciabilă; c) legătura de cau zalitate dintre faptă şi urmarea
prejudiciabilă; d) locul, timpul, metoda ş i mijlocul com iterii faptei . .
Latura obie c t ivă este una d intre cele patru elemente ale componenţei
infractiunii. An alizând dispoziţiile normelor din Partea specială a Codului
penal,' observăm că numai unul dintre semnele obiective enumerate anterior
caracterizează absolut toate componenţele infracţiunilor. Acest semn este fap-
ta prejudiciabilă (elementul material). Toate celelalte semne se întâh:esc n~l1nai
în unele componenţe concrete. Urmarea prejudiciabilă şi, respectiv, legatura
cauzală sunt sem ne ce caracterizează toate componenţele materiale de infrac-
tiune, iar locul, timpul, metoda şi mi jlocul se întâlnesc comparativ m ai rar în
de scrierea componenţelor infracţiunilor în Partea specială a Codului penal.
Pornind de la aceasta, în dreptul penal toate semnele laturii obiective a infrac-
tiunii se clasifică în două grupe: princip ale şi facultat ive.
, Din prima cate gorie face parte numai fapta prejudiciabilă. Toate celelalte
semne urmând a fi incluse în cea de a doua grupă.
Rezumând cele menţionate, putem formula un şir de dispoziţii finale:
1. Este ab solut necesar ca latura obiectivă să fie examinată nu numai ca o
totalitate de semne obiective abstracte, facultative ale componenţei in-
 158
DREPT P E N A L. PARTEA GENERALĂ
ci şi ca unul dintre elem entele princip ale ale in fracţiunii în calita te de
fen omen prejudiciab il real.
2. Fiind unul dintre elementele comp onenţei infracţiunii, latura o b iectivă
se afl ă într-o unitate indivizibilă cu celelalte elemente de bază _ obiec-
tul, subiectul şi latura s ubie ctivă .
3. Determinarea corectă a laturii o biective a compon entei infractiunii
reprezint~ o premisă abso lut necesară a temeiului răsp~mderii p~nale
(ar t. 51 din CP al RM ).
4. Procesul calificării in fracţiunii începe cu determinar ea corespunderii
exacte an ume a sem nelor laturii obiective care se conţin în disp ozitiile
n.on~elor :ăI:ţi i sp eciale a Codului penal cu sem n ele faptei prejl;d i-
ciab ile s ă vâ rş ite, Latura obiectivă con stituie un eleme nt necesar, obli-
gatoriu al componenţei infracţiunii, care reprezintă temeiul juridic al
ră spunderii pen ale .
5. Sem ne le laturii obie ctive a infracţiunii fiind reg lemen tate de oseb it de
co mplex în legea pen ală, de vin, de cele m ai de se ori, crite rii de delimita-
re a compon enţelo r de infracţiune adiac en te, care se deo seb esc numai
printr-un singur sem n ce le caracterizează (de ex.: furtul (ar t. 186 din
CP al RM) şi jaful (art . 187 din CP al RM».
6. DU?ă .aceleaşi temeiur i, latura obiectivă constituie cri ter iu l care p ermite
~elllTIltarea comp ortam entului cr im in al de celnecriminal, şi anume a
Infrecţluntlor de delictele administrat ive sau disciplinare.
7. Anume în funcţi e de sem nele laturii obiective se stabileşte gra d ul si
caracterul prejudiciabil al in fracţiunii. As tfel acestea sun t luate în se;-
mă la sta bilirea catego riei şi a termen ului pe dep sei p entru infrac tiunea
s ăv ârşită , ' Acţiunea re prezi ntă
Secţiunea a II-a. FAPTA - ACŢIUNEA SAU INACŢIUNEA
PREJUDICIA BILA
. Fap ta materială reprezintă sem n ul princip al al latur ii obiective şi constă
d in ac tul de condu ită inter zis. î n lip sa sem n ului m ate ri al , infracti u nea nici nu
p~ate exist a, d reptul penal m odern in te rzicând sancţionarea si:n plei in ten tii
vinovate, conform principiului "cogitationis poena m nemo patitur", unul di n-
tre cele m ai se m n ifica tive princip ii i nst i t uţiona le.
. F~ră o activita te exterioară nu poate exista infrac ţiune. N um ai o acţiune
(i nac ţ iu n e) p oate at inge una dintre valorile arătate în alin. (1) al art. 2 din CP
Capi t o l u l V I II 159
al RM ş i p roduce urm ări per icul oase. Deci orice i nfracţiune reprezintă o faptă ,
o ac tiv ita te m at e r ială care se manifes tă su b forma de a c ţ iune sa u ina cţiu ne .
Activitat ea fiz ică ce const it uie sem n u l ma te r ial al laturi i obiective a in-
fra cţiunii este desem nat ă de legiuitor printr-un cuvânt sau printr-o expresie
de nu mite "verbum regens". În cup r in su l d i sp o ziţiei de incrim in are ac e a st ă
ac tiv ita te m a te r i al ă este d e se mnat ă sintetic fie pr int r- u n cu vâ nt (de exe mplu :
"a mor u l" - ali n . (1) a l a r t. 145 d in CP al RM, " r ăp i re a" - ali n. (1) al ar t. 164 d in
CP al RM ; "trans po r tarea" - art. 294 d in CP al RM ), fie printr-o exp resie (de
exemplu : "pătr u n de rea sau r ăm ân ere a ile gală în domiciliul sa u în re ş edi nţ a
unei pe rsoa ne" - a li n. (1) al a r t. 179 din CP al RM; "activ ităţ i le ilegale sa u în-
călca rea re gul ilo r sta bilite" - alin . (I) al art. 224 d in CP al RM etc.) .
Fapt a penală se poate realiza prin acte materiale, ca în cazu l celor m ai
multe infracţiuni (vătămare, co ns t r ân gere, sus tr agere, di strugere), prin scris,
ca în cazu l infracti un ii de prescr ier e ilegal ă a prepa ratelo r n ar cot ice sau ps iho -
t ro pe (a r t. 218 d in CP a l RM ); de fals în acte pu blice (art. 332 din CP al RM )
sau prin cuvinte, ca în cazul ca lom n ier ii (art. 304 d in CP al RM ), al insulte i
(ar t. 366 d in C P al RM ), al a meni n ţă ri i (ar t. 367 d in CP al RM).
în u n ele cazur i, ac tu l ilicit poate fi real izat în m ai m ulte mo dal ităţ i, cu m
es te ca zu l ca lo m nieri i jud ec ătorului, a persoanei ca re efect uează urm ă r i rea
p en a l ă ori contribui e la î n făp tui rea justiţ iei (ar t. 30 4 d in CP al RM ), ca re se
p oate realiza prin cuvinte sau sc riere. Au torul se poate folosi de forţa pro pr ie,
de co r puri tăi o a s e , de o energi e s t r ă i n ă ani m a t ă sau neanim a t ă'.
înt rucâ t semnul material al infracti unii constă înt r-o acţiu ne sau in a cţiu­
ne, se im pu ne să l ămurim sensul jur id ic al aces tor n oţ iun i ş i să le d el imit ăm de
a lte n o ţiun i cu care su nt uneor i confu ndate ("ac t", "fap tă") .
o compo rta re p o z it iv ă , o condu ită a făptuitorului p rin
ca re se face ceva d e natură să pro ducă o schi mba re în sfera relaţ i i lor socia le'
(acţ i u nea de sus tragere, (art. 186, 187 din CP a l RM), de im pu r ificare, o trăvi re,
in fectare (art, 227 din CP al RM ) etc.). Acţiunea i nfracţio na lă este aceea pr in
ca re se face ceva ce nu trebuie fă c ut , ce este interzis printr- o normă de co n d u i-
t ă p roh ib i t ivă ; ea re alizează înc ălc area unei int erdicţii şi re prezintă o ac ţiun e
i lici tă '. Ce le mai multe infracţiu n i se com it prin acţi une. Ea poate să const ea
într-un si ng ur ac t sa u în m a i m ulte act e, fă ră ca prin acest mod de rea lizare
M. Zoly neak, M. Michinici, Drept penal. Partea ge ne ra lă , Iaş i , Fund aţi a "Chemarea",
1999, p. 123.
Idem, op. cit., p. 123.
O. Stoica, Premise filosofica-juridice ale teoriei unit ăţ ii ş i p l u ra li t ă ţi i de injractiuni. Stu -
dia universitaria, Universitatea Babes-Bolyai, 1973, p. 98.
160 DREPT PENAL. PA RTEA G ENE RALĂ
să- ş i piard ă unitatea infracţională. Astfel, infracţiunea de vătămare se poate
realiza printr-o singură l ovitură aplic ată victimei sau prin multiple lovi turi.
În general, acţiunea diferă în funcţi e de obiectul infracţiunii spre car e este
îndreptată, deoarece un anumit obiect nu poate fi lezat, sub diversele lui asp ec-
te, prin orice ac ţ iu ne (de p ild ă , viaţa nu p oate fi lezat ă prin cuvinte). Un eori
î n s ă, obiecte ale unor infracţiuni diferite pot fi leza te prin acelaşi tip de ac ţiu ne
(de exemplu, prin lovire se poate văt ăma integritatea co r p or a l ă sa u să nă t at e a,
poate fi om orâtă o persoan ă sau po ate fi di strus sau deteri orat un bun).
În conţinutul anumitor infracţiuni, legiuitorul poate prevedea una sau
mai multe ac ţ iu n i sau in acţiuni care p ot forma alternativ actul de conduită
interzis al aceleiaşi infracţiuni (c omp o n e nţe alternative). În astfel de cazuri,
latura obiectivă se consid eră realizat ă su ficient chiar prin îndeplinirea unei
singure acţiuni sau inacţiuni dintre cele incriminate, cumularea mai multora
nefiind de natură a atrage incidenţa concursului de in fr acţiuni (art. 292, 360,
361 din C P al RM).
O s it u aţ ie specifi c ă o pre zintă in fr acţiunile complexe, unde act ul ilic it
are un caracter complex, fiind alcătuit d in dou ă acţiun i (t â lhă r ia) , În ip oteza
infracţiunilor complexe, latura obiectivă se re alize a z ă numai prin s ăvârşirea
a m belor acţiuni reunite, tentativa fiind pos ibilă însă prin Începerea executării
uneia dintre ele, dar în scopul săvârşirii ş i a celeilalte.
Noţiunea de acţiune nu trebuie confundată cu aceea de act. Actul este o
mişcare materială, o operaţie materială care intră în compunerea acţiunii, este
un fragment, o parte a acţiuni i '. De regul ă , actele ce compun acţiunea nu se
aseam ănă între ele şi nu su nt descrise în textul de incriminare, fiind presu-
puse impl icit de însăşi n atura faptei s ă v ârş it e , nu prezint ă un interes jurid ic
deosebit, luându-se în vedere doar la individualizarea ped epsei (de exemplu,
cu scopul de a omorî o pers oan ă, făptuitorul procură o a r mă, cartuşe, încarc ă
arma şi , înd reptâ nd -o în direcţia presupusei victime, apa s ă pe trăgaci) .
La fel, noţiunea de acţiune - semn al laturii obiective - nu trebuie confun-
dată nici cu noţiunea de fapt, care include, pe lângă acţiunea sau inacţiunea
prevăzută, şi rezultatul (consecinţa) ace steia. Fapta se identifică, aşadar, cu
latura obiectivă a infracţiunii . Ea este m ai mult decât acţiunea incriminată şi
mai puţin decât infracţiunea, care pr esupune şi un element subiectiv, absent
din conţinutul faptei '.
Gh . Ni st oreanu, V. Dobrin oiu ş. a . , Drept penal. Partea ge nera lă, Bucureşti , Eu ro pa No va,
1999, p. 155.
Idem, p. 156.
Ca p i t o l u l V II I 161
Acţiunea se poate desfăşura în timp, în etape (faze) succesive (de ex .iorno-
rul) sau poate fi de imediată exec uta re (de ex.: prezentarea declaraţiei m inci-
noase de către m artor sau de p artea vătămată, a traducerii sau a interpret ării
incorecte de către traducător sau interpret).
Inactiunea , sub care se mai poate manifest a fapta prejudiciabilă, înseam-
n ă a nu face ceea ce este ordonat de lege. Inacţiunea este legată de o norm ă
onerativ ă , care impune obligaţia de a se face ceva , obligând pe destinatar la
o a n u m i t ă comportare". Prin inacţiune su nt încălcate norme care impun În
m od expres să se fa c ă ceva , s ă se s ă vâ rş e a s c ă anumite acţiuni (de exemplu, să se
aco rde ajutor În cazul neacordării de ajutor unui bolnav; să se acorde ajutorul
m aterial stabilit prin hotărârea instanţei de j ud ec ată în cazul eschivării de la
acordarea ajutorului material p ărinţilor sau soţului).
Deci inacţiunea este o comportare negativă, prin rămânerea în pasivitate,
prin ab ţ i ne re a sau omiterea de a face ceva . In acţiunea, ca mod de compor-
tare, nu capătă sens decât dacă o raportăm la o obligaţie sa u o nevoie de a se
comporta activ, de a face ceva, de a interveni, luând anumite măsuri sau pre-
c auţiuni pentru a preîntâmpin a, a opri sau , dup ă caz, a Înlătur a anumite con-
s ec i n ţe negative pentru societa te. Îndeplinirea obligaţiei înseamnă respect ar ea
prevederilor legii ; ia r neîndeplin irea acesteia, printr-o conduită manifestată
sub formă de in acţiune, în seamn ă încălcarea legii şi, deci, comiterea unei in-
fracţiuni. De pildă, lăsarea în primejdie (art. 163 din CP al RM); eschivarea
de la plata pensiei alim entare sau de la întreţinerea copiilor (art. 202 din CP al
RM) ; neglijenţa În ser viciu (art. 329 din CP al RM) .
În literatura de specialitate infracţiunilesăvârş ite prin inacţiune se cla sifi -
că în infracţiuni exprimate prin inac ţiuni absolute, când făptuitorul în genere
nu- şi execută obligaţiile (ex.: ar t. 203 ; art. 313 din CP al RM) ş i infracţiuni
comise prin inacţ iuni mixte, atu nci când subiectul îşi execută obligaţiile in-
complet, parţial manifestând o atitudine neconştiincioasă faţă de executarea
lor (ex.: art. 329 din CP al RM )'.
Pentru tragerea persoanei la răspundere penală în cazul săvârşirii faptei
prin inacţiune nu este suficientă constatarea existenţei unei obligaţii, a unei în-
datoriri legale de a face ceva. Este absolut nece sar a se stabili faptul că în situaţia
d ată persoana a avut posibilitatea reală de a s ă v â rş i acţiunea cerută de la ea.
M. Zolyneak, M . Mi chinici , op. ci t., p. 123.
YzonoBHoe npa eo POCCUUCKOU C1) e ocp a~uu . 0 6UjaR tJ acmb, nOA pen . B. B. 3Ap aBoMblclloBa ,
Mocxna, IOpI1CT'I> , 1994, c. 133.
 163
162 DREPT PENAL . P A RT E A GEN ERALĂ C ap ilolu l VIII

co rporale de difer it grad, poate fi lezată ci ns tea , lib er tatea şi de mnita te a pe rsoa-
Numai în aceste co n d iţ ii in acţiunea capătă imp ortan ţ ă j ur i d ico - pena lă ş i
p oa te fi examinat ă în ca li ta te de semn principal al laturii obiec t ive a infrac-
nei. In fr act iunile co ntra patrim oniului cauzează un prejudiciu m at er ial, cele
eco nomice 'po t provoca daune materiale agenţ ilor eco nomici şi statulu i etc.
ţiun i i " .
În func ţ ie de semn ul mate ria l al i nfracţi un ii , deosebim infractiuni comisi-
De seor i dispo ziţiile n ormelor Părţii spe ciale a Co d ul u i pen al conţin in -
ve şi inf ractiuni omisive. di cati a referitoa re la urmările ca re tr ebuie să se producă în re ali tat ea obiectivă.
Primele constau în comiter ea unui ac t inter zis de lege, ia r celelalte pr esu-
Pentru aceast a legiuitorul a folos it d iferite noţiuni, diverşi termen i. În unele
art icole, d escriind latura obiec tivă, legiuitorul stab ileşte şi apariţia unor u r-
p u n omite rea unui act pe ca re legea îl ordonă".
Infra c ţiunile comisive se s ă vâ rş es c , de reg u lă , prin acţiu ni . D ar, p ot fi
mări mate riale conc re te, de pildă: vătămarea gravă a integrităţi i corporale sau
s ăvârşit e ş i prin i nacţ iu n i (de ex.: omor u l copilului nou-n ăscut prin lip sirea a sănătăt ii (alin . (2) a l art. 169 din CP al RM ; alin . (3) al a rt. 171 d in CP al
RM; ali~ . (2) al art. 278 din CP a l RM); în proporţii m a ri (alin . (2) al art. 196
aces tu ia de hran ă ori îngrijir e). La fel, infra cţi u n ilor omisive le su nt specifice
din CP al RM ; alin. (2) a l a rt. 236 d in CP al RM; alin. (2) al art, 325 din CP al
inactiunile, dar ele po t fi comise şi prin a cţ iuni (de ex. : ne glij enţa în se rv iciu
s ăvâ r ş it ă p rin ne îndepl ini re sau îndepli n ire ne c o re spunz ăt o a r e a ob ligaţ i i lor
RM); în proporţii deosebit de m a ri (ali n. (3) al a rt. 324 din C P al RM ; ali n. (3)
al art. 352 d in CP al RM ); de cesul per soanei (ali n . (2) al art. 197 din CP al RM ;
de serviciu (ar t. 329 d in CP al RM ).
Aşadar, i nfrac ţi unea com is ivă nu se va co n fu n d a cu a cţiunea , precum n ici
ar t. 216 din CP al RM ; ali n. (1) al ar t . 226 di n CP al RM ).
Partea generală a Co dul u i p en al conţine Ca pitolu l XIII, " Î nţelesul unor
infra cţiun ea o mis ivă , cu i n a cţiunea , ac ţiu nea şi in acţ iune a desemnând î ns ă şi
termeni sau expresi i în pre zent ul Cod ", în ca re avem art. 126, " Proporţii de o-
co n du ita um ană .
sebit de m ar i, p roporţii m ari, d au n e clll1siderabi le şi daune esenţiale". Pentru a
ca lifica corect fapta prejudiciabilă ca re a pr ovoc at apariţia unei an umite dau-
Secţiunea a III-a. URMAREA PREJUDICIABILĂ ne, este abs olut nec esar să luăm cunoşti nţă de preved erile aceste i n orme.
Uneori urmarea ca lezare adusă obiec tulu i poate fi şi nematerială, atu nc i câ nd
Urmarea prejudiciabil ă con st ituie a d ou a co mpo nentă a laturii obiective a obiectul constă în tr -o valoare imaterial ă, cu m este de m n itatea persoanei, ca re este
infracţ iu nii . Orice i n fracţi une produce o urmare, un rezultat , care constă în lezată prin infracţiunea de încălcare a inviolabilităţii vieţii personale (ar t. 177 din
lezarea obiec tu lu i sau în cr earea u nei s t ăr i de p eri col pentru aces ta. În aces t CP al RM); de calom n iere a judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea
context, chiar legea p en ală , în art.l 7, 18, definind infracţiunea săvâ rş i tă cu in - penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei (art. 304 d in CP al RM).
tenţ ie ş i din imprudenţă , p reved e că vi novăţi a fă p tuitor ul ui t rebuie raportată U rm ar ea m ai p oate să constea şi într-o stare de p ericol, câ nd, fără a se ad u-
la o anu m i tă ur mare p rejudiciabil ă. ce o at ingere efect ivă obiectului ocrotirii pe nale, se creează o sta re de p er icol,
Urm ar ea p rejudiciabilă este acea m odificare ne gativă a realit ăţii înconj u- de ameninţare pe nt r u acesta". Printre i nfracţiunile ce au ca rezultat o stare d~
răto are p e care fapta s ă v ăr şit ă a produs-o sau este susceptibilă s ă o producă ş i pe rico l po t fi am intite: deturnar ea sau capturarea unei ga rnituri de t re n , a u n ei
care î ş i găseşte ex pres ia în periclitarea, vătă m a re a sau a m en inţarea valor ilor nave aerie ne sau navale (alin . (1) al a rt. 275 d in CP al RM ), pierdere a documen-
so cia le apărate de legea p enală . telor ce conţin se crete de sta t (ali n . (1) al art. 34 5 din CP al RM), tenta tiva de
Analizând Partea spe cia l ă a Co du lu i pena l, obser vă m c ă aceasta con ţine omor (art. 27, 145 din CP al RM).
şi o en um era re a m odific ă rilor cu caracter ne gat iv care pot surveni în urma Teo ria dreptului pe na l clasifică urmă rile p reju diciabile în două catego r ii:
s ăv ârşirii fapte lor de scri se în di sp o ziţiil e normelor pen al e. 1) urmăr i prej udic iabile m ateriale;
.
De p ild ă , ca rezul tat al săvâ rşirii in fr actiunilor contra viet)ii si , să nătătii
. 2) urmări prejudiciabile form ale.
persoanei, l ibertăţii, cin ste i şi de mnit ă ţi i ei, po t surve ni decesul sa u vă tă măr i Urmările mate riale, la rândullor, se îm pa r t în:
a) pat r imoniale (a rt. I9 1; 197; 198 d in CP al RM);
Yeonoenoc npaeo. 06u<aH «acm», n OA. p en , H. 11. Berpona, IO. 11. Jlnnyaoua , Mocxna, b) fizice (art. 146 ; 151; 153 din CP al RM ).
Hoaun IOp l1cT, 1997, c. 205 .
C. Bu la i, Manual de drept penal. Partea ge ne ra lă , B ucureşt i, ALL, 1997, p. 175.
", M . Zo lyne ak, M . Michi nici, op. cii., p. 125,

- - - - - -- - - - - - -
 165
Ca p i t o l u l VI II
161 DREP T PE N A L. PART EA G ENERAL A

ar t. 151 din CP al RM ; divulgarea secretului de stat, soldată cu urmări

Urmăril e formal e se exprimă în: grave - alin. (2) al ar t. 344 din CP al RM etc.);
a) d aune cau zate intereselor persoanei, drepturilor şi libertăţilor acesteia 3) în al tr eilea rând, prezenţa sau absenţa urmărilor preju diciabile în caz ul
(art. 176; 177; 178; 179 d in CP al RM ); în care aceste a nu reprezintă semnul principal sau calific ativ al com-
b) daune cauzate activităţii aparatului de stat ş i organizaţiilor obstesti p onenţei concrete de infracţiune tr ebuie să fie luate în seamă de către
(cap. XIV; XV; XVII ). ' , instanţa judecătorească în procesul individualizării ped ep sei pen ale , la
. Î~ :uncţ~e de car act erul urm ărilor în literatura de specialitate se face di s- stabilirea categoriei şi a termenului aceste ia în calit ate de circumstanţe
tincţie înt re infractiunile formale şi infracţiunile materiale !'. care atenuează sau agravează răspunderea.
~tunci . când
pentru consumarea unei infracţiuni legea cere producerea
l~nU1 an~lInJt rezultat, ne aflăm în prezenţa aşa - nu rn itelor in fractiuni materiale
(~nfracţlUnea de omor există doar atunci când se produce o an~mită urmare Secţiunea a IV-a. LEGĂTURA CAUZALĂ
ŞI anume moarte.a vic~imei). Dacă făptuitorul realizează acţiunea ce constitui~
e~em~~tul ~latenal al infractiunii, iar urmarea nu se produce, fapta urmează a Legătura cauzală dintre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea
fI ,ca~I:Icat.a dr~pt ~e~tati~ă la acea infracţiune (de ex.: autorul trage un foc de acesteia est e o altă compon"entă a laturii obie ctive a infracţiunii. Datorită va-
al ma 111 dll'.ecţ~ a
v ictim ei, cu scopul de a o omorî, dar dă greş). rietăţii condiţiilor şi împrejurărilor în care se pot comite în realitatea obiectivă
A Infl~acţlUl1lle form ale se caracterize a z ă pr in aceea c ă legiuitorul a prevăzut infracţiunile, pr oblema stab ilir ii raportului de cauzalitate în fiec ar e caz con-
111 conţinutul
d . lor fapta , fără să fi inclus si . urmările produse ' acestea, consu- cretcreează în mod practi c serioase dificultăti". De aceea, stabilire a raportului
de cau zalita te şi pr oblemele pe ca re le ridică acesta con stituie unul dintre cele
A

m~n u- se 1~1 mOl~entul re aliz ă,rii fap tei. Cu toate că legea nu c on diţione aiă
e~lst~nţavlo ~ d~ producere a unui anu m it rezultat concret, aceasta nu în se amnă
Cel p~ ll~ s avar şirea lor nu s-ar produce o urmare prejudiciabil ă. Urmarea res -
pectiva const~ tOCl~ai vî n s ta l:e~ de pericol ce se cree ază prin s ăv ăr şirea faptei
p entru .valoal ea SOCIala ocrotit ă de norma pen al ă (alin. (1) al art. 292 din CP al
RM; alin. (1) al art. 317 din CP al RM) .
, D ac ă în c~z~l infracţiunilor form ale s-au produs şi anumite urmări men-
ţionate ,devl~gl~ltor î~ alineatele urm ătoare , atunci infracţiunea formală se
tra~sfol ~la 111 ~nfJ:~cţ .lUne ~lat erial ă cu cons ecinţa agravări i conţinutului de
b a~a al infractiunii ŞI, deci, aplicarea unor pedepse mai aspre făptuitorului
(alin. (2) al art. 292 din CP al RM ).
.. Re~~m~nd cele ve:pus e anter ior, concluzionăm că imp ortanţa urm ărilor
prejudiciabile consta 111 urm ătoar ele:
1) în primul rând, ele devin sem ne obligatorii ale laturii obiective în toate
compon enţele materiale de infracţiune;
2) în al dvoilea râI.ld, anumite urmări, indiferent de tipul componenţei
de ba za ( ~~ten ale sa u formale) , pot fi indicate în lege în calitate de
sem ne califica nte (de pildă : vătămarea intenţionată gravă a integritătii
corp orale sau a sănătăţii, care a provocat decesul victimei - alin. (4) 'a l
mai dificile subiecte ale teoriei dreptului penal şi ale practicii acestuia. Deşi un
asemenea rap ort există în conţinutul oricărei infracţiuni, pr oblema sta b ili rii
importanţă practică numai în cazurile în care , pentru existenţa
ace stuia ar e
infracţiunii, este necesar ca prin acţiunea sau inacţiunea făptuitorului să se
producă un rezultat m aterial, cerut expres de norma de incrim inure", deo ar e-
ce în cazul infracţiunilor formale legătura cauzală rezultă din însăşi săvârşirea
faptei. Rap ortul cau zal dintre acţiune-inacţiune şi urmările prejudiciabile este
un raport obiec tiv, de la cauză la efect, o relaţie de determinare, fiind uneori
uşor de stab ilit (de ex. : mo artea unei persoane este rezultatul unei acţiuni de
împuşca re realizată de către infractor).
Dificultate a stab ili rii legăturii cauzale apare mai ales atunci când pr o-
du cerea urmării prejudiciabile a unei infracţiuni este consecinţa contribuţiei
cauzale, simu lta ne sau suc cesive a mai multe pers oane, la ca re se adaugă şi
existenţa unor condiţii ce pot accelera sau fr âna pr oducerea acesteia. În astfel
de situaţii este necesar să se determine ca re dintre aceste fapt e reprezint ă con-
tribuţii cu legătură de cauzalitate şi, de ci, cau ze ale urmării prejudiciabile ca re
s-a produs şi cele care nu se includ în ace astă categorie. De asemenea este nece-
sară cercetarea tuturor împrejurărilor care au accele rat sau au zădărnicit apa -

12 T. Dim a, op. cit., p. 195.

" C. Bulai, op. cit.• p. 177. 1< V. Dobr inoiu . Gh. Nistor eallll ş . a. , op. cit., p. 161.
 166
DR EP T PE N A L. PART E A GENERALA
Ca p i to l u l VIII 167

riţia urmării şi legătura lor cu contribuţia ori cu contribuţiile umane, pentru a

efect ul ui, i nfluenţ ând în to tdea u na des fă şurarea procesului cau zal. Ea p oa te fi
stabili valoarea cauzală a acestora şi dacă ele sun t sau nu relevante penal.
a n ter ioa ră , co n c omitent ă sau s u bse cve ntă cauze i ( co n d i ţie ant eri oară - sta re
Legătura cauzală presupune cu ne cesit ate doi termeni între ca re se stabi-
b oal ă bătrân eţe concomitentă
leşte ace asta, şi a num e: fenomenul cauză ş i fenom enul efect.
de sa u a victimei; - timp de n oap te, ploaie to-
re nţia lă; p o s te r i o ară - n eprezent are a per soan ei v ă t ămate la m edi c, fap~ c ~ re va
Cauza este fenom enul care determină apariţia unui alt fenomen, iar efec-
t ul, fenomenul determinat, re zultatul. dus la o c o mplicaţ ie a leziunilor su feri te; păr ă sire a spit alului de c ătre VICtI m a,

În dr.e ptul penal legătura cauzală se stabileşte între acţiunea (inacţiunea)

fără av izul medic ului, fapt ca re a dus la ag rava rea leziu n ii)".
În cazu l p a rt ic ipaţie i, acţ i u nea -cauză ap arţ i ne autorului sau coautorilor,
p erso aneI, prevăzută de legea penală şi să v ărşit ă cu vinovăţie, care constitui e
cau za , şi urmarea prejudiciabilă, ca efect al acestei fap te . iar acţ iu n ea -con d iţ ie se exp r i mă în faptele in sti gatorulu i, complicelui, or ga-

Potrivit unui punct de vedere mai vechi expr im at în literatura juridică,

ni zatorului.

legătura de cauzalitate se poate stabili numai între o actiune si rezultat inac- Urmarea p rejudicia bilă t rebu ie să fie un rezultat in evitabil al faptei pre -
jud iciabi le comise (criteriu l inev it abil it ătii). De pild ă , nu, va exi st a l e ~ătură
ţiunea nea vând valoare cauzală. Această concepţie a fost' combătută, sus~inân­
du-se că se pot produce urmări prejudiciabile nu numai prin comiterea unei
cau zală între ac ţiunile conducăto r ului auto care, nerespe ct and pr evedenle Re~
gu la m entu lu i circul aţi ei rutier e, i-a cauz at unui pieton o VătăI~.are c~~·por al.~
acţiuni, ci şi printr-o conduită umană manifestată sub formă de inacţiune. În
m edie si m oar tea acestuia, care a surven it în urma introducerii unei infe cţii
t~at~ cazu rile însă, pentru ca o inacţiune să constituie cau za urmării prejudi-
în proc~sul pansamentului. Într- o asemenea situaţie acţiunile conducăto~ului
ciabile, este necesar ca ea să reprezinte neîndeplinirea unei obligaţii sp eciale
a făptuitorului de a acţiona, în cazul dat inacţiunea sa constituind un gen
au to pre zint ă o cond iţie şi nu o cauză de surven ire a morţii. Legătu ra_ d intre
special de conduit ă ". ac tiunile soferului şi m oartea pi etonului este un rap ort î ntâ mplă tor. Intâm-

J. Moruzi afirmă în acest co ntext că "a evita un efect , cu toate că există o

pl~rea nu' trebuie confundată cu cazul fortuit , de oarece ea est e ~bi~ctivă,
obligaţie juridică de a-l împiedica să aibă loc, est e acelaşi luc ru cu a-l cauza" !' . p et recându-se în pl anul ex is tenţei, al re alit ă ţii, pe când cazul fortuit ţine de l

pr evedere, avâ n d lo c în conş tii nţa perso anei.

Un fenomen-cauză provoacă efectul doar în anumite conditii: o actiun e
Între raportul cau zal şi vi novă ţ ie exi stă o legătură s t râ nsă , deoarece nu-
(i.nacţiune! ar e sem nificaţie penală şi con stituie cau za unei urmă~i prejudicia -
bile nurna; dacă este s ăvârşit ă cu vinovăţie, în un a dintre formele sale. În acest
m ai act iunile (inacţiunile) umane, preced ate ş i în soţite de anu m ite s tăr i de

sens, ~a~ta în. examinarea legăturii cauzale nu trebuie privită izol at de proce-
conştii~ţă sp ecifice şi care au cauzat urmări prevăzute de legea penală vor fi
luate în consid er ar e. Îns ă vi novă ţ ia nu se po ate identifica cu rap ortul cauzal.
sul p~lh~c al ll1fractorului, ci în strânsă legătură cu acesta. O faptă, pentru a
În pra ctică se va st abil i, mai întâi, raportul de cauz alitate dintre aC ţ iu~ea
constitui cauza unei urmări, tr ebui e să o preceadă în timp şi să o determ ine.
~umai r~aliz~nd aceste cerinţe fapta va corespun de categoriei de cauză. O fap- (i nacţiu nea) pre vă zută de legea p en al ă ş i urmare, dup ă care se va exa m ll1~
dac ă ex i stă vinovăţ ie sau nu , iar în ca zul în ca re aceasta lipseşte, fapta nu va fi
ta postenoara producerii urmării prejudiciabile nu p oate fi considerată drept
recuno scut ă ca infracţiune , întrucât rap ortul cau zal, deşi există obiectiv, nu va
c,auză a ace stei consecinţe. O anumită acţiune (inacţiune) prejudiciabilă, pe
l âng ă faptul că trebuie să preceadă urmarea pentru a fi cauză a acesteia, este avea se m n ific aţie p enal ă deoar ece în dreptul penal r ă spunderea a re un carac-

a~s.ol~t .n~cesar să o fi determinat. Fapt a trebuie să genereze urmarea preju-
diciabilă , ll1 sen sul că fără intervenţia acest eia, în anumite conditii con crete
urm are a_nu ~- ar fi produs. Efectul , ca urmare a cauzei, ap are întotdeauna dup;
aceas ta. In hteratura de specia litate se face distincţie între acţiunea-cauză si
acţiunea-condiţie. Cond iţia, în toate cazurile, favorizează doar producere'a
Il ]. Moruzi, Problem a cauzalităţii Î/I dreptul p enal, În Stu dii de dr ept
B u cure şt i, 1933. p. 67.
" C. Bulai, op. cit., p. 183.
ter subiectiv (alin. (2) al art. 51 din CP al RM ).
În aces t context, profesorul român C. Bulai m enţ i onea ză : "Fapta care
con stituie cau za rezultatulu i in fracţion al fiind expres ia voi nţei ş i con ştiinţei
persoanei care a s ă v ârşit-o , pentru a st abili dac ă o fapt ă a ~o ~t sau n~ c a~ză,
tr ebuie să se ex amineze atâ t aspe ctu l fizic, cât ş i aspec tul psihic al leg ăturii de
cauzalitate, deoarece numai existenţ a ambelor laturi constituie dovada le gătu­
rii de ca u zalita te în i n fra c ţiu ne" r7.
şi procedură penală
,
1( , C. Bu lai, C . Mi t rac he în M. Zo lyneak, M. Mic hi n ic, op. cit., p. 130.
I C . Bulai, op. cit., p. 184.

168 D R EP T PENAL. PA RTEA GENERA LA
Pentru determinarea raportului de cau zalitate în s ituaţ ii le co mplicate,
ca rac te riza te prin existenţa m ai multor a cţ iu n i - c o nd iţ i i, în lit er atura de spe -
cia lita te s-a u elab orat m ai multe teorii, ca re p ot fi gr upa te în dou ă curente. Un
curent susţ i ne teza m onist ă , din ca re fac parte teoriile ce s us ţi n că d intre ac-
ţiunile car e au precedat urmarea una s ingură trebuie con siderată drept c auză a
efectului, celelalte ac ţ iun i avâ nd sem n ificaţ ia unor cond iţ i i, iar cel de al doil ea
susţ i ne teza plura listă în pr oblem a c auzalităţii, care include teoriile potrivit
c ă ro ra se admite pluralitatea de cau ze ca re conc u ră la pr oducer ea u rm ării .
Teza monis t ă
cuprinde p ăreri diferite ale autor ilor care au formulat m ai
multe teorii, de ex.:
a) teoria cauzei adecvate (tipice), care s usţ ine ide ea c ă trebuie cons ide rat
drept cauză a unei urmări fen omenul care prin natu ra sa este apt de a
produce un anumit rezultat. Se consideră că o anumită acti vit ate con -
du ce în m od n ormal la un anum it rezult at şi că, deci, fiecare rezultat îsi
are cau za sa firească, adecvată, tipică, de unde apa re şi denumirea dată
acestei teorii. Aşa cum s-a subliniat în literatura j ur id ică, teo ria cauz ei
ad ecvate este criticabilă, ca, de altfel, şi celelalt e teorii m on iste, în tr ucât
reduce antece denţ a cauzală la o singură contribuţ ie uman ă, pe de o p ar -
te, iar pe de altă parte , lasă nerezolvate s ituaţiile, în car e rezultatul este
produs prin acţ iu ni netipice, de ex.: am e ni nţarea unei perso ane bolnave
de inimă îi provo acă acesteia o criză card ia că , ce are drept urmare dece-
sul victime i;
b) teoria cauzei eficiente, potrivit căreia trebuie con side rat dr ept cauză
măriifenomenul care a declanşat procesul gen etic (de gen erare) şi a creat
pentru celelalte condiţ ii aptitudinea de a produce urmare a imediată ;
c) teoria cauzei preponderente, p otrivit căreia tr ebuie considerată
c auză numai energia sa u fenomenul premergător care a contribuit în
mod hotărâtor
la producer ea rezult atului;
d) teoria cauzei proxime susţine, dimpot rivă, că nu p oate fi cauză decât
fen omenul sau ene rgia care a pr eced at nemijlocit urmarea, indiferent
de valoarea sa co ntrib utivă la declanşarea sau sus tin erea cu rsului de .
evenimente ce au dus la acesta. Teoria în cauză îş i găseşte aplicabilitatea
m ai ales în jurisprudenţa en gleză şi cea americană. D eci cauza o con -
stitu ie ultima ene rgie sau fenom enul care a precedat rezultatul. Teoria
d ată este criticabil ă
întrucât în ea nu se ţine sea ma de intensitate a con -
tribuţiei şide interacţiune a tuturor c ondiţiilor necesare care compun
antecedenţa unei urmări prejudiciabil e, valoa rea contributivă a tuturor
condiţiilor necesare dizolvându- se în un a singură, cea de pe urmă.
169
Ca p i t o l u l V III
Teza pluralis tă , în cadrul căreia au fost formulate mai multe teorii, dintre
care cele m ai im portante sunt cons iderate:
a) teoria echivalen ţei condiţiilo r (te ori a condiţ iei sine qua non) are cea m ai
largă răspândire şi a fost formulată pen tru prima dată în 1860 de pen ali stul
ger man Von Buri.
Teo ria respect ivă se întemeiază pe tr ei po stulate esenţiale:
cauza litatea este, de regulă , plural ă;
urmează a fi considerată cauză or ice condiţie premergătoare fără de
care efectul nu s-a r fi pr odus;
to ate con diţiile premergătoare rezult atului ş i fără de car e acesta nu s-a r
fi pr odus au o valo are contributivă egală, ceea ce înseamnă că nu se
p oate stabili o ierarhie sub rap ortul contribuţiei înt re fenomenul-cauză
şi feno menul- condiţi e.
Potrivit acestei teo rii, orice condiţie care poate fi legată de rezultatul produs
trebuie considerată ca fiind o cauză a acestuia, dacă a contribuit - indiferent în
ce măsură _ la producerea lui. Verificar ea dacă o condiţie a fost sau nu cauzală
se face prin procesul eliminării şi, dacă se observă că fără ea rezultatul nu s-ar fi
pr odus, i se atribuie valoare de cauză a procesului genetic. Condiţiile care n~ au
fost necesar e producerii rezultatului sunt elimi na te din antecedenţa cauzală .
Teoria condiţiei sine qua non sau a echivalenţei condiţiilor a fost criticată
de specialiştii în domeniu întrucât nu se face în conţinutul aceste ia dist~ncţia
dintre fenomenul-cauză şi fenomenul-condiţie, punându-se p e acelaşi plan
acte de conduită cu valori contributive esenţial di ferit e. Astfel ea nu perm ite
a ur-
in stituirea unei m etodologii utile pentru a d istinge în cazu l participaţiei fapta
auto r u lu i de cea a complicelu i său, care do ar a contribuit la săvârşirea faptei ,
drept
ech iva lâ nd mecanic cauz ele cu condiţiile, ast fel atrăgând lărgirea cons ide rab i-
lă si neîntemeiată a câ m pulu i răspunderii pen ale şi faţă de perso anele car e, deşi
au' cre at una dintre condiţiile premergătoare rezultatului, val oarea contr ibuti-
vă a aceste ia nefiind esenţială î n declanşarea pr oc esului de determinare ;
b) teoria condiţiei necesare (formulată de cunoscutul penalist ru s A. N. Trainin
sisusti nută în dreptul pen al român de V. Pap ad op oi)" reprezintă, de fapt, o
variantă a teo riei condiţiei sine qua non şi pr opune să fie considerată d rept
cauză a rezultatului orice condiţie necesară pentru producerea acestuia, ţi­
n ăndu-se seama de contribuţia concretă adusă de fiecare condiţie. Condiţia
necesară (cau za) urmează a fi depistată prin izolar ea condiţiilor şi eliminar ea
celor car e, lu ate singular, nu ar fi putut pr oduce rezultatul.
'" V. Papadopol, Principii de drept, Bucureşti, Editura Ştii nţifică, 1958, p. 543.
 170
DRE PT P ENAL. P A RT E A GENE RA LĂ
Acestei teorii i a-a repro şat că nu aduce nimic nou în problema legăturii
de cauz alit ate deo arece post [actum toate cond iţiile par ca necesare după ce
rezultatul s-a produs. Teori a în cauză a mai fost criticată şi pentru faptul că
ş terge deosebirile di ntre cauze şi condiţ ii, p ână la urm ă, cauz a identificân-
du-se cu or icare dintre cond i ţi ile care au permis rezultatul, astfel putând tra ge
la răspundere persoane ale căror acte de conduită, deşi se situează în afar a
procesului de det erminare, au contribuit la condiţionarea acestuia.
Observăm că toate aceste teorii nu sunt în măsură să asigure o reglemen -
tar e completă asupra cauzal ităţii în dreptul pen al.
În ce ne priveşte, susţinem concepţi i le care utili zează termenul de antece-
denţ ă cauzal ă a unei infracţiuni, în această antecedenţă putând fi circumscris e
atât cau zele propriu- zise ce au determinat urmare a prejudiciabilă, cât şi con -
d iţiile care au concurat la aceasta, cărora li se atribuie valoare cauzal ă , astfel
fă cându- se distincţi e între cauze şi condiţii cu valoa re cauzală.
În problema legăturii de cauzalitate teor ia şi practica d reptului penal re-
levă un şir de teze a căror cunoaştere facili tează constata rea justă a rapo rtului
de cauzalita te:
a) în cazul identificării mai multor fapte urmează a se stabili care au rol
de contribuţi i determinante (cauze), ce au generat producerea urmării,
şi care au caracter de ajutor, repre zent ând doar condiţii favorabile în
producerea rezultatului;
b) rap ortul de cauzalitate există şi în situaţia în care urm area pr ejudiciabi-
l ă nu s-a produs imed iat după să v â rş irea faptei, ci după trecerea unui
anum it int erval de timp (o vătămare corp orală gravă, care a provocat
decesul vict imei - alin . (4) al art. 151 din CP al RM sau neglij enţa în
servi ciu, care a pro vocat decesul unei pe rsoane sau alte urmări gra-
ve - alin. (2) al art. 329 din CP al RM);
c) legătura cauzal ă există şi în situaţia în care fapta a provocat o urmare
prejudiciabiIă în comun cu alte împrejurări preexistente, concomi-
tente sau p osterioare, dacă fără intervenţia acţiunii rezultatul nu s-ar
fi produs (de pildă, există infracţiune a de vătămare corp orală gravă a
'.
integritătii corpo rale sau a sănătătii, care a provocat decesul victimei )
prevăzută de alin. (4) al art. 151 din CP al RM, atunci când o persoană a
aplicat o lovitură care prin ea însăşi nu po ate duce la decesul persoanei,
dar care s-a produs pent ru că victima suferea de o boală cronică sau se
afla în star e de ebrietate, sau înt r-o stare de slăbiciune datorită vârstei
sau unei boli etc.).
C u p i t o l u l VIII 171
Secţiunea a V-a. SEMNELE FACULTATIVE ALE LATURII OBIECTIVE
A INFRACŢIUNII
În pr ocesul de stabilire a terneiulu i tr ageri i la ră s pun d ere p e~ al ă .a P~I:SO ~ ­
nei vinovate de co m iterea un ei infracţ iun i ş i de calificare a faptei prejudiciab i-
le organul de urm ărire penal ă s tab ileş te absolut în toate c az ur ~l~ l~ cul, ti~lpul,
mijlocul, metoda şi î m p rej u r ăr il e concrete în care a fost com isa infractiunea.
Acestea sunt pr ezente cu ocazia s ă v âr şir ii un ei i n fracţ i u ni concrete, deoarece
ex istenţ a ei nu poate fi con cepută în afa ra locului ş i a tim pului, iar comiterea
se e fect uea ză Într- un anu m it mod ş i adeseori cu anumite mijloace. În raport
cu componenţa in fracţiun i i , sem nele laturii obiective a ră tate - locul, t imp~l,
metoda, mijloacele, împ rej u ră r i le săvârş irii infr acţiunii - , a lăt ur i de urmăr~le
prejudici abile şi l eg ătura c auz ală, constituie sem ne !aculta~ive ale ~ce s tel a :
Acestea nu se iau în s ea mă pentru a con sidera fapt a ca in fracţiune dec at atunci
când sunt prevăzute în c onţ i nut ul ei legal, cu alte cuvinte, doa .r cazu l în c~re
sunt indicate înt r-o disp oziţie a no rm ei penale concrete ele devin sem ne pnn-
cipa le obligator ii.
Locul comiterii faptei, fiind prevăzut în Partea generală a CP în art. 12,
ca sem n al laturii obiective a infractiunii, est e stabilit nemi jlocit în di spoziţi a
normei penale speciale (de pild ă , frontiera vam al ă a Rep~blici~ Mo~dova - în
t 248 d in CP al RM ; tr an sportul public sau În alte locun publice - 111 art. 288
~:~ CP al RM ; marea liberă sau un alt loc ca re nu este supus jurisdicţiei ni ci
unui stat - în art. 289 din CP al RM etc.).
Un anu m it loc unde a fost comis ă fapta poate mări gradul ei prejudicia-
bil con stituind un sem n cali ficant al acesteia (de ex.: î nc ă lca rea regulilor de
cir~ulatie a substa ntelor, materialel or şi deşeuri lor rad ioactive, bacteriologice
sau tox'ice săvârşite ' În zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zon a unei
ca la mi tăt i naturale - alin. (2) al art. 224 din CP al RM).
Tirn; ul se caracterizează mai întâi de toate printr-o anumită durată,. c~re
se măso ar ă în secunde, minute, ore. Acesta se manifest ă într-un anu m it m-
terval, p erioadă de timp în car e est e s ăv â rşit ă o a nu m it ă faptă sau ar e .loc un
eveni me nt - or a, ziua, lun a, anul. În art. 9 din Parte a generală a Co d ului pen al
se conţ i ne o reglementare ge ne ra lă a timpului s ăvâ rşi r i i fapt~i, ~r~n ~aore . se
Înţelege timpul câ nd a fost săvâ rşită acţ i u nea (inacţ iu nea) pre)UdICl abl~a) lll~
diferent de timpul sur veniri i urmărilo r. Descr iind sem nele ce c ar acte.n~ea,z ~
o infractiune concretă, org anul de urmărire p enală arat ă câ nd a fost s ăvăr şit ă
fapta, car e a fost du rata comiterii ei, ma i ales în cazurile infracţiunilor cOI~ti­
nu i (de ex.: dez ertarea - ar t. 371 din CP al RM ) ş i câ nd a ap ă r ut urmarea preju-
 173
172 DREPT PENAL. PARTEA G ENERALA Capitolul VIII

diciabil ă . Însă ,
pentru calificarea faptei, acestea nu prezintă nici o importanţă. a) ele devin semne principale ale laturii obiective a infracţiunii numai în
Legea penală în vigoare în rare cazuri conţine indicaţia despre un anumit timp situatia în care sunt nemijlocit indicate în dispoziţia normei penale care
al comiterii faptei, atribuindu-i astfel importanţă de semn principal al laturii determină semnele componenţei de bază a infracţiunii (îndeletnicirea
obiective a infracţiunii. De pildă, stabilind răspunderea pentru vânatul ilegal, cu pescuitul, vânatul sau alte exploatări ale apelor se consideră ilegale
legiuitorul indică, pe lângă alte semne ale laturii obiective a infracţiunii, şi atunci când are loc utilizarea substanţelor explozive şi otrăvitoare sau a
perioada interzisă - art. 233 din CP al RM sau timpul de război, ca semn cali- altor mijloace de nimicire în masă a faunei (art. 234 din CP al RM) ;
ficant în alin. (2) al art. 355 din CP al RM. b) există situatii când semnele facultative ale laturii obiective a infracţiunii
De asemenea unele infracţiuni nu se pot comite decât printr-o anumită transformă' componenţa de bază a acesteia în componenţă calificată.
metodă, care constă într-o totalitate de procedee şi moduri, aplicate de făp­ Aceasta se întâmplă atunci când semnele facultative sunt prevăzute în
tuitor în procesul săvârşirii infractiunii. Dacă întreprindem o analiză a Părţii alineatele 2, 3 etc. ale articolului respectiv; în situaţiile date ele se mai
speciale a Codului penal, constatăm că acest semn al laturii obiective a in- numesc semne calificante (cu folosirea unor mijloace tehnice specia-
fracţiunii se întâlneşte frecvent în dispoziţiile normelor penale, de pildă, cu le - alin. (2) al art. 259 din CP al RM; cu aplicarea armelor de foc sau a
aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei (alin . (2) substanţelor explozive - alin. (2) al art. 278 din CP al RM etc.):
al art. 280 din CP al RM); prin ameninţare sau prin alte acte ilegale (alin. (1) c) atunci când semnele facultative ale laturii obiective a in fracţiunii nu
al art. 309 din CP al RM); tortura sau acţiuni care înjosesc demnitatea părţii sunt prevăzute într-o dispoziţie penală în calitate de semne princip~le
vătămate (alin. (2) al art. 328 din CP al RM); automutilarea sau simularea sau calificante, importanţa lor este determinată de faptul că în cazunle
unei boli (alin. (2) al art. 353 din CP al RM). Uneori metoda comiterii faptei respective acestea urmează să fie examinate în calitate de c.Îl:c~mstanţe
constituie criteriul ce delimitează infracţiunile asemănătoare după alte semne care atenuează sau agravează răspunderea în procesul stabilirii catego-
caracteristice. Aşa, de exemplu, după metoda s ăv ărşirii deosebim furtul (su- riei şi a termenului pedepsei pentru infracţiuneasăvârşită .
stragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane) de jaf (sustragerea deschisă a
bunurilor altei persoane)".
Mijlocul şi instrumentul comiterii infracţiunii reprezintă obiectele mate-
riale cu ajutorul cărora este săv âr şită fapta prejudiciabilă. De cele mai dese ori
acestea sunt armele, diferite obiecte aplicate în calitate de arme, documente
oficiale etc.
În literatura de specialitate se face pe bună dreptate distincţie între mij-
locul comiterii infracţiunii şi obiectul material al infracţiunii. Astfel, un
document oficial folosit în cazul infracţiunii de escrocherie (art. 190 din CP
al RM) reprezintă mijlocul comiterii faptei, iar în cazul infracţiunii de fals în
acte publice (art, 332 din CP al RM) documentul oficial constituie obiectul
material al infracţiunii.
Împrejurările săvârşirii faptei reprezintă situaţia , circumstanţele, condiţii­
le în care a fost comisă infracţiunea, de pildă, omorul s ăv ărşit în stare de afect
(art. 146 din CP al RM); declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea
incorectă (alin . (2) al art. 312 din CP al RM); constrângerea de a face declaraţii
mincinoase, concluzii false sau traduceri incorecte ori de a se eschiva de la
aceste obligaţii (alin. (2) al art. 314 din CP al RM). Rezumând cele menţionate,
concluzionăm că semnele facultative ale laturii obiective a infracţiunii prezin-
tă importanţă ţinând seama de următoarele aspecte:

Capitolul IX
SUBIECTUL INFRACŢIUNII
Sectiunea 1. NOTIUNEA SI TIPURILE SUBIECTELOR INFRACTIUNII
J J J J
Într-o accepţiune mai simplă, sub iect al infracţiunii este cel ce a comis in -
fracţiune a. În s ă apare întrebarea: cine poate comite o infracţiu ne ? Un răspuns
univoc la această întrebare încă nu a fost d at în doctrina juridice-penal ă,
ca re c auză ş i discuţiil e cu privire la con stituirea altor subiecte, pe lân gă cel
tradiţional şi indiscutabil - persoana fizic ă, în particular cea a entităţilor co -
lective, adică a persoanelor juridice - , sun t dintre cele mai actuale.
Istoria dreptului penal cunoa şte ş i cazuri de pedepsire a an im alelo r, in-
sectelor, ş i chiar a obiectelor neînsufleţite, pentru "com iterea" diferitelor cri-
me. Unii autori relatează faptul c ă în 1553, în Rusi a un clop ot bi sericesc a fost
condamnat pentru infracţiune contra statu lu i - "chema rea" oamenilor Ia ră s­
c oală - şi pedepsit prin biciuire ş i exilat în Siberia' . Până la fo rmarea dreptului
pen al modern (s fâ rşit u l secolului XVIII - secolul XIX) ş i al i enaţii mintali er au
supuşi pedepselor penale.
Toate ace ste sol u ţ i i extreme, ca re nu pot fi acceptate de căt re ştiinţa drep-
tului penal modern, se datoresc in suficienţei sa u chiar lipsei unei ab ordă r i a
problemei subiectului infractiunii din punct de vedere conceptu al.
Autorul ger m an Rumelin afir m a că în primul rând este necesar a determi-
n a conceptul sup er ior conform căruia trebuie aliniate diversele fenomene ce se
consideră subiecte de d rept. Cu alte cu vinte. conceptul su per ior este subiect ul
de drept, în cazul nostru - al dreptului penal, m ai exact - al infractiunii , ş i răs­
punsul la înt rebarea dacă persoana j u r id ic ă este su biect al infracţiunii depinde
de fapt u l ce punem la ba za n oţiunii de subiect. Lipsa unei as em en ea n oţiuni
legislative, precum şi preocuparea doctrinarilor de ace ast ă problemă într-un
mod preconceptuaI, a nterior teoriei imputabilităţ ii, au generat o identific are
totală a subiectului infracţiunii cu persoana fizică .
Penalistul german G. Iakobs susţine că determinarea subiectului în
sistem ul pe n al nu se face exclusiv din punct de vedere naturalist, ci avâ nd
importanţă ş i determinarea c alitativă a subiectului imputării. Ace sta nu tre-
buie să posede exclusiv caracteristicile unei persoane fizic e (raţiune ş i corp),
A. Ha y jaon , YZOl1 08/iOe npa 60. 061qaR 'w crnb , BEK, Moc xna, 1997, c. 180.
175
Ca p i t o l u l \X
ci p oate pose da şi alte calităţi, cum ar fi detin erea de statut ş i organe, trăsături
proprii unei persoane jur id ice. Prin urmare, ai ci trebu ie să se plece de Ia con -
ceptele so ciale corespunzătoare, adică de la un sub iect dotat cu calităţi sociale
(persoană), lu ând în consideraţie ca d rul de obligaţiuni ce-i revin (competenţa)
si norma soc ială . În ac est context, a fi subiect înseamnă a exercita un rol, nu însă a
fi expresia subiectivă a purtătorului calităţii de sub iect. Este vorba, după cum susţi­
ne [akobs, de reprezentarea unei competenţe conc eput e din punct de vedere social.
Dreptul penal actual este bazat pe preceptul su biect ulu i individual, model
ca re nu p oate soluţiona conflictul dint re scopurile polit icii penale şi do gmatica
din cu privire la conceptele acţiunii (inacţiunii) , vinovăţiei, precum şi pedeps~i~e­
nale, care au fost elab ora te pornindu- se de la ideea in d ividu lu i şi a insuşirilor
acestu ia. Ca subiect al infracţiunii, individul a m arcat conceptele dogmatice
ale teoriei delictului şi, în consecinţă, un concept de acţiune (inacţiune) şi vi-
novătie, adevărat numai pentru capacităţile acestuia. În consecinţă, răspunde­
rea penal ă a persoanelor juridice a fost negată mereu, deoarece analiza acesteia
a fost abordată pe b aza categoriilor dogmatice de acţiune şi vi novă ţ ie, stră i ne
con ceptu lu i de perso ană j ur i d ică .
Pentru G . [akobs, punctul de plecare al dreptului penal nu îl reprezintă
actiunile î n sen s naturali stic, ci su biectele răspunderii, care su n t sisteme com-
p~se din psihic şi corp, atunci când este vorba de p ersoane fizic e,.sau din stat~:
şi or gane - în cazul pe rso anelor juridice, a căror excluder e din a n a răspunderu
nu poate fi justificată ab solut cu n imic, deoarece am bele sistem e su nt perfect
capabile de a produce re zultate. Această capacitate se exprimă prin pris~a.f~p~
telor rel evante pentru dreptul penal, care pot emana at ât de la o persoan a fizic ă
(com p or ta m ent uman), cât şi de la o persoan ă juridică (acordul u~ui o~gal:).
În acest contex t, actele orga nelor persoanei juridice se convertesc 111 actiunile
proprii persoanei juridice. .., .
În această ordine de idei, apli când principiile inspiratoru Ş I re gulile gene-
rale ale co autor atului şi autora t u lu i mediat , s-a afirmat cap acitatea de acţiune
a p erso anelor juridice. Aceste entităţi sunt destinatari ai normelor !uridice ~~
ba za faptului că pot produce efecte, prevăzute de normele respective; de a ici
rezultă că ele pot fi autori de infracţ iun i, adică pot realiza "acţiuni" (contracte:
înţelegeri, acorduri), care se conturează prin prisma aCţiuni~or .orga nelo r ş~
reprezenta nţilor acestora, d ar care su nt, în acelaşi timp, ş i actiunile p er so anei
juridice (la fel ca şi coautorul şi auto rul medi at, răspund pentru act~le lor ~ro­
prii, ch iar dacă ace stea se realizează tot al sau ~arţial p,~in i~lterm~dlUl a~tUl~~:,
Cu toate că autorii C odului au intitulat articolul> Subiectul infract IUnIl ,
după exem plul C od ulu i penal din 1961, ei totuşi nu d au o definiţie a .subiec~u­
lui , ci fac o simplă enu mera re a persoanelor care pot fi su biecte ale infractiu-
176 DR EPT P EN A L. PA RT E A
nii; cu alte cuvinte, pur şi simplu numesc persoana fizică şi persoana juridică.
Acest fapt lasă în continuare deschisă problema subiectu lu i pentru dezbateri
doctrinare ş i soluţii j uri spr ude n ţ i ale noi, problemă care a devenit si mai actua-
lă odată cu adoptarea noului Cod penal.
Astfel, în acest moment putem conchide că subiect al infr actiunii este recu-
noscută persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală şi care, graţie
faptulu ~ că posedă toate semnele prevăzute de lege pentru a ceastă categorie de
subiect, este pasibilă de răspundere p enală .
Secţiunea a II-a. PERSOANA FIZICĂ - SUBIECT AL INFRACŢIUNII
§1.Vârsta - condiţie a răspunderii penale
Pe lângă responsabilitate, vârsta este unul dintre semnele persoanei fizice
pentru a putea fi privită în calitate de subiect al in fracţiunii (alin. (1 ) al art. 21
din CP al RM). Problema vâr stei de Ia care persoana dobândeşte capacitate
penală est e soluţ i onată în mod diferit în diverse jurisdicţii. Vârsta ire sponsabi-
lităţii penale depline, adică p ână Ia care se exclude orice posibilitate de tragere
Ia răspundere a persoanei pentru comiterea vreunei infracţiuni, diferă mult
de la ţară la ţară şi variază, în general, între 7 ani (în India ş i Elveţia, 13 ani în
Franţa, o poziţie intermediară fiind ocupată de Germania, Rusia, Republica
Moldova - 14 ani) şi 15 ani (în Suedia, Danemarca şi Polonia)".
Se di sting 3 criterii care se utilizează în diferite legislaţii pentru stabilirea
v ârstei răspunderii penale: biologic - persoana devine automat penalmente
responsabilă odată cu atingerea unei anumite vârste ; intelectual - făptuitorul
este responsabil dacă se demon strează c ă a comis fapta cu discernământ, altfel
sp us perso ana trebuie s ă atingă un anumit nivel de maturitate psihologică ş i
fi zică; mixt - ce con stă în combinaţia primelor două criterii.
Diversitatea s oluţiilor ad optate în aborda rea problemei date în diferite
state ale lumii denotă complexitatea acesteia, care este de natură interdiscipli-
nară. Astfel, cercetările din domeniul psihologiei, pedagogiei, precum ş i alte
ş t i i nţe sus ţ i n faptul că odată cu atingerea vâ rstei de 12-13 ani minorul este în
stare să- şi aprecieze conştient comportamentul s ău, să prevadă consecinţele
lui , iar în legătură cu aceasta ş i să aleagă varianta care-i convine mai mult, care
corespunde intereselor sale.
Pentru un st ud iu co mparativa se vedea: V. Gros u, Vârsta ră sp u n deri i penale a persoanei
ÎII pe rspectivă compa rativă . Ana lele ş tii n ţifi ce ale USM, Seria « Ş t ii n ţ e sociouma n istice »,
va l. 1, 2004 , p. 256-259.
G E N ERALĂ C a p it o lu l I X 177
Standardele internaţionale şi garanţiile minrme pentru justiţia penală
j uve n il ă
su nt stabilite în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului,
în al cărei art. 40 este consemnat c ă statele vor stabili o vârstă minim ă sub
care copiii vor fi prezumaţi
nea vând capacitatea de a viol a legea penală. De şi
convenţia respectivă nu stabileşte expres vâr sta concretă minimă care ar
duce la dobândirea capacităţ ii penale, Comitetul ONU responsabil de mo-
nitorizarea conformării cu cerinţele convenţiei a criticat jurisdicţiile în care
vârsta minimă a răspunderii penale este de 12 a n i sau inferioară acesteia. Un
alt document de importanţ ă primordi ală în acest domeniu sunt Regulile de
Ia Beijing - Regulile standard minim e ale ONU pentru administrarea justiţiei
juvenile'. Putem spune că aceste recomandări ale organismelor internaţionale
cu privire la standardele minime în privinţa limitei inferioare a v ârstei de la
care survine răspundereapenală sunt, în general, respectate de către legislaţia
penală a Republicii Moldova.
Astfel, vârsta minimă a răspunderii penale nu trebuie să fie inferioară v âr-
stei când persoana capătă anumite cunoştinţe, inclusiv în domeniul dreptului,
experienţă de viaţă , ajunge Ia un ni vel de maturitate necesar pentru a se putea
conforma cu prescripţiile legii penale.
în continuare, menţionăm faptul că Codul penal din 2002, ca şi cel CP
anterior, din 1961, a stabilit limita minimă a răspunder ii penale în privinţa
minorilor începând cu vârsta de 14 ani pentru unele infracţiuni, şi ace stea
sunt cazurile când minorul poate să-şi controleze comportamentul, voinţa în-
cep ân d cu primele manifestări ale conduitei criminale.
Urmând această ordine de idei, alin. (1) al art. 21 din CP al RM dispune
că "sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în
momentul s ăv ârşirii infracţiunii, au împlinit vârsta de 16 a n i". Această normă
stabileşte regula generală, con form căreia numai începând cu vârsta de 16 ani
persoana poate fi supusă răspunderii penale. Ca excepţie de Ia ace astă regu-
lă, alin. (2) al art. 21 din CP al RM enumeră cazurile, infractiunile
, concrete ,
pentru săvârşirea cărora individul poate fi tras Ia răspundere penală odată cu
atingerea vârstei de 14 ani: omorul, vătămarea intenţionată gravă sau medie a
In com ent ariile la Regulile de la Beijin g se m enţi on eaz ă c ă "vârsta minim ă a ră spunderii
penale d iferă pe larg graţ ie co n d iţ iilo r istorice sau culturale. Abordarea modernă trebuie
să ia în conside raţie faptul da c ă copilul poate tră i în conf ormitate cu componentele mo-
rale şi psihologice ale răspunderii penal e; aceasta înseamnă da că un copil, în virtutea
discern ămăntului şi înţelegeri i sale individuale, poat e fi tras la răspundere pentru un
comportament esenţialmente anti social. Dacă vârsta ră spunderii penale este fixa tă la
un nivel prea jos sau dacă nu ex is tă o limită minimă de vâ rs t ă , noţiunea răspunderii ar
deveni fără de sens:'

178 DREPT PENAL. PARTEA G ENERALĂ
integrităţii corporale sau a sănătăţii, furtul, jaful, t âlh ăria , huliganismul agra-
vat etc. Această listă de infracţiuni po artă un caracter exhaustiv, legea penală
indicând expres numerele articolelor şi alineatelor, şi ea poate fi completată
doar printr-o modificare a CP.
Legiuitorul a inclus în lista i n fra c ţ i u n i lor care pot fi imputate unei per-
so ane începând cu vârsta de 14 ani faptele de o periculozitate sporită (omor,
t âlh ărie) , precum ş i faptele al că ror pericol so cial este accesibil a fi recepţionat,
în unele cazuri datorită caracterului extrem de răspândit , chi ar şi de la vâ rsta
menţionată (in fracţiuni contra vieţii, s ă n ătăţ i i , patrimoniului) şi care se comit
în mod prioritar de către minori. În listă articolelor respective su nt incluse
doar infracţiunile intenţionate.
Codul penal prevede nişte infracţiuni pentru care ră spunderea p enală
survine, datorită unor condiţii obiective, doar începând cu vârsta de 18 ani:
antrenarea minorilor la act ivitate crim inal ă (art. 208 ), a nt rena rea minorilor la
consumul ilegal de drogu ri (a r t. 209 ) etc. Minorii nu pot fi s ubie cţ i ai infrac-
ţiunii de tragere cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevino-
vate (a r t. 306) - în care subiectul este unul special- judecătorul, ai infracţiunii
de abuz de putere sau de serviciu (ar t. 327) - unde su biect u l este o
cu funcţie de răspundere , ai infracţiunilor militare (capitolul XVIII, Partea
sp ecială a CP) - în care subiect poate fi doar supusul militar, adică încep ând
cu vârst a de 18 ani.
În b aza cel or expuse, o chestiune d intre cele m ai importante, ce urme ază a
fi clarific ată în cazul tragerii la răspundere penal ă a unui minor, este stabilirea
exactă a vârstei sale - anul, luna, ziua de na ştere. În ac est context, conform
Hotărârii Plenului Curţ i i Supreme de Justiţ ie a RM nr. 37 din 12.11.199 7
consideră că persoana a atins o vârst ă anumită nu în ziua naşterii, ci începând
cu ziua următoare", adică începând cu ora 24.00 a zilei următoare. Astfel, dacă
minorul a comis n işte fapte criminale în ziua împlinirii de c ă t re el a 14 sau 16
ani, aceste a nu-i pot fi imputate, răspundere a pen ală pentru ele fiind exclusă.
Vârsta se stabileşte în baza act elor respective - buletin de identitate,
paşaport, adeverinţă de n aştere . În cazul lip sei ac estora, se apelează la alte pro-
be , inclusiv la expertiza medic o-legaI ă. În as tfel de situ aţii conform aceleiaşi
Hotărâri a Plenului Curţ i i Supreme de Justiţie, "la constatarea vârstei de către
expertiza medico-legală, ziua naşterii inculpatului urmează s ă fie considerată
ultima zi a acelui an care este numit de exp erţi, ia r în ca zul constat ării
Hotărâ rea Plenului CSJ a RM nr. 37 din 12.11.1997 cu privire la practica aplic ării de c ă t re
in st an ţ el e judecătore ştia l egi slaţ i ei în ca d ru l exa mi n ări! cau zelo r pr ivind infracţiunile
s ăv â rşite de m in ori, în "C u legere de h otărâr i exp lic ative ", Chiş inău, 2002 , p.263.
179
Capi to l ul I X
prin numărul minim şi m axim de ani, judecata urmează să pornească de la
vârsta minimă a ace stei persoane presupusă de expertiz ă".
Diferitele aspecte abordate ce ţin de reglementarea vârstei minime a
subiec tu lu i infracţiunii, care la rândul său apare şi ca premisă de tragere la
răspundere pen ală a minorului, dezvăluie complexitatea problemei respective ,
care capătă o amprentă specifică în contextul Dreptului penal, spre deosebire
de alte ş t i i nţe, precu m sunt psihiatria, psihologia . pedagogia. D atele ace stor
ş t i i n ţe au generat păreri controver sate, unele susţ i nâ nd ideea majorării vârstei
minime, pe când altele - d in contra - pled ând p entru conservarea pragului
exi stent de vârstă (14 ani î n Republica Moldova şi în m ajoritatea statelor din
sp aţiul post- sovietic) sau diminuarea lui până la 13 an i.
În această ordine de idei , unele legislaţii au ad optat norme în acest
sens, pentru a da un răspuns situaţiilor de posibilă retardare în dezvoltarea
fizică si intelectuală , de so cia liza re suficientă a rninorului, care împiedică
con ştient izarea şi dirijarea deplină a faptelor sale în an u m ite condiţii concrete.
Astfel, CP al Rusiei (alin. 3 al art. 20) stipulează că dacă minorul a atins vârsta
răsp u n de ri i penale, dar În urma retard ării În dezvoltareasa psihică , care nu este
per soan ă lega tă de o dereglare psih ică, nu era capabil în deplină m ăsură să coll ştientizeze
caracterul de f apt şi pericolul social al acţiunilor (inactiunilor} sale sau să le
conducă, el nu poate fi tras la răspundere p enală. În acelaşi sens poate fi citată
şi Legea privind tribunalele pentru minori din Germania".
Astfel, fix area în legea penală a vâr stei de 16 an i, iar în unele cazuri şi de
14 ani, înseamnă că încep ând cu această vârstă minorul este deja un potenţial
subiect al infracţiun ii şi poate fi tras la răspundere penală pentru faptele comi -
1
, "se se de el ce const ituie infracţiuni. Or ace asta încă nu în seamnă că el este privit
ca un m atur în dreptul penal, sta tutul s ău fiind diferit de cel al adulţilor". Că­
l ăuzindu-se de principiul umanismului, Codul penal a instituit un regim mai
blâ nd al răspunderii şi pedepsei penal e câ n d este vorba de perso anele care nu
au atins vârsta de 18 a ni, a l căror nivel de soc ializare, maturitate şi discernă­
m ânt nu poate fi asimilat cu cel al unui adult.
ArI. 3 al acestei legi, referindu-se la m in erii înt re 14 şi 18 ani , pr evede că un tâ n ă r este
vârstei ţienalmente responsabil dacă la momentu l comiterii fupte i, d llp~ l1ivel~d s.ău de d~z~o ltare
m o ra lă şi sp irit ua lă . el este destul de apt a discel'lle rău l pe cnre rl prezint ă fa pta ŞI , iri con-
secinţ ă,a se compor ta.
X. Ul ian o vschi , Ră spu n de rea pena lă il niinotil or II Rev ista naţională de drept , 2002 ,
n r. 3, p. 10 -12 .

180
D R E PT PEN A L. PART EA G E NERALĂ
§2. Responsabilitatea şi iresponsabilitatea
Responsabilitatea este cea de a doua facultate a persoanei fizice pentru a se
putea c.onstitui în ~alitate de subiect al infracţiunii. Codul penal din 2002, spre
deosebire de cel din 1961. defineşte atât responsabilitatea , cât şi iresponsabili-
tatea. Con~orm art. 22 din CP al RM, "responsa bilitatea este sta rea psihologică
a persoaI: eI care. are cap acitatea de a înţelege caracterul prejudiciab il al faptei ,
precun: ~I capacitatea de a-ş i m anifesta voinţa şi a-şi dirija acţiunile". Deci, res-
pons~b~htate~ es~e capacitatea individului de a înţelege corect împrejurările de
f~p~. ŞI, 111 le~atur a cu acestea , de a apre cia însemnătatea faptelor sale, a le putea
di rija con ştient. Definiţia legală a responsabilităţii pune în evidentă două func-
ţii psihice de bază ale omului - conştiinţa şi voinţa -, care determină, inclusiv
în contextul dreptului penal, comportamentul zilnic al oricărui individ.
Având capacitatea de a gândi, omul cu un psihic sănătos e în sta re do ar
să aprecieze cor ect actele sale, ci şi să aleagă cele mai di verse variante de com-
porta~nent, în cor~spundere cu motivele, necesităţile, scopurile şi sarcinile pe
~are ŞI le-a determinat. Mediul, multiplii factori externi şi circumstanţelecare
111fluenţează şi determină comportamentul său, împreună cu procesele interne
care au loc în el, trec me reu prin con ş t i i nţ a sa"
în viz iunea altor aut ori ", resp onsabilitatea, în calitatea sa de semn al sub-
iectului infracţiunii, este starea psihică a persoanei care, ţin ând cont de nive-
lul de dezvoltare, socializare, vârstă şi stare a sănătăţii psihice în momentul
săvârşirii infracţiunii,constă în capacitatea acesteia de a-şi da seama de actiu-
nil e sale şi de a le conduce, iar în legătură cu acea sta, de a fi supusă r ă spundem
penale şi pedepsei.
. Această definiţie pare a fi mai completă deoarece evidenţiază caracterul
mal vast al responsabilităţii în raport iresponsabilitatea, care este o notiune
diametral opusă. Astfel , poate fi recunoscută responsabilă nu doar o persoan ă
sănătoasă psihic, ci şi un individ care suferă de an um ite dereglări psihice, dar
care, cu to ate acestea, i-au permis, în momentul săvârşirii infracţiunii, să-şi
dea seam a de caracterul acţiunilor sale şi să le dirijeze. în acest caz este vor-
ba de tulburări de ordin psihic, care nu înlătură cap acitatea persoanei de a
con ştientiza caracterul faptelor sale şi de a le stăpâ n i.
B. ITaB/l On, Cy6beKm npec myn n euun U YZOllOI3HaJl omeemcmeen uocm» , Ca HKT- ITeTep -
6ypr, 2000, c. 43.
10. AHTOIlJlH. K. b OPOi\MH , Ilţrecmynnocme fi n cuxu necxu e aHOMa llUfI
c. 123-124. ' "
r
C a p ito l u l I X 181 I
I
Responsabilitat ea este premisa neces ar ă pentru con stituir ea subiectulu i I
infrac ţiuni i - persoana fi zică - , precum şi pentru sta bilirea vi novăţiei sale ,
tragerea la r ă spundere penală şi p edeaps ă.
Iresponsabilitat ea a fost şi ea definit ă pentru prima d ată în Codul penal.
Con for m art , 23 din CP al RM, "n u este p as ibil ă de ră spundere penală persoa-
na car e, în timpul s ăv ă rş i r i i unei fapte prejudiciabile , se afla în stare de ires -
ponsabilitate, adic ă nu putea s ă -ş i dea seama de acţiunile ori i nacţ iu n i le sale
ori nu putea să le dirijeze din cau za unei boli psihice cronice, a unei tulburări
psihice tempor ar e sau a alte i stă ri patol ogice".
Ca pacitatea de a înţelege sem n ific aţ ia s o c ială ş i cara cterul de fapt ale
actelo r sale şi, concomitent, de a le dirija conş tient deosebeşte persoan a res-
pons abilă de cea ire sponsabilă. Cu alte cuvinte, ir esponsabilitatea este o stare
maladivă a psihicului uman, care se ca racteri z ează prin dereglarea conştiinţei
şi/sau a vo inţei, care prive az ă persoana de po sibilitatea de a conştient iza rea-
litatea obiectivă - ad ică de a- şi da seama de carac terul faptelor sale ş i de a le
controla. Această stare maladivă a psihicului deregleaz ă funcţia refl ectorie
a crei erului, în urma cărui fapt, de regulă , se pierde capacitatea principală a
conşt i inţei - c on şt i entizarea ').
Deci, pers oana irespons abilă nu este subiect al infracţ iunii şi , după cum
reiese din art. 23 d in CP al RM , nu este p as ibilă de răspundere p enală .
În legisl aţie şi do ctrin ă noţiune a de ir esponsabilitate, de altfel, ca şi cea de
resp on sabilitate , este construită pe ba za co mb i na ţ iei a dou ă criterii: medical
(biolog ic) ş i juridic (psiho logic). Respectiv, pentru a recuno a şte un individ
irespon sabil, instanţa de j ud ecată, ţin ând cont de rezultatele expertizei psi-
hiatrice, tr ebuie s ă stabileas că prezenţa am belor criterii în timpul s ăv ârşirii
infracţiunii.
Cri teriul m edical al ire spon s abilităţi i reprezintă , în art. 23 din CP al RM ,
enumerarea celor trei tipuri de dereglări psihice: 1) boală psihică cron i că;
2) tulburare psihic ă temporară; 3) alt ă stare patologică.
Semnific aţia de bază a criteriului medical este aceea de a cuprinde la ma-
ximum toate formele de manifestă ri maladive ale psihicului uman cunoscute
şt ii nţe i . Criteriul m edical ar ată caracterul maladiv al dereglărilor psihice ale
individului. Din acea sta rezu lt ă că dereglările psihice care nu poartă un ca-
racter maladiv, de exemplu starea de afect - sta re emoţional ă puternică de
ură , frică , ce se dezl ănţuie fu lgeră tor - , nu exclud resp onsabilitat ea. Starea de
Moc xna 1987
P. Mnxeeu, llpo tinescu I3M eWIeM OCln U LI BUHbl LI yZOl lOBHOii Olnl3 emCmOe HHOC nJU, ADTO-
perpepar, c. 13.

182 DR EPT P ENA L. PAR T EA GENERALĂ
afect fiziologic, în care conştiinţa persoanei este restrân să, iar capacitatea de
a stăpâni actele este limitat ă, nu reprezintă o dereglare maladivă a psihicului,
din care cauză nu duce la iresponsabilitate, ci poate doar atenua răspunderea
penală şi pedeapsa (art. 76, 146,156).
Pentru a ne afla în prezenţa criteriului medical, este necesar a constata cel
puţin unul dintre tipurile de dereglări psihice indicate în lege.
Bolile psihice cronice sunt cele care poartă un caracter îndelungat şi sunt
practic incurabile: schizofrenia, epilepsia, psihoza maniacal-depresivăetc. Ele
p ot decurge neîntrerupt sau sub formă de acce se periodice. Cel mai de s întâl-
nite su nt sch izofren ia şi epilepsia. De regulă, ele duc la o schimbare profundă
a personalităţii persoanei.
Tulburările psihice temporare decurg, în comparaţie cu bolile din prima
grupă, o perioadă mai puţin îndelungată şi sun t curabile. În multe cazuri,
aceste tulburări psihice apar pe neaşteptate, în legătură cu o situaţie externă,
tran sforrn ându-se într- o dereglare a conştiinţei. Aceste tulburări pot purta un
caracter episodic, adică pot apărea la persoane care nu suferă de maladii psi-
hice. Acestea sunt: afectul patologic; starea de ebrietate patologică; psihozele
alcoolice etc .
Altă stare patologică presupune o astfel de alterare a psihicului care nu
este cuprins ă de primele d ouă tipuri de deregl ăr i. Aici pot fi incluse unele
forme grave ale psihopatiei, schimbarea psihică a personalit ăţii la s u rdo muţ i
sau orbi, dereglările neuropsihice la n arcomani în timpul abstinenţei etc. Din
aceeaşi grupă de dereglări face parte şi oligofrenia, care este o stare patologică,
caracterizată prin insuficienţa dezvoltării facultăţilor intelective ale individu-
lui. În funcţie de forma şi de nivelul alterării funcţiilor intelective, a activităţii
psihice, se deosebesc trei forme de oligofrenie: debilitatea (cea mai usoar ă si
, ,
mai răspândită formă); imbecilitatea; idiotismul (cea mai gravă formă).
Încadrarea unei dereglări psihice într-o grupă sau alta dintre cele menţio­
nate nu are nici o semnificaţie particulară pentru determinarea ire sponsabili-
t ăţiipersoanei. Şi nici simpla prezenţă a unei boli psihice la persoană încă nu
serve şte drept temei pentru a o recunoa şte irespon sabilă. Concluzia dat ă poate
fi tra să doar at u nci când dereglarea (m a lad ivă) psihică a atins un aşa nivel,
încât a dus la imposibilitatea c onştientizării caracterului de fapt şi a prejudi-
ciabilităţii (pericolului social) fapt elor sau la imposibilitatea de a le dirija. Iar
aici este vorb a de criteriul juridic al ire sponsabilit ăţii.
Constatarea criteriului medical al irespons abilităţii necesită stabilirea
caracterului bolii psihice, ceea ce presupune cunoştinţe profunde de expe r t
în domeniu, motiv d in care, în caz că apar dubii cu privire la integritatea psi-
183
C a p i t o l u l IX
hică a p ersoanei, este necesară numirea unei expertize medico-legale, al c ărei
raport va fi luat în consideraţ ie de c ătre instanţa de judecat ă la recuno aşterea
(i) re sponsabilităţii sub iectulu i.
Or, după cu m am menţionat, sim pla constatare a criteriu lu i medical nu
este s ufic ie n tă pentru recunoaşterea iresponsabilităţii individului. Acesta tre-
buie să fie com pletat de criteriul juridic.
Criteriul juridic (psihologic) constă în incapacit atea persoanei, în momen-
tul săvâ rşi rii infracţiunii, de a constientiza (a-şi da seama, a realiza) caracterul
de fapt şi pericolul social ale comportamentului său (sem nu l intelectiv) şi de
a-l dirija (semnul volitiv) . Pentru recunoaşterea persoanei iresponsabile este
suficientă prezenţa doar a unuia dintre ace ste semne - fie intelectiv, fie voli-
tiv -, cu condiţia ca el să fie determinat de criteriul medical.
Semnul intelectiv înseamnă in capacitatea persoanei de a-şi da sea m a de
actiu n ile ori in actiu n ile sale în timpul săvârşirii infracţiunii,adică imposibili-
tatea, din cauza n~aladiei psihice, de a constientiza caracterul de fapt şi semni-
ficaţia socială a faptei. Dereglarea activităţii normale a psihicului de a judeca
împiedică persoana să ap recieze şi să se orienteze corect în situaţia în care se
a flă; re alitatea obiectivă este percepută de el într-un mod defectuos, calitativ
diferit faţă de un om sănătos psihic.
01', în realitate au loc şi cazuri când individul păstrează posibilitatea de a
gândi, de a conştientiza, dar nu- şi menţine controlul asupra actelor sale, fiin -
du-i afectată sfera volit ivă a psihicului.
Astfel, semnul volitiv al iresponsabilităţii constă în incapacitatea indi-
vidului de a- şi dirija faptele, imposibilitatea de a le stăpân i, de a se abţine
de la comiterea lor, fiind influenţat de anumite obsesii sau impulsuri ire-
zistibile. Astfel de manifestări distructive ale funcţiilor volitive se întâlnesc
în cazul psihasteniei, neurasteniei, di ferit elor forme de piromanie (atracţia
de a p rov oca incend ii), cleptomaniei (atracţia de a comite furturi) , stării de
abstinenţă la narcomani et c. Această categorie de bolnavi mintali, cu toate că
constientizează caracterul actel or lor, nu pot rezista acestor atracţii.
'Astfel, ire sponsabilitate a este vădită doar în ca zul constatării amb elor cri-
terii _ medical şi juridic -, ultimul constituindu-se chiar şi în prezenţa doar a
unuia dintre sem nele sale - intelectiv sau volitiv -, sau a a mbelor.
Ir esp ons abilitatea trebuie evaluată de fiec are dată în raport cu o anumită
faptă sau situaţie. Nimeni nu po at e fi recunoscut ire sponsabil în genere fără a
avea o tangenţă cu cele comise'".
'" H. Kys neuosa, op. cit., p. 275.
 181
DR EPT P ENAL . PARTEA G E N E R A L Ă
Ca p i t o l u l IX 18 5

După cum rezultă din art. 23 din CP al RM , starea de iresponsabilitate a

individului urmează a fi evaluată faţă de "...timpul săvârşirii unei fapte preju-
categoria s ub iecţ ilor să nă to ş i psihic) şi de soluţ io na rea chest iu nii cu privire la

diciabile~' De aici şi situaţia din alin. (2) al art. 23 din CP al RM, care instituie cap acitatea lor delictuală sau a gradului acestei c apacit ăţi delictuale '·'.

un regim diferit persoanelor care au devenit iresponsabile ult erior momentului

săvârşirii infracţiunii. Conform acestei norme, "nu este pasibil ă de pedeapsă §3. Săvârşirea infracţiunii În stare de ebrietate
persoana care, deşi a săvârşit o infracţiune în stare de responsabilitate, înainte
de pronunţarea sentinţei de către instanţa de judecată s-a îmbolnăvit de o boală
Săvâ rsirea in fracţiuni i în sta re de ebrietate a fost ab ordat ă tradiţional în
psihică, care a lipsit -o de po sibilitatea de a-şi da seama de actiunile ori ina ctiu- legislaţia ; i în doctrina autohtonă prin pri sma pro blem aticii responsabi.lităţii
nil e sale sau de a le dirija. Faţă de o asemenea persoană ... po; fi aplicate m ă suri şi iresp onsabil ităţi i de a purta răspundere penală. Lucrurile nu s-.au sclll.mbat

de constrângere cu caracter medical, iar după însănătoşire _ ea poate fi supusă

nici în noua lege penală : ar t. 24, care vizea z ă răspunderea pentru infractiunea
pedepsei " Astfel, sp re deo sebire de p ersoana care a fost iresponsabilă în mo-
s ă v ârsită în sta re de ebriet ate, în cheie regle m e ntă ri l e legii pen ale referitoare la

mentul săvârşirii faptei - ca re în genere nu este pasibilă de răspundere penală _,

subie~tul infracţiunii, urmând preved eril e desp re resp on sabilitatea şi irespon-
individul care a devenit iresponsabil după săvârşirea infracţiunii totuşi poate
sabilitatea individului.

fi supus pedepsei penale în baz a hotărârii instanţei de judecată, dacă în urma

Consumul de alcool sau de s ubsta n ţe nar cotice eu efect puternic constit uie
aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical el s-a însănătosit. un factor care însoţe şte des s ă v ârşire a de in frac ţiuni. Alcoolul, care, datorită

În ultimele decenii, în contextul preocupării savanţilor de proble'ma răs­

accesibilităţii, are o pondere superioară faţ ă de celelalte s ub s ta nţe menţionate

punderii penale a infractorilor cu anomalii psihice, evoluţia Dreptului penal

în lume a fost marcată de tendinţa consacrării unor norme cu referire la
aşa-numita sta re de "respons abilitate limitată" sau "resp ons abilitate diminua-
tă", care se caracterizează prin anumite dereglări ale psihicului, ce nu exclud
responsabilitatea, dar care limitează capacitatea persoanei de autocontrol în
momentul săvârşirii infracţiunii J J. Responsabilitatea limitată este o stare li-
mitrofă în tre respons abilitate şi iresponsabilitate, fiind totusi inclusă de către
mulţi aut ori şi legi penale, de exemplu CP al Rusiei sau cel al Germaniei, în pri-
ma sta re, ceea ce a tr ezit un dezacord din partea alt or aut ori ". Unii autori opi-
nează că responsabilitatea limitată uşurează gradul de vinovăţie al persoanei,
iar alţii sunt de părerea că ea diminuează răspunderea pentru cele comise.
în ceea ce priveşte cauzele comiterii infracţiunilor, afectează sistemul nervos
central, ata când conştiinţa şi voinţa persoane i.
Codul penal al Republicii Mold ova di spune, în art. 24, că "persoana care
a s ăvâr şit o infracţiune în stare de ebrietate, produsă de alco ol sau de alte sub -
sta n te, nu este liberată de răspundere penal ă".
in acest co ntex t, un aspect important care urmează a fi clarificat în cadrul
acestu i articol est e î nţe les u l s tă ri i de ebrietate. Se deosebesc două forme de
ebrietate calitativ diferite - starea de ebrietate fi ziologic ă şi cea patologic ă, pri-
ma fiind cea vi za tă de art. 24, care nu exclude ră spunderea penală .
Starea de ebrietate fiziologică nu exclude caracterul medical al ire spon-
sabilităţii. Această stare sur v ine tr eptat prin consumul conştient de b ăuturi

Această stare, care nu şi-a găsit reglementare în CP din RM , are la bază de- alcoolice. De aceea , resp onsabilitatea nu se exclude atunci când infracţiunea
reglări de ordin psihic, care nu exclud responsabilitatea, dar care, spre deose- este comi să de o p ersoan ă a fl ată în sta re de ebri et ate fiziolo gic ă, d at fiind fap -
bire de ire sponsabilitate, nu sunt stări maladive. Astfel, scopul acestor norme
tul că consumul de astfel de substanţe este con ştient şi ea î şi dă bine sea ma
de starea care poate să survin ă în urma acestui fapt. In stare de ebrietate fi-
privind "responsabilitatea limitată" este de a ţine cont de cele două categorii
de persoane (care nu sun t bolnave psihic, dar care, totodată, nu fac parte din
ziologică recepţ ionarea realit ăţii obiective nu este complet denaturată; al.'e loc
o oarecare dereglare temporară a proceselor psihice, care se poate manifesta
prin frânarea gândirii şi reacţiei, a controlului asupra actelor sale. ~r, înt.r~o
astfel de stare nu se pierde contactul cu realitatea, iar faptele poarta, ca ~ I l1l
II E. l..(bIM6alI, ~2paHlI./eHHaff BMe HffeJ.lOcmb : ollClcyc llO HH ble Bo n pOC I,/ mcop u u u nţiaeonpu, cazul unui om treaz, un caracter m otivat. In practica p sihiatrică, în funcţie de
II Yro lIoBHoe np aso, Ng 1, 200 2, c. 57.
Mel/ lI l1leJ/b HO U IlpaKIIIlIK lI
cantitatea şi de caracterul băuturilor consumate, se dist ing 3 grade de ebrietate
12 10. Kapa, B. et>lIOpJl, ilcu xu'teCl<ue anostanuu; o n u m Yi: OJl OBHO- llp aBO Bo 20 lICCJle OOBaHliff II
An alele ştiinţifice ale Universităţii d e Sta t d in Mold ova , Seria "Ş tiinţe so cio u ma n isticc"
vol, 1, Chişi nă u, C E USM, 2002, p. 208 .212. . ,
" Ibi d em , p. 210,
 186
DREPT PENAL. PARTEA GENERA LĂ
(simplă sau fiziologică): uşoară, medie şi gravă. Cu cât gradul este mai avansat,
cu atât mai mult se reduce atenţia şi reacţia, recepţionarea realităţii obiective,
se reduce activitatea intelectivă, apare o dispoziţie instabilă .
În cazul ebrietăţli fiziologice, indiferent de gradul de ebrietate al persoa-
nei, nu poate fi vorba de prezenţa criteriului medical şi, de regulă, nici a celui
juridic (deoarece nu se pierde total controlul asupra conştiinţei şi stăpânirea
actelor). In consecinţă, persoana care a săv ârşit o faptă În stare de ebrietate
fiziologică de orice grad, cu toate că au loc anumite dereglări ale proceselor
psihice ale.~reierului, rămâne a fi subiect al infracţiunii şi urmează a fi supusă
răspundem penale - spre deosebire de starea de ebrietate patologică. Faţă de
aceste persoane pot fi aplicate şi măsuri de constrângere cu caracter medical
În ordinea prevăzută de art. 103 din CP al RM. '
Starea de ebrietate patologică se deosebeşte de cea fiziologică nu din punct
de vedere cantitativ (in funcţie de cantitatea băuturilor consumate), ci sub
aspect calitativ. în psihiatrie aceasta este privită Ca o tulburare psihică tem -
porară, care poate apărea şi În cazul consumării unor cantităţi mici de alcool.
Starea de ebrietate patologică apare pe neaşteptate, este Însoţită de o denatu-
rare În recepţionarea realităţii, iar faptele comise nu reprezintă o reacţie la
anumite evenimente ce au loc. Din aceste considerente, În practica psihiatrică,
aceste manifestări sunt privite ca psihoze de scurtă durată, iar persoanele care
au săvârşit fapte În astfel de stare sunt recunoscute iresponsabile, datorită cu-
mul ării ambelor criterii ale iresponsabilităţii (medical şi juridic).
Un aspect nou şi pozitiv faţă de legea penală anterioară este acela că art. 24
se referă nu doar la situaţiile În care starea de ebrietate este produsă de alcool,
ci şi la cele când aceasta este rezultatul consurnării "de alte substanţe", cu toate
că termenul "stare de ebrietate" nu este cel mai potrivit În acest context. Se au
Î1~ vedere drogurile, al căror efect asupra conştiinţei din punct de vedere juri-
dico-penal este de aceeaşi natură cu cel al băuturilor alcoolice. Conform Legii
RM "Cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursori-
101'''11: ~rin drog se Înţele~e o ':substanţă narcotică (stupefiant) sau psihotrop ă
de ongme naturală sau stntetic ă, preparat care conţine o astfel de substanţă,
altă substanţă, preparat medicinal sau inhalant chimic cu efecte narcotice sau
psihotrope", Substanţele narcotice (stupefiantele) sau psihotrope provoacă de-
reglări psihice şi dependenţă fizică la consumul lor abuziv.
Starea de ebrietate produsă de substanţe narcotice rezultă din consumarea
unor atare substanţe sub formă de pastile, prafuri, injecţii, fumat etc . Ele pot fi
II Legea RM cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursori!or,
nr. 382-XIV, din 06.05.99 II Monit orul Oficial al Republicii Moldova, nr, 73-77,1999.
Cap i to lu l IX 187
cu destinaţie medicală (morfina) sau folosite În alte scopuri decât cele medici-
nale (heroina) , de provenienţă naturală (cânepa) sau sintetică (LSD). În funcţie
de efectul drogurilor asupra sistemului nervos central, acestea se clasifică În
depresive (care încetinesc activitatea sistemului nervos central), stimulente
(care accelerează activitatea sistemului nervos central) şi perturbatorii (care
perturbă activitatea sistemului nervos central şi provoacă alterări ale percep-
ţiei vizuale, temporale şi spaţiale ale consumatorului) ":
Substanţele psihotrope sau cu efect puternic sunt alt tip de substanţe care
pot provoca starea de ebrietate, care acţionează negativ asupra psihicului şi nu
exclud răspunderea penală, în conformitate cu art. 24 din CP al RM. Astfel
de substanţe pot fi unele preparate medicale, care nu intră în lista drogurilor
(eleniu, dimedrol, cloroform etc.), sau unele substanţe toxice, de uz casnic
(benzina, acetona etc.).
Art. 24 din CP al RM dispune În final că "cauzele ebriet ăţii, gradul şi
influenţa ei asupra s ăv ârşirii infractiunii se iau În considerare la stabilirea
pedepsei".
Articolul dat nu diferenţiază expres răspunderea penală În funcţie de di-
feritele situaţii şi cauze care au provocat starea de ebrietate, acestea din urmă
având efect doar asupra pedepsei şi fiind rezervate discreţiei judecătorului. În
această ordine de idei, art. 78 include săvârşirea infracţiunii În stare de ebrieta-
te În lista circumstanţelor agravante, de care instanţa de judecată poate să şi nu
ţină cont, ceea ce ar putea determina involuntar instanţa de judecată să reţină
starea de ebrietate doar în sensul agravării răspunderii.
Este indubitabil faptul că situaţiile În care indivizii consumă alcool sau alte
substanţe pentru a-şi da curaj în scopul s ăv ârşirii infracţiunii, fără de care, fiind
cu conştiinţa trează, ei poate că nu ar fi săvârşit-o, ar trebui apreciate în sensul
agravării pedepsei. Însă atunci când infracţiunea a fost s ăv ârşită În stare de ebri-
etate de către un minor, la îndemnul sau sub influenţa altor persoane (mature),
sau când efectul acestor substanţe nu le era cunoscut din start, aceste situaţii,
în functie
, de circumstantele
, concrete ale cauzei, ar putea fi apreciate drept ate-
nuante ori, cel puţin, să nu fie luate În considerare la stabilirea pedepsei.
OI', pot exista şi situaţii când starea de ebrietate care a însoţit s ăv ârşirea
infracţiunii a fost provocată de nişte substanţe administrate persoanei fără
ştirea sau consimţământul acesteia, fie chiar prin constrângere, cu aplica-
rea violenţei. În astfel de cazuri persoana nu numai că nu doreşte sau nu
1:. 1. Hadârcă, Drogul - accepţiune socială şi juridic ă . Clasificare II Analele ştiinţifice ale
Universităţii de Stat din Moldova , Seria "Ştiinţe socionmanistice", voI. I, Chişinău , CE
USM, 2002, p. 214.
 188
D RE PT P E N A L. PARTE A GENE RA L Ă
c~nşt~en~izea ză că va ajunge în stare de ebr ietate, ci nici nu prevede şi ni ci nu
trebu ie sa prevadă efectllllor (datorită faptului că substantele i se ad m in istrea-
ză prin înşelăciu ne); alteori faţă de ea se aplică violenţa în scopul consumăm
~ubstanţelor menţionate. În asemenea cazuri trebuie s ă se excludă v inovăţia,
iar ca rezultat, şi răspunderea penală . Astfel de cau ze ale stă rii de ebrietate' ,
t b ' ă f al
re '" sa .le,menţionate expres în CI' ca exculpa tori i de răspundere penală .
In op una noastră, deci, starea de ebrietate poate fi nu numai un factor
a,te~1llant al pedepsei, ci şi o cauză car e ar exclude vinovăţia, iar în consecintă,
ş i r aspunderea
• ,
penală. Din aceste con siderente' sl' ntagm
,
a "se 1"au In consl'derare
c
' p en al ă , lib er area condiţi on at ă de p ede ap s ă îna inte de term en .
la stabilirea pedepsei" ar tr ebui înlocuită cu ; "se iau În considerare la trage
1 " d rea
a raspun ere p en ală şi/sa u la stabilirea pedepsei:'
§4. Subiectul infracţiunilşl personalitatea infractorului
Person alitatea infractorului reprezintă multitudinea de trăsături sociale
car: ~a.racterizează persoana celui care a s ăv ârşi t in fracţiunea şi care reflectă
poslbdl~atea c~rectării sale prin intermediul m ă surilor juridico-penale.
. Sublectul lll fracţiun i i, în calitatea sa de element al componenţei de infrac-
tiune, este carac terizat de anum ite sem ne (vârstă, respon sabil itate si, eventua l
sem nele care caracterizează subi ectul special dacă este cazul) " . '
. . ' cal e au Imp or-
tanţă pent ru"con stituirea acestei comp onenţe de infracţiune, precum şi pentru
tragerea la raspundere penală. Însă, ori ce persoană care a săvârşit o in frac tiu-
ne,n~ se caracterizează doar prin aceste însuşiri, ci şi prin multe altele, în ~od
pno:l,t~r de semn~fic~ţie socială, de care ţine cont legea penală, în spec ial la
stabilirea pedepsei, ş r care conturează noţiunea personalităţii infractorului.
În ~c~st cOl:text, personalitatea infractorului este un produs al procesului de
socia liza re 111 ca re are loc însuşi rea şi asi milarea de către individ a valorilor
~ormelor, d~s~~~iţiilor, modelelor de conduită car act eri stice societăţi i respec~
trve, com u m t ăţn sau gr upului social '{o.
Pe lângă dreptul pen al, personalitatea infractorului, constituie obiect de
ce.rcetare şi de. studiu al ma i multor discipline, precum sunt crim inologia,
~l ept~l ~xe~uţlOnal penal, psihologia judiciară etc. În p ofida acestui caracter
ll1t.erdl sClp1Jnar ~l probl emei în cauză, person alitatea in fractorului reprezintă
~ble~.tul de studiu d~ bază al criminologiei, care o studiază din alte asp ecte _
tipui de de persoane ll1fractoare (de obic ei, ocazi onali, minori etc.) etc .
le, Gh. Gladc h i, Conceptul şi structura persoan/ităţii infrac toru lui II Revista naţională
dre pt , nr, 3, 2002, p. 16,
Capitolu l I X 189
În opinia maj or ităţii autorilor, conţi nut ul de ba z ă al p ers onalit ăţ i i infracto-
rului îl for me ază c alităţil e , caracter isticile sale sociale, mai bine zis antisociale.
Trebuie făcută o deosebire între n oţiunile de "subiect al i n fracţiu nii " şi "per-
sonalitatea in fractorului", ultima fiind mul t mai largă, deoarece include ş i anu-
mit e sem ne ale individului ca re nu fac parte din componenţa de i nfracţ iune.
D a c ă sem nele subiect ului infracţiuni i sunt su ficiente pentru tr agerea per-
soa nei la ră spundere penal ă , atunci ele apa r ca insuficiente pentru soluţ io n a­
rea alt or sar cini - individualizarea pedepsei, eventuala liberare de răspundere
Person alit atea in fractorului este în mod direct vizată de mai multe norme
pen ale. "Persoan a celui vin ovat" este unul dintre criteri ile gen er ale de indi-
vidualizare a pede psei (art. 75). Multe circumstanţele atenuante şi ag ravante
(art. 76 şi 77) fac referire la c alităţ ile per soanei. Ca racter istica personalităţii
in fractorului se afl ă în centr ul atenţiei la soluţiona rea ches tiun ilor privito a-
re la aplicarea unei pedep se mai blânde decât cea prevă zută de lege (art. 79),
pre cum şi în maj orit ate a cazurilor de liberare de pedeaps ă penală. M ăsurile
de siguranţă , cum ar fi cele de constrângere cu caracter medical sau educativ,
expulza rea st ră i ni lor au în vizorul lor anum ite categorii de persoane, ale că ro r
î nsuşi r i socia le de ordin psiho-fi zic, biologic, demogr afic servesc dr ept tem ei
pentru apli carea acestora.
În literatura de specialitate se menţionează c ă au importanţ ă juridice-pe-
nală , mai întâi de toate însuşirile persoanei care c aracteri ze ază peri colul său so-
cial, al căru i grad diferă de la un in fractor la altu l. Pericolul socia l al persoanei
se mani fest ă , desigur, în gr avitatea i nfracţ iun i i com ise, dar ş i în faptul s ă v ârş irii
repetate a unor infracţiun i, în contr ibuţia acesteia la descoperirea in frac ţiun ii
etc. - ceea ce trebuie luat în consideraţie la individualizarea pedepsei.
Secţiunea a III-a. PERSOANA JURIDiCA -
SUBIECT AL INFRACTIUNII
§1. Condiţiile şi mecanismul de angajare a răspunderii penale
a persoanei juridice
Persoana juridi că este cea de- a doua unitate s o cial ă care, pe lângă persoa-
na fizică , poate evolua în calitate de subiec t al in fracţiun i i . În conformitate cu
art. 21, alin. (3) din CP al RM. "Pers oana j u ridică care de s făş oară activitate de
d întreprinzător este pa s ibil ă de răspundere penală pentru o faptă prevăzută de
e
legea penală , dacă exist ă una din următoarele condiţii;
 191
190 DREPT PENAL. PAR TEA GENERALĂ Capit olul IX

ce" i . • Faptul reţinerii doar a persoanelor juridice în sens strict în calitate de

a) persoana juridicăeste vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinirea ne-
subiect al infracţiunii poate determina aceste persoane juridice criminale să
corespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii, ce stabilesc îndatoriri
folosească, după comiterea infracţiunii, căile legale de reorganizare într-o
sau interdicţii pentru efectuarea unei anumite activităţi;
societate fără personalitate juridică, urmărind un efect dublu - evitarea răs­
b) persoana juridică este vinovată de efectuarea unei activităti ce nu cores-
punderii penale şi practicarea în continuare a activităţii şi practicilor ilegale.
punde actelor de constituire sau scopurilor declarate; ,
Din aceste considerente, aderăm la ideea exprimată de savanta franceză
c) fapta. care c.auzează sau creează pericolul cauzării de daune în proporţii
M. Delmas-Marty, care susţine: "Limitarea răspunderii penale la persoanele
considerabile persoanei, societăţii sau statului a fost săvârsită în inte-
juridice propriu-zise este istoric depăşită în unele ţări şi nu corespunde cu rea-
resul acestei persoane juridice sau a fost admisă, sancţionat'ă, aprobată,
litatea vietii de afaceri, la fel şi cu soluţiile moderne adoptate de diferite ordini
utilizată de organul sau persoana împuternicite cu functii de conducere
de drept pe scară naţională şi comunitară" ' ''.
a persoanei juridice respective".
Un alt semn al subiectului infracţiunii - persoana juridică - este desfăşu-
Astfel, n?rma legală citată pune în evidenţă semnele acestui subiect al in-
rarea de către aceasta a activităţii de întreprillzătOl: Nici Codul penal şi nici
fracţiunii - (1) calitatea de persoană juridică şi (2) desfăşurarea activitătii de
cel civil nu definesc conţinutul acestei activităţi de întreprinzător. O definiţie
întreprinzător. Lipsa unuia dintre aceste două semne semnifică, la rândui său, a ei o putem găsi în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi din
şi absenţa subiectului infracţiunii.
3.01.1992, unde, în art. 1, e fixat: "antreprenoriatul este activitatea de fabri-
Deci, pentru ca un subiect colectiv de drept, o entitate colectivă să poată
care a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurat de
fi privită ca un subiect al infracţiunii, aceasta trebuie să posede calitatea de
cetăteni si asociatiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în
persoană juridică, noţiunea şi atributele căreia sunt definite în Codul civil.
nun~ele l~r, pe ris~ul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de
Calitatea de personalitate j u rid i c ă se atribuie din momentul înregistrării
a -şi asigura o sursă permanentă de venituri".
de stat şi dispare odată cu radierea organizaţiei din registrul respectiv de către
Codul civil adoptă o altă terminologie, clasificând persoanele juridice de
organul competent. Conform legislaţiei civile în vigoare, acestea sunt societă­
drept privat în comerciale şi necomerciale. Conform arUSO al aceluiaşi cod,
ţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată, societătile în nume colectiv
"organizaţie necomercială este persoana juridică al cărei scop este altul decât
etc. Nici în trecut, şi nici conform legislaţiei în vigoare I~U toate întreprinde-
obţinerea de venit", pe când e unanim acceptat că scopul principal al societă­
rile au dispus sau dispun de personalitate juridică. Întreprinderea individuală
tilor comerciale este anume obtinerea venitului. Deci, deosebirea principală
poate fi invocată drept exemplu în acest sens, care în caz de comitere a unei
constă în faptul că persoana juri~1iCă ce desfăşoară activitate de întreprinzător,
in fracţiuni nu va fi trasă la răspundere penală graţie voinţei legiuitorului care
care, exprimându-ne în termenii Codului civil, este o organizaţie comercială,
nu a investit-o cu personalitate juridică.
adică subiectul infracţiunii, urmăreşte obţinerea de venit, ceea ce se exclude în
Considerăm aceasta drept o lacună, deoarece subiectele care nu posedă
cazul organizaţiilor necomerciale, cu toate că desfăşoară activitate economică,
personalitate juridică, dar care participă la relaţiile sociale, sunt totuşi ca-
care nu este altceva decât o activitate efectivă de întreprinzător.
pabile de a întreprinde anumite acte şi, respectiv, de a comite infractiuni, în
Însă cele menţionate instituie un regim discriminatoriu: legea penală
aceeaşi măsură ca şi persoanele juridice; unica diferenţă este că prin voinţa
creează iarăşi avantaje şi imunităţi unor subiecte de drept, scutindu-le de o
sa legiuitorul leagă această calitate de forma organizatorico-juridică a gru-
eventuală tragere la răspundere penală, ceea contravine principiului egalităţii
pului aleasă de fondatori , în ciuda faptului că entităţile juridice în cauză au
în faţa legii, potrivit căruia persoanele care au săvârşit infracţiuni sunt egale
de asemenea organe capabile a exprima voinţa criminală şi a o reproduce în
realitate. Motivul privind extinderea răspunderii penale asupra entităţilor
nedotate cu personalitate juridică este, în această ordine de idei, de a evita
,- Documents Parlemantaires, Senat, Belgia , nr . 1-1217/1, 1998-99. www.senat.be>
o discriminare; astfel, nu ar fi "acceptabil ca infracţiunile să aibă urmări
" MireiJles Delmas-Marty, Vers un espace judiciaire europcen, Corpus furis, cit at după:
diferite când ele sunt comise de aceeaşi entitate economică, numai pentru A . Coeuret, Les propositions "Espace ţudiciaire Europeen" confronte a la situatia II en
motivul că formal această entitate a adoptat sau nu forma persoanei juridi- Fran ce II RSC, 1997, nr. 2, p. 306-30 7.
 192 DR EPT PE NAL . PAR TEA GE NERALĂ
în faţa legii fără deosebire de sex, rasă sau orice altă situaţie. Pornind de la cele
expuse, considerăm că la aprecierea calităţii date a subiectului infractiunii tre-
buie să se ţină cont de activitatea de întreprinzător desfăşurată efecti~ de către
persoana juridică, iar în perspectiva unei eventuale modificări a legii penale
această trăsătură ar trebui să fie exclusă din cadrul semnelor acestui subiect al
infracţiunii.
Pe lângă semnele persoanei juridice în calitatea sa de subiect al infractiu-
nii, o eventuală angajare a răspunderii sale penale necesită constatarea uneia
dintre cele trei condiţii, stipulate la art. 21 din CP al RM, care se referă în prin-
cipalla latura obiectivă şi cea subiect ivă ale infracţiunii imputate, precum şi la
persoana fizică ce realizează nemijlocit fapta.
Prima condiţie impusă în vederea angajării persoanelor juridice la răs­
pundere penală este "neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a
dispoziţiilor directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicţii pentru efec-
tuarea unei anumite activităţi". Respectiv, în cazul dat, răspunderea persoanei
juridice poate fi angajată prin acţiunile sau omisiunile oricărui angajat sau
organ din cadrul acesteia, responsabil de executarea obligaţiei în cauză, dacă o
asemenea persoană există, indiferent de poziţia sa în ierarhia de grup, fie el de
rang superior sau simplu salariat. Mai mult ca atât, persoana juridică rămâne
responsabilăşi în cazul delegării obligaţiei date pentru executare unei alte per-
soane fizice sau juridice.
O altă condiţie alternativă de angajare a răspunderii penale a persoanelor
juridice vizează cazul desfăşurării unei activităţi ce nu corespunde actelor de
constituire sau scopurilor declarate. Denumirea şi conţinutul actelor de con-
stituire variază în funcţie de forma de organizare juridică a întreprinderii sau
organizaţiei (statut, contract de constituire). Această conditie va fi evidentă
dacă orice individ, oricare ar fi funcţia sa în cadrul compa~iei, va comite o
faptă care ar contraveni grav actelor de constituire sau scopurilor declarate.
Ultima, cea de a treia condiţie, a cărei constatare poate servi drept temei
în vederea angajării răspunderii penale a persoanei juridice, este ca fapta să fie
săvârşită în interesul persoane juridice sau să fie admisă, sancţionată, apro-
bată, utilizată de către organul sau de persoana împuternicite cu funcţii de
conducere a persoanei juridice respective.
În acest ultim caz, spre deosebire de primele două condiţii, organul sau
persoana împuternicite cu funcţii de conducere a persoanei juridice sunt cei
care pun în joc răspunderea penală a persoanei juridice şi realizează conexiu-
nea dintre aceasta din urmă şi infracţiune. Acest organ sau această persoană
pot fi administratorul, alt organ executiv, adunarea generală a asociaţilor etc.,
•
Ca p i t o l u l IX 193
care au astfel de împuterniciri de conducere conform actelor de constituire ale
întreprinderii.
01', persoana juridică poate fi angajată într-o activitate ş i prin alte organe
sau persoane decât cele de conducere. În ace a stă perspectiv ă, prevederea Co-
dulu i penal referitoare la organul sau la perso an a "cu funcţii de conducere" nu
se prezintă ca având temei rezon abil.
Fapta , pent ru a fi imput ată persoanei juridice în baza acestei condiţii ,
tr ebuie să fie com is ă în int eresele acestei persoane juridice, ceea ce se poate
exprima sub forma obţinerii unui contract avan tajos, a unui avantaj mat eri al,
financiar sau de a l tă natură, realizat de fapt sau care put ea fi obţinut de către
persoana juridică în urma in fracţiunii.
În fine, fapta trebuie s ă fie ad m i s ă , sancţionată, aprob ată, utilizată de or-
ganul sau persoana împuternicite cu funcţii de conducere a persoanei juridice,
ceea ce poate avea loc prin dare a unui ordin, a unei indicaţii, instrucţiuni, în
form ă tacită, verbală sau scrisă , fie se poate manifesta prin promovarea anga-
jatului după s ă v â rş i rea infracţiunii.
Alin , (4) al ar t, 21 din CP al RM cons acr ă aş a- num it u l principiu al spe-
cia li tă ţi i răspunderii penale a persoanelor juridice, conform c ăruia aceste a
su nt pasibile de ră spundere pen al ă numa i în cazurile strict prevăzute de legea
penală: aceste a sunt i n frac ţ iu ni le prevăzute la articolele 215-218, 221, 223-246,
248-251, 257, 259-261 din Partea Specială a CP.
În viziune a erninentului savant francez G. Levasseur' ", oricât de numeroa-
se ar fi ocaziile pentru o persoan ă juridică de a -ş i vedea angaj ată răspunderea
pen ală, ele pot fi grupate în dou ă mari categorii . Mai întâi, sunt cazuri când
actele s ă v ârşite sub acoperirea sau prin intermediul unui grup antrene az ă
aplicarea di sp oziţiilor penale, al căro r obiect este de a pr oteja membrii acestui
grup. Dar, pe lângă aceste s it ua ţ i i, apar ş i altele - când legea pen ală are obiec-
tivul de a proteja per soanele terţe gru pului sau chiar şi colectivitatea naţională
în integritate. Când este vorb a de pr ima categorie de infracţiuni, cel mai des
acestea sunt per soanele fizice cu funcţii de dirijare sau administrare a grupu-
lui, care au abuzat de puterile sau funcţiile lor, pe când în a doua ipoteză, chiar
şi persoana plas at ă în josul ierarhiei de grup poate reali za actul imputabil în-
tr egului grup (ceea ce se înt âmpl ă mai frecvent).
Din experienţa altor sisteme de drept putem obser va că o p ersoană juridi c ă
poate fi implic ată într-un num ă r foarte mare de ipote ze, vizate de Partea spe-
rv G, Levasseu r, La responsabiiite penale des societes commerciales en droit positijţran cais
actuel, et dans les projets de ref orme envisages II R ID P, 1987, p. 29,
194 DREPT PE NA L. PA RT EA G E N E R A L A 195
C a pit o l u l I X

cialăa CP. Leziunile corporale nu mai trezesc dubii privind oportunitatea de a
fi imputate unei persoane juridice", ni ci omorul din imprudenţă nu rămâne
în afara acestei arii de acoperire: în Marea Britanie mai întâi erau intentate
procese penale doar pentru această din urmă infracţiune, fără de su cces î n să "
şi abia în 1994 a fost condamnată
pentru ea prima persoanăjuridică ".
C onsideră m că au fost excluse, făr ă temei, din acest cerc infracţiunile
contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiunile contra drepturilor politice, de
muncă ş i a alt or drepturi c onstituţionale ale cetăţenilor, un şir de infracţiuni
din domeniul transporturilor a căror comitere pur şi sim plu este greu de con-
ceput, cel puţin, fără participarea persoanelor juridice.
În ace st context, o deficienţă semnificativă a CP al Republicii Moldova
este, dup ă părerea noastră, cercul prea îngust de infracţiuni pentru a c ăror
comitere persoanele juridice pot fi trase la ră spundere pen ală . O asemenea
re strângere a cercului de infracţiuni ar putea "con da m n a la faliment" chiar de
la început această nouă instituţie de drept penal, în virtutea imposibilităţii de
a se manifesta la justa sa valoare.
§2. Coraportul dintre răspunderea penală a persoanei fizice
şi cea a persoanei juridice pentru aceeaşi faptă
În continuarea comentariilor cu privire Ia diferitele texte ce in stituie ş i
ace steia, m asc ând caracterul delictuos al actelor lor personale" .. ~ă~p~ndere~
per soanei fizi ce este posibilă şi în lip sa răspunderii .persoal~el juridice .d aca
actorul fizic poate fi considerat , în persoana sa propne, auto! ~~u ~o~npltce al
. f t' 1'1' imputate: independent de răspunderea persoanei juridice, ace st
In ra c llln " .. .
actor nu este responsabil dacă elementele constitutive ale infracţiunll nU-I pot
fi p ersonal atribuite. .. ., ',' " ." ,
În lip sa răspunderii penale a persoanei juridice, persoana fizic ă la~an.e
responsabilă, de oarece nu există nici un motiv pentru ca ~ă nu poată fi reţl­
nută răspunderea ei în baza dispoziţiei alin. (4) al art. ~1 d~n. I:oul Cod pen~l.
Răspunderea p erso anei juridice nu o absoarbe pe cea ~ ll1.dl.vlzl~or. Sen sul dls~
poziţiei date este ca răspunderea penală a persoan~~or }un~.lce. sa ~~ ~ ascund,a
persoanelor fizice . Mentinerea răspundem propm a indivizilor apale
pe cea a, . . " " '" densi .
oportună în scopul evitării situaţiei care le-ar permite s~ r~n:a~~, ~epe e~slţl
, spatele unui paravan p e care I-ar constitui perso ana juridică - . In sclllmb:
111 fizic ă te f
de şi perso ana juridică este penalmente responsabilă , persoana izic a poa e I
pedep sită numai dacă este identificată. . .
Ap reciem această reglementare exclusiv din punct de vede~'e pOZItiV, de~a-
rece presupune efectuarea unei analize distinct e.asupra une.l. e~~~tuale I ă s­
punderi penale a persoanei fizice - pe de o parte, ŞI a persoanei j~lld~ce - pe d.~
altă parte. Pr in reglementarea dată se pune în evidenţă auto nom ia raspundem
. ' idi ce fată de cea a organelor sale. Judecătorul penal va
pena 1e a persoanei jur , c . , .: .

organizează răspunderea penală a persoanelor juridice, nu poate fi trecut cu tr bui să caute în mod separat imputabilitatea faptelor penale persoanei juridi-
le . . d 1" t l e,
vederea alineatu l (4) al art. 21 din noul Cod penal: "Răspunderea penală a per- ce, pe de o p arte, şi unei sau mai multor persoane.fizi ce, pe e a ta par .e. . .
soanei juridice care desfăşoară activita te de întreprinzător nu exclude răspun­ În cele ce urmează, în cazul unei răspunden paralele, persoana flzl~ă ~I
derea persoanei fizice pentru infracţiunea s ăv âr şit ă ", Norma respectivă practic tr ebui să fie ţinută şi ea responsabilă pentru actele ce au angajat persoana jun-
citează alin .
(3) din art. 121-2 al noului Cod penal al Franţei. dic ă, în urm ătoarele cazuri: . .. ,"
Acea stă regulă, în viziunea noastră, nu consfinţeşte principiul cumulului persoana fizică poate fi, de asemenea, coautor al in~racţ1ll11ll, pe l~nga
de ră spundere, după cum o interpretează unii autori", ci poate fi exprimat ă . idi aV daca" se va demonstra că ea a actionat concomitent
persoana Jun IC , . v .. ' _ v • "

cu termenul de "ne-excludere": se impune că răspunderea p enală a persoanei atât în interesul sau în numele său, cât şi al entitătu. In aceasta Ipoteza,
juridice ş i a unei sau a mai multe persoane fizice pot să se cum uleze, Conco-
mitent, se exclude ca noua răspundere penală a persoanei juridice să exonereze
de ră spunderea lor proprie pe autorii infracţiunii, care a fost comisă în contul ,.. Rapo rtul Ph. Marcha nd , DisCtlţiile din Adunarea Na ţion ală a Franţe i, .Docu mente Asa~-
c • 90 . 896 123 citat du pa: Gerar d Cuturier,
bleea Naţională , prim a sesiun e 1989-19 , nr, , p. , ',' Revue
Repartition des responsabilites entre personnes moraies et persolHl es pl1l>lques II
des Societes, 1993, nr. 2, p. 307.
Arti colul 222-21 al Codului pen al francez prevede ră spunderea penală a perso anel or
J-F. Barbi eri, L'incidellce de la reforlne dtl codepellalsur lagestion des ţiersonnes lIIorales II
(1
!'
jurid ice pentru atent ate involuntare la int egritatea persoan ei.
G. Slapper, Crime with out conviction II New Law Iournal, 1992, nr. 2, p, 192-193. Les PA, 1993, nr . 120, p. 19. bT '
J-F. Barbi eri , Respollsabilite pellale des personnes morales. C~jmu l. avec la respo~~~t ~ ,;e
11
1.
2' G. Slapper, A corporate killiug II New Law [ournal, 1994, nr . 2, p. 1735. penale de leurs representants. President du Conseil d'admllJlstratlon. Responsa 11 e r II
H F. Desportes, P. Le Gunehec, op. cit., p. 474-475.
dirigeant II Bu IIetin Ioly, 1997, nr . 6, p. 564.
 iP
196
D R EI' T P E N A L. P A RT E A G EN E l~ A L A
ap are nece sitatea de a stabili coexistenţa a două voinţe strâns legate şi,
tot odată . distinct e una de alta.",
p ersoana fizică p oate fi coparticipant (com plice) al in fracţiunii în ca-
zul când actele comise în int eresul entităţii colective cons tituie acte de
asistenţă. ajutor etc.; dar, ca şi în cazul pr eced ent. trebui e demonstrat că
persoana fizică conştientiza că oferă asistenţă s ocietăţii.
În concluz ie, putem spune că prezumţia răspunderii ca re apăsa asupra
persoanei fizice, în cazul când ea nu er a de cât un "actor", este anihil ată prin
oport uni tat ea angajări i un ei răspunderi paralele, a cărei negare ar înse mna şi
neg area principiului p ersonalităţii pedepselor.
Seetiunea a IV-a. SUBIECTUL SPECIAL ALINFRACTIUNII
' ,
Subiectul special al infracţiun ii este evident atun ci când persoana dispune,
pe lângă sem nele gene ra le ale sub iectului. şi de anu mite sem ne suplime nta re,
cerute de lege pentru componenţa de i nfracţiune respectivă.
În normele părţii speciale ale codului nu sun t menţionate sem nele general e
ale subi ectului, pe câ nd sem nele suplimentare , care transformă subiectul în unul
special, fie că sunt indicate în normă, fie că rezultă din ea în urma interpretării .
Uneori ca racteris tica subiectului special este stipulat ă într-o normă specială,
cum ar fi: art. 122 - persoan a care se bucură de protecţie internaţională, car e
este subiectul art. 142 din CI' al RM; art , 123, care ne defineşte persoan a cu
funcţie de răspundere - sub iect al infracţiunilor din cap. XV al Părţii speciale;
art, 124 - persoana ca re gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă
organ izaţie nestatal ă - subiect al in fracţiunilor din cap. XVI al Părţii speciale.
Lipsa sem ne lor subiectului spec ial, prevă zute Ia componenţa concretă de
infracţiune,exclude răspunderea penală pentru infracţiunea dată. În un ele
ca zur i, aceas ta înseamnă că răspunderea penală se exclude în gene re. iar în
altele - răspunderea sur vine în ba za altor norme. De exemplu, pers oan a care a
obţinut ilega l un anu m it beneficiu pen tru efectuarea u nui serv iciu şi nu deţine
stat utul de persoană cu func ţie de răspundere nu po ate fi trasă la răspundere
penală conform art. 324, însă fapt ele sa le pot califica te în baza ar t. 330.
Sem nele subiect ului spec ial au un conţinut extrem de variat şi se referă Ia
diferit e trăsături sau însusi ri ale subiectului. În fu nc tie de contin ut sem nele
' " ,
persoanei fizice, în calit atea sa de sub iect special, pot fi clasificate în trei gru pe :
J: B. Merca da l, op. cit., p. 378.
Ca p i t o l u l I X 197 II
I
În suş i rile f izice ale subiect ului se pot refer i la vâ rstă (pe rsvo a~~ ~.are .a
atins vârs ta de 18 ani, ar t. 208 ş i 209), sex (art. 172), starea s ă n ăt ă ţ i i pel -
soa ne i (p ers oana care s uferă de SIDA, art , 212) .
Semnele care caracte rizează statutul social şi de drept al persoaneI.
Aceste a pot ţine de ce tăţen ia subi ec tului (cetăţea n al RM ,- Ia i l~frac ­
tiunea de trădare de patrie; cetăţean st ră i n sau apatrid - la mfracţmnea
de spionaj); profesia sau ocupaţia sa (me d ic - la art. 162; perso ana care
conduce un mijloc de tr an sport - la art. 266); participant la pro ces
în in stanta de j u decată (expe rt, martor sau t ra ducător - la art, 312);
func tia de răspundere a perso an ei (judecător - la art. 306; persoană cu
funcţie de răspundere - la infracţiunile din cap. XV al Părţii special~) .
Relatia dintre subiect şi victima in frac ţiun ii. Aceste relaţi i dintre subiec-
tul activ şi cel pasiv ai infracţiunii pot fi de rudenie (a se vedea art. 134)
'1
la art. 147, relaţii de serviciu, alt tip de relaţii, de ex. relaţii de dependen-
t ă m ate ri al ă (ar t. 150) etc.
În u'nele cazuri legea penală ne dă de înţeles că este vorba de un .s ub,i~ct
specia l prin menţio n a rea în norm ă a mo~ulu.i d~ . s ăvâ rş i re a. infr~c~mnll, ~
locului a vic t ime i, fie prin st ipula rea unei o bligaţ ii care cad e In sarcina un ei
I I , modul săvârsirii
anu m lite pel.soan e . Ast fel , infractiun
• ii - cu folosirea situa-
ţ ie i de serviciu - indică prezenţ a subiectului spec ial în ~a d ru l .comp o~1en ţ e~ or
ag rav ante ale i nfr a cţiun i i de cont ra b a n d ă (art. 248) Ş I p racticarea Ilegal~ .~
ac t ivităti i de î ntrep r inzător (art. 241). .Intr-u n mo d SI.mi'1al,. 1oc u 1 saăv ârs, i r i i
infracti~ni i - instituţia financiară, ca re conco m iten t este şi victi ma - dictează
prezel~ţa subiectul ui sp ecia l, lucrător al acestei instituţii fin~nciare, ~n cadru!
infract iunii de î ncă lca r e a regulilor de cred itar e (ar t. 239). Stipulare a III n orma
a u nei' obligaţii ca re cade în sarci na persoan ei este o meto~ă mai ~es ut ili za-
tă de legiuitor pe ntru a desemna ca racteru l spe cial al subiect ului: pe rso ana
responsabilă pe nt ru sta rea tehn ic ă sau exp loata rea mijloacelor d~ t ran ~po rt
(art. 265) ; pe rsoa na c ăre i a i-au fost încredin ţate documente ce conţ i n seCl~t d~
stat si a î ncă lca t reg ulile sta bilite de păs trare a lor (ar t. 345); persoan a obl igată
să a~ot·de ajutor unui bo lnav (art. 162).
O problemă apa rte, a căre i actualitate s-a afirm at o dată cu ado pta rea n~u­
lui Cod penal, cons tă în fapt ul da că persoana j urid i că este î.n sine :lll ~ ub lect
spec ial sau nu? Pers oan a j urid ică ce pract ic ă act ivitatea de lllt rep n nz.at.o~ n ~
este un subi ect spe cial în sine, deoa rece el nu de riv~ de la persoan a fizica, . CI
este un sub iec t ap arte, cu sem nele ş i î ns uşir ile sale. In plu s, caract~r ul ~ peCia l
al su biec tului urm ează a fi determi nat cu refer ire la o compon e nţa de infrac-
ţ iu ne co ncre tă. şi nu la gene ral.
 198
DREPT P ENAL . PA RT E A GEN ERALĂ
Astfe l, la fel cu m legiuitorul a proce dat în nu mero ase componente de in-
fracţiun i cu persoană fizică, cerâ nd prezenţa u nor calităţi supli me nta re la cele
de bază - vârsta şi res ponsa bilita tea -, tot aşa se po ate întâmpla şi în privinţa
persoanei ju ridice care practică activitatea de înt repri nzător, legiu itorul pu tând
să in stituie un ele sem ne suplime ntare, fie cu referire la ca rac teru l public sau
privat al entit ă ţi i colective (intreprindere de stat sau o societate pe acţiuni cu ca-
pital privat), fie stipulând u n gen specific de ac tivitate al entit ăţii colec tive etc.
Datorită fap t ului că normele di n Par tea specială a ac t ua lul ui Cod pe nal
sunt modelate tota lmente în corespundere cu calităţile pe rsoanei fizice şi fără
refer iri la particula rităţile persoa nei jurid ice, pe nt ru moment nu poa te fi men -
ţionată vre o componenta de i n fracţiune la care persoana ju rid ică s-ar constitui
ca un subiec t special.
În final, merită a fi atenţionat faptul că, chiar dacă semnele subiectului
special nu su nt menţionate expres în normă, ele urmează a fi deduse şi consta-
ta te, iar apoi rap ortate la persoana ca re a săv â rşit i n fracţiunea, pe n tru a sta bili
prezenţa semnelor respec tive la aceas ta d in urmă. Sem nele subiectu lui special
sunt ob ligatorii pen tru componenţa efectivă de infracţiu ne, lipsa lor denot ănd
impo sibilit atea de a im pu ta infracţiu nea persoan ei ide ntificate.
Capitolul X
LATURA SUBIECTiVA A INFRACŢIUNII
Secţiunea 1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A LATURII
SUBIECTIVE A INFRACŢlUNII
Latura sub iect ivă a componenţei infrac ţ iun ii reprezintă act ivitate a psihică
a pers oanei legată nemijlocit de s ăv â rşirea in fractiunii, ca re este alc ătuită ~i.n
elementele intelective, volitive ş i afective ce determină ş i însoţesc actul fizic
de executare. Astfel, conţinutul laturii subiective constituie aspectul interi or
al in fractiu n ii.
Spre' deoseb ire de latura obiectivă a infracţiunii, care se materializează
într-un act exteri or de execuţie şi po ate fi percepută nemijlocit de pa rtea
vătă mată, de martori şi alte per soane, latura s ub ie ct ivă exprim ă momentul
subiectiv, poziţia psihică a subiectulu i infr acţiunii în raport cu .a ctivitatea m ~­
terială desfă su rat ă de el şi nu poate fi percepu tă de organele de si m ţ ale omului.
Cu no astere; laturii subiective poate avea loc doar prin ana liza şi ap recierea
compo~tamentului făptuitorului şi a imprejurărilor s ăvârşirii .inf~~cţiuni~.
.
În acest sens, latura subiectivă a componenţei infracţiunii constitule
partea interioară a infracţiunii, care determină atitudine~ psihică .a făp­
tuitorului faţă de fapta prejudiciabilăs ăv âr şit ă şi de urmănle acesteia, sub
raportul conştiinţei,voinţei şi emoţiilor sale. .. . ..
Analiza juridico-penal ă a laturii subi ecti ve a comp onenţei in fractiu n ii se
realizează prin intermediul semnelor juridice care o caracterizează : vi n ovăţ ia,
sco pul ş i motivul infracţiunii, e m o ţ iile . Importanţa juridice -penală a acestor
sem ne nu este ident ic ă, îns ă toate în ansamblu caracterizeaz ă procesul l ăun­
tric care are loc în conştiinţa celui vinovat. Deşi se intercondiţionează, aceste
semne reprezintă totuşi entităţi psihologice cu conţinut de sine stătător. Nici
unul dintre sem nele laturii subi ective nu întrune şte în corpul său un alt semn
al acesteia ca parte componentă . .
Vi novătia, sub formă de i nte nţie sau imprudenţă, constituie semnul pnn-
cipal (uneo~i singu rul) al laturii subiective a componenţei oricărei i~fracţiu­
nil . În lipsa vi novăţ iei nu există componenţ a infracţiunii, iar făptuitorul nu
poate fi tras la răspu ndere penală .
B. A. Hep cecan, Om oem cm oell Hocm b 3a HeOCmOpOJKHbLe npecmynn euust. CaHKT-TIcTcp-
6ypr, IOpl1l1>1'lecKl1iÎJ IJ;eHTp Ilp ecc, 2002, c. 18.
 20 1
200 DRE PT P E N A L. PART EA G EN ERA LĂ Ca pi t ol u l X

În acest context, porn ind de la importanţa laturii subiective şi sist emat i-

Deşi v i n ovă ţ ia
a re o importanţă deosebită la calificarea faptei drept in -
fracţiune, de una singură ea nu sco ate în ev idenţ ă mobilurile l ăuntrice ce au
determinat persoana să s ăv ârş easc ă infracţiunea ş i rezultatul final pe care tin-
de s ă-I obţină. De aceea, în cadrul anumitor infractiuni, pentru completarea
laturii su biective, prin textel e in crimin atoar e sunt prevă zute ş i alte c o nd i ţ i i
referitoare la motivul şi scopu l infracţiunii. Spre deo sebire de vinovăţie, mo -
tivul ş i scopul infracţiunii reprezintă se m ne facultative ale laturii subiective a
c omp onenţei infra cţiunii.
în afara vinovăţiei r ărn ân şi em oţ i i le (s i m ţ uri le , trăirile) persoanei, care
însoţesc s ă v ârşi rea infracţiunii. în cazul săvârşirii oricărei infracţiunii persis -
tă o a nu mi t ă nuanţ ă emoţională, ce exp r im ă trăirile persoanei în acel moment
(s atis facţ i e sau căinţă, frică, mânie, fr ărn ănt ări , ruşine ş .a .) . ar emoţiile nu
sunt incluse , de obic ei, în cadrul sem nelor laturii subiective a c omponenţei in-
fracţiunii. Aceasta se explică prin faptul că în momentul s ăvârşirii infracţiuni­
lor rolul emoţiilor este limitat, ele influenţând do ar formarea imboldurilor şi a
motivelor săvâ rş i r i i infracţiunii. Caracter u l e moţ i ilo r permite s ă fie percepute
adecvat motivele infracţiuniiş i intenţia adevă rată a celui vinovat. Doa r în une-
le cazuri, emoţiile, trăite de către vinovat, sunt luate în consideraţie de legiuitor
la structurarea componenţelor infracţiunilor, con stituind un semn obligatoriu
al. latu ri i subiective. Acestea su nt stările ce în soţ esc pregătirea ş i executa rea
propriu-zi s ă a faptei infracţionale' , De exem plu, trăirile vinovatului ap ărute
în legătură cu com porta m entu l ilegal sau am ora l al p ărţii vătămate (p. i al
ar t. 76 din CP al RM, art. 146, 156 d in CP al RM ) sau în legătură cu situaţi a
p siho traumatic ă ap ărut ă (ar t. 147 din CP al RM ). Rolul emoţiilor în situa ţiile
an alizate este atenua nt, ele fiind califica te drept ci rcumstanţe atenua nte',
Aprecierea corectă a laturii subiective a componenţei infracţiunii
mare importanţă juridico -penală , în sp ecial pentru:
1. delimitare a comp ortamentului crim in al de celnoncriminal;
2. determinarea temeiului ră spunderii penale;
3. calificarea infracţiunilor ;
4. delimitarea componenţelor infracţiunilor om ogen e (adiacen te);
5. aprecierea caracterului pr ejudiciabil al faptei ş i infractorului;
zând deficientele ex iste nte în practi ca judicia ră, Curtea Supremă de Justiţ ie
a Republicii 'M oldova indică instanţelor judiciar e n ecesitate a e~ami~1~ r~i
minutioase a continutului laturii subiec tive a i n frac ţ iu n i i : forma vi nov ă ţ iei ,
co nţi~utul şi orie:1ta rea intenţiei, m otivel e şi scopul s ăv ârşi rii infracţiunii, la
examinarea cau zelor penale.
Secţiunea a II-a. VINOVĂŢIA ŞI FORMELE EI
§1. Consideraţii generale
S ă v ârşirea faptei cu vinovăţie est e una dintre trăsăturile de bază ale infrac~
ti u n ii. Astfel, legislaţia p enală a Republicii Moldova , teoria dreptului pen al ŞI
~ractica jud iciară consacră ex pr es principiul i ncri mină rii sub iective: răspun­
derii ş i pedepsei penale po ate fi supusă numai persoana vinovată de s ăv âr ş irea
infractiunii.
Tragerea la răspundere penală şi condamnarea unui ne vinovat afectea~ă
grav drepturile ş i libertăţile fundamentale ale omu lu i. În ace st sens, o ga ranţ.l~
împotriva apa riţ iei încălcărilor de lege este respectare a principiului pre zu mtiei
de n evil1o vătie. Fiin d unul dintre principiile de bază ale justiţiei, acesta este
st ipulat în art. 11 al Declaraţiei universale a drepturilor omului, adoptată la
10.12.1948, în vigoa re pentru Republica Mo ldova di n 28 .07.1990: "O rice pe r-
soană acuzată de comiterea unui act cu caracte r pen al ar e dreptul să fie pr e-
supusă nevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în c~ros~~
unui proces public în care i-au fost asigu ra te to ate garanţiile ne cesar e apa~·a.ru
ar e o sale". Prevederi sim ilare se conţin î n ar1.14 al Pactului internaţ ional cu pnvlre
la drepturile civ ile şi poli tice, adoptat la 16.12.1966, în vigoare p:~tru Repu-
blic a Moldova din 26.04.1993, în alin . (2) d in a rt. 6 al Conve nţ iei europe ne
pentru protecţia drepturilor omu lu i şi a libertăţilor fun da m enta le, adoptată
la 4.11.1950, în vigoare pentru Republica Moldova din 1.02.1998 , în ar t , 21 al
Constituţiei Republicii M old ova, pr ecu m şi în ar t. 8 al Codului de procedură
penal ă al Republicii Mol dov a. . . . . u"

Co du l penal în vigoare nu fo rmulează el î nsuşi o definitie a vinovăţiei, e ~

6. apli carea răspunderii şi pedeps ei penale ech itabile.
î nsă poat e fi dedus ă din disp oziţiile art . 17-18 din CP al RM , care consacra
form ele acesteia.
în aces t sens, vinovăţia reprezintă atitudinea psihică (conştientăşi voli-
Il . Il . Kpyr JIl1KOB, Y ZOJlO ll H Oe np allO Poccuu. lJa ClI1lJ 061l~aR , MOCKBa, EEI<,2000 , c. 212. tivă) a persoanei faţă de fapta prejudiciabilăs ăvârşită şi urmările preju~i­
r. B. Haaap ea xo, He 6M eH ITeM OClI1lJ, CaHKT·I1cTcp 6ypr, IOpJ1I1J1 'ICCKJ111 LJ;cH TP Ilpecc, ciabile ale acesteia, ce se manifestă sub formă de intenţie sau imprudenţa.
200 2, c. 166.
 202
DR EPT PENAL . PARTEA GE NERALĂ Cap i to l u l X 203

Definiţia teoretică a vinovăţiei şi reglementările legale ale formelor aces-
teia pornesc de la cei doi factori psihici caracteristici pentru latura subiectivă a
infractiunii, şi anume:factorul intelectiv (col/ştiinţa) şi factorul volitiv (voinţa).
Prezenţa acestor factori şi specificul interacţiunii lor in geneza şi realizarea ac-
tului de conduită prejudiciabil sunt determinante pentru existenţa vinovăţiei.
Fa:torul inte~ec~iv (conştiinţa) presupune reprezentarea deplină a cenţi­
nutu~ul, sensului ŞI consecinţelor urm ărire sau acceptate prin săvârşirea
:aptel penale. precum şi prevederea intregii desfăşurări cauzale a acesteia.
In conştiinţă apare deci ideea săvârşirii faptei, se cântăresc argumentele în
favoarea şi împotriva acţiunii şi, în fine, se ia decizia de a săvârsi sau nu in-
fracţiunea. După terminarea procesului decizional se trece de la manifestarea
de conştiinţ~ I~ ~anifestarea de voinţă, care constă în concentrarea energiei în
vederea realizăru actului de conduită/o
În literatura juridică s-a subliniat că factorul intelectiv are rol hotărâtor
în reglarea activităţii omului, inclusiv activitatea infracţională, pentru că
prezenţa acestuia înseamnă existenţa vinovăţiei. Factorul intelectiv dezvăluie
atitudinea conştiinţeifăptuitoruluifaţă de fapta s ăv ărşită şi faţă de urmările ei,
arată dacă subiectul este vinovat sau nu '.
. . Factor.ul ~olitiv (voinţa) reprezintă facultatea psihică prin care sunt mo-
bilizate 01'1 onentate conştient energiile fizice ale omului în vederea săvărsirii
actului de conduită exterioară. Voinţa de a săvârşi actul de conduită fac~ ca
acesta Să. fie atribuit. să aparţină, să fie imputabil persoanei care l-a săv ărşit.
In ~azul1l1 care fapta nu este voită de persoana care a comis-o. pentru că nu a
urmarea prejudiciabilă(adică în raport cu finalitatea la care făptuitorulvoieşte
s ă ajungă)'.
Între cei doi factori (intelectiv şi volitiv) există o strânsă legătură, actul de
voinţă corelându-se continuu cu cel de conştiinţă. Voinţa de a comite fapta este
condiţionată numai după reprezentarea în conştiinţa făptuitorului a urmări­
lor faptei.
Pentru tr agerea la răspundere penală a unei perso ane care a comis o in -
fracţiune şi pentru individualizarea strictă a pedepsei, nu este suficient a se
stabili că persoana respectivă a comis fapta cu vinovăţie, ci mai este necesar a
se stabili şi forma de vinovăţi e cu care acea sta a acţionat.
În doctrina şi în legislaţia penală, vinovăţia se prezintă sub două forme,
determinate de variaţiunile factorului intelectiv, în raport cu caracterul şi
conţinutul reprezentărilor subiectului, cu întinderea şi intensitatea prevederii
de către acesta a urmărilor prejudiciabile ale faptei sale. În funcţie de aceste va-
riaţiuni, vinovăţia îmbracă forma intenţiei, atunci când persoana a avut repre-
zentarea corectă a rezultatului faptei sale, sau forma imprudenţei, atunci când
făptuitorul şi-a reprezentat greşit sau nu şi-a reprezentat deloc acest rezultat",
Pe lângă cele două forme tipice ale vinovăţiei , în legislaţia penală se mai
menţionează o formă atipică, care reuneşte în conţinutul s ău atât intenţia, cât
şi imprudenţa - infracţiuni s ăv ărşite cu două forme de vinovăţie.
Fiecare formă de vinovăţie este susceptibilă de modalităţi diferite în funcţie
de atitudinea făptuitorului faţă de surveni rea urmărilor prejudiciabile. Atât in-
tenţia, cât şi imprudenţa se realizează , în mod obligatoriu, în una dintre modali-

aCţlOn~t in ~od liber. ci ca urmare a unei energii străine. sub presiunea unei tăţile prevăzute de lege, în funcţie de atitudinea făptuitoruluifaţă de cazul dat.
constr~ngen. nu poate exista vinovăţie. Această faptă poate fi imputat ă făptui­ Cunoaşterea exactă a celor două forme ale vinovăţiei şi a modalit ăţilor
torului doar fizic, nu şi psihic, ceea ce exclude vinovăţia". acestora reprezintă un interes special nu numai pentru stabilirea existenţei
Astfel, pentru existenţa vinovăţiei nu este suficient să existe voinţa de a vinovăţiei ca trăs ătură esenţială a infractiunii, ci şi pentru:
s ăv ârşi fapta , ci mai este necesar ca această voinţă să fie liber exprimată, adică calificarea unei fapte ca infracţiune ;
persoana să aibă capacitatea psiho-fizică de a se autodetermina şi de a fi stă­ delimitarea infracţiunii de alte încălcări de lege;
până pe actele sale', delimitarea infracţiunilor similare după obiect şi latura obiectivă;
.Fact~rul volitiv poate fi analizat atât în raport cu acţiunea, cât şi în raport individualizarea răspunderii şi pedepsei penale;
cu inacţiunea (după cum făptuitorul voieşte să se manifeste printr-un act stabilirea categoriei penitenciarului pentru executarea pedepsei;
exterior sau voieşte să se abţină de la o acţiune impusă de lege), precum şi cu clasificarea infracţiunilor în corelaţie cu gradul lor de prejudiciabilitate;
stabilirea formei intenţionate de vinovăţie, care influenţează existenţa
recidivei etc.
C. Bulai. op. cit., p. 157.
V. Dobrinoiu, 1. Pasc u, 1. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Laz ăr, op. cit., p. lI6.
C. Bulai, op. cit., p. 156. G. Antoniu, Vinovăţia penală, Bucureşti, Editura Academiei Române , 1995, p. Il?
V. Dobrinoiu, 1. Pascu, 1. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. lIS . H. C. Taranuen, Pyccxoe yeono enoe npaeo. 'la cm» o6UjaH, T. 1, Tyna, Anrorparp, 2001,
c.453.
 204
DREP T PE NAL. PA RTE A G ENE RA LĂ Ca pi to l ul X 205

§2. Intentia. Definitie si modalităti

.J ) ) ) lă , a c i rc u m sta nţelo r concrete în care se va desfăşura infracţiunea (timpul, locul,
mijlo acele, împrejurările). Reflectarea în con ştiinţa persoanei a tuturor compo-
Intenţia constituie forma fundamentală , generală şi originară a vi novă ­
nentelor analizate îi oferă posibilitatea conştientizării pericolului social al fap tei
ţiei' ''. De regulă , majoritatea infracţiunilor se comit cu intenţie, şi doar în mod
si directi onarea acesteia asupra unor valori sociale conc rete. În cauza penală nu
excepţio nal, din imprudenţă sau cu două forme de vinovăţie.
~e cere ~ fi probată înţelegerea caracterului prejudiciabil al fapt ei, deoarece se
Con for m prevederilor art , 17 din CP al RM , "Se consideră că infractiu-
prezumează că fiecare p ers oană responsabilă, cu o anumită exper ienţă de vi aţă
nea a fost comisă cu intenţie dacă persoana care a s ăv ârşit-o îşi dădea seama
ş i cun o şt inţ e , este apt ă să conşti enti zeze caracterul conduitei sale" .
de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmă­
Previziunea urmărilor
prejudiciabile pre supune reprezentarea făptuitoru­
rile ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conştient, surveni rea
acestor urmări". lui asupra daunei care va fi c auz ată , prin s ăv â rşirea fapt ei, valorilor ocro tite de
legea penal ă . În ca zul i nte n ţ ie i directe previziune a include: a) reprezentarea
Din aceste reglementări rezultă că vinovătia sub forma intentiei se carac-
s c h i m bă r i l or reale ce vor avea loc în obiectul atentatului; b) conş t i en t i za rea
terizează prin aceea că făptuitorul: ' ,
p ericulozităţii so ciale a schimbărilor provocate; c) înţelegerea legăturii cauzale
îşi dă seam a de caracterul prejudiciabil al faptei (acţiunii sau inacţiunii) dintre fapta să v ă rş i tă şi urmările prejudiciabile (deşi în această etap ă persoana
sale, pr evede urmările ei pr ejudiciabile şi doreşte surveni rea acestor
nu reflectă
în conştiinţa sa toate detaliile, ci numai caracterul lor general) .
urmări;
Factorul intelectiv al intenţiei directe pr esupune surveni rea inevitabilă a
îşi dă seam a de caracterul prejudiciabil al faptei ( acţiunii sau inacţiuni) urm ărilor prejudiciabil e. F ăptuitorul , intenţion ând s ă provoace anumite ur-
sale, prevede urmările ei prejudiciabil e şi admite surveni rea acestor ur-
mări , este sigur că ele se vor re aliz a de fapt , fie imediat, fie în v iitor.
mări.
Fact orul volitiv al intenţ iei directe c aracterize az ă direcţionarea voinţei
Astfel, În funcţ ie de atitudinea făptuitoruluifaţă de sur venirea urmărilor
subiectu lu i ş i se exprimă în dorinţa survenirii anumitor urmăr i pr ejudicia-
pr ejudiciabile, intenţia se prezintă sub două modalităţi desemnate de legea
bile ale actiu n ii sau inacţiunii sale infracţion ale . Dorinţa, referindu-se la sfer a
penal ă : intenţia directă ş i in ten ţia in direc tă .
A. Intenţia directă
emoţional-volitivă a psihicului persoanei, constituie factorul volitiv mobilizat
la atingerea sco pu lu i infracţional.
Intenţia directă se caracterizează prin aceea că infractorul îsi dă seama Urm ările dorite prin să vâ rş i rea infracţiunii se pot manifesta, în cazul in-
de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, prevede urmările
tenţ iei directe, sub mai multe forme. Ele pot fi drept ultim scop al acţiunii (in -
ei prejudiciabile şi doreşte survenirea acestor urmări.
acţ i u n ii) făptuitorului (omo r ul din geloz ie, ură) , etapă intermediară (om oru l
Referindu-se la sfer a conştientului, Înţelegerea caract erului prejudiciabil al
cu sco pu l de a înlesni s ă vâ rş i rea altei in fracţiuni) , iar în unele cazu ri - mijloc,
faptei şi p revederea urm ării ei con st ituie elem ent u l intelectiv al inten tiei. Înte-
me tod ă de atin gere a scopulu i d irect pr econi zat de că t re făptuitor (omor la
legerea caracterului prejudiciabil al faptei s ăvărşite e adresată În tim~ preze'n-
com and ă , moartea victimei înlesnind atingerea scopu lu i urmărit - obţinere a
tului şi înseamnă că perso ana în timpul s ăvârş irii infracţiunii conştientizează
unui câ ştig personal).
caracterul şi gr adul pre judiciabil al faptei p e care o s ăv âr ş eşte. Previ ziunea
Indiferent de scopul final urmărit, pentru toate cazurile de intenţie direc-
urmărilor prejudiciabile este adresată în timp viito ru lui şi Înseamnă că făptui­ tă este ca ra c ter is t ică dorinţa co nş tie ntă a făptuitorului de a pr ovoca urmările
torul a avut reprezentarea posibilităţii surven irii lor" .
prejudiciabile.
Înţelegerea
caracterului prejudiciabil al faptei săvârşite Înglobează repre-
Reglem entarea intenţiei directe de că t re legiuitor este orientată sprc infrac-
zentarea În conştiinţa persoanei a valorilor sociale asupra cărora se atenteaz ă, a
ţiunile cu com ponente materiale, Astfel , dorinţa are legătură doar cu urm ările
conţinutului acţiunii şi inacţiunii prin care se realizează activitatea infracţiona- pr ejudiciabile ce provoacă o d aun ă obi ectului oc rotit. Î n să în Codul penal al

'10 A. Boroi , op. cit., p. 92 .

II Y zon olHwe nţiaeo POCCIW . 06uiaH t{(lCl1Ib II TIOA peA. B. B. 3Apall OMhICJIOB a. M OCKB a,
II B. C. YTeBcKHil, BIIHl/ B COBemCKOM yZOllOB HOM u p ae e , MOCl< Ba, 1950, c. 187; 1. Mac a ri,
IOp I1 CT'h, 1996, 168 .
Drept penal al Republicii Moldova. Partea generală, Ch işinău, CE USM, 2002, p. 158-159.
C.
 206
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
RM mare parte dintre infracţiuni au componenţe formale, în cadrul cărora
O nile ce includ în componenţa lor un scop special, pregătirea de infracţiune, ten-
urmarea prejudiciabilănu este un semn obligatoriu a laturii obiective. În astfel
de cazuri, elementul volitiv se caracterizează prin dorinta
, d e a savarsi
v,.
ac tilU-
nea sau inacţiunea prejudiciabilă, indiferent de faptul survenirii unor' ur~ări
mat~riale. ?e exemplu, subiectul huliganismului, conştientizând că acţiunile
sale In.calca grosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă
de societate, doreşte să comită acţiuni de acest gen".
B. Intenţia indirectă
Intenţia indirectă se caracterizează prin faptul că infractorul îsi dă
sean~a ,de ~arac~er~l prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, pre~ede
unn~r~le el preJudlciabiie şi admite, în mod conştient, survenirea acestor
urman.
, Conţinu~ul intenţiei directe şi al intenţiei indirecte coincid completamente
In ceea ce priveşte unul dintre aspectele factorului intelectiv, si anume întele-
ger~a ~a~'ac~erului prejudiciabil al faptei. Or, caracterul previ~iunii urmă:'ilor
~reJu~I~la~lle se manifestă diferit, deosebindu-se esenţial şi factorul volitiv al
Intenţiei directe de al celei indirecte.
.. ~~~viziune~ ~~ cazul intenţiei indirecte presupune doar înţelegerea posi-
bilităţii surverurn reale a urmărilor prejudiciabile şi nu a inevitabilitătii lor
Dacă o ~ersoană prevede inevitabilitatea survenirii urmărilor prejudi~iabil~
ale faptei sale, nu se poate spune că această persoană nu le-a dorit nu le-a ur-
mărit şi deci forma de vinovăţie va fi intenţia directă"'. ' direcţia urmăritorilor spre a-i omorî sau răni, fiindu-i indiferent care
Fac~orul volitiv.al intenţiei indirecte este caracterizat de lipsa dorinţei, dar
de admiterea conştientă a urmărilor prejudiciabile, fie de manifestarea unei
atitudini indiferente faţă de survenirea acestora.
Din punct de vedere psihologic, dacă făptuitorul nu doreste survenirea
urmărilor prejudiciabile, însă le admite în mod conştient, acest; constituie un
~ro~us derivat al faptei sale în calea spre atingerea scopului dorit, care excede
h.mltele componenţei infracţiunii. Vinovatul nu tinde spre provocarea urmă­
rilor prejudiciabile, dar în acelaşi timp nu încearcă să le evite (lipsa de dorintă
activă)". '
În legea penală şi în viaţa reală infracţiunile săvârsite cu intentie indirec-
t~ s,e î~tâlne~c cu mult mai rar decât cele cu intenţie directă. Astfel, nu pot fi
savarşite cu Intenţie indirectă infracţiunile cu componenţe formale, infracţiu-
:: Ibidem,p. 171;. Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, 0p. cit., p. 64.
A. Boroi, op. CIt., p. 93.
,", E. B. 3I1paBOMbJCJJOB, op. cit., p. 172.
Capitolul X 207
tativa de infracţiune, acţiunile organizatorului, instigatorului şi complicelui.
C. Alte modalităti , ale intentiei
,
În doctrină şi în practica judiciară s-au identificat şi alte modalităţi ale in-
tenţiei, a căror cunoaştere poate servi la calificarea faptei şi la individualizarea
pedepsei penale. Astfel, se face distincţie între:
intenţia simplă şi cea calificată. Intenţia este simplă atunci când făp­
tuitorul prevede şi urmăreşte survenirea urmărilor prejudiciabile (in-
tenţie directă obişnuită), iar calificată atunci când făptuitorul urmăreşte
survenirea urmărilor în vederea realizării unui scop prevăzut în norma
de incriminare (de exemplu, omorul săvârşit "cu scopul de a ascunde
o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei" - lit. i) din alin. (3) al
art. 145 din CP al RM);
intenţia determinată şi cea nedeterminată. Intenţia este determinată
atunci când făptuitorul are reprezentarea unei urmări prejudiciabile
precise, pe care o urmăreşte sau doar o acceptă şi acţionează pentru
survenirea ei. Intenţia este nedeterminată atunci când făptuitorul are
reprezentarea mai multor urmări prejudiciabile ce s-ar putea produce şi
îi este indiferent care dintre ele va surveni săvârşind fapta prejudiciabilă
(de exemplu, un infractor fuge, fiind urmărit de mai mulţi cetăţeni şi
de un poliţist cu câine de serviciu, şi, pentru a scăpa, trage cu arma în
dintre ei va fi victima)";
intenţia iI~iţială şi cea supravenită. Intenţia iniţială este evidentă atunci
când făptuitorul prevede urmarea faptei sale de la început, adică din mo-
mentul trecerii la săvârşirea faptei. Dimpotrivă, intenţia supravenită există
atunci, când prevederea urmării prejudiciabile apare ulterior unei hotărâ­
ri iniţiale şi determină hotărârea ulterioară de a o produce (de exemplu,
făptuitorul, săvârşind o infracţiune de violare de domiciliu, aflându-se în
interiorul locuinţei, se hotărăşte să sustragă anumite bunuri)' ;';
intenţia spontană şi cea premeditată. Prima se caracterizează prin
faptul că apare brusc, iar trecerea la săvârşirea faptei are loc imediat
după luarea hotărârii infracţionale (de exemplu, făptuitorul reacţio­
nează imediat la lovirea sa de către o altă persoană căreia îi vatămă
integritatea corporală). Celei de-a doua îi este caracteristică existenţa
II, A. Boroi, op. cit., p. 94.
,. M. Zolyneak, op. cit., p. 226.
-
208
-----------s------------------,
D n E l' T P E N A L. P A RT E A GEN ERA L Ă C a p i t o lu l X 209

unu i interval de timp între luarea hot ărârii infracţionale şi punerea ei

în executare, interval în care făptuitorul a meditat asupra modului şi
mijloacelor de s ă v ă rş i re a faptei;
intenţia unică şi cea complexă. Intenţia unică se manifestă atunci când
făptuitorul a hotărât să săvârşească o singură faptă, iar în cazul în care
acesta a hotărât să s ăvă rşeasc ă mai mul te fapte sau a urmărit să producă
mai multe urmări prejudiciabile, suntem în prezenţa intenţiei complexe.
Stab ilirea corectă a moda lităţii in ten ţ iei a re o importa nţă deosebită la in -
dividualizarea răspunderii ş i pedepsei pena le. Ast fel. gradul prejud iciabil al
intenţ iei di recte este m ult mai îna lt decât cel al intenţiei indirecte. iar cel al
intenţiei premed itate decât cel al intenţiei sponta ne etc.
§3. Imprudenta. Definitie si modalităti
) J J J
Co nfo rm prevederilo r ar t. 18 d in CP al RM, "Se consideră că in frac-
ţiu nea a fost s ăvârşit ă din imprudenţă dacă persoana care a săvârşit-o îşi
. .
dădea seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau in actiunii sal e, a
prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera În mod uşuratic că ele
vor putea fi evitate ori nu Îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al ac-
ţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei
prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prcvad ă",
Din conţinutul prevederilor legale rezultă că răspunderea pentru in fracţi ­
unil e s ăv ărş ite din imprudenţă apa re, de regulă. la surven irea urmă rilor preju-
dicia bile, adică num ai în cazurile i nfracţiun ilor cu componenţe materiale. In
lipsa acestor urmări, fapta prej udiciabilă propriu-zisă nu atrage răspu nderea
penală. Doar în cazuri excepţionale. legiuitoru l admite tragerea la răspu ndere
pena lă pe nt ru fapta s ăv ârşit ă din imprudenţă în lipsa urmărilor prejudiciabile
sau pen tru fapta ca re creează pericol de surven ire a aces tora (alin. (I ). ar t. 235
d in CP al RM. ar t. 345 din CP al RM etc.) .
Specificul aces tei form e de vi novăţie rezultă şi din faptul că Codul penal
al RM nu prevede răspunderea penală pentru participaţla la s ă vâ rş i rea infrac-
ţiunilor imprudente (ar t. 41 din CP al RM) şi exclude po sibili tatea pregăti rii şi
tentativei la ele (ar t. 26-27 din CP al RM).
Irnprudenţa, Ca formă a vi novăţiei. se manifestă sub două modalităţ i: În cre-
dere exagerată şi neglijenta. Modalităţile imprudenţei au fost consacrate pentru
prima dată legislativ doar în actualul Cod pena l. deşi problema tica acestora a
cons tit uit obiect de studi u al doctrinei şi prac ticii judiciare de mul t timp.
A. Increderea exagerată se caracterizează prin faptul că persoana Îşi
dă seama de caracterul prejudiciabil al actiunii , .
sau inactiunii sale, prevede
posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, dar consideră în mod
usuratic că ele vor putea fi evitate.
, Factorul intelectiv al în cred erii exager ate constă în înţelegerea de către
f ăptuitor a car act erului prejudiciabil al acţiuni i sau inacţiunii sale şi în pr eve-
derea urmărilo r prejudiciabile ale acestei fapte.
În ţelegerea carac teru lui prejudiciabil al fapt ei este legată , de regulă , de ne-
respectarea un or reguli de prec auţ ie stabilite pentru a evita sur ven irea un or
urm ări prejudiciabile în procesul de de sfă şur are a anumito r act ivităţ i . De
exemplu, ş o fe r u l de zvoltă o v i teză i na d m is ibi lă pe o rut ă d in raza o raş u l ui ş i
îş i dă seama că a cea stă abat ere de la regulile de c i rc u l aţ ie rutieră creea ză un
pericol pentru secur itatea participanţilor la tr afic".
Prevederea de către făptuitor a urmărilor prejudiciabile ale faptei sale pr e-
supune doar pr eviziunea posibilităţii survenirii lor, deoarece numai în acest
caz poate exista ş i s p e ran ţa , l ip s ită de temei, a preven irii acestor urmări. În
caz ul de prevedere a inevitabilit ăţii survenirii urmărilor, nu mai po ate fi vorba
de s p e ranţa ele nu se vor pr oduce, de spe ra nţa de a le pre veni etc., situaţie în
ca re apreciem c ă per soana acţione az ă cu intenţi e d irect ă ".
După factorul intelectiv, încre derea exagerat ă are unele sim ilitudi ni cu
i nten ţ ia indirect ă , deoarece în ambele cazuri făptuitorul conş t ient i zează că
înc alcă anumite interdicţii legale şi prevede posibilitatea survenirii urmări­
lor prejudiciabile. Dar, spre deosebire de int enţia indirect ă , în cadrul căreia
făptuitorul prevede posibilitatea reală de survenire a urmărilor prejudiciabile,
în cazul încrederii exagerate, a c eas tă previziune poartă un caracter abstract:
subiectul prevede că fapta s ăvârşit ă poate cauza urm ări prejudiciabile, dar pre-
supune că în cazul concret acestea nu vor sur veni.
Prevederea p o sibilităţii abstracte de surveni re a urm ărilor prejudiciabile,
det a şată de la situ aţia concretă, se ca racte ri zea ză prin aceea că făptuitorul nu
conşt ient i zează desfăşurarea reală a legăturii cauza le, deşi , în virtutea unui
efort psihic, ar fi trebuit să o sesizeze. Făptuitorul apreciază , în mod uşuratic
şi exagerat împrejurările care, după părerea lui, ar fi trebuit s ă preîntâmpine
su rvenirea urmărilor prejudiciabile. În realitate, acestea au fost inapte să rea-
lizeze prevenirea.
Factorul volitiv al încrederii exagerate reprezintă efor tu rile pe care le
depune făptuitorul pentru a nu admite surveni rea urm ărilor prejudiciabil e,
adic ă atitudinea n egativă faţ ă de ele. În acest caz lipseşte atât dorinţa , cât şi
" Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, op. cit., p. 67.
" A. Boroi, op. cit., p. 96.
 210
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
admiterea conştientă a urmărilor prejudiciabile. Conştiinţa şi voinţa făptuito­
rului sunt orientate spre preîntâmpinarea urmărilor prejudiciabile.
Posibilitatea preîntâmpinăriiurmărilor prejudiciabile se bazează pe apre-
cierea unor temeiuri şi împrejurări care, în concepţia făptuitorului, ar trebui
~ă ~v~te rez~ltatul ~revăzut. Din practica judiciară rezultă că astfel de împre-
jurari pot fI cunoştmţele făptuitorului, încrederea uşuratică în experienta sau
perspi.cacitatea lui în momentul hotărâtor ori în forţa sa fizică, rezistenţa' unor
matenale, starea tehnică a mecanismelor, intervenţia altor persoane care să
împ~edice producerea urmărilor prejudiciabile prevăzute ca posibile etc .
In cazul când speranţa în neproducerea urmărilor prejudiciabile s-ar în-
temeia pe o întâmplare (hazard), pe un eveniment care ar putea să se producă,
dar în realitate să nu aibă loc, vinovăţia făptuitorului va îmbrăca forma inten-
ţiei, fiind practic vorba de acceptarea riscului producerii rezultatului w.
B. Neglijenţa penală constă în poziţia psihică a făptuitorului care nu
îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale nu
a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor~rejudiciabile:desi trebu~a si
putea să le prevadă. ' ,
Spre deosebire de celelalte forme şi modalităţi ale vinovăţiei, în cazul
s ă v ă rşiri i in fracţiunii din neglijenţă, infractorul nu îşi dă seama de caracte-
rul prejudiciabil al faptei sale şi nu prevede posibilitatea survenirii urmărilor
prejudiciabile ale acesteia. De aceea, în cazul neglijenţei, nu se pune problema
atitudinii făptuitoruluifaţă de urmările faptei sale (voinţa de a produce sau ac-
ceptarea conştientă a posibilităţii apariţiei), urmări pe care el nu le-a prevăzut,
deşi trebuia şi putea să le prevad ă, Faptul că subiectul nu prevede, în anumite
condiţii, survenirea urmărilor prejudiciabile denotă atitudinea lui neglijentă
faţă de regulile de conduită obligatorii în cazul respectiv. Astfel, esenta ne-
glijenţei penale constă în acee a că făptuitorul, având posibilitatea real~ de a
prevedea urmările prejudiciabile ale acţiunii sau inacţiunii săvârşite, nu a de-
pus nici un efort psihic, nu a executat anumite acţiuni volitive, determinate de
situaţie, pentru a preîntâmpina urmările prejudiciabih->'.
Răspunderea penală pentru infracţiunile săvărşite din cauza neglijenţei
penale survine în temeiul faptului că vinovatul trebuia şi putea să prevadă
urmările prejudiciabile ale faptei sale. În acest sens, neglijenţa penală este ca-
racterizată de două elemente: negativ şi pozitiv.
Elementul negativ al neglijenţei penale se referă la lipsa de prevedere a ur-
m ărilor prejudiciabile ale faptei comise de subiect ul infracţiunii.
zu Explicaţii teoretice ale Codului penal român, op. cit., p. 243.
11 E. B. 3,n;paBOMbIClIOB) op. cit., p . 182.
Ca p ito l u l X 211
Elementul pozitiv alneglijenţei penale indică existenţa unor condiţii care
dau posibilitatea de a considera c ă infractorul trebuia şi putea să prevadă urmă­
rile prejudiciabile ale acţiunii sau inacţiunii sale. În funcţie de acest element,
neglijenţa este apreciată drept modalitate a vinovăţiei în sens juridico-penal.
Determinarea elementului pozitiv al neglij enţei penale se efectuează pe
baza a două criterii: obiectiv şi subiectiv.
Criteriul obi ectiv, concretizat la art. 18 din CP al RM prin sintagm a "tre-
buia să prevad ă ", poartă un caracter normativ ş i exprimă obligaţia persoanei
de a prevedea posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile cu respectarea
măsurilor de precauţie prescrise (de exemplu, nerespectarea regulilor securită­
ţii la efectuarea lucrărilor, la exploatarea mecanismelor etc.) . Această obligaţie
poate să rezulte din legi sau din alte acte normative, din contracte, instrucţiuni
şi reguli care reglementează modul de desfăşurare a unor activităţi, din anu-
mite norme de c onvieţuire social ă . În lipsa obligaţiei de a prevedea surveni rea
urmărilor prejudiciabile vinovăţia se exclude.
Obligaţia de prevedere se deduce nu din posibilităţile individuale, concrete
ale persoanei, ci din posibilitatea unui individ mediu, obişnuit, care, activând
în condiţiile făptuitorului, ar fi trebuit să prevadă rezultatul acţiunii sau in-
acţ iunii sale. Prin urmare, obligaţia de a prevedea urmarea prejudiciabilă este
o condiţie obiectivă a neglijenţei şi la stabilirea ei nu se iau în consideraţie
particularităţile individuale ale persoanei concrete:".
Totodată, prezenţa anumitor obligaţii nu este suficientă pentru a recu-
noaşte vinovăţia persoanei: trebuie stabilit faptul că persoana avea posibi-
lit ate a reală, în ca zul concret, să prevadă po sibilitatea survenirii urmărilor
prejudiciabile, dar această po sibilitate nu a fost realizată şi urmările nu au fost
înl ăturate. În ace st sen s, este aplicat criteriul subiectiv.
Criteriul subiectiv al neglijenţei penale este exprimat în sintagma "putea să
prevadă" şi se s tabileşte în funcţie de particularit ăţile individuale ale făptuite­
rului (pregătirea ş i experienţa lui profesională, de viaţă, starea sănătăţii etc .) şi
de circumstanţeleconcrete ale cazului.
Caracteristicile individuale ale făptuitorului trebuie să ofere posibilitatea
de a percepe concret situaţia, de a trage concluzii întemeiate şi a face aprecieri
adecvate . Totodat ă, situaţ i a
nu trebuie s ă fie extrem de complicată, pentru ca
făptuitorul să poat ă prevedea posibilitatea surven irii urmărilor prejudiciabile.
În prezenţa acestor două premise, prevederea su rven irii urmărilor prejudi-
ciabile devine realmente posibilă . Dacă se va stabili că persoana ni cidecum
" Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova , op. cit., p. 68.

212 DR E PT P E N A L. PAR T E A GEN ER A LĂ
nvu .pu~eva ~ă vpr,evadvă ,survenirea urmărilor prejudiciabile, va exista o faptă
s ă v ă rş i t ă far a vin ov ăţie (ca z fortuit) .
l'I:in lll~mar~, răspu~derea p enală pentru neglijenţa penală poate surveni
numai daca va fi dovedit că persoana, în anumite circu mstante, nu numai c ă
treb~ia ~c~'iteriul obiectiv) , dar şi putea, în virtutea calităţilor' şi capacităţilor
s~le individuale (criteriul subiectiv), s ă prevad ă posibilitatea survenirii urmă­
nlor prejudiciabile ale faptei .
§4. Infracţiunea săvârşită cu două forme de vinovăţie
De regulă, infracţiunile se s ăv âr şesc cu o singură formă de vinovătie : in-
tenţie sau imprudenţă.Există însă unele in fracţiuni care cuprind cumulativ în
latura lor subiectivă at ât intenţia , cât ş i imprudenţa , situaţia fiind cunoscută
~u~ de~~mir~a ~,~ ::p~'aeteri ntenţ ie " sau "intenţie depăşită", "vinovăţie dublă",
vin ovăţie mixtă ", vin ovăţie compusă" .
. În mare parte termenii propuşi su nt inexacţi, întrucât nu poate exista o a
treia formă~de vinovăţie (mixtă, compusă) , în care intenţia şi imprudenta se
contopesc. :n pri.ncipi~, fiec are formă de vinovăţie există de sine stătăt~r şi
doar uneon pot fi reumte în cadrul ac eleiaşi infracţiuni.
Dou,ă ,forme d~ vinovăţie pot exista concomitent doar în cazul componen-
ţelor calificate de infrac ţiune: atunci când făptuitorul, s ăv ârsind cu intentie o
faptă prevăzută de legea penală, produce din imprudenţă un 'rezultat m ai ~rav
sau ~n ~ezult:t ~n pl.us faţă de acela prevăzut şi urm ărit sau acceptat!". Astfel,
pe langa urmanle directe, survin şi urmări derivate, mult mai grave, care nu
sunt cuprinse de intenţia celui vinovat! '.
Problematica infracţiunilor s ăv ârşite cu două forme de vinovătie a con-
stituit obiect de studiu ştiinţific de mult timp, dar legislativa fost consacrat ă
doar în Codul penal actual. Conform prevederilor art. 19 din CI' al RM, "dacă,
drept rezultat al s ăv ârşirii cu intenţie a infracţiunii, se produc urmări mai
grave care, conform legii, atrag înăsprirea pedepsei penale şi care nu erau
cuprinse de intenţia făptuitorului, răspunderea penală pentru atare urmări
survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar con-
sidera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate sau dacă persoana nu a
prevăzut ~osibilitatea survenirii acestor urmări, deşi trebuia şi putea să le
prevad ă, In consecinţă, infracţiunea se consideră intentionată"
, .
2.1 A. 1/1. Pap or, BUHa GCOGemCKOM ylOJlOGHOM npaee, Caparon, 1987, c. 161.
:., B, A. 1ll11pJl CB, Ilp ecmynneuue c OGyMH rjJopMaMu eunu - rjJUK~UH Gy l OJlOG HOM npaee
Poccuu II Cnen oa arem., 199 7, NQ6, c. 10. 12.
213
Capi to l u l X
Ce ea ce caracterizează, sub aspect obi ectiv, infracţiunile să vă rşite cu două
forme de vinovăţie este îm pr ejurarea că, urmărind producerea unui anu m it
re zultat sau acceptâ ndu-l, făptuitorul săvârşeşte o faptă ce const it uie elem en-
tul mat erial al unei infracţiuni (primum delictum), dar produce un rezultat
mai grav ori în plus, ce caracterizează o infracţiune mai gravă sau o variantă
agravantă a aceleiaşi infracţiuni (nwjus deliciumt",
Sub asp ect subiectiv, aceste infracţiuni se caracterizează prin intenţie, care
stă la baza fapt ei iniţiale, şi imprudenţă faţă de urmarea mai gravă survenită".
Urmarea m ai gravă provocată din imprudenţă prin fapta săvârşită cu intenţie
apare ast fel drept circumstanţă agravantă a infracţiunii săvârşite .
Temeiul real pentru existenţa infracţiunilor cu două forme de vinovăţie
îl con stituie pr eved erea unor componenţe distincte cu structură specifică
în Partea specială a Codului penal. În acest sens , legiuitorul reuneste într-o
si ngură componenţă două infracţiuni de sine stătătoare: una intenţionată şi
alta imprudentă, constituind o infracţiune calitativ nouă cu conţinut subiectiv
specific. Deşi numărul in fracţiunilor s ăv ârşite cu două forme de vinovăţie nu
este mare , imp ortanţa juridico -penală a acesto ra nu poate fi neglijată ,
D acă Codul penal nu ar fi incriminat infracţiunile s ă v â rşite cu două forme
de vinovăt ie ca infractiuni di stinctive, în pr actica judiciară, la încadrarea juri-
,
dică a unor asemenea fapte s-ar fi impus aplicare a regulilor concursului ideal
'
de infracţiuni. De exemplu, luarea de ostatici şi lipsirea de viaţă din impruden-
ţă sunt fapte in criminate ca infracţiuni concrete în alin. (l) al art. 280 din Cl'
al RM şi, respe ctiv, în art. 149 din Cl' al RM. Acestea, fiind unite de legiuitor
într-o componenţă, au format o singură infracţiune de lu are de ostatici, care
a provocat decesul unei persoane din imprudenţă (alin. (3) al art. 280 din Cl'
al RM ), sa ncţ iunea pentru această in criminare fiind cu mult mai aspră dec ât
sancţiunile prevăzute pentru fiecare dintre infracţiunile reunite".
De regulă, pentru reglementarea infracţ iunilor cu două forme de vinovă­
ţie, legislaţia penală pre vede forme agr avante ale unei infracţiuni-tip: infrac-
ţiuni materiale agravante şi infracţiuni formale agravante ~" .
infracţiunile materiale agravante s ăvârşite cu două forme de vinovăţie
În
su nt incluse: vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a s ă-
:' C. Eu la i, op. cit., p. 191, V. Dobr ino iu, 1. Pas c u, 1. Molna r, Gh . Ni sto rea nu , A. Boroi,
V, La z ăr, op. cit" p. 127.
", E. }:(. I/1BaHoll, C. X. M a3YKoB, Cy67,eKI11UBH aJl cmopoHa Ilpecmyrt JlCHUH, POCToB-Ha-
}:(OHY, 1999, c. 23 -24.
_, Com ell ta r i u la Cod ul penal al Repu blici i M oldova , op. cit., p. 70.
' K B. A, HepCeCJlH, op. cit., c. 48.
 II
s I

215
214 DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
Ca p i to l u l X

n ăt ătii,
care a provocat decesul victimei (alin. (4) al art. 151 din CP al RM), e de altă parte, de cele săvârşite din imprudenţă, care ~u ..m~l~e î~ .:~o~un
distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor care s-a soldat cu decesul ~UPă sem nele obiective. De exemplu, dacă în '"?" provoca:·ll .vat~ma~ll g~ave
persoanei (alin. (2) al art. 197 din CP al RM etc.). Caracteristică pentru aceste a integrităţii corporale sau a sănătăţii a su~·ven~t. de~esul VICtImeI, UImar e C.~
fapte este îm preju rarea că urmarea calificată (rezultatul mai grav) este prevă­ era cuprinsă de intenţia făptuitorului (chiar ŞI m~:rect), fapta ~e. cara~ten
zută în calitate de semn obligatoriu al componenţei şi provoacă o daună altui v . tr unică formă de vinovătie si este calificat ă ca omor mtenţlonat
zeaza pnn 1-0 L' • , . ., . "
obiect juridic special decât cel al faptei iniţiale. De exemplu, vătămarea in- di CP 1 RM) Si viceversa dacă în cazul omorului din impi udenţa
(art. 145 m a . , " " " ..'
tenţionată gravă a integrităţii corp orale sau a sănătăţii (alin. (1) al art. 151 din nu este stabilită intenţia făptuitorului de a vătăma grav sanat~te~ vlctll~eI:
CP al RM) are în calitate de obiect sănătatea persoanei, dar dacă este urmată . l' doua forme de vinovătie şi fapta va fi calificată ca Iipsire de VIaţa
atunci Ipsesc
V

L' ,
de decesul victimei (alin. (4) al art. 151 din CP al RM), atunci obiectul acestui din imprudenţă (art. 149 din CP al RM) \o.. . " " " . "
atentat imprudent îl constituie viaţa persoanei. În acest sens, pentru ca organele judiciare sa poata St~bI:I ~or.ect daca ~
Se consideră infracţiuni formale agravante s ăv ârşite cu două forme de anumită urmare prevăzută de legea penală s-a datorat fapt~I ~avarşlte cu ~o.ua
vinovăţie: internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică, care a cauzat din forme de vinovăţie, este necesar să se procedeze la o analiză a factorulUI in-
\
imprudenţă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, ori de- telectiv, care în mod logic trebuie să parcurgă două faze". .
cesul victimei (alin. (2) al art. 169 din CP al RM); lăsarea în primejdie, care a în prima fază, organul competent trebuie să probe.ze că mfract~rul ~
provocat din imprudenţă decesul victimei (alin. (2) al art. 163 din CP al RM) săvârsit cu intenţie fapta iniţială, adică să rezulte din actele co.mlse ca
etc. În cadrul acestor infracţiuni, urmarea calificată constă în provocarea dau- autorul a prevăzut, a urmărit ori a acceptat o anumită urmare ŞI nu alta
nei unui obiect suplimentar, diferit de cel supus apărării juridico-penale prin mai gravă, care s-a produs în realitate; ."
componenţa de bază. De exemplu, răpirea persoanei (alin. (1) al art. 164 din în a doua fază se impune constatarea că făptuitorul a avut o an~mlta
CP al RM) are în calitate de obiect libertatea persoanei, dar dacă este urmată reprezentare faţă de urmarea mai gravă, însvă nu a acceptat-o on nu a
de decesul victimei (alin. (3) al art. 164 din CP al RM), atunci obiectul supli- prevăzut-o, deşi putea şi trebuia să o prevada. . " .
mentar al acestui atentat imprudent îl constituie - viaţa persoanei. . le judiciare trebuie să stabilească în concret intenţia in raport cu
O Igane lif . t
Generalizând cele analizate, putem menţiona că infracţiunilesăvârşite cu fapta iniţială şi imprudenţafaţă de un~are.a "m ai gravă, pentru a ca 1 ica corec
două forme de vinovăţie se caracterizează prin următoarele aspecte": fapta şi a aplica o pedeapsă penală echItabIla.
1. îmbinarea a două forme diferite de vinovăţie: intenţia şi imprudenţa
(îmbinarea intenţiei directe cu cea indirectă sau a neglijenţei cu încre-
derea exagerată nu constituie două forme de vinovăţie); Sectiunea a III-a, FAPTA SĂVÂRŞITĂ FĂRĂ VINOVĂŢIE
2. formele de vinovăţie privesc diferite semne ale laturii obiective (fapta , (CAZUL FORTUIT)
prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile)
ce au importanţă de drept;
3. atitudinea imprudentă se manifestă doar asupra urmărilor calificate; Conform prevederilor art. 20 din CP al RM , "Fapta se consideră săv ârşită
două forme de vinovăţie există doar în cadrul formelor agravante ale , ' , dă d ama de caracte-
fa" l'a", vinov ătie dacă persoana care a comis-o nu 1Ş1 a ea se
4. , ,
, ăzut ib 1 tatea
infracţiunii -tip (componenţe calificate); rul prejudiciabil al acţiunii sau illacţiunii sale, nu a prevazu pOSl 1 1, ,
5. infracţiunile săvâr şite cu două forme de vinovăţie, în integritate, sunt , .. urma" 1'1'101' ei preJ'udiciabile si, conform circumstanţelor cauzei,
survemrn ' . 1
considerate intenţionate. Acest fapt este determinat de forma intenţio­ " u trebuia sau nu putea să le prevadă" Dispoziţia acestei norme pena e
111C1 n derii 1 'e
nată a vinovăţiei, caracteri stică componenţei infracţiunii de bază. reglementează un aspect al principiului vinovăţiei răspun eru pena e, car
Studiul infracţiunilor cu două forme de vinovăţie este necesar pentru
delimitarea acestor infractiuni, pe de o parte, de cele săv ârşite intenţionat şi,
.\ 0 E. B. 3 gp aBoMbl cnoB, op. cit., p. 190. . 1
" M. Michinici , Unele observaţii privind proetertntentiu II ReVIsta de drept penal, nr. ,
,., A. 11. Papor, op. cit., p. 162.
1996 , p. 81.
 216
D REPT PENAL. PARTEA GE NER A LĂ
exclude incriminarea obiectivă în dreptu l penal al Republicii Moldova . Nici
o faptă săvârşită fără vinovăţie, oricât de prejudiciabile ar fi urmările ei, nu
poate fi recunos cută drept infracţiune'c.
O faptă prevăzută de legea penală se consideră ca fiind săvârsită datorită
cazului fortuit atunci când acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un
rezultat prejudiciabil pe care aceasta nu l-a prevăzut şi nu l-a dorit, ca urmare
a unei forţe străine ce n-a putut fi prevăzută în mod obiectiv. Această situatie
apare atunci când peste o faptă umană, so cia l- uti lă, se suprapune o întâmpla're
sau o împrejurare imprevizibilă,care deviază direcţiaşi rezultatul firesc ale fap-
tei iniţiale a omului, realizându-se componenţa unei infracţiuni concrete-',
în literatura de specialitate, cazul fortuit este ilustrat, de obicei, cu
toarele exemple: în timpul desfăşurării muncilor agricole, o femeie îsi lasă
copilul mic la umbra unui zid, dar se produce un cutremur, zidul se d ărârn ă şi
copilul este ucis; pe un timp foarte liniştit un go spodar dă foc unor uscături,
însă, înmod cu totul neprevăzut, se iscă o furtună şi focul se extinde la casele
vecinilor; în timpul aratului, un tractorist atinge cu plugul un obuz aflat în
pământ din ~timpul războiului, se produce o explozie şi un muncitor agricol
este rănit ;,1. In toate aceste cazuri există o legătură cauzal ă între acţiunea sau
inacţiunea făptuitorului şi urmarea survenită, dar latura subiectivă lipseşte,
deoarece în condiţiile date urmarea este imprevizibilă, după cum imprevizibi-
lă a fost .~ i intervenţia forţei străine.
. Cazul fortuit începe acolo unde sfârşeşte imprudenţa (neglijenţa penală),
fiindcă din moment ce o persoană a putut să-si reprezinte interventia fortei
stră ine şi producerea urmării prejudiciabile, în'să nu le -a prevăzut, ~xistă ~i­
novăţie. Spre deosebire de neglijenţa penală, cazul fortuit este caracterizat de
absenţa criteriilor obiectiv sau subiectiv, care determinăneglijenţa ca formă a
vinovăţiei.
dispoziţiile art.
Din 20 din CP al RM rezultă două situatii în care între
acţiunea (inacţiunea) şi urmarea prejudicia bilă su rven ita exist ă o legătur ă
cauzală, însă fapta se consideră să vă rşită fără vinov ătie".
în prima situaţie persoana care a comis fapta nu îşi dădea seama de carac-
terul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale şi, conform circumstantelor
cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să-I înţeleagă. La această situatie se r~feră
l' Com en ta riu la Cod ul penal al Republicii M oldova , op. cit., p. 71.
" V. Dobrinoiu, 1. Pascu , r. MoJna r, Gh. Nistoreanu , A. Boroi , V. Laz ăr, op. cit., p. 311.
;, M. Zolyneak, op, cit., p. 384.
F Comen ta riu la Cod ul penal al Republicii Moldova , op. cit., p. 71.
Ca p i to l u l X 2 17
legitima apărare aparentă (putativă sau imperfectă) , când o perso ană este con-
vinsă , în baza unor date obiective şi a unor con d i ţ i i subiective, că se află în faţa
unui atac. în ace st ca z trebuie să existe împrejurări reale care s ă cr eeze făptui­
torului certitudinea că se află în faţa unui atac. Dacă se va stabili că persoana
care se crede cu bun ă-credinţ ă atacată ş i circumstanţele concrete ale cauzei,
inclusiv comportamentul părţii vătămare, îi dădeau temeiuri de a apreci.a ac:
ţiunile părţii v ătămare
ca atac ce-i dă dreptul de a se apăra, fapta se consider ă
s ăv ârşit ă fără vinovăţie \r. •
În cazul infracţiunilor cu componenţe formale , dac ă persoana nu îşi dădea
urmă­ seama sau nu trebuia şi nici nu putea să înţeleagă caracterul prejudiciabil al
actiunilor (inacţiunilor) sale, ele de asemenea se consideră s ăv ârşite fără vino-
vătie. De exemplu, declaraţiile ce nu corespund adevărului, în situaţia în care
martorul este de bună-credinţă, că ele sunt adevărate, nu întrunesc componen-
ta infractiunii de mărturie mincinoa să , prevăzută de art. 312 din CP al RM .
, A do'ua sit u atie, în care fapta se săv ârşeşte fără vinovăţie, este aceea în care
persoana nu îşi d'ădea seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, nu a pre.-
văzut posibilitatea survenirii urmăr ilor ei şi , co~n form circumstanţelor cauzei,
nici nu trebuia şi nici nu putea să le prevadă . In acest caz , pentru a produce
efecte de înlăturare a caracterului penal al faptei, cazul fortuit trebuie să se
întemeieze pe anumite condiţii absolut necesare : .. '
a. acţiunea sau in acţiunea care a determinat urmarea neprevazuta trebuie
să fie o faptă incriminată de legea penală. Dacă, în raport cu urmarea
produsă, fapta s ăvârşită nu cade sub incidenţa legii penale, problema
exi stentei unui caz fortuit nu se p oate pune; lipsa acestei condiţii ar face
ca apli~area prevederilor art. 20 din CP al RM să fie lipsită de obiect.
b. actiunea sau inacţiunea unei persoane să fi produs o urmare prejudi-
ci~bilă datorită unor împrejurări obiective, neprevăzute de conştiinţa şi
vointa acelei persoane. Între intervenţia n eaşteptată a unei forţe străine
si urmarea neprevăzută a acţiunii sau inacţiunii făptuitorului trebuie
să existe un raport de cauzalitate, în sensul că cea dintâi a contribuit la
producerea acestei urmări.
Uneori acţiunea energiei străine poate preceda acţiunea făptuitorului (de
exemplu, cineva a d m i n i s trea ză unei persoane din familie "" me~icament în
care fannacistul introdusese din greşeală o substanţă otr ăvitoare, Iar bolnavul
moare), dar de cele mai dese ori împrejurarea fortuită intervine după ce făp­
tuitorul ş i -a început activitatea.
IvI. Basar ab, op. cit., voI. II, p. 134 .
 218
DR EP T P E NAL. PARTEA GE N ERALĂ
Împrejurările . imprevizibile care duc la apariţia urmării prejudiciabile
pot avea surse variate şi multiple. Ele se pot datora: unor fenomene ale naturii
(cutremur de pământ, furtună, trăsnet, alunecare de teren etc.): folosirea unor
instalaţ_ii .sau me~anisme (explozia unui cazan sub presiune, scurtcircuit etc .),
unor star.ll~ala~hveale persoanei (leşin, atac de cord etc.); comportării impru-
d_e~~e a v~ct~me~ (travers~rea neaşteptată şi în fugă a unei străzi etc.);
compor-
t~111 unor vieţuitoare (o insect ă îl Înţeapă În ochi pe şoferul unui automobil În
timp ce acesta se afla Ia volan, din care cauză comite un accident) ".
Nu există caz fortuit atunci când infractorul a acceptat riscul producerii
urmării prejudiciabile.
c. persoana care a s ăv â rşit fapta trebuie să fi fost În imposibilitatea de a
prevedea intervenţia Împrejurării care a determinat producerea urmă­
r~i .prejudiciabile. Deşi astfel de Împrejurări sunt cunoscute, imprevi-
zIbIL este momentul apariţiei lor" . Se ştie, de exemplu, că este posibil
ca trăsnetul s~ .incendieze recolta adunată în stoguri, dar nu se poate
prevedea apariţia unei împrejurări fortuite şi deci nimănui nu i se poate
cere să o prevadă.
În ipoteza cazului fortuit, imposibilitatea de prevedere are caracter
obi.ecti~ şi g~n~ral, În sensul că, în condiţii similare, nici o persoană, oricât
de. llltehgenta ŞI perspicace ar fi, nu putea să prevadă Împrejurarea ce a de ter-
minat urmarea prejudiciabilă. Datorită acestui aspect efectele cazului fortuit
~perează in rem, deci se răsfrâng asupra tuturor participanţilor. Când impre-
jurarea neprevăzută se datoreşte unor energii animate sau neanimate (animal
constr~cţii, maşini), va exista caz fortuit pentru făptuitor, nu şi pentru cei din
culpa carora s-a produs împrejurarea care a dus la urmarea prejudiciabilă. Ast-
fel, atunci când se blochează direcţia autovehiculului, conducătorul auto nu va
răspunde, ci va răspunde mecanicul, care nu a reparat-o bine".
. N~mai. atu~ci ~ând fapta săvâ rşită întruneşte cumulativ toate condiţiile
obiective ŞI subiective enunţate, aceasta se consideră săv ărsit ă fără vinova-t'
, 1 ,le
se~~u ~rt.:O din CP al RM. Cazul fortuit, înlăturând caracterul penal 'al
III
faptei, înlătură pe cale de consecinţă şi răspunderea penală.
." M. Basarab, op. cit., p. 146.
" C. Bulai, op. cit., p. 253, C. Mitrach e, op. cit., p. 115.
,., M. Basarab, op. cit., p. 148.
C a pi t o l u l X 219
Secţiunea a IV-a. SEMNELE FACULTATIVE ALE LATURII SUBIECTIVE
Motivul şi scopul infracţiunii sunt un ele dintre semnele indispensabile,
absolut necesare ale actului volitiv, ce fac parte din componenţalaturii subiec-
tive a infracţiunilor s ăv ârşite cu intenţie. Ele influenţează formarea intenţiei,
direcţionarea şi realizarea ei, dar în conţinutul acesteia nu se includ.
Practica demonstrează că orice faptă intenţionată , prevă zută de legea pe-
n al ă , este precedat ă şi determinată de un impuls interior care inspiră făptuito­
rului ideea de a o comite, fiind orientată spre atingerea unui scop concret. Între
motiv şi scop există o legătură lăuntrică. Motivaţia presupune şi preconiza rea
scopului. Deşi sunt semne strâns legate între ele şi condiţion ate reciproc, moti-
vul şi scopul nu sunt noţiuni identice. Fiecare dintre ele caracterizează în mod
diferit atitudinea psihică a persoanei faţă de infracţiunea săv ăr şită,
Motivul
Doctrina de drept penal defineşte motivul (mobilul) infracţiuniica fiind
imboldul interior, adică acea necesitate, dorinţă, pasiune, emoţie, acel sen-
timent care determină persoana să s ăvârşească infracţiunea şi îi dirijează
voinţa în momentul săvârşirii ei. De aceea motivul este denumit şi cauza in-
ternă a actului de conduită",
De fapt, nu numai infracţiunile se comit sub impulsul unui anumit mobil,
ci orice faptă conştientă şi voluntară a omului. Dar, spre deosebire de motivul
fapt elor licite, mobilul infracţiunilor are un caracter antisocial (nociv). Ase-
menea impulsuri interne, care stau Ia baza s ă v ârşirii unei infracţiuni, pot fi:
dorinţa obţinerii unor foloase ilicite (de exemplu, în cazul s ăv ârşirii infracţiu­
nilor de înşelăc iune, luare de mită , trafic de influenţă), tendinţa de îmbogăţi re
fără muncă (de exemplu, Ia infracţiunile de del apidare, furt, t âlh ărie , abuz de
încredere), du şm ănia politică (de exemplu, la trădare de patrie ori spionaj),
porniri huliganice (de exemplu, în cazul infracţiunii de ultraj, contra bunelor
moravuri şi al tulburării liniştii publice), sentimente de ură , răzbunare, gelo-
zie (în cazul infracţiunilor de omor şi vătămare corporală), impulsuri sexuale
normale sau aberante (de exemplu, în caz de viol, perversiune sexuală) etc."
Aici constatăm că motivele in fracţiunii sunt întotdeauna concrete, deo-
sebindu-se în s ă după conţinut şi formă. Totodată , unele infracţiuni pot fi
s ă v âr ş it e din mai multe motive.
' 1> C. Bulai, op. cit., p. 192.
V. Dobrinoiu, 1. Pascu, 1. Molna r, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. La z ăr, op. cit., p. 171.

220 DR EPT P E N A L. PA RTEA G E N E R A LĂ
Exis ten ţ a m obilului în s ă vă rş i re a orică rei i n fracţiu n i este un indicator iu al
no rmalităţii psihice a făptu itorului. Lipsa un ui m obil, a unei mot ivaţ i i a faptei
cons titu ie un indicatoriu de ano rm alitate psih ică a făptu it orului şi impu ne o
exa minare atentă a respons abil it ă ţi i su biect ului. Cu noaş te rea m obilului in -
fra cţ iun i i poate da ră spuns la urm ăto a rele î nt rebări: "De ce s-a să vârşit infrac-
ţ iu nea?", "D e ce mo tive s-a co ndus persoana s ăv ârşind infracţ iunea ? "
Drept co nseci nţă , c u noaşterea m obi lul ui fapt ei este necesa ră în fieca re
caz concret, co ns tit uin d un element ind ispe nsabil pentru aprecierea actu lui de
conduit ă şi a p e riculo zităţi i infractorului, pentru sta bilirea m ă surii de ap ă rare
socia lă adecvate aces tei p e r i culozităţi . Este o sa rci nă p e r m an ent ă a organe lor
de u rm ă rire p en al ă ş i a in s t anţelor j udecătoreşt i de a stabili şi a dem on st ra, în
fiecare caz, m obilul con du ite i an tisociale a infractorului.
Imp ort an ţ a ju ridice- pena lă a motivului i n fr a cţ iunii este dife rită în fu n c ţi e
de valoarea at r ib uită de legiu itor acestu ia în cad r u l compone nţelor in fracţ iu­
n ilor concrete. În aces t sens, ca şi alte semne fac u lta tive ale componen ţei in -
fra cţ iuni i , motivul poate avea o sem n ific aţ ie tripl ă:
de re gulă , m obilul faptei nu cons tituie o co n diţie p entru existenţa in-
frac ţiun i i , cons iderându-se că p rezenţa vinovăţie i este s uficientă pen tru
în tregirea laturii subiect ive a infracţiun ii. D oar în cazuri excepţi onale le-
giu ito rul c ons ide ră ne ces ară existenţa u nui mobil ca semn obli gatoriu al
laturii subiective a componenţei i nfracţiun ii . Mobilul in fracţiunii poate
fi indicat expres în dispoziţia artico lului coresp unzător d in Codul penal
(de ex. art. 142 din CP al RM) sau p oate fi subî n ţele s ca semn nec esar
al compo nenţei co ncrete de in fracţiu ne (de ex. ar t. 187 şi 188 din CP al
RM). Atunci cân d în latura subiect ivă a unor i nfra cţiuni m ob ilul este un
sem n obligato riu, dar lip s eşte în fapta p ersoan ei, în seamnă că nu exist ă
în genere componenţa infracţiunii sau exis tă o altă infrac ţiune;
exis tă , de ase me nea, fapte penale la care m obilul cons tituie un element
c irc umstan ţia l d e ord in subiectiv în formele calificate ale infracţiu­
n ii. De exemp lu, omorul este calificat, printre altele, atun ci cân d este
s ăvâ rşi t din interes material (Iit. b) d n alin. (2) al art. 145 din CP al
RM ); vătămarea intenţion at ă g ravă a i ntegrităţii cor porale sau a sănă ­
tăţ i i este cali fi cată, printre altele, atu nci când se produce "di n m otive
de duşm ănie sa u ură s ocială, n aţion ală , ras ială sau religio as ă"
alin . (2) al ar t. 151 din CP al RM);
în fine, mot ivul in fracţiu n i i poate fi prevăzut de lege ca c ircumstanţă
agravant ă sau atenu antă ge neral ă, care serveş te la individu alizarea
răspunderii şi ped epsei pen ale. De exemp lu, dr ept cauză ce aten uează
răspun de rea pe n ală este considerată "s ăv â rş i rea in fracţ iunii ca urmar e a
221
C a p i t o lLl l X
unui concurs de împrej urări gre le, de ordin person al sau fami lial ori dil~
m otive de compătimire" (lit. e) a art , 76 din CP al RM): ia~·. dr~p~ cauza
ce agravează răspunderea penală - "s ăvârşirea infr~cţ1Unll din int eres
m aterial sau cu alte intenţii jos n ice" (lit. l) a art. 77 di n CP al RM).
Scopul
Pr in scopu l infracţiunii se înţelege obiectivul pro~)~s ~i re~rezcntat (~e
făptuitor ca re zultat al acţiunii sau inacţiunii sale, adic ă fmahtatca urma-
rit ă prin s ă v âr şirea faptei p enale " . , u u U
Scop u l se deosebeşte de mobil , deşi se află într-o st ra nsa legatura c~ ace~ta
. di lozi bil I ' mpulsul, ll1tenor
(de exemplu, în cazu l u nu i omor co m is ll1ge ozie, m o I u - I u .
care a determinat săvârşirea faptei - este gelozia, p e când scopu.l ~ste Il1lat~l1.a­
rea d in viată a unei persoane). Sco pul nu trebuie co nfu nda t n ici cu urmările
fapte i co m i'se, aces tea fiind calea de reali zare a sc~pului (de ex~~plu: în ~az~l
.
un ui om 1,
O' urm area este m oartea victimei, iar pn n moartea Victime i se rea li-
zează scopul- suprimarea vieţii pe rsoanei fizice) . . .
În funcţie de conţ inutul său, scopul i nfracţiuni i ~oate fi dl~.ers ~ goa na
după câştig uşor, acapararea puter ii, subm ina rea p~tem de sta t, ~~Il1~lre~ ve.~
niturilor de la impunerea fiscală etc. Pericolul SOCial al sCOpUl.Ul Il1 fI ~cţl.~nll
determ i nă în mare măsură gr adul şi caracterul pre judiciabil al ll1f~·acţlU~ll.
De asemenea, scop u l poate fi imed iat (nemij locit) şi mai în de pa r tat (f~n~l) .
Aşa, spre exe m plu, î nt r-u n ca z de omor sco pu l i m~diat ~s~e lipsirea de ~Iaţa a
victimei, iar cel îndepărtat poate fi mo ştenirea unei aven lasate de cel UCIS sa~,
în caz de furt , sco pu l nemijloci t este însuşirea unor bunuri sau su me de ban i,
ia r cel fina l, cumpărarea unui automobil sau a unei case et~ . . u " ar • •
. bil 1 sco pul este ca racte ristic în gen eral activit ăţi i vol iti ve, d
C a SI mo I U, .
nu este prevăzut ca sem n în componenţa infracţi~niiu decât în mod e~ce~ţlO-
tfe l doa r la unele infracţiuni scopul reprezintă un semn co ns tit utiv al
n a.1 A s l ' , 1 ' 11 u •
laturii subiective. De exem plu, pentru existenţa i nfracţiunii ue ta t a ri e se c.ere
ca ata cu l să fie s ă vârşit asupra unei pe rsoa ne, în scopu l sustragerii. ~unUl~llor
(ar t. 188 din C P al RM); existenţa infracţiunii de spio naj este CO~dlţI~nat~ de
cerinta ca transmiterea, precum şi sus trage rea sau cu lege rea de 1l1fOl.ma ll ce
ţ
constituie secret de stat să fi fost făcută "pen t ru a fi folo sită în dauna intere se-
(lit. i) din lor Republ icii Moldova" Ca rt. 338 din CP al RM ). .' .
În legislaţia penală î n vigoare, numărul componenţelor l~fracţ1Ul11lo,r ce
prevăd în conţinutul lor urmărirea u nui a numi t sco p este. m al mua re de cat al
celora pe nt ru existenţa cărora este n ecesar un anumit mobil. Afara de ace asta,
" C. Bulai, op. cit., p. 193.
 222
DRE PT PENAL. PARTE A GENER A L A T Ca p i t o l ul X 223

există un şir de norme ~in conţinutul cărora scopul poate fi subînţeles ca semn
n ecesa.r al com~~nel~ ţel concrete de in fracţiune (art. 187 şi 188 din CP al RM ).
,~neon, su n t utilizaţ i termeni sa u expresii echiva lente, cum ar fi: "s-a ur o it "
p entr u a " ". derea" . man ,
. o ... , in ve erea etc . In toate ace ste cazuri existenţa scopulu i trebuie
d~vedl.t~, pentI~u că în caz contrar fapt a săvârşit ă nu va putea fi încadrată în
dis pozit ia legala care prevede infracţiunea.
Er oarea poate avea ca sursă fie o co mplet ă n ecunoaşte re a unei împrej urări
de fapt or i de dre pt în care a avut loc săvâ rş i rea fapt ei, fie o c u noaş te re g reş i tă,
inexact ăa unor as tfel de da te. D in această ca rac ter izare rezultă că nu există
eroare în caz de în do i ală (dubiu), ci doar în conş ti i nţa ne cunoaş te ri i exact e
a aces teia . Ce l care acţio nează cu conşti i nţa c unoaşteri i nesigure a rea l ităţ i i
acce p tă riscul urmă rii prejudiciabile a faptei sa le, atitud ine carac te ri stic ă in -

La ~lte infracţiuni scopul con st it u ie numai un element circums t ti I tenţiei indirecte. Tot astfel, nu poate fi cons ide rată er oare incapacitatea sau
cara ct ' 1" . . an la ,
c , eri s IC unei vanante ag ravante a infracţiu n i i. De exemplu, omor ul unei negl ijenţa p rofesională care a det er m in at o g reşea lă de calc ul sau aplicarea
persoane. se pedepseşte mai aspr u "câ nd fapta a fost săvârşită cu scopul d greşi tăa u n u i p rocedeu şt ii nţific în exe rcitarea u nei pro fesii (inginer, farmacist
preleva s / tiii za o ri . . ea
. . , 1 sa u u 1 Iza OII comerctaliza orga nele sa u ţesuturile victim ei" (lit 1) etc.), deoarece în as tfel de cazuri exist ă obl igaţ ia legală pe n tr u cei În cauză de
dm. alu.1. y) alo art. 145 din CP al RM ). Toate infracţiunile în a căror lat~ră a cunoaşte rea lita tea (negl ijenţa p enal ă) ,
~ublec.t lv~ intr ă , ca sem n , un anum it scop sunt in fracţiuni care se comit cu Er oarea influe nţează di rect fact orul intelectiv al v i novă ţ iei şi indirect pe
~ntenţl~ dl~·.ect~, care devine astfel calificată. În ace ste cazu ri, pentru exi stenta cel volitiv.
m,fraoc,~lUnll. - in form~ ~e faptă penală consumată - nu este necesar ca scop~1 Factorul in telecti v constă În preved erea sau ne pre vederea rez ultatu lu i firesc
UI m al It de infractor sa fI fos t reali zat , este suficie nt că el a existat" al acţiu nii sau i nacţ iuni i prevăzute de legea p en al ă , pr ecum şi În cu noaşterea
In toat e cazurile, cunoas terea scopului urmărit de C
. . ' l'
a"ptu I'to ' t
I es e necesara
• tuturor acelor stări, situaţ ii sau Împrejur ări care atr ibu ie faptei caract er p en al
pe nti u determinarea gra d ului de pericol social al fapte' tr . ori o a num ită gravita te". D acă făptu itorul nu c u noaşte ori nu cu noaşte exac t,
I . o .. . 1, pen I u cu noas terea pen-
cu oZltaţu l11fractorului şi pentru stabilirea măsurii de apărare socială'adecvate. î n m omentul s ă v â r şirii infr ac ţiunii, an u m ite date ale rea lităţii car e determ in ă
ca racterul prejudiciabil al faptei sau gravitatea acesteia, eroarea sa îl face să
nu-ş i d ea sea ma de ca rac ter u l şi gra vitatea urmă rilor fap tei şi , totodată, îl îm -
Secţiunea a V-a. EROAREA ŞI INFLUENŢA EI ASUPRA p ie dic ă să-ş i det ermine în mod conştient voi nţa. Deşi dis pu ne de toate fac ult ă­

RĂSPUNDERII PENALE ţ ile psihice ca re Îi permit să Î nţelea gă şi să-şi di rijeze actele sa le de c onduit ă , sub
i n fluenţa erorii această capacitate psi h ică poate deven i inefic ientă, duc ân d la
§1. Consideraţii generale lipsa de vinovăţie a persoanei. De aceea, În ştiinţa dreptului penal es te stud iată
această i nfluenţ ă posibilă a eror ii asupra vin ovăţ iei ş i r ă spunderii pe nale.
. Pril~ci~iul ~'ăs~underii şi p ed ep sei p en al e numai pe ntru fapte săvârsite cu
Doctrina p enală face d ist incţ ie între m ai multe tipu ri de-er oa re, î n rap ort
~.m~v:ţle (.lOcnm~narea subiectivă) presu pune aprecier ea tutu ror repre~entă­
cu diferite criterii:
11101 faptUltorulUl asupra caracterulu i faptei săvârşite atâ t ale celor verid i
(r . 1 ) •t . I I ' Ice a) în raport cu obiectul său, er oar ea p oate fi de fapt şi de drept (aceste
l ea .e , ca . ~I a ~ ce ~r erona te. Astfel, pentru det er minarea corectă a conţinu-
mo dalităţ i vo r fi supus e analizei detaliate în paragraful următor) ;
tulu~ ~~tUl'll subl.e c. t ~ve a componenţei infracţiunii, are o importanţă deosebită b) în raport cu efectele sale jur idice, er oare a est e denumit ă princip ală
st abilirea esenţei ş i influenţs] erorii asupra formei de vinovătie.
Legislatia pe na l o R blicii M I ' (atun ci câ n d se răsfr ân ge asu pra unor date de fapt privind unul dintre
, o a a epu !CII o do va nu conţine preved eri specia le ca re
elementele co ns titu tive ale infracţiunii) şi secundară (a tu nc i câ nd se
reglementează raspu nderea penală în prezenţa erorii. În doctrina pe 1 0

eroare t d fi . n a a, referă la o sta re, s i tuaţie sau împrejurare care consti tuie o ci rcums ta nţă
• a es e e 1111ta ca reprezentarea gre şit ă de către cel ce ".
v "

t
{; t ă o " ' s ava rş eş e o a in fra c ţ iunii ) ;
ap a prevazuta de legea penală a realităţii din momentul să vâ rsirii faptei
c) după factorii care de termi nă eroarea, se dis ting: eroa re p rin necunoaş­
reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoasterea gre~ită a l '
date al e rea lit ătii fi
1 a, II, le a unor dispoziţii legale" '",
, ,lnor tere sau ignoranţă ( de te rminată, de regul ă, de lip sa de cult ură) şi am ă-

:: v. D~bri.noiu, 1..Pascu, 1. Mol na r, Gh . Nistore a nu, A. Boroi, V. Lazăr, ~p. cit., p.l ?3 . " V. Dob rinoiu , 1. Pascu, 1. M olnar, Gh. Ni storeanu, A. Boroi , V. Lazăr, op. cit., p. 326 .
Explica ţii teoretIce ale Codului penal român, op. cit., p. 4 15.
 -
224 DR EPT PENAL. PAR TEA GEN ERALĂ
Ca pi to iul X 225

girea sau inducerea în eroare (care reprezintă o stare psihică provocată

de acţiunea de in şelare exercitată de către o persoană asupra alteia) ; de drept ale faptei s ăv ârşite, survine în corespundere cu aprecierea acestei fap-
d) după consecinţele pe care lepoate avea, eroarea poate fi esenţială (când te de către legiuitor şi nu de către subiect. Astfel, putem menţiona că eroarea
reprezintă pentru făptuitorul aflat în eroare o justificare a activităţii lui de drept nu influenţează forma vinovăţiei, calificarea faptei şi răspunderea
şiexclude vinovăţia) şi neesenţială (când apare ca o scuză pentru făp­ penală a făptuitorului.

tuitorul aflat în eroare, iar pe planul consecinţelorjuridice reprezintă o

circumstanţă atenuantă) 1(,.
§3. Eroarea de fapt
e) după posibilitatea de evitare a erorii se disting: eroare de neînlăturat
sau invincibilă (când se datoreşte necunoaşterii complete a realităţii şi Eroarea de fapt este necunoaştereasau cunoaştereagreşită a unor stări,
care nu ar fi putut fi înlăturată oric ăt ă diligenţă ar fi depus făptuitorul) situaţii sau împrejurări de fapt în care a fost săvârşită infracţiunea şi care,

şi eroare vincibiIă sau înlăturabiIă (care ar putea fi înlăturată dacă potrivit legii, reprezintă fie un element constitutiv al in fracţiunii, fie o cir-
făptuitorul era mai atent, mai diligent). cumstanţăagravantă".

În doctrina penală sunt cunoscute următoarele modalităţi ale erorii de

fapt":
§2. Eroarea de drept a. eroarea în obiectul infracţiunii;

Eroarea de drept reprezintă aprecierea greşită de către vinovat a esenţei b. eroarea în caracterul acţiunii sau inacţiunii;
de drept sau a consecinţelor juridice ale faptei săvârşite, Se disting următoa­ c. eroarea în urmările infracţionale;

rele modalităţi ale erorii de drept: d. eroarea în legătura de cauzalitate;

A. Aprecierea greşită de către cel ce s ăv âr şe şte fapta, ca având un caracter in- e. eroarea în circumstanţele agravante ale infracţiunii.

ofensiv, neincriminat de legea penală, atunci când în realitate aceasta constituie
o infracţiune. Această modalitate a erorii nu exclude răspunderea penală, deoa-
rece necunoaşterea legii nu poate fi identificată cu lipsa conştientizării caracte-
rului prejudiciabil al faptei şi nu constituie o justificare pentru cel vinovat.
B. Aprecierea greşită de către cel ce săv âr şe şte fapta, ca având un carac-
ter prejudiciabil, incriminat de legea penală, atunci când în realitate aceasta
nu constituie infracţiune (infracţiune putativă). În acest caz, fapta nu aduce
prejudiciu valorilor sociale apărate de normele dreptului penal, nu este so-
cial-periculoasă şi ilegală,
de aceea nu constituie temei obiectiv al răspunderii
penale. De exemplu "sustragerea" unor anvelope auto aruncate din cauza uzu-
rii nu constituie infracţiune deoarece lipseşte obiectul atentatului.
C. Reprezentarea greşită a făptuitorului asupra consecinţelor juridice ale
infracţiunii s ăv ârşite: calificarea faptei, categoria şi cuantumul pedepsei ce
poate fi stabilită pentru fapta s ăv ârşită, Conştientizarea împrejurărilor men-
ţionate nu face parte din conţinutul intenţiei şi nu influenţează forma vinovă­
ţiei, de aceea nu exclude răspunderea penală.
În cazul erorii de drept regula generală este că răspunderea penală a per-
soanei, ce are o reprezentare greşită asupra particularităţilorşi consecinţelor
.", C. Mitrache, op. cit., p. 122.
Suplimentar la modalităţile evidenţiate, în literatura de specialitate sunt
analizate eroarea în obiectul atentatului, în victima infractiunii, în mijloacele
şi modalitatea săvărşirii infracţiunii", Considerăm însă nejustificată eviden-
ţierea acestor categorii de eroare drept modalităţi de sine stătătoare. În fapt,
acestea reprezintă nişte variaţii ale modalităţilor sus-menţionate de eroare sau
în general nu au importanţă pentru răspunderea penală. Valoare practică are
doar eroarea de fapt esenţială, care ţine de elementele constitutive ale compo-
nenţei infracţiunii, influenţândvinovăţia în limitele răspunderii penale.
Eroarea în obiectul infractiunii există în cazul reprezentării greşite a in-
fractorului asupra naturii sociale şi de drept a obiectului atentatului. Sunt
două categorii ale acestei modalităţi de eroare:
substituirea obiectului infracţiunii (subiectul infracţiunii consideră
că atentează la un obiect, însă în realitate, din eroare, atentează la alt
obiect juridic generic ocrotit de legea penală). De exemplu, persoana
încearcă să sustragă dintr-un depozit farmaceutic preparate narcotice,
." S. Botnaru, Eroarea În drept penal II Analele ştiinţifice ale USM. Seria «Şt i i nţe sociouma-
nistice», val. I, 2001, p. 168.
os D. B. 311panoMblcnoB, op. cit., p. 195-202 .
·19 B. A. RKyIlJI1H, OlU1I6Ka u ee yeonoeuo-nţiaeoece snancuue, Kasans, 1988, c. 54.

=
 •
226 DREPT PE NAL. PART EA GE N ERALĂ C ap ito lu l X 227

dar în realitate sustrage medicamente ce nu conţin substanţe narcotice. circulaţie a valutei străine, pe care vinovatul, din eroare, o consideră
În cazul acestei erori fapta se va califica ţinându-se seama de intenţia fal să, constituie tentativa la punerea în circulaţie a valutei străine false) .
subi ectului - tentativa de sustrage re a substanţelor n arcotice. persoana apreciază greşit fapta săvârşită ca fiind legală, în realitate însă
necunoaşterea circumstanţelor care schimbă aprecierea socială şi de aceasta constituie o infracţiune (de exemplu, persoana est e sigură c ă
drept a obiectului infracţiunii. Astfel, graviditatea victimei în cazul efectuează o achitare cu bani adevăraţi, a ceştia fiind însă falşi) . Această
omorului intenţionat sau minoritatea victimei în cazul violului sporesc modalitate a erorii exclude intenţia infracţională,înlăturând răspunde­
pericolul social al acestor infracţiuni şi servesc drept semne calificative. rea penală.
Dacă subiectul nu cunoaşte despre existenţa acestor circumstanţe, dar Eroarea în urmările inţractionale constă în reprezentarea greşită a făp­
ele există în realitate, infracţiunea va fi calificată ca săvârşită fără cir- tuitorului asupra particularităţilor calitative sau cantitative ale prejudiciului
cumstanţe agravante. Atunci când subiectul are o presupunere greşită provocat prin s ăvârşirea infracţiunii.
că există o asemenea circumstanţăagravantă , fapta va fi calificată drept Eroarea în calitatea urm ărilor infracţionale , adică în caracterul prejudi-
tentativă de infracţiune în prezenţa circumstanţelor agravante. ciabil al acestora, poate consta în:
Eroarea în obiectul infracţiunii trebuie deosebită de eroarea în obiectul prevederea unor urmări care în realitate nu au survenit. Această eroare
atentatului şi de eroarea în persoana victimei infractiunii. nu exclude răspunderea penală , fapta fiind calificată corespunzător in-
Spre deosebire de eroarea în obiectul infracţiunii, care este o eroare în tenţiei făptuitorului. De exemplu, sustragerea unui pistol cu gaze, din
relaţiile sociale ocrotite de legea penală, eroarea în obiectul atentatului constă eroare considerat armă de foc, va fi calificată ca tentativă la su stragerea
dintr-o falsă percepere şi reprezentare a calităţilor materiale ale obiectelor în armei de foc;
limitele acestor relaţii sociale asupra cărora atentează persoana. În cazul acestei neprevederea unor urmări care de fapt au survenit. Această eroare
erori, subiectul cauzează daune nu obiectului preconizat, ci unui alt obiect si- exclude răspunderea penală pentru provocarea intentionată a urmă­
milar. De exemplu, intenţionândsă s ăv ârşească o sustragere prin pătrundere la rilor survenite de fapt , fapta sub iectului fiind calificată ca s ă vă rşită din
vila proprietarului A, infractorul, din eroare, pătrunde în vila proprietarului B. imprudenţă. De exemplu, vinovatul provoacă o lovitură cu pumnul în
Această modalitate a erorii nu afectează elementele constitutive ale in fracţiunii faţă, considerând că va cauza doar o vătămare corporală uşoară. Însă, de
şi nu influenţează forma vinovăţiei, calificărea faptei şi răspunderea penală. la lovitură , victima a căzut pe asfalt şi a decedat. În acest caz, subiectul
Eroarea în persoana victimei constă în aceea că vinovatul, intenţionând să va fi supus răspunderii penale pentru lipsirea de viaţă din imprudenţă,
atenteze asupra unei persoane concrete, din eroare, atentează la o altă persoană. deoarece, provocând victimei lovitura în faţă , el nu a prevăzut faptul
În acest caz consecinţele de drept sunt similare erorii în obiectul atentatului cu c ăderii ac esteia şi decesul, deşi trebuia şi putea să prevadă posibilitatea
condiţia că nu este sub stituit obiectul juridic generic al infracţiunii (de exemplu, acestei urmări.
omorul unui cetăţean de rând în locul unui funcţionar înalt de stat, preconizat Eroarea în cantitatea urmărilor infracţionale se referă la reprezentarea
drept victimă a infracţiunii pentru a-i curma activitatea de stat sau politică) :", greşită a făptuitorului privind gradul de prejudiciabilitate al urmărilor sur-
Eroarea În caracterul acţiunii sau inaciiunii se poate manifesta în două venite. În acest ca z, urmările survenite de fapt pot fi atât mai grave, cât şi mai
situaţii: uşoare în comparaţie cu cele preconizate de infractor.
persoana apreciază greşit fapta s ă v â rş ită ca fiind prejudiciabilă, în reali- Eroarea în cantitatea urmărilor infracţionale ce nu depăşeşte limitele sta-
tate însă acea sta neconstituind o infracţiune . Această modalitate a erorii bilite de legiuitor nu influenţează nici forma vinovăţiei şi nici calificarea faptei.
nu influenţează forma vinovăţiei, infracţiunea rămânând intenţionată. În situaţia când răspundereapenală depinde de gravitatea urmărilor, persoana
Răspunderea penală va surveni pentru tentativa de infracţiune, întru- afectată de eroare va purta răspundere potrivit orientării intenţiei. De exemplu,
cât intenţia infracţională nu a fost realizată (de exemplu, punerea în X a intenţionat să sustragă dintr-un seif suma de 50 000 de lei (proporţii deose-
bit de mari), dar din cauze independente de voinţa sa În realitate a sust ras doar
suma de 10 000 de lei (proporţii mari). Fapta s ăv ărşit ă va fi calificat ă ca tentati-
B.H. KYIIPllBl\eB, A. B. Ha YMo B, op. cit., p. 162.
vă de su stragere a bunurilor proprietarului în proporţii deosebit de mari.
". 1>

228 DREPT PENAL . PARTEA GEN ERALĂ
_ Eroarea în legătura de cauzalitate constă într-o reprez entare greşită a
făptuitorului privind evoluţia adevărată a dependenţei cauzale dintre fapta
să v â r ş it ă şi urmarea survenită. Dacă fapta s ăv âr şit ă provoacă rezultatul preco-
niz at de infractor, eroarea în leg ătura de cauzalitate nu influenţează vinovăţia
şi răspunderea penală a infractorului (eroare " teh n ic ă" )" . Importanţă juridi-
co-penală are doar eroarea în legătura cauzală, care duce la survenirea unei
alte urmări infracţionale, ce serveşte ca temei pentru o nouă calificare a faptei.
De exemplu, subiectul atentează asupra vieţii unei persoane, provocându-i
câteva lovituri cu toporul în cap. Considerând că victima a decedat, el a arun-
cat-o în iaz. In realitate, decesul victimei a survenit de la înec. In acest caz, in-
fractorul va fi tras la răspundere penală pentru vătămareaintenţionatăgravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii şi lipsirea de viaţă din imprudenţă.
Eroarea în circumstanţele agravante ale infractiunii constă în reprezenta-
rea greşită a infractorului despre lipsa circumstanţelor agravante, atunci când
ele există sau - viceversa - prezenţa acestora atunci când ele în realitate lipsesc.
In primul caz, persoana va purta răspundere penal ă pentru fapta săvârşită în
limitele intenţiei sale, adică pentru o componenţă a infracţiunii fără circum-
stanţe agravante. In al doilea caz, infractorul va fi tras la răspundere penală
pentru tentativa de infracţiune cu circumstanţe agravante.
•1 Ibidem, p. 241.
Cap i to lu l X I 229
Capitolul XI
RĂSPUNDEREAPENALĂ
Sectiunea
, 1. NOTIUNEA
, DE RĂSPUNDERE PENALĂ
ŞI FORMELE EI
Răspunderea penală este o instituţie juridică fundamentală a dreptului
penal, care , alături de infracţiune şi pedeapsă, reprezintă componentele de
bază ale întregului sistem de drept penal. In mecanismul reglementării juridi-
ca-penale cele trei instituţii sunt interdependente. Astfel, i n fracţiu ne a ca fapt
interzis de legea penală nu poate fi concepută fără consecinţa inevitabilă care
este răspunderea penală, iar aceasta, la rândul său, ar fi lip sită de obiect fără
s a ncţ iu nea penală 1.
Răspunderea penală este o form ă a răspunderii juridice, alături de răspun ­
derea civilă, cea administrativă ori disciplinară .
De regulă, realizarea ordinii de drept penal are loc prin conformare, adică
membrii s o ciet ă ţ i i adoptă de bunăvoie conduita prescrisă de normele drep-
tului penal. Există î nsă întotdeauna un anumit număr de persoane care nu
se con formează prevederilor legii penale şi să vâ rş esc infracţiuni. In această
situ aţ ie, realizarea ordinii de drept penal este posibilă numai prin constrânge-
re, adică prin aplic area sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei
care au s ăv ârşit faptele interzise de legea penală' .
Realizarea prin constrângere a ordinii de drept penal are loc în cadrul ra-
portului jurid ic penal de conflict, născut ca urmare a săvâ rşiri i infracţiunii. în
cadrul acestui raport juridic au loc tragerea la răspundere penală a făptuitoru­
lui, judecata şi, în cazul în care este dovedit vinovat de săvârşi rea infracţiunii,
sancţion area lui potrivit legii şi executarea pedepsei aplicate.
Aş adar, constrângerea juridică penală nu are loc în mod direct, nemijlocit,
ci indirect, prin intermediul răspunderii juridice penale, adică prin constata-
rea existentei elementelor răspunderii penale şi aplicarea sa nc ţ iu n ilor legale.
în dre~tul penal, noţiunea de răspundere juridică este abordată într-o
dublă acce p ţ i u n e .
C. Bulai , op. cit., p. 312.
Ibid em , p. 310.
 231
230 D RE PT P ENAL . PA RT E A G EN ERA L Ă C a pi to l u l X I

În sens restrâns, prin răspundere penală înţelegem obligaţia unei persoane
de a suporta o sancţiune penală d atorită faptului că a săvârşit o infracţiune.
Aşa cum s-a afirmat, răspunderea penală nu este un element al infractiunii, ci
efectul, consecinţa infracţiunilor'.
In sens larg, prin răspundere penală se înţelege în suşi raportul juridic
penal de constrângere, născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat, pe
de o parte, şi infractor, pe de altă parte. Acest raport are un caracter complex,
al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a trage la răspundere pe in-
fractor, de a-i aplica s ancţiunea prevăzută pentru infracţiunea s ăvârşită şi de
a-l constrânge să o execute, precum şi obligaţ ia infractorului de a răspunde
pentru fapta sa şi de a se supune s ancţiunii aplicate, în vederea restabilirii ordi-
nii de drept şi restaurării autorităţii legii'. În acea st ă accepţiune răspunderea
penală reflectă reacţia imediată a societăţii faţ ă de infractor.
Actualul Cod penal al RM prevede un cadru amplu de reglement ări pri -
vind răspunderea penală ca instituţie fundamentală a dreptului penal: concep-
tul de răspundere penală, temeiul răspunderii penale, liberarea de răspundere
penală.
Conform prevederilor ar t. 50 din CP al RM, "se consideră răspundere
penală condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infractionale , si
, a
persoanelor care le-au săvârşit, condamnare ce poate fi precedată de măsu-
rile de constrângere prevăzute de lege".
In acest sens, condamnarea publică constă în faptul că şedinţele de ju-
decată în cauzele penale sunt deschise, la ele are acces publicul şi sentinţa de
condamnare se pronunţă totdeauna public, chiar dacă în unele cauze şedinţele
judiciare au fost secrete'. Totodată , tragerea la răspundere penal ă a infractoru-
măsurile de constrân gere cu cara cter med ical (art. 99-103 din CP al
RM);
măsurile de constrângere cu caracter educativ (art. 104 din CP al RM)
etc .
Din conţinutul dispoziţiei art. 50 di n CP al RM rezultă că tr agerea efectivă
la răspu ndere penală i mplică în mod necesa r şi incidenţa normelor drept.ul~i
procesua l penal. Acest lucru este firesc , avâ nd în vede re că răspunde rea j un-
dică penală se realizează în cadrul răspunder ii juridice procesua~-pel.lale sa~,
altfel spus, în cad rul pro cesului pen al ce se desfăşoară după reguli str ict stabi-
lite de Codul de procedu ră p enal ă .
Regulile ins titu ite pri n no rm ele dreptului pro cesual pe nalcreează cadrul
legal ca regarantează exercita rea concretă, în deplină legalitate, a drept~rilo.~
şi obligaţiilor ce revin subiecţ ilor raportului juridic pen al în vederea realiză m
scopului legii penale.
Secţiunea a II-a. PRINCIPIILE RĂSPUNDERII PENALE
Ca instituţie fundamentală a dreptului penal, răspunderea penală este gu~
vernată de anumite principii, care, deşi strâns legate de principiile dreptului
penal, nu se identi fic ă cu aces tea . . . ., .
Prin pr incipii ale răspunderi i pen ale se înţeleg acele Idei d~. bază, d irig ui-
toare, care se regăsesc în normele de reglem entare a răspundem pen ale.
In doctrina penală nu există unan im itate cu privire la numărul şi la cad ru l
principiilor r ăspunderii penale. v ••

lui se po ate face doar de către org anele de stat competente şi în strictă confor- Într-o opinie, sunt reţinute ca pr incipii fundamentale ale reglem entam
mitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, iar sentinţele de condamnare sunt răspunderii penale":
pronunţate în numele legii.
infracţiunea, unic temei al răspunderii penale;
Măsurile de constrângere care pot preceda condamnarea, în sen sul art. 50 legalitatea răspunderii penale;
din CP al RM, sunt: individualizarea judiciară a răspunderii penale.
reţinerea (art. 165 din CPP al RM); Conform alte i opinii, ma i recnte, sfera principiilor este extinsă întemeiat,
arestarea preventivă (art. 185 din CPP al RM); la ea adăugându-se :
confiscarea specială (art. 106 din CP al RM) ; principiul umanismului răspunderii penale;
principiul personalităţiirăspunderii penale;
principiul inevitabilităţii răspunderii penale;
G. Stefani, G. Levasseur, Droit penal general et procedure penale, Par is, Dalloz, 1964,
p.226. C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediţia a III-a, Bucureşti, Şansa, 1997,
C. Bulai, op. cit., p. 311. p. 261.
Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, op. cit., p. 140. C. Bulai, op. cit., p. 316-321.
 232
DREPT PEN AL. PARTEA GENERALĂ
principiul unicităţii răspunderii penale;
principiul prescriptibilităţii răspunderii penale.
Unele dintre aceste principii nu sunt caracteristice doar răspunderii pena-
le, ci şi dreptului penal sau întregului sistem de drept, în domeniul răspunderii
penale însă ele capătă un caracter particular, specific.
Principiul legalităţii răspunderii penale
Principiul legalităţii este un principiu fundamental al întregului sistem de
drept şi al dreptului penal în parte (art. 3 din CP al RM). În domeniul răspunderii
penale, principiul legalităţii presupune că apariţia, desfăşurarea si solutionarea
răspunderii penale are loc pe baza legii şi în strictă conformitate cu aceasta ".
Legalitatea răspunderii penale este realizată, în primul rând, prin legalita-
tea incriminării, care presupune prevederea În lege a tuturor conditiilor în care
o faptă constituie infracţiune. Nerealizarea acestor conditii duce la inexistenta
;1
infr~cţiunii şi, prin urmare, la inexistenţa temeiului real răspunderii penal~.
In al doilea rând, legalitatea răspunderii penale se realizează prin legali-
tatea sancţiunilor de drept penal, care presupune prevederea în lege a catego-
riilor şi euantumului pedepsei penale, a măsurilor de siguranţă, precum şi a
condiţiilor de stabilire şi aplicare a acestora în cadrul fiecărui raport juridic
de răspundere penală. Aplicarea prin analogie a legii penale este interzisă
(alin. (2) al art, 3 din CP al RM) . Aşadar, realizarea prin constrângere a or-
dinii de drept penal are loc pe baza legii şi în strictă conformitate cu aceasta,
limitând posibilitatea unor abuzuri În activitatea de aplicare a legii penale.
Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale
Acest principiu este consacrat în dispoziţiile art. 51 din CP al RM şi presu-
pune că temeiul real al răspunderii penale îl constituie săvârsirea unei infrac-
ţiuni, adică a unei fapte prejudiciabile, prevăzute de legea penală şi s ăv ârşit ă
cu vinovăţie.
Prin "s ăvârşirea unei infracţiuni" se Înţelege săvârşirea oricăreia dintre
formele pe care legea le incriminează ca infracţiune consumată, tentativă
sau pregătire, precum şi participare la comiterea acestor fapte ca organizator,
autor, instigator sau complice.
Legislaţia penală În vigoare completează principiul enunţat prin formu-
larea unui temei juridic al răspunderii penale, care îl constituie componenţa
infracţiunii, stipulată În legea penală.
V. Dobrinoin, I. Pa scu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. 391.
Capitolul XI 233
I
Conform prevederilor alin . (2) al art. 51 din CP al RM "răspunderii pena-
le este supusă numai persoana vinovată de s ăv ârşirea infractiunii prevăzute
II
de legea penală". Astfel, numai din momentul dovedirii vinovăţiei persoanei
pentru s ăvărşirea infracţiunii apare răspunderea penală. În legătură cu aceasta
funcţionează principiul constituţional potrivit căruia până la dovedirea vino-
"
văţiei unei persoane, în cadrul unui proces judiciar public, exprimată într-o
hotărâre judecătorească definitivă, persoana respectivă este prezurnată nevi -
novată (art. 21 din Constituţia RM).
Principiul umanismului
Umanismul ca principiu fundamental al dreptului penal Îşi găseşte expre-
sia în condiţiile şi În conţinutul constrângerii juridice ce trebuie să intervină
atunci când se încalcă obligaţia de conformare şi se s ăv âr şeşte o infracţiune.
Răspunderea penală apare astfel, În sistemul dreptului nostru penal, ca o insti-
tuţie cu caracter democratic şi umanist, care ţine seama de condiţia umană, de
determinantele conduitei sociale a omului şi de posibilitatea lui de a-şi dirija În
mod liber voinţa", Totodată, răspunderea penală utilizează instrumente care
prin n atura şi continutul lor nu duc la umilire a şi degradarea fiinţei umane,
ci, dimpotrivă, preconizează căi, metode, mijloace care să conducă la resocia-
lizarea infractorului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau
tratamente crude, inumane sau degradante.
Principiul răspunderii penale personale
Principiul răspunderii penale personale este consacrat în art. 6 din CP al
RM şi presupune că răspundereapenală revine numai persoanei care a s ăv ârşit
în mod direct , nemijlocit infracţiunea ca autor al acesteia, sau a participat in -
direct la săv ârşirea ei, în calitate de organizator, instigator sau complice. Este
inadmisibilă răspunderea pentru fapta altuia şi răspunderea colectivă, adică
răspunderea de grup a persoanelor legate intre ele prin raporturi personale (de
familie, naţionale, religioase etc.) pentru infracţiunea s ăv ârşită de către unul
(sau unii) dintre membrii acestora.
În cazul tragerii la răspundere penală a mai multe persoane care au s ăv ăr­
şit o infracţiune în grup, trebuie stabilită vina fiecărui membru al grupului
pentru s ăv ârşirea acestei infractiuni şi rolul fiecăruia în realizarea laturii
obiective a infracţiunii concrete!",
C. Bului, op. cit., p. 319.
'" Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, op. cit., p.4 2.
 F
234
D R E PT PENAL. PART EA GENERALĂ
De asemenea, dacă sunt învinuiţi câţiva inculpaţi de s ăv ârşirea câtorva
in fractiuni , instanţa de judecată trebuie să supună an alizei probele pentru
fiecare învinuire, în privinţa fiecărui inculpat, şi să le aprecieze în ansamblu
cu toate m aterialele dosarului (pc t. 7 al H ot ă r â rii Plen ului Curţii Suprem e de
Just iţie nr. 7 din 15.11.1993 "Cu pri vire la sentinţa judiciară" ).
Person alitatea răspunderii penale are drept consecinţă personalit atea pe-
dep sei şi a altor măsuri de natură j uridice-penal ă, care sunt aplicate şi execu -
tate pers on al de că tre subiectul activ al in fractiuni
, i.
De aceea, m oartea infrac tor ului are drept consecinţă stingerea răspunde­
rii penale şi a san c ţiunilor ce decurg din aceasta.
Principiul unicităţii răspunderii penale
În conformitate cu acest principiu, persoana car e a săvâ rsi t infractiun ea
nu poate fi trasă la răspundere penală decât o si ngură dată . De 'aceea sti ~gerea
rap ortulu i jurid ic de răspundere penală în modurile prevăzute de lege face ca
răspunderea penală s ă nu m ai poată acţiona în viitor. Cu alte cuvinte, pentru o
si ng ură infracţiune exi stă o s i ng u ră răspundere p enal ă .
Legislaţi a penală a RM consacră acest principiu în dispoziţiile alin. (2) al
art. 7 din CP al RM, stipulâ nd că : "Nime ni nu po ate fi supus de două ori ur-
măririi penale şi pedepsei penale pentru una şi a ceeaşi faptă".
Uni cit atea răspunderii pen ale nu exclude pluralitatea de sancţiuni penale
pe care le atrage în condiţi ile legii. În sistemul dreptului nostru pen al nu este
posibilă cumularea a două pedep se principale pentru o singură infracţiune.
Este î nsă posibilă apli care a pedepselor pr incipale însoţite de ped epse com ple-
mentar e sau asocierea un or m ăsu ri de s ig ura nţ ă, dar aceas tă pluralit ate nu
i n fluen ţează un icitatea ră sp underii penale.
Răspunderea penal ă po ate coexista cu alte form e de răspundere j uridică,
pre cum răspunderea c ivilă, cea di sciplinară etc.
Principiul inevitabllitătii răspunderiipenale
Acest principiu presupune că or icine săvâ rşeşte o infracţiune trebu ie să
răspundă pen al. Răspu nderea penală este o consecinţă inevitabilă a s ăvâ rş irii
unei i nfra cţ iuni.
Necesitatea răspunderi i penal e şi in evitabilitatea ei derivă din faptul că
odată cu s ăvâ rş irea i nfrac ţiuni i sunt pr ejudiciate valorile sociale şi viaţa socia-
lă nu m ai poate continua în cond iţii de sec uritat e. Doa r intervenţ ia cons trâ n -
gerii de stat şi a răspunderii penale poate asigura restabilirea ordinii de drept
ş i a sentime ntului de sec uritate al membrilor societăţii.
C a p ito l u l X l 235
Î n lăt urarea răsp u n der ii pen ale în caz ur ile prevă zute de lege (am n istie,
lipsa plângerii pr ealabile, împăcarea p ăr ţilor, p re sc r ip ţ ia ş . a . ) nu di minue a ză
i m por ta nţa pri nci piului e nu nţa t.
Inevit abilitatea ră s punderii pen ale este determinat ă şi de principiul fund a-
mental al ega li tăţ i i tu turor mem brilor socie tăţi i în faţa legii penale, iar reali-
zarea sa est e a sigurată prin ac ţ iu nea principiului ofi c i alită ţii ac ţiunii penale în
vederea trageri i la răspundere p en al ă şi a sa ncţ ionă rii in fractorulu i. Organele
de sta t compete nte au obl igaţ ia legal ă de a acţ io na d in ofic iu în acest sens, cu
rI
excepţi a in fracţiunilor la car e urm ărire a penală se poate porni numai la pl ăn­
gerea pre al abil ă a persoan ei v ă tă ma r e ! ' .
Inevit abilitatea r ă spunderii penale are un impact deosebit atâ t în planul
prevenţiei gen erale , cât ş i al celei speciale. În genera l, se recuno a şte că ine vita-
bilit atea r ă spund erii penale are un rol preventiv m ai mare dec ât ră spund e rea
pena l ă î nsăş i.
Principiul individualizăriirăspunderii penale
Pr in cip iul in d ividuali ză ri i ră spund erii pe nale este cons acra t expres în dis -
p oz i ţ ia alin. (1) al art. 7 din CI' al RM. Potrivit acest ui principiu, r ă spunde re a
pen al ă tr ebuie să fie d iferenţiat ă în funcţ ie de caract erul ş i de gradul pre judi-
ciabil al infr acţ iunii să v â r şi te, de persoana celui vinovat ş i de circum stanţele
cauz ei care atenuează sau ag ravează răspunde re a p en ală.
Ind ividualizarea răspu nderi i penal e este efect uată pentru a asigura atât sa nc-
ţion area corectă a infractorului, cât ş i realizarea prevenţiei generale şi speciale.
Individualizare a răsp u nde rii pen ale are loc în confor m itate cu legea pena-
l ă care con s acră disp oziţii spec iale cu privire la ind ividua liza rea pedepsei (Ca-
pitolul VIII din CI' al RM ), care constituie obiectu l răspunder i i penale. Astfel,
confo rm pr evederilor art. 75 din CI' al RM, care st ipulează criteriile generale
de indivi dua lizare a pedepsei, "pe rsoa nei rec u nosc ute vinovate de săvâ rşi re a
un ei i n fracţiu ni i se apl ică o pedeaps ă ech itab i lă în limitele fixa te în Pa rt ea
spe ci ală a CI' şi în strictă conformitate cu di spoziţiile P ărţii generale a CP..."
Individualizare a ră spu nderii pena le se real ize a ză în mai multe eta pe:
a) Individualizarea legală este re ali zat ă de legiuitor prin fixarea un or ca-
tegorii de pedepse d iferit e ca n atură ş i mărime în rap ort cu gradul de
pericol pe car e-I pre zintă fiecare tip de infra cţiune .
b) Individualizarea ju dic ia ră este realizată de către instanţele de j udecată
pr in stabilirea san cţiu n i i în limitele fixate de lege, ţinâ nd seama de pe-
ricolul social al faptei şi de persoana infractorului.
" C. Bulai, op. cit.• p. 320.
 236
DRE PT P E N A L. PAR TEA GENE RA LA
C a p i t o l u l XI 237

c) 1I1divi~1~alizarea administrativă se realizează în cursul executării p e-

dep sei ŞI presupune diferenţieri în ceea ce priveşte regimul de executare Secţiunea a III-a. MECANISMUL DE REALIZARE
a pe depselor şi a altor măsuri de n atură juridico - pen aIă . A RĂSPUNDERII PENALE
~ j~stă individuali zare a răspunderii penale în toate etap ele menţionate
cons titu ie o prem is ă imp ort an tă în lupta con tra c ri m ina li tăţ i i. În cad r ul rap ortului ju rid ic pen al, răsp u nde rea p en al ă se re aliz ea ză în
forme ş i m odalităţi diferite, în fun cţ i e de natura i nfracţ i u n ii s ă v ârş ite , de p er i-
Principiul prescriptibil ităţii răspunderii penale
colu l ei social, de per iculozitatea şi p art i cular it ăţ ile fă pt uitor u l ui,
. P~trivi~ acestui principiu, răspunderea penală este înlăturată prin pr e- Realizarea răs pu nderii penale în seamn ă realizarea drepturilo r şi o bl iga ţ ii­
scnyţ:e, .adlc~ prin trecer ea unui a nu m it interva l de timp prevăzut de lege de lor corelative ale s ub iecţilor rapo rtului ju r idic pe na l prin in ter me d iu l rap or-
la savarşirea infrac ţiunii, fără ca in fra ctorul să fi fost tras la răspundere penală tului juridic pr oc esu al penal. În con textu l drepturil or şi o bligaţ i ilor corelati ve,
sa u fă ră ca această răspundere să fi fost defin itiv stabilită Il . domina nt apare d reptul sta tu lu i de a apli ca o sa nc ţ i une celu i ca re a săvâ rşi t
. :'r.i n prescripţi~ are loc sti ngere a d rep tu lui st atului de a pedepsi şi a obliga- i nfrac ţ iu nea şi
de a-l co ns t râ nge să o exec ute . Preved erea în lege a sa nc ţ iu n ilo r
ţ nm: I m fra ctorulUI de a supo r ta consecinţele faptei sale. pen ale, aplica rea şi pu nerea lor în exec uta re prin intermediul organelor de sta t
In legislaţia penală a RM su nt prevă zute dispoziţii prin ca re este stabilită co m petente pun în mişca re m ecanismul de realizare a răs pu n de rii p en ale.
prescripţi a răspu nderii p enale pentru ap roap e toa te categoriile de in fr act iu- Făc ă ndu-ş i apa r iţ i a în cad rul raportului juridic pena l de con fli ct, ră spun­
ni (ar.t.
v
6.~ d in ~p. ~I . RM ), făcând excepţie doar infracţiunile contra păci'i şi derea penal ă nu este reali zat ă m om entan . Stinge rea m omentan ă a r ă spunderii
secu rit ăţi i ornen irn, m fracţiunile de ră zbo i sa u alte infr ac ţiuni prevă zute de pena le ar e loc doar în două cazuri: ca rezultat al decesului infractorului sau prin
trat atele i nte rnaţionale la ca re Republica Mo ldova este parte (alin. (8) al a rt. 60 exec uta rea pede pse i capitale" . În celelalte caz ur i realizar ea răspunderii penale
d in CP al RM). are loc în anu mi te forme co resp u n zătoare etap elor proce sului de reali zar e.
Presc rip tibilitatea răspunderii pen ale se î ntemeiază pe raţiuni de p olitică a prim ă etapă pe care o parcurge răspunderea penală în rea lizarea sa este
penală. Răspunderea pena lă, ca mijl oc de real izare a ordi n ii de drept p rin cuprinsă între mo me ntul s ăvărşirii infractiuni i ş i cel al începerii urmăririi
cons trâng ere, trebuie să intervină cât mai curâ nd după s ăv ârşirea in frac tiunii. penale. In aceas tă etapă organele competente întreprind acţiuni în vederea
S.~ n~ţi~narea imedi ată şi fermă a infracto rulu i sporeşte eficienţa co nstl:âng e- identificării faptei şi a făptuitoru lui, pentru a se aprecia dacă fapta s ăv ă rşită
rII, I.nta reşt.e auto~itatea legii, contribuie la rea lizarea prevenţiei gene ra le şi are ca rac ter p en al ş i d ac ă ex istă tem ei al răspunderii p enale.
s~e~la~e. D.llnpOtl~Ivă:. cu cât răspunderea penală in ter vine mai târziu după A do ua etapă - etapa tr agerii la răspu ndere pena lă a persoan ei vinovate de
savarş irea i n frac ţiunii , cu atât efi cienţa ei se red u ce, rezon an ta socia lă a in - să vârşire a infr a cţiuni i - înc epe din m om ent ul pornirii urmăririi penale ş i pân ă
fracţ iuni i se sti nge tr ept at şi sa ncţionarea sa nu ma i apa re necesară. Pe lângă la terminarea acesteia. Realizar ea răspunderii penale în această etapă are loc în
acest e aspecte nu t rebuie n eglij ată nici sta rea de inc ertitudine a in fr act orului. forme şi în condiţii reglementate det aliat de normele dreptului procesua l pena l:
c.are în tot aces t inter val de timp s-a afla t sub a men inţarea răspunderii pen ale aplicarea restricţiilor de natură p rocesual - penală faţă de per soana b ă­
Ş I s-a putut corecta. nu ită (î nvi nu i tă) de săvâ rş irea i n frac ţi u n ii , m ateri alizat ă , de regulă, în
.. În temei~d acesto r argu me n te este justificată limitar ea în tim p a răspunde­ măsur ile prevent ive (a rt. 175 din Cl'P al RM );
m p enale pnn presc r ip ţie. lib er area necondiţionată de răspundere p enală (de exemplu, exp irarea
prescripţiei tragerii la răspundere penală).
După cum se poate observa, în această etapă drepturile şi obligaţiile co re-
lative pe care răspunderea penală le presu pu ne se conturează, îmbracă forme
concrete. I n acest sens, unii autori consideră că aceasta ar fi pri ma etapă în
reali za rea ră spunderii penale".
" Ibide m , p. 321.
IJ JI. JI. Kpyrmncon , Yzonoalloe Ilpaao P OCClW . lIacmb o6t«aJr, MOCKlla, EEK, 2000, c. 107.
" 1. Mi rcea. op. cit.• p. 179.

238
DR EP T P ENA L. P A RT EA G EN ERA LĂ
A treia e tapă - etapa condamnării - începe din momentul terminării ur-
măririi p en ale şi pân ă la momentul în ca re hotărârea de condamnare (sau prin
care se pronunţ ă o altă s olu ţ ie) rămâne definitivă.
În această etapă dreptul statului de a
ped epsi se materializează în sa n ctiu-
nea aplicată concret în cauză, prin hotărârea de con da m na re ": Desi realizarea
răspunderii penale în cadrul acestei et ape a r putea avea loc şi în alte forme:
liberarea de pedeapsă penală (prescripţia executării sentinţei de con-
damnare etc.),
condamnar ea cu susp endarea condiţionată a executării pedepsei.
A patra etapă - etapa executării p edepsei penale - începe, de regulă, din
m omentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă si durează
p ână ce această sancţiune a fost executată efectiv sau considerată' executată
în temeiul legii. În cadrul acestei etape răspu nderea pen ală se realizează în
următ oarele forme:
în forma restricţiilor, determinate de sp ecificul raporturilor execuţio­
nal-penale;
în forma înl ocuirii părţii neexecutate d in pedeapsă cu o pedeapsă m ai
blândă sau m ai aspră (în cazul sustragerii cu rea-vo inţă de la executarea
p edepsei stabilite) ;
în for ma liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen .
A cincea etapă - antecedentele penale (consecinţa răspunderii penale) _ este
cuprinsă între momentul terminării executării pedepsei şi m omentul în care
intervine reabilitarea . Deşi în această etapă răspunderea nu mai îmbracă for -
me concre te, ea continuă să existe su b form a unor interdicţii pe care persoan a
ce a fost condamnată le suportă chiar după executarea san cţiun ii penale şi sub
forma asistenţei p ostpenale , care are scopul de reintegrare socială deplin ă ":
Etapele proce sului de realiz are a răspunderii p enale, fiind relativ aut ono -
me , pot ex ist a de sine stătător. Astfel, răspunderea penală poate fi rea li zată în
o rica re dintre et ap ele menţionate at ât separat cât şi fiind core late între ele. În
prez enţa anumitor circumstanţe, etapele proce sului de re alizare a răspunderii
penale se completează una pe alt a, transfo rmând răspunderea penală dintr-o
abstra cţ ie într-o realitate s o cial -j u rid i că.
Imp ortant este că raportul juridic de răspundere penală se realizează doar
în cad r ul raportului juridic penal de conflict , adică din momentul s ă vârsiri i
in fracţiuni i şi până la stingerea sau ridic ar ea antecedentelor p enal e în ordi~ea
s t ab il ită de lege .
" V. Dob rin oiu, 1. Pascu, I. Mol nar, Gh . N istorea n u, A. Boroi, V. Lazăr, op . ci t. , p. 40 1.
H. Ibid em , p. 401.
'(
C a p ito l u l xr 239
Secţiun ea a IV-a. TEMEIUL RĂSP UNDERII PENALE
De- a lungul istori ei problem atic a temeiului r ăspu n de r i i om u lu i pentru
fapte le sa le ant isociale a const itu it o pr eocupare a celor m ai lu minate minţi,
care s- au s t ră dui t s ă -i găs e as că o fundamentare ş t ii nţi fică . Deo a rec e în privin-
ţa răspunderi i juridice, in ge ne ra l, ş i a ră spu nderii pe na le, î n special, în d rep -
tul sclavagist şi feud al domina temeiu l obiect iv, co n for m căruia se pedepsea
orice faptă prin care s-a produ s o vă tă ma re a intereselor ap ărare de lege, chiar
d acă sub iec tiv nu- i apar ţinea auto r u lui, cei mai de seamă filosofi, i nţelegâ nd
ca rac ter u l ne ştiinţific , unilat eral al temeiului respe ctiv, au încercat s ă demon -
streze nece sitatea re cunoaşterii ş i a unui tem ei su biect iv, a lăt ur i de cel obiec tiv,
al ră spunde rii om u lu i pentru faptele sa le cu pericol so cia l".
Î ncerc ă rile fă c ute în a c ea stă pr ivinţ ă , ch iar d ac ă n-au re uş it să stab i lească
tem eiul cu a devă ra t ştiinţ i fic al r ăspund erii , îş i găse s c conc re tiza rea în leg i-
s laţ i i le primelor state burghe ze, prin intro duce rea, a lătu ri de alte principii de-
mocr atice, a temeiului subiectiv al r ăspunder ii penale, con for m c ăruia auto r u l
unei i n fracţ i u n i poat e fi tras la r ăspundere pena lă numai d ac ă se dovedeşte că
a s ăv â rsi t-o cu v i novă ti e .
Să~â rşirea d e c ătre per soan a vinovată a unei fapte cu pericol social, care
co res punde sem ne lor unei infractiuni prevă zute de legisl aţi a pen ală , es te un
fapt jur id ic ca re ge n e re ază a pa riţ ia ra po rtu lu i jurid ic dint re sta t (re p rezentat
prin orga ne le de justiţ ie) ş i in fr act or.
În literatura de sp ecialitat e su nt exp use ma i multe pă reri cu privire la te-
m eiul r ă spunderii pe na le, ca re di fer ă esen ţ ia l u n a de alt a dup ă conţ inut.
Un ii au tori (B. S. Utevsk i, 1. S. No i)" recunosc dr ept temei al r ă spun deri i
pe nale v i novăţia, al ţ ii (V. M . Cih ikvadze, A. A. Piontkovski)!" - comp o nenţa
i n fra cţ iu n i i, alţ ii (A. A. Hertzenson , A. 1. Santalov):" - săvâ rşire a in fra ctiu n ii,
autorii rom âni - infra cţiune a .
O îndelungat ă p erio ad ă de timp doctrina penală a Rep ublicii Moldova
a consfi nţ it, atâ t legal, câ t ş i teor et ic, comp onen ţ a infracţiunii ca temei a l
răspunderi i penale (a r t. 3 din CP al RM din 1961). Cons ide ră m î nsă că corn-
" l. Mi rc ea, op . cit., p. 5.
" D. C. YTeBcK I1i'1 , Buna 13 COl3emCKOJlt yZOROB IIOJlt npal3e , Mocxua, fOClOp ll311aT, 1950,
c. 103; VI . C. Hori , Hoooe 13 mţunano ex e OCIIOB llb lX yeonoe uo- npaeo eux nonnmuît ll Ce -
BeTCKo e r oc ynap crn o 11 npa Bo, 1982, NQ7, c. 91.
,.) B. M. l'fXI1KB a/13e, Il onnmu e II 3Ha lf O llle cocmaBa np ecmy nReHw l 13 CO l3emCKOJlt y ZOROBHOM
np a l3e II C OBeTc Ko e ro cyna pcrno 11 npaao, 1955, N24, c. 55.
'" A. VI . Cau ranon , Co cmaB npe cmynncnun II uek omoţrue 13 0J1POCbl 06l/(eii lfacmu yz oROI3 -
HOZO nţi ae a II Ilpano aeneuae, 1960. NQ 1, c. 98-104.
 24 0 D R EP T P E NA L. PAR TEA GENER A L Ă
ponenţa i n frac ţiun ii , având un conţinut abstract, nu poate realiza funcţia de
temei al răspunderii penale. În acest sens, apare necesitatea unui temei real al
ră spunderii penale, care efectiv este constituit de să vâ rş i re a infractiunii.
Legea penală a Republicii Moldov a formulează expres temeiul răspunderii
p enale, atribuindu-i o natură biaspe ctual ă , Dispoziţia alin. (1) al art. 51 din
CP al RM prevede că : "Temeiul real al răspunderii p enale îl constituie fapta
prejudiciabilă să vâ rş ită, iar componenţa in fracţiunii, stipulat ă în legea penală,
reprezintă temeiul juridic al răspunderii p enale".
Tem eiul real al răspunderii penale este un fapt juridic prescris - să vârşi re a
unei infr acţiuni. Acest punct de vedere se desprinde, în mod implicit, şi din ce-
lelalte dispoziţii ale Părţii generale şi Părţii speciale ale Codului penal, precum
şi din dispoziţiile Codului de procedură penală ", Explicaţia ad m iterii acestui
temei are multiple şi majore semnifica ţii, care constau în urrn ătoarele - ' :
În primul rând, în sistem ul dreptului penal al Republicii Moldova, răspun­
derea penală nu po ate exista decât pentru persoana care a s ăv ârşit o faptă
ce constituie, în condiţiile legii penale, o infracţiune. Răspunderea penală
nu se poate întemeia pe simpla periculozitate , chiar reală, a persoanei atâta
timp cât această stare n -a fost dată în vileag prin săvâ rşirea unei infracţiu­
ni. Ideile, gândurile, convingerile, însuşirile de caracter ale persoanei, ori
cât de negative ar fi ele, nu pot servi dr ept temei pentru răspundere penală.
În acest sens, funcţionează o garanţie a lib ertăţii individuale a pers oanei,
care nu poate fi recunos cută subiect al răspunderii penale în mod arbitrar,
ci numai pe baza conduitei sale caracterizate de lege ca infracţiune.
În al doilea rând, răspunderea pen al ă se întemeiază pe vin ovăţi a per-
soanei respective pentru s ă vărşire a actului său de conduită . Nu se
poate concepe răspunderea penală numai pe baza actului de conduită
exterioară a om ului, aşa-numita răspundere penal ă obiectivă. Actul de
conduit ă socialmente vătămător, indiferent dacă este un act conştient
sa u inconştient, s ă v â rş it cu vin ovăţi e sau fără, nu este un temei suficient
pentru tragerea la răspundere penal ă. În acest sens, în literatura de spe-
cialita te se vorbeşte nu de "temeiul", ci de spre "te m eiurile" ră spunderii
penale. Se co nsi deră că răspunderea pen ală are un temei obiectiv în
fapta săv ărşit ă şi un temei subiectiv în vinovăţia făptuitorului, Astfel, vi-
novăţia este o condiţie pentru existenţa răspunderii penale, confirmată
prin dispoziţia alin. (2) al art. 51 din CP al RM : "Răsp un derii penale este
~I Comentariu l a Cod ul pe na l al Republi ci i Mo ldova, p. 142 .
" C. Bulai, op. cit ., p. 311.
Capi to iu l X I 24 1
s up usă numai pers oana vi novată de s ăv â r ş irea infr acţiunii prevăzute de
legea penală".
În al treilea rând, răspunderea p enal ă survine pentru toate formele in-
fracţiun i i in cr iminate ş i sa n cţ ion ate de legea penal ă . Se ar e în vedere
at ât in fracţiunea c onsum ată, cât şi cea neconsumat ă (pregătirea şi
tentativa)", precum ş i infracţiunile s ăv â rş i te prin p arti cipaţi e de căt re
or gani zatori, in stigat ori, exec utori şi complici.
Menţiunea fapt ulu i căunicul temei al ră spunderii penale este doar fapta
săvârşit ă cu vin ovăţie, pre văzută de legea pen ală , exclude răspunderea pen ală
pr in ana logie. Astfel, se impune cu necesitate ca textul incriminator să s tabilească
pentru orice tip de infracţiun e conţ i nut ul acesteia, descriind toat e sem nele obiec-
tive şi subiective ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă.
Co mponenţ a infracţ iunii serveş te drept temei juridic la calificarea in fr ac-
ţiun ii potrivit unui articol din Partea spec ială a Codului penal.
In acest sen s, A. N. Tr ainin s u s ţ i ne că lipsa a cel puţin unui element al
componen ţei de infracţiune , "lacună în componentă", î n l ătură ră spunderea
penal ă. Face excepţie de la regula genera lă ră spunderea pentru act ivitatea in-
fracţională neconsumat ă ". În ca d r ul tentativei terminate lipseşte unul dintre
semnele laturii obiect ive - urmarea prejudici abil ă -, pe când însăşi acţiunea
ca re a r putea genera surven irea aces t u i rezu lta t est e reali zat ă pe deplin. În ca-
drul tentativei neterminate a ce as tă acţiune, de şi a început, î n că nu este fini sa-
tă; de aceea alături de urmare lip sesc şi unele verigi ale ac ţ iun ii infr acţion ale.
Iar în cee a ce priveşte tentativa improprie cu privire la obiectul infracţiunii,
în cad rul acesteia lips eşte ş i obie ctul. M ai mult ca atât, A. N . Trainin su s ţine
căpentru pregătirea de infracţiune este necesară doar ex isten ţ a unui singur
semn al compon enţei - intenţia - , care- şi găseşte exprimare în acţiune (acţiu­
nea ca re nu este elemen t al comp onenţei de i n frac ţ iu ne) ".
Astfel, lips a urm ării prejudiciabile sau a urmării prejudiciabile ş i a acţ iu n i i
infracţion ale din cauze ce nu depind de voinţa celu i vinovat nu duce la exclu-
derea răspunderii penale. În ace ste ca zuri există tentativa de infracţiune sau
pregătire a de infracţiune ca re, con form legii, su nt supus e ră spunderii penale
sim ila r infracţiun ii consum ate".
l,\ 11. C. Tl1ll1KeB I1'l, K rJO llpocy o cocmarJe HeOKOH t{eHHOZO npecmyn nenun II COBeTCKoe
rOCYAapCTBO 11 npa no , 1956, No5, c. 120.
21 A. H. TpatiHI1 H, CocmarJ Ilp ecmy ll neHuH 1/0 CO BemcKoMy yzonoBHoMy npa By, Mo cxna,
f OCIOpI13I\aT, 1951, c. 30 8.
!j Ibidem , p. 314.
!r, N. F. Ku zneţova , op. cit., Moscova, USM, 1958, p. 116.
242
DREPT PENA L. PARTEA GENERA LA

v ,Di.n cele e~puse conchidem că temeiul răspunderii penale îl constituie

s~var~lrea faptei, car e conţine toate sem nele componenţei de i nfracţiune, pr e- Capitolul XII
vazu~a de l~gea pe.naIă , precum şi formele infrac ţiunii necon sumate (pregăti­
rea ŞI tent at iva de 1I1fra c ţiun e). FORMELE INFRACŢIUNIIINTENŢIONATE

Secţiunea 1. ETAPELE DE DESFĂŞURARE A INFRACŢIUNII

INTENŢIONATE

Din punct de vedere mater ial, i n fracţiu nea constituie o activitate care impli -
că o desfăşurare atât în timp, cât şi în sp aţiu, adic ă o succesiune de mai multe ac-
ţiun i (care , la rândullor, pot consta fiecare din unul sau mai multe acte) ce tind
către produc erea unei modific ări în lume a extern ă: urm ările infracţ ionale '.
în evoluţ i a sa, a ceas tă activ itate parcurge anumite etape, fieca re dintre ele
caracter izându-se printr-un an umit grad de î nfăp tuire a hotărârii infracţio­
nale' , Aşadar, săv ă rşirea in fracţiuni i poate parcurge mai multe mom ent e sau
etape în d rumu l ei spre producerea rezultatului socia lme nte periculos.
Legislaţia pena lă în vigoa re consacră exp res concept ul "Etapele act ivităţ ii
infracţ iona le", fără îns ă a defini conţi nu tul acestuia (ar t. 25 di n CP al RM).
In doctrin a pen a lă . etapele de des făşurare a i nfracţ i u n ii in te nţiona te reflec-
tă procesul de evoluţ ie a un ei infract iuni concrete de la formarea i ntenţiei şi
pâ nă la surveni rea u rm ări i i nfracţiona le . Pri n urmar e. etapele de desfăşurare
a infractiunii intenţionate sunt acele faze pe care le parcurge activitatea
infracţională din momentul conceperii sale până în momentul producerii
urmărilor socialmente periculoase '.
Etape le des fă şurării act iv i tăţ ii in frac ţional e există doar în cadrul infrac-
ţiu n ilor intenţ io nate. de aceea etapa este nu altceva decât nivelul realizăr i i in-
te nţiei i nfracţ iona le de căt re vinovat. Doar în aceste cazuri evoluţia acţiunilo r
infracţiona le denotă rea liza rea un ui plan determ inat. Persoan a ce-ş i reali zează
i ntenţia îşi d ă seama de pericolul social al acţiu nilor sale ş i al urmăr ilor aces-
tora , îşi sch iţează în linii generale evoluţ ia infracţiunii pân ă la fina l şi doreşt e
să-şi realiz eze intenţia c r i m i na lă .

Codulpenal al Republicii Socialiste România. Comentat şi adnotat, Partea ge nerală I Red,

T. Vasiliu, G. Anto ni u, ŞI. D ane ş , Gh . D ă r în g ă , D. Lucinescu , V. Pap adop ol, D. Pavel,
D. Popescu , V. R ămure a nu, B uc ureş ti, Edit ur a Ştii nţ i fi că , 1972, p. 109.
M. Zolineak, op. cit., p. 266.
A. O. Konon, Y'1 eHUe o c m aă unx npecmynnenun, Canxr- Ilerep tiypr, IO pMAI1'1eCKI111
l..\eHTp Ilpecc, 2002 , c. 36; A. Boroi, Drept penal. Part ea ge ne ra lă , B uc u reş ti, A LL BECK,
1999, p. 122.
 245
C ap it o lul X I I
244 DREP T PENAL. PARTEA GENERALĂ

Tinând sea m a de faptul că toate momentele caracteristice perioadei in-

Ca urmare, toate etapele sunt strâns legate între ele printr-o intenţie unică terne au loc în psihicul făptuitorului, ele nu pot fi cunoscute decât în măsura
şi o consecutivitate a acţiunilor În vederea realizării acesteia, precum şi prin În ca re latura s ubiectivă s-a m anifestat în acte de conduită ce ţin de perioada
atingerea scopului infracţional. externă În săvârşirea infracţiunii.
Studiul activităţii infracţionale (de fapt, ca a oricărui act volitiv) atestă Practica a arătat că în unele cazuri subiectul îşi exteriorizeazăhotărârea luată
existenţa, în desfăşurarea acesteia, a două perioade pe care le parcurge: o pe- fără să treacă Însă la executarea acesteia . Aşa se petrec lucrurile în cazul în care
rioadă internă sau psihică, de concepţie şi decizie, şi o perioadă extern ă, sau de decizia de a săvârşi o in fracţiune este luată în comun de către mai multe persoane
execuţi e a deciziei de a s ăvârşi in fractiunea". care îşi împărtăşesc ideile , impulsurile spre infracţiune, hotă rând în comun să
Perioada internă. Infracţiunea , ca oricare alt fenomen al lumii obiective, păşească pe această cale. În aceste cazuri perioada internă este însoţită de o l.atur.ă
se dezvoltă de la posibil la real. Înainte de a acţiona în mod fizic, infractorul, de externă fără ca să se treacă efect iv la executarea hotăr ârii luate în comun. Atitudi-
fapt , acţionează psihic. La nivelul conştiinţei acestuia se structurează anumite nea psihică, având o exteriorizare, poate fi percepută şi constatat ă ".
procese psihice specifice infracţiunii, care preced şi Însoţesc manifestările ex- Tot în perioada internă ar putea fi inclusă şi o alt ă fază externă , aşa-numita
terioare, constituind perioada internă sau spirituală. Persoana îşi schiţează în fază oratorie (divulgarea intenţiei), în care cel care a luat hotărâre~ de a săvârş~
linii generale esenţa infracţiuniişi mijloacele cu care o va s ăv ărşi, posibilitatea infractiunea o face cunoscută, făr ă nici un scop, ş i alto ra, numai pentru a-şI
depăşirii piedici lor ce stau în calea s ăv âr şirii ei şi ascunderea urmelor pentru sxterioriza gândul, dar tot fără să treacă la executarea propriu-zisă a hotărârii
a evita răspunderea penală, apoi îşi determină atitudinea psihică faţă de rezul- luate' , Prin divulgarea intenţiei înţelegem exteriorizarea în scris, verbal sau
tatul infracţional. prin acţiuni simbolice, a intenţiei de a s ăv ârşi infractiunea". . . .
Aşadar, perioada internă cuprinde intervalul în care În conştiinţa făptuitoru­ Aceste procese, deşi reale (nu imaginate de autor), nu constituie obiectul
lui au loc procese psihice care caracterizează atitudinea psihică faţă de s ăv ârşirea legislaţiei penale, pentru că ele nu influenţează existenţa răspunderii penale
faptei şi faţă de urmările acesteia, având următoarele momente sau etape: a subiectului, ci numai explică fenomenele interne, psihice care conduc la
1. conceperea activităţii inţrac ţionale , adică apariţia şi conturarea ideii de a producerea rezultatului ilicit şi, implicit, la aplicarea legii penale cu eventuale
comite fapta prevăzută de legea p enală ; consecinţe asupra individuali zării sa nc ţ iu n i i penale".
2. deliberarea, adică compararea, în vederea luării deciziei, a alternativelor Cronologic, perioada internă, spirituală , a acţiunii ilicite constituie o etapă
săvârşiriisau nes ăv âr şirii infracţiunii, a avantajelor sau dezavantajelor care are loc înainte de manifestarea exterioară, deoarece acţiunea ilicită, ca orice
atrase de fiecare alternativă; activitate fizică umană, n- ar putea fi concepută decât ca fiind precedată de judeca-
3. decizia sau rezoluţia infracţională, adică hotărâre a de a săv ârşi infrac- ta subiectului, factor ce declanşează, conduce şi orientează acţiunea exterioară.
ţiunea. Această etapă încheie procesul psihic care, în ansamblul său, Evident, rolul de posterios al procesului psihic în cadrul corelaţiei de mai
constituie şi latura subiectivă a infracţiunii, indiferent de varianta inten- sus nu înseamnă situarea acestuia pe un plan secundar, puţin important,
ţiei sau de modalitatea în care aceasta se exprimă: directă sau in directă, deoarece vinovăţia constituie unul dintre elementele de bază a le conceptului
spontană sau premeditată,simplă sau complexă, vizând o execuţie ime- de infracţiune, întocmai ca şi activitatea materială exterioară. Este vorba mai
diată şi unitară sau una îndelungată şi fragmentată.
Fiecare dintre aceste etape poate dura mai mult timp sau numai o clipă;
adeseori ele se succed atât de fulgerător, încât momentele respective se pot Explicaţii tcoretice ale Codului penal român. Partea generalt1, voI. 1 / R~d. ~. Dongoroz,
1. Fod or, 1. O ance a, N. Iliescu, C. Bulai , R. St ănoiu, S. Kahane, Bucureşti, Ed itura Acade-
distinge doar ideal'. Existenţa acestor etape este atestată în cadrul tuturor in-
m iei Republicii Socialiste Rom ânia . 1969, p. 132.
fracţiunilor s ăv ârşite cu intenţie, deoarece, în cazul lor, comiterea faptei este
V. Dongoroz, Drept penal , p. 257.
precedată întotdeauna de o perioada internă. H. (D. Kysueuona, OmBemcnweHHocmb3a IlpuzomoBlleHlIc Knpecmyn nenuio II noxyiu euu e
na npecmynllcHue 110 COBenlcKoMy yeonoen oay npaay, Mocxua , 113Jl. MfY, 1958, c: 29.
C. Bulai, Manual de drept penal. Partea g enerală, Bucureşti, ALL, 1997, p. 388. G . Antoniu, Tentativa (doctrin ă, jurisp rlldelJţă, drept comparat), Bucureşti, Editura So-
V. Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, Editura Tirajul. In stitut de arte grafice. 1939, c iet ăţii Tempus, 1995, p. 27.
p.256.

246 DREP T PE NAL . PART EA GENERALA
mult de o anumită ordine de probaţiune justificată de realizarea obiectivă,
care arată că nu este cu putinţă stabilirea vinovăţiei decât pornind de la cerce-
tarea manifestării exterioare".
Astfel, faza internă este o perioadă a dezvoltării potenţiale a infracţiunii ,
în cadrul căreia subiectul îşi creează premisele necesare, psihologice ş i intelec-
tuale, pentru s ă v ârşirea acţiunilor infracţionale ulterioare.
Perioada externă, sau de executare, cuprinde întreagă manifestare exte-
rioară, adică toate acţiunile şi actele efectuate în vederea realizării hotărârii de
a s ăvârşi infracţiunea, constituind deci aspectul exterior al comportării ilicite
a persoanei. În această perioadă, desfăşurarea activităţii infracţionale parcur-
ge a şa-numitul drum al infracţiunii (iter criminis), în cepând cu primele acte
în executarea hotărârii infracţionale până la producerea urmării socialmente
periculoase sau până la ultima evoluţie eventuală a acestei urmări". Tot ceea
ce se îndeplineşte pe parcursul acestui drum se face întru executarea hotărâ­
rii infracţionale şi aparţine activităţii fizice, care con stituie latura obiectivă a
infracţiunii . Într-un sen s mai larg, întreaga activitate desfăşurată în vederea
realizării faptei interzise de legea penală ar putea fi considerată ca o punere în
executare a hotărârii infracţionale .
Dacă ne referim la natura actelor care ar putea fi desfă şurate în cadrul
acestui proces de exteriorizare a hot ăr âri ! infracţionale, observăm că în cadrul
acestei perioade pe care o parcurge acţiunea ilicită s-ar putea distinge unele acte
prin care se realizează nemijlocit acţiunea tipică descrisă în norma de incrimi-
nare. Există în acest caz o concordanţă deplin ă între actele concrete pe care
le execută efectiv subiectul şi actele pe car e le implică nemijlocit acţiunea tipică
descrisă în norma de incriminare. Nu are nici o relevanţă faptul dacă în cadrul
acestui pr oces de realizare a acţiunii tipice subiectul a comis un act sau mai
multe acte (acestea formează o acţiune), sau mai multe acţiuni (activităţi).
Spre deosebire de hotărârea infracţională , care, odată adoptată, rămâne
identică cu ea îns ăşi, atât a timp cât nu este abandonată sau înlocuită cu o altă
rezoluţie , realizarea ei prin s ăv ârşirea activităţii care formează latura obiectivă
a infracţiunii nu poate avea loc decât prin desfăşurarea în timp ş i prin parcur-
gerea mai multor momente sau etape. Fiecare d intre aceste etape reprezintă
tot atâtea faze progresive, variabile în conţinut, în raport cu apropierea lor de
momentul sau de etapa finală ' :' . Etapele externe propriu-zise sunt înfăptuite
i l' Ib idem , p. 32.
" C. Bulai , op. cit., p. 389.
J' Ibidem, p. 389.
l'
Ca p ito lu l XI I 247
prin activităţi materiale concrete ale subiectului în mediul social înconjurător.
De aceea, spre deos ebire de perioada internă, care nu poate fi cunoscută decât
ex-post, întreaga desfă şurare extern ă poate fi percepută în mod direct ' '.
Literatura de specialitate distinge următoarele etap e ale d esfăşurării in -
fracţiuni intenţionate în perioada externă : etapa actelor preparatorii, etapa
actelor de executare ş i etapa u rm ă r ilo r (rezultatulu i i n fracţ i o na l ).
Etapa actelor preparatorii este prima fază în peri oada externă , în care
se tr ece de la adoptarea hotărârii infracţionale la executarea ei prin acte care
numai pregătesc, din punct de vedere material şi moral, s ăvârşirea faptei pre-
v ăzute de legea pen al ă, făr ă s ă se treacă la executarea propriu-zi să a acesteia.
Etapa actelor de executare este cea mai imp ortant ă fa ză în desfă şurarea
activit ăţii infracţionale, care se caracterizează prin s ăv ârşirea actelor de natu-
ră să realizeze însăşi acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii.
Acţiunile de executare a infracţiunii reprezintă forţa care transformă posibi-
litatea intelectuală şi materială de cauzare a rezultatului infracţional în rezul -
tatul infracţional de fapt. Această posibilitate este determinată de cele două
etape anterioare - formarea intenţiei şi actul preparator.
H ot ăr ârea de a s ăv ârşi fapta poate fi executată prin mai multe modalităţi.
Astfel, desfă şurarea activităţii materiale în etap a de executare propriu-zisă a
acţiunii tipice ar putea fi întreruptă din m otive independente de voinţa făptu i ­
torului, situaţie în care va exista o încerc are (tentativă ne termin ată) de săvâr­
ş ire a infracţiunii; ea ar putea fi întreruptă ş i din v oinţa f ăptuitorului,variantă
în care ne vom afla în faţa unei renunţări bene vole. De asemenea, executarea
faptei poate fi compl etă , adic ă , cu toate c ă fapta car e con stituie elementul m a-
terial al infr acţiunii se s ăv â rşe şte în deplinătate, nu se produce rezultatul cerut
de lege pentru întregirea laturii obiective a respectivei infracţiuni (tentativă
terminată)"'.
În fine, în majoritatea cazurilor este posibilă ş i are loc s ăv âr şirea p ână la
c apăt a faptei , după care urmează să se produc ă rezultatul, ceea ce ar e loc în
ultima etapă - a urmărilor sau a rezultatului. Ea se caracterizează, aş a cum
arată denumirea însăşi, prin producerea rezultatului nece sar pentru realizarea
laturii obi ective a infracţiunii, prin întru n irea în fapt a concretă a cerinţelor
normei de incriminare (model legal).
Toate infracţiunile se desfă ş o ară, într- un fel sau altul, p ân ă la survenirea
urmării prejudiciabile, indiferent de tehnica legislativă utilizată la descrierea
" Ramiro M ancaş , Tentativa, T i m i şo ar a, Helicon, 1996, p. 16.
,; C. Bulai, op. cit., p . 390.

248
DREPT P ENAL. PAR TEA GENE RALĂ
diferi telor categorii de infracţiun i. Odată cu producerea urm ări i prejudi ciabil e
dorite de către subiect infracţiunea se consideră consum ată.
Din cele relatat e reiese că activitatea infracti. onală urmează tendinta natu-
rală a oricărei activităţi um an e de a se dezvolt a progresiv în etap e succesive. În
şt iinţa dreptului pen al problem a periodiză rii săvârşi rii infrac tiunii într- o pe-
ri oadă internă (psih ică) şi alta subsecventă, extern ă (obiectivă) se conturea ză,
de regulă , în zona infracţiunilor intenţionate, sing urele apte de o desfăşurare
propriu-zisă a segme ntului subiectiv, iar problem a etapelor desfăşurării activi-
tăţii infracţionale pe o anume etapiza re posibilă în plan obiectiv se cont urează
numai în zona infracţiunilor intenţionate s ăv ărşite pr in acţiune (com isive),
singurele apte de o desfăşurare obiectivă pe tot palierul de segme nte pe care le
presupune un iter crim inis ": Toate celelalte tipuri de infracţiuni, cum ar fi cele
imprudente sau i ntenţionate s ă vârşits prin inacţiune (omisive), fie că nu sunt
susceptibile de o per iod izare internă (de exemp lu, in fra cţiunile neintenţiona­
te), fie că nu sunt apte de o desfăşurare externă în sens ul considerat (ca în cazul
i nfracţ i un i lo r in ten ţ i on ate ornis ive).
Secţiunea a II-a. FORMELE INFRACTIUNII
, INTENTlONATE
,
iN RAPORT CU ETAPELE DEDESFĂŞURARE
§1. Noţiune şi caracterizare
Natu ra jurid ică a et apelor de desfăş ura re a i nfracţiunii intenţ ionate pre su-
pune delim ita rea act ivităţi i infracţionale cons uma te de activ itatea infra ctio-
nal ă întreruptă în una dintre etapele de pregăti re sau de reali zare nem ijlo ci~ă a
infra cţiunii (i nfracţiunea neconsumată). În acest sens, activitatea infrac ţion a­
lă desfăşurată îmbracă, în diferi te mo mente ale dezvoltării sale, d iferite for me,
care se deosebesc un a de alta în funcţie de momentul în car e se află sau la ca re
s-a oprit de sfă şu rare a i nfracţ iu nii "'.
Pr in forme ale infracţiunii se înţeleg formele pe care infracţiunea le
poate îmbrăca în ceea ce priveşte latura sa obiectivă în raport cu etapele de
desfăşurare a activităţii Infracţionale ". Astfel, formele cons titu ie doar acele
1; N. Giurgiu. Legea penală şi infracţiunea (doctrină, legislaţie, practică judiciară). Iaşi.
Gama, 1994, p. 179.
IC. Dicţiona r j uridic penal ! Red. G. Antoni u ş . a. , B ucureşti, Edi tura Ştiinţ ifică şi Enciclop e-
d i că, 1976, p. 118-119.
1.: C. Bulai, Drept penal. Partea general ă , voI. II, Infracţiunea, Bucureşti, Editura Unive rsi-
tăţii,
1981, p. 104.
'1 i
Ca p i t o l u l X II 249 I
li
I
momente ale acţ i u n i i volitive, simple sau com plexe, ese nţia l di ferite între ele
dup ă cara cterul socia lme nte pericul os al ac ţiu nilo r şi d upă gra dul apropierii de
. rezu ltatu l in fractional, care sunt recu nosc ute de l egisl aţ ia în vigoar e ca fii nd
ilegale şi pasibil~ de pedeapsă. Aceeaşi i n fracţiune deci poa te avea ma i multe
forme, după cum acţiu nea este dusă până la o etapă sau alta de reali zare.
Legea p enal ă consideră că pol prezenta pericol socia l nu mai acele forme
ale act ivităţii u mane care sunl manifestate extern (obiectiv) şi sunl de natură
să aducă atingere relaţi ilor sociale ocrotite de legea p enal ă. Este i ncri mi nată
deci numai desfăşura rea in frac ţio na lă m ater i aliz at ă în acte ce tind spre rea-
lizarea un ei hot ărâ ri i n fra cţiona le. Cores p u nză lor etapelor de de sfă şura re a
i n fracţ i u n ii i n tenţio nate ş i incrimin ă ril o r acesto ra, în planul dreptului penal
exis tă urm ăto a rele forme ale acele iaşi infracti un i":
a) pregă tirea de infra cţiun e, coresp u n zătoare etapei actelor pr eparato rii;
b) tentativa de infra cţiu n e, corespunzătoa re etapei actelor de executare, în
situaţia în care executarea a fost Întrerup tă sau, deş i a fost dusă p ân ă la
capăt, a r ăm as totuş i fă ră rezultat;
c) inţra cii unea fap t consumat, co re spun z ăto are etapei urmărilor în situaţia
în care, în urma s ăv ârş i r ii faptei, s-a pro dus urmarea prejudici abil ă în
condiţiil e cerute de lege pentru ca aceasta să întregească latur a obiecti -
vă a infracţiunii;
d) infractiunea f apt epuizat, co resp unzăto are, de asemenea, etapei urmă­
rilor, însă în ipoteza În care, dup ă pro ducerea urm ări i prejud iciabile
(dec i dup ă mom entul c on sumări i) , dato rită prelun girii în timp a faptei
înseş i sau ag ravării ulterioare a rezultatului, aceasta se a mpli fică în mod
deosebit, determi nând o altă calificare a faptei.
Aşa dar, fieca re e tapă În d esfă ş ura re a in frac ţiunii i nten ţion ate va dete rmi-
na în mod corespu nzător o fo rm ă a i n fracţ i u n i i, ca re va reprezent a o va ria ntă a
acelei aşi fapt e pena le. Pro blem a formelor in fra c ţ iun ii î ş i găseşte baza tocm ai în
deosebirea dintre conţ i nut u l subiect iv, care se fo rmează de la începu t integ ral
ş i r ăm âne identic (invar iabil), şi conţi n utul obiectiv, care se re ali ze az ă pr ogre-
siv, parcurgând un drum de-a lu ngul c ă rui a , la fiecare moment, subs tanţa sa
variază . Din punct de vedere cauza!, form ele im per fecte au fost defi nite prin
pris ma disc ord an ţelo r ap ăr ut ă înt re conţi nut u l subiectiv al in fra c ţiuni i, ca re
r ă mâne const ant, şi cel obiectiv, care prin opr irea d es fă ş urări i ac t ivi tăţi i in -
frac ţionale nu mai corespunde rezol uţiei in i ţ i ale (este vorba de dis cord anţa
;., 1. Oancea , Drept penal. Partea generală. B uc ureş t i, Ed itura Didactică ş i P e dagogic ă ,
1965, p. 181.
 25 1
250 DREP T PENAL. PARTEA GENERALĂ C a p itolu l XI I

Î ntr-adevăr, n ici în cazul exterioriză rii i ntenţiei celor au decis în comu n să

dintre obiectivit atea ideologic ă (faptul gândit) şi obie cti vitatea reală (faptul
săvâ rş it))' ".
săvâ rşească in frac ţiunea, nici în situaţia aşa- n umitei faze oratorii nu are loc o
executa re a rezoluţ iei, ci numai o exterioriza re cu scopul luării hotăr ă rii, astfel
Ac eeaşi noţ iune care dete rm in ă in criminar ea faptei consu ma te poate jus -
tific a ş i incri m in area formelor imperfecte, impunându- se o delimitare între c ă nu se poate vorbi de o form ă a infr ac ţiu n ii .
În cadrul tuturor sistemelo r moderne sunt adop tate prin cipii conform că­
acestea în funcţie de criterii precise. Dac ă act ivitatea infracţion al ă a fost dus ă
ror a sin gurul factor ca re po ate cenz ura cugetul este morala. Legea penală nu
numai p ân ă la o anumit ă e tapă şi legea o va incrimina, va exista o formă im-
p erfectă a infracţiun ii. D ac ă se vor produ ce urm ările cerute de lege, se va rea-
are put ere asupra gândurilor (cogi tationis poenam nemo patitur)" '.
O î ndelu ngată experienţă a uma nităţi i a condus la formular ea regulii după
liza form a perfe ctă a infrac ţiunii consuma te, iar dacă urm ă rile se vor prelungi
care sim pla cugeta re (nuda cogitatio), hotărâ rea infracţio nală , oricât ar fi de
în timp , vor det ermin a o formă ma i mult ca p erfectă , epuiza rea :". Or, fiind
gravă şi de ev iden tă , nu atrage ră spundere a penală a auto rului. Aceste proc ese,
incriminate , aceste forme , atât cele compl ete, cât şi cele incomplete, devin in -
ch iar dacă ar putea fi cunoscut e prin obţi nerea mărturisirii subiectului ori
fracţ iuni în ade vă rat ul sens al cuvântului. Din punct de vedere juridic nu e nici
prin dezvăluirea lor prin mijloace modern e (seru l adevă rului, nar coan ali za,
o deosebire: şi unele, şi altele sunt infrac ţ iuni. D iferenţa apa re din punctul de
hipnoz a etc.), nu ar pute a sta la baza unei incrimin ări deo are ce în această eta-
vede re al caracteru lui ş i al gradului de peric ol social ; infracţiunile - fo rmă de
pă subiectul nu acţionează, nu face nimic, ci nu mai gândeşte la ceea ce ar putea
b a z ă sunt m ai periculo ase decât cele derivate ş i, respectiv, atrag o ră spundere
face; în această etap ă voi nţa sa nu a devenit î ncă defin itivă, nu s-a exteriori zat
p enal ă m ai mar e".
Întrucât in fr a c ţiun e a poate exista în oricare dintre aceste forme, în teoria într-u n act de realizar e a gândirii cri minale" .
drept ului penal i n fracţ iun i le au fost clasificate, dup ă form a lor, în in fractiu-
Această soluţie a legiuit orului mod ern a mai fost justificată susţinându-se
ni-tip , corespunzătoare formei tipice sau de bază, şi infracţiuni derivate, 'co-
că gândur ile cr imi na le nu se pedepsesc, nu pentru că ar fi dificilă prob a aces-
tora, ci pentru că, ch iar dovedită , existenţa un ei hotărâri crimina le nu repr e-
respunzătoa re formelor at ipice sau derivate ale infracţiunii . In fracţ iunile-tip
sunt denumite şi infractiuni fapt consumat, ia r infra cţiunile corespu nzătoare
zi ntă prin ea î nsăşi o leziu ne, nici măca r p otenţială, a valorilor sociale ocroti te
faptel or atipice sunt denum ite, după caz, infractiuni fapt preparat, infra cţi uni de no rmele dr eptului penal.
Structura form elor infracţiunii se face după regul a sistemului, fieca re
fapt tentat ş i infra ctiuni fapt epuizat" ,
În ceea ce p riveşte deter mi na rea form elor in fracţiun ii în raport cu etap ele
formă premergăto are a activităţ ii i nfracţionale este absorbită de forma ce o
de sfă şură rii in fracţiuni i intenţi on ate, este un anim ad mis c ă , în perioada in-
ur mează, astfel prima fiind lipsită de o califi care independentă. Infrac ţiunea
tern ă, nu se pun e pr oblema ex iste nţei un ei forme a i n fracţ iun i i, deoar ece, desi
consu mată absoarbe pregătirea şi tent ativa de infracţiune, între ele stabili n-
du -se o relaţie de tip parte - într eg. D acă infracţiupea este consumată, atu nci
odată cu lua rea deciziei de s ăv ârşire a faptei s-a realizat în întregime latu ra sub-
caracterul acţiunilor de pregătire şi realizare a i nfracţiun ii ca ata re nu are im-
iectivă a infractiunii, nu ex i stă nimic din latura obiect ivă a acesteia, nici un act
p ortanţă esenţială asupra răspunderii şi calificării infracţiunii consu mate, cu
de condu it ă exterioa ră car e să t in dă spre realizarea ei. Pe când in fracţ iun ea,
con ditia că aceste acţiu n i nu cons tituie componenţa unei in fracţ iuni sepa rate.
în baza legislaţi ei şi teoriei dre ptului penal, reprezintă un act exterior de com-
Stabilirea şi analiza acestor prime forme ale activităţii in fracţionale necon su-
portare socialmente p ericuloa s ă a per soan ei, de aceea problema existenţei unei
mate are o importanţă redusă, în special pent ru ind ividualizarea pedepsei în
forme a infracţiunii în perioada in tern ă, sau ps i hică, chiar dac ă hot ă r â rea de a
săvârş i in fracţiunea ar fi m ani festată de făptu itor, este legalm ent e exclus ă ". li mitele sa ncţiu ni i "' .

,,, V. Do ngo roz , Curs de drept penal şi procedură pena lă , edi ţ i a a II -a, Bucure şt i , Ed itu ra
Univers i tăţii, 1947, p. 238.

" Ramiro Mancaş, op. cit., p. 14. II A. D . Kosnoa. op. cit., p. 50.
I. Oa nce a, op. cit., p. 182.
1" V. Dongoroz, Explicaţii teoretice, voI. 1, p. 133.
". A. C. M ~!xm1H , flocll eocn l6t1R npe cmyll lleHUR, Mo cxua, lOpl1AI1'1eCKall nl1TepaTy pa,
" C. Bula i, op. cit., Bucureş ti, AU, 1997, p. 392 .
... C. Bului, op. cit" B uc ureş t i} Editura Un iversi t ăţ ii} 198L p. 104. 1969, c. 85.
 •
252 DREP T P ENAL. PARTEA GENERALĂ
§2. Pregătirea de infracţiune
Noţiunea şi tipurile actelor de pregătire. Cu actele preparatorii, care
pregătescexecutarea propriu-zisă a infracţiunii , făptuitorul intră într-o etapă
nouă, externă, de de sfă şurare a activităţii infracţionale.
În principiu, oric e infracţiune intenţionat ă, pentru a fi comisă în condiţii
optime, presupune o pregătire prealabilă , care poate consta în diferite activi-
tăţi în funcţie de natura ş i împrejurările în care se s ă v â rş eş te infracţiun ea ",
Deoarece de cele mai multe ori o executare nepregătită poate fi sortită eşecului
total sau parţial, subiectul tinde să se asigure, prin anumite activităti între-
prinse din acest moment, că acţiunea sa va fi eficientă. ' susceptibilă să pregătească, din punct de vedere moral (spiritual), acţiunea
În ştiinţa dreptului penal conceptul pregătirii de infracţiune întruneşte
toate actele prin care se pregăteşte săvârşirea acţiunii ce constituie elemen-
tul material al infracţiunii; caracteristic pentru aceste acte este deci faptul
că ele intervin înainte de executare şi că teleologic vizează să asigure buna
desfăşurare a acesteia, prin crearea condiţiilor ş i apropierea mijloacelor ne-
cesare înfăptuirii infracţionale"' . Din acest punct de vedere, pregătirea de
infracţiune vizează, pe de o parte, numai o anumită cat egorie de infractiuni
apte de a fi reali zate în condiţiile unor pregătiri conştiente anterioare trecerii
la executare, cum sunt infracţiunile intenţionate comisive; pe de altă parte,
sfera sa de cuprindere va include atât elementele pregătirii morale, cât şi ale
celei materiale, at ât elem ente vizând procurarea sau adaptarea de mijlo ace, cât
şi crearea de condiţii pentru s ă vâ rş i re a infracţiunii.
Actul de pregătire , de şi este un act material, este mai puţin decât un act
de executare. EI nu poate să con stituie un început de executare a infractiunii
proiectate, căci în cazul acesta este vorba de o tentativă , care este o form ă mai
avansată a materializării. Act ul de pregătire trebuie să fie de aşa natură , încât
prin el să nu se înce ap ă actul de executare prevăzut în actul constitutiv al in-
fracţiunii proiectate; acest a nu numai să nu lezeze obiectul infracţiunii proiec-
tate, ci nici chiar să nu-l pună în pericol nemijlocit, c ăci altfel va reprezenta un
caz de tentativă.
După modul în care se manifestă şi sub raportul conţinutuluilor, actele de
pregătire sunt material e, morale şi organizatorice?'.
r: V. Dobrinoiu, I. Pascu , I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi , V. La zăr, Drept penal. Partea
ge ne ra lă , Bucureşti,
Euro pa Nav a, 1999, p. 182.
zs N. Giurgiu , Legea p e nală ş i infra c ţ iu nea , p. 184.
~y 1. Oancea, Drept penal , p. 185; 1. Mircea, Temeiul ră sp underii penale ÎJJ Republica Socia-
lis tă Rom ânia , Bucureşt i , Editura Şt iinţifică ş i E nci clopedică, 1987, p. 122.
253
C a p i to l u l X I I
Actele de pregătire materială constau în crearea cond iţ i ilo r materiale
favorabile, care uşurează s ăvâr şire a infracţiuni i. În această categorie se în scriu
actele care cons tau în: procurarea mijloacelor şi a instrumentelor cu ajutorul
cărora se po ate săvâ r ş i infracţiun ea, ada pta rea in strumentelor ori a mijl oace-
lor de s ă v â r ş i re a infracţiunii, se preci ze az ă modul de înl ăturare a obstacolelor
materi ale , care su nt mijloacele de tr an sport, modul de acţiune la faţa locului,
cel de îndepărtare de la locul fapt ei, experimentarea unor soluţii de executare,
asigurarea unor ajutoare umane, atragerea victimei în anumite locuri etc.
Tot în cadrul actelor de pregătire ar putea să se desfăşoare şi o activitate
plănuită . Practica evidenţiază o cazuistică variată a acestei categorii de acte,
care constau în: culegerea de informaţii în legătură cu victima şi relaţiile so-
ciale din micromediul social, obţinerea datelor necesare ce privesc obiectul
material asupra căruia urmează să acţioneze, precum şi asupra modului de a
ajunge în contact cu acesta, obţinerea unei promisiuni de tăinui re, de favori-
zare, de nedenunţare etc.
Actele de natură organizatorică au menirea de a recruta complici, de a
realiza înţelegeri între mai multe persoane în vederea săvârşirii În comun a
infracţiunii, iar alteori actele organizatorice constau în crearea de organizaţii
cu număr mai mare de persoane, cu organe de conducere, cu disciplin ă ş i pro-
gram propriu de activitate etc.
În rap ort cu modul în care făptuitorul concepe desfăşurarea infracţiunii,
pot exista multiple şi variate acte de pregătire , unele care se s ăv âr şes c într-un
moment mult îndepărtat de locul executării propriu-zise, altele mai apropiate
de acest moment, unele care implică şi alte verigi intermediare p ână la execu-
tarea propriu-zisă, altele , dimpotrivă , care creează condiţiile trecerii imediate,
nemijlocite la executarea propriu-zisă a infracţiunii "'. Diverse acţiuni de pre-
gătire se deosebesc esenţial, din punctul de vedere al importanţei lor pentru
săvârşirea infracţiunii în viitor, determinând în mare măsură prezenţa carac-
terului şi a gradului de prejudiciabilitate al acţiunilor pregătitoare.
In unele cazuri, săvârşirea actelor de pregătire determinate prezintă o veri-
gă necesară în lanţul acţiunilor de săv ârşire a infracţiunii, fără de care nu este
posibilă sau, cel putin, este foarte anevoioasă săvârşirea infracţiunii. Astfel, în
situaţia când unul sau alt mijloc (modalitate) de acţiune sau aplicare a unor sau
altor mijloace se atribuie semnelor componenţei de infracţiune, atunci procu-
rarea şi adaptarea mijloacelor corespunzătoare este o circumstanţ ă care are
In V. Dongoroz, Explica ţ ii teoretice, voI.1, p. 139.
 254
D REPT P ENAL , PART EA GENERALA
o importanţă esenţială pentru s ăv ârşirea infracţiunii. Pe când în alte cazuri,
infracţiunea poate să fie să v â rşit ă şi fără acte de pregătire; aceste acte joacă un
rol secundar şi întâmplătorîn săv ârşirea infracţiunii (de exemplu, cumpărarea
sacilor pentru a scoate obiectele furate, de regulă, nu are importanţă esenţială
pentru săvârşirea ulterioară a infracţiunii), cu toate că într-o măsură oarecare
uşurează şi apropie realizarea acesteia.
Pregătirea are un sens complex, putând îmbrăca numeroase aspecte con-
crete, care, teoretic, sunt nelimitate, deoarece şi sfera concretă de manifestare a
conduitei umane este inepuizabilă; desigur că ele, practic, vor fi limitate, ţinând
seama de infracţiunea care urmează a fi comisă. Cu toate acestea, ar fi deosebit
de dificilă încercarea de a alcătui un tablou comportamental, deoarece subiec-
tul va concepe executarea în funcţie de caracter, temperament, vârstă, inventi-
vitate, grad de cultură, nivel de instruire etc. S-a afirmat pe bună dreptate că
pregătirea unor infracţiuni tinde uneori spre perfecţiune, iar organele de drept
au de multe ori de învăţat din experienţa şi ingeniozitatea infractorilor.
Caracteristicile actelor de pregătire. Cu toată varietatea lor, actele de
pregătire prezintă unele trăsături caracteristice comune. Sintetizarea acestor
caracteristici se impune în vederea conturării dimensiunilor actelor de pregă­
tire, operaţiune necesară la delimitarea de actul de executare:
1. Actul de pregătire este semnificativ numai în cazul infracţiunilor sus-
ceptibile de un iter criminis perfect, care să poată cuprindă, cel puţin teoretic,
toate etapele de desfăşurare. În principiu, toate infractiunile intentionate au
, ,
un iter crim lnis , însă unele etape pot lip si - pregătirea -, deoarece perioada
internă şi executarea există lntotdeauna-", Pregătirea nu constituie o etapă
obligatorie a activităţii infracţionale, fiind doar posibilă, nu şi necesară.
2. Actul de pregătire nu face parte din latura obiectivă a infracţiunii, el
pregătind doar executarea. Pregătirea nu poate fi recunoscută ca fiind înce-
putul săvârşirii faptei infracţionale, ţinând seama de caracterul actelor prepa-
ratorii , care sunt de aşa natură, că nu creează un pericol real pentru obiectul
infracţiunii, nu atentează nemijlocit asupra lui (de exemplu, obiect al furtului
este proprietatea, în să procurarea unei scule pentru a pătrunde în încăpere nu
afectează direct valoarea o c rot i tă) .
Actele de pregătire nu se găsesc descrise sub nici o formă în conţinutul nor-
mei de incriminare a faptei pe care urmăreşte să o săvârşească autorul (în afară
de cazul când actul de pregătire este incriminat ca infracţiune de sine stătătoare),
prin urmare, nu corespund acţiun i i tipice indicate în componenţa infracţiunii.
'1
Rarniro M ancaş, op. cit., p. 85.
C a p i to l u l X I I 255
3. O trăs ătură distinctivă a act elor de pregătire con st ă în faptul c ă acestea
nu sunt îndreptate nemijlocit spre atingerea urm ării infracţionale şi de aceea
nu pre zintă un pericol nemijlocit pentru obiect ul atentatului, ci doar creează
posibilitatea reală de săv ărşire a infracţiunii, care nu se materializea ză din
cauze ce nu depind de voinţa subi ectului. Pregătire a, ca ş i orice "posibilitate",
are o importanţă nu prin sine îns ă şi, ci doar în coraport cu infracţiunea, ale
cărei condiţii de s ăv ârşire le pregăteşte (posibilitatea este o realitate nereali-
zată) . De fiecare dată vorbim despre "pregătirea" unei in fracţiuni concrete, şi
nu pur şi simplu de spre faptul s ăv ârşirii unor a cţiuni preparatorii abstracte,
pasi bile de sine stăt ător. De acee a conţinutul acţiunilor de pregătire, precum
ş i pericolul soc ial sunt determinate mai întâi de toate de componenţel e infrac-
tiunilor ale căror conditii de săv ărsire le creează. Astfel, actele de pregătire
~le om~rului radical se deosebesc d~ pregătirea sustragerilor etc. Viaţa şi să­
n ăt ate a persoanei n ecesită un anumit gen de acte preparatorii pentru a aten ta
asupra lor (procurarea armei, otravei, determinarea comportării jertfei etc.),
pe când proprietatea determină necesitatea actel or de pregătire cu alt caracter
(crearea grupurilor, procurarea ch eilor etc .).
Posibilitatea reală niciodată nu se transform ă în mod automat în reali-
tate I! . Pentru a transforma posibilitatea survenirii rezultatului infracţional
în realitate este nevoie de o activitate a subiectului care cauzează, provoacă
rezultatul - ac ţ iu ne a de executare -, care, în măsura dezvoltării (amplificării)
calitative, în mod legic ş i necesar duce la sur ven irea rezultatului. Actel e prepa-
ratorii reprezintă o et apă a s ă vă rş i r i i infractiunii, segment care se complineşte,
se epuizează în etapa următoare, înfăţişare parţială a acţiunii cauzale înseşi " ,
4. Actul de pregătire se comite numai cu intenţie, în baza hotărârii infrac-
tionale initi ale. Intentia infractorului cuprinde acţiunile care conţin semnele
componenţei de infra~ţiune, pentru s ăvârşirea căreia se pregăteşte infractorul.
Astfel, ră spunderea penală pentru pregătire, în baza art. 26 din CP al RM,
poate surveni doar în cazul când intenţia celu i vinovat cuprinde s ăv ârşirea
unei infractiuni concrete şi vinovatul conştientizează că după s ăvârşirea ac-
telor de pregătire , prin care se creează condiţiile săvârşirii infractiunii, el va
s ăv ârsi si această infractiune. Fabricând, procurând sau adaptând mijloacele
de s ăvârsire a furtului (de exemplu, ş peraclul), vinovatul ştie că va s ăvârşi fur-
tul cu ajutorul acestuia.
<, Ibid em, p. 44.
" G . Anton iu, Raportul de cnuza/itate în dreptul penal, B u c ure ş ti , Editura Şti inţifică, 1968,
p.265.

256 DRE P T P ENAL. PAR TEA GENER ALĂ
Etapa actelor preparatorii presupune întotdeauna prezenţa intenţiei directe
în vederea urmării prejudiciabile, spre a cărei provocare este î n d re p ta tă activi-
tat ea vinovatului. Vinovăţia persoanei în cadrul actelor de pregătire constă în
co nş t ient iz a re a faptului c ă a c ţ iu n i le sale creeaz ă co nd iţ i i pentru săvâ rşi rea fap-
tei prejudiciabile, prevederea i nevit abilit ă ţ i i provocării urmării prejudiciabile
şi dorirea acestui lucru:". Infractorul nu poate s ă se pregătească de provocarea
urmărilor, a că ror surven ire nu o doreşte, ci doar admite posibilitatea lor.
5. Caracteristic actelor de preg ătire este ş i faptul că ele pot fi concepute
numai în cazul în care realizarea hotărârii infracţionale durează o anumită
perioadă de timp.
Prin concept, actul de pregătire presupune manifestarea exterioară de
durată, deoarece numai în acest caz între executarea propriu -zi să şi rezoluţia
infracţională ar putea să se interpună o perioadă de timp suplimentară, cea în
care est e necesară realizarea act elor de pregătire. Dacă actul de executare pro-
priu-zis ă ar putea fi conceput s ă se producă aproap e instantaneu, de exemplu,
în cazul infracţiunilor spo n ta ne, actul de pregătire n-ar putea avea loc , deoa-
rec e ar lip si acel interval de timp în care s ă se îns crie asemenea acte. Acţiunile
de pregătire pot să ant icip eze nemijlocit atentatul asupra obiectului, dar pot s ă
fie di stanţ ate şi printr-o perioad ă de timp considerabilă .
6. În s fâ rş it , actele de p regătire implică nu numai o ant er iorita te în timp
faţă de actele de executare, dar ş i o diferenţă de loc , deoarece ele, pregătind
condi ţiile de des fă şurare a actelor de executare, se vor realiza, de regulă , în alte
locuri decât acolo unde se exec ută nemijlo cit acţiunea d escri s ă în norma de in-
criminare. Astfel, acţiunile de pregătire în spaţiu sunt îndepărtate de obi ectul
concret de atentare. Într-un şir de cazuri, crearea grupului organizat, elabora-
rea planului infracţiunii, procurar ea mijloacelor corespunzătoare ş i alte acţiu­
n i de pregătire su nt să v â rşite dep arte de viit orul loc al s ă v âr şirii infracţiunii.
Formele pregătirii de infracţiune . Tră săturile caracteristice actelor pre -
paratorii pentru s ă v â rş i rea infracţiunii şi gradul pericolului social al ace stora
pot fi reflect ate pe deplin do ar în cazul analizei formelor concrete de pregătire
consfinţit e
în legea pen al ă.
Conform prevederilor art. 26 din CP al RM , "Se consideră pregătire de
infracţiune Înţelegerea prealabilă de a s ăv âr şi o infracţiune, procurarea,
fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor, sau crearea in-
tenţionată, pe altă cale, de condiţii pentru s ăv ârşirea ei dacă, din cauze
.11 Kososenmap u îi K YZOIlOClHOMy « o ă e xcy P OCCIIU CKOU epeoep aJ~ u u / n OA peA. 10 . iiI. CKy-
paTOBa, B. M. JIe6eAeBa, MOC KBa, HOPMA - Y1H<!>PA-M, 1998. c. 52.
257
Capitolu l xn
independente de voinţa făptuitorului, infracţiunea nu şi-a produs efectul"
Aceas tă definiţie a pre gă tirii de in fracţiune este spec ifică d in pu nc tul de ve-
dere al tehn icii legislat ive. Ea începe cu deter mi na rea for melo r particulare ale
p regăt i r i i de in fr acţ iune (î nţelege re a pre alabil ă , procurarea, fabr icarea sau
ada pt area m ijloa celo r or i a in st rumen telor s ăv âr ş i r ii i nfra cţiu n ii) ş i se fina-
lizează cu o formulă genera lizatoare - crear ea intenţi onat ă , pe a ltă ca le, de
cond iţ ii p entr u s ăv ârş irea infracţiun ii.
A face o listă exh aust ivă a acestor forme este imposibil , d ar, în p ofid a
multitudin ii şi variet ăţii actelor de pre găt ire , ex is tă un sem n com u n care într u -
nest e aces te act iu n i si le del imite a ză de restul- toate aces tea su nt îndreptate, în
, "
vi r tu tea presc ripţiei legii , spre crearea con d iţi ilor ne cesar e pe nt ru săvărşirea
infracţiunii şi, în fine , spr e ob ţ i ne rea rezultatului infrac ţional.
O fo r mă p art iculară de pre găt ire a infracţiun ii s ti p u la t ă pentru p ri ma
dată în n oul Cod penal al Republicii Moldova este "înţelege rea p realabilă de a
s ăvărş i o infrac ţ iun e :' În p ract ică, într-adevă r, majorit atea i n frac ţ iu n ilor su nt
săv â rsite în comun de dou ă ş i mai multe pers oane, ca re se înţeleg din timp
să comită infracţiunea, fap t ce simplifică con side rabil acti vitatea acesto ra . În
aces t sens, î nţelege rea p realab ilă a persoan elor, ce î nt r u nesc sem nele subiectu-
lu i infracţiunii, pri vind săvârşi rea faptei prejud iciab ile, este apreciată de teo ria
ş i pr actica penal ă drep t mo me nt de apa r iţie a p artic ip aţ ie i .
Prin procurarea mijl oa celor ş i instrumentelor ne cesar e pentru s ăv ârşirea
infracţiunii se î nţelege dob ând irea, obţinerea prin or ice m od alitat e a mijloa-
, in strumentelor pe ca re subiectul intenti
celor si ) , one a ză să le utilizeze în viitor
pent ru at in gere a sco pu lui in fra cţion al. M etod ele de pro cu ra re a mijloacelor şi
in strumentelor pot fi atât legale , cât şi ilegale: legale se conside ră a fi fabricarea,
primirea în folo sinţ ă temp orar ă de la alte persoan e a mi jloac elor ş i in st rumen-
telor, c u mpăra rea lor, sch imb ul etc., iar ilegale su nt furtul, fab ric ar ea ar me lor
albe ş i de foc etc .
P ri n [a bricare se subî nţelege pro cesul teh nol ogic de crea re a in strumentelor
şi mijl oa celor infrac ţiun ii. Spre deosebire de ada pta re, în acest caz in strumen-
tele şi mijloacele sunt create din nou , fiin d necesar ca intenţ ia făptuitorului de a
le ut iliz a în scop uri infracţionale con crete să an ticipeze proc esu l de fabrica re" .
Adapta rea de căt re infractor a mijloacelor şi in strumentelor procu rate
pentru s ă vâ r ş i rea infrac ţiunii se mani fest ă în ad ucerea lor într-o sta re ca re
ar face p osibilă sau a r în lesn i util izar ea lor în pr oc esul săvârş i ri i infractiunii.
Acest gen de acţiuni are loc atu n ci când în ca lita te de in st rumente al e in fra c-
" Ibidem , p. 51.
 iP
258 DR E P T PENA L. PAR TEA GENE RA LĂ
ţi u n i isunt utili zate obiectele pe care infract orul deja le ar e, d ar care nu sunt
de stinate pe ntr u săvâ rş i re a in fra c ţi u n i i. Adap ta rea mijl oacelor ş i in strument e-
lor infra cţiunii se ex p ri mă, de regul ă , în prelucra rea sp ecia lă a in str u me nt ulu i
şi obiect ulu i, în m odificarea forme i lui ş i a c a l i t ăţ i i , dup ă ca re acesta de vin e
ma i util sau ad aptat p entru sco purile infracţion ale.
Instrumentele s ă v ârş ir i i infracţiunii su nt obiect ele utilizate nemijlocit de
că t r e auto r u l in fracţiunii pentru s ăv â r ş irea a cţiunilorce formează co mp o nen ţ a
infractiunii respective :". Di ver sele obi ect e exist ente în lumea ex te r ioa ră , ca re
pot fi utili zate în ca lita te de in strumente ale infr a c ţiunii , pot fi clasificate în
trei grupuri: arme (de foc, albe, subst anţe explozive); unelte (ob iecte care au o
de st inaţie spe c ia l ă în u zul casnic, tehnic etc.) ş i obiecte care nu au o destin aţie
s p eci ală, d a r sunt utilizate pentru să v â rş irea infracţiunii (pi atra, p arul etc.) .
P ri n mijloace ale s ăv ârşirii infractiu ni i se subi n ţeleg ob iec tele şi di sp o-
zit ivele necesare pentru s ă v ărşirea infractiunii sau ca re cel puţin uşurea ză
(si m plifică) procedura ş i acordă posibilitatea realizării i n ten ţ iei i nfracţionale
(sca ra pentru s ă v ă r ş i rea fu r tu lu i, substa n ţele so m n ifere pen tru adormi rea
jertfei, mijl oac ele de transport etc .)". În ca litate de mijl oa ce ale s ă v âr şirii
infracţiunii pot ser vi orice obiecte ale lumii exte rioare, prin intermediul sau
cu ajutorul cărora subiectul s ă v â rş e ş te sa u u şurea ză s ăvâr şire a infracţiunii.
Ch iar ş i a n im alele, persoanele minore sau incap abil e, ca re nu urmează a fi su-
puse r ăspunderii penale, se consideră mijl oace cu un carac te r deosebit utilizat e
la săvâ rş i rea infr actiuni i".
În fine, o form ă a pregătirii de infracţiun e este crearea inteniion ată , pe altă
cale, de co n diţ i i pentru să vârşirea infractiunii.
" C o n d iţ ia" este un fapt , o împrejurare de care depinde ap a ri ţ ia unui feno-
men sau ca re influenţează desfă şurarea unei a cţiu ni , putând- o fr âna sa u stim u-
,o H . L( . L(ypMaH oB, Cm ao uu cooepWeHUJl npecmy lln eHufI no COB emcKoMy yzon OBHoMy
I7paBy, MOC KBa, r OClOpH3!"\aT, 1955, p. 65 ; B. XBaIlH H, O nonstmuu 0PYO Uil npecmy nne-
IfUJl II Yronos noe npa no, N22, 2000 , c. 94 ; A. B. Hay xiou , Cp e ăc m e a U opy ău« coeepiae-
HUJl npecmyn nenu n lţ Co nerc s a n IOC TI1L\ l1il, NQ I4, 1986, c. 24.
•: Kososeumapuu K Yeonoenomy KooeKcy POCWUCKO II tbe ă ep au u u I TIoApCA. B. 11. Pans cn-
KO, A. C. MI1XlII1 Ha, !Il. B. Ill xrapoa a, Moc xsa. BCP!"\HKT, 1996, c. 45 ; B. !IL Ca xapos ,
Cpe ăc moa U opyă u « coe eţnu e n ust npecmyn ll elluJl U COCl1IaB npecmyn neu un II Co nep uren-
CTIlOBaHI1C ACIITClIbHOCTIl OBL( B ycnoa na x c ynco uo- n pauoeo ă PCljlOPM bI, Moc xaa,
1990 , c. 105.
's H . C. TaraHL\CB, Pyccxoe yzonoll Hoe npa eo. 'la cm» o6u{aJl, TOM 1, Tyna, Aarorpadi,
2001, c. 497; E. B. Ma nn u u u , A. (1). Il apdi eu o u, 06'beKIIHI(J IIaJl cmop oHa npecmynn elluJl,
Ca HKT· TIeTcp6y pr, 113AaTCnbCl'110 lOpl1!"\H'leCKOro IlHCTJ1TyTa, 2004 , c. 233.
259
C a pit olul X I I
la '''. Noţ iunea de condiţii ale s ăvâr şirii infrac ţiunii urmează a. fi interpretat.~
în sens ul la rg al cuvâ nt ulu i, in cluz â nd în sine to ate mani fest ă rile prepar.a~~1'll
apte s ă asigure execut area reuşită a fapt ei infracţiona~e . ~rearea .condlţlll~r
pentru săvâ rşirea i n fracţiunii pr esupune di ver se acţ iuni, de onc~ natura,
ca rac t eri zate pr in faptul că creează o posibilitat e reală pentru su rv en irea feno ~
m enului dorit şi condiţionat de ele "'. Drept exe m ple în acest sens pot serv i
pregătirea locului săvârşirii infracţiunii, î nIătU1~are~ . eve~tualel~l: o~stacole,
întoc m irea planului apa rta mentulu i ca re urmeaza a f jefuit, modificarea exte-
riorului feţei, pregătirea hainelor resp ecti ve, a perucii, a grime i etc.
Din definirea legislativă a pregătirii de i nfracţiune rei ese că act ele pre-
paratorii se ca racterizează pr in acţiune , deoarece legea penală e~Ul~eră doar
formele active ale acestei activităţi. În practică însă există cazun cand actel.~
de pregătire se realizează prin inacţiune : de exemplu , ~u scopu~ sustrag.em
avutului de către un grup de pers oan e, în urma înţelegem prealabil e, paznicul
unui dep ozit, fiind obligat să încuie intrarea, nu face intenţionat aces t lucru
(i n acţ i onează) . . .'
pregătirii de infracţiune dauna nu este provocată pnn actiunile
În cad r u l
de executare ulteri oare, ca urmare a i ntervenţ iei for ţelor externe întâmplătoa­
re pentru sub iect, adică din cauze independente de vo in ţa făptui torului. Atunci
câ n d aces t sem n nu poate fi pr ob at , se prezumea ză că p er so ana a renunţat
benevol la s ăvârşirea infracţiunii" . . '
Cauz ele care pot determina înt rerupe rea ac telor de pregătire su nt multi-
ple şi variate. De regulă, aceste cauze su nt supravenite, adică intervin du~ă ce
făptuitorul a în ceput pregătire a . N u are importanţă că obs tacolu l a pr eexi st at ,
important este ca intervenţia lui să se situeze dup ă în ceperea actelor d~ pre-
găti re.În funcţie de n atura cauzelor de î m pied ica re ,. aces tea pot ~r~vel11 de ~a
fen omene naturale, fiinţe vii (an ima le) sau de la ac t iunea om ulu i (intervent ia
unui tert, a v icti me i, sa u a organ elor de polit ie). Practica judiciară denotă fap -
tul că în' m area m ajoritate a ca zu rilor ac tivita tea infracţ ională este întreruptă,
în special, de intervenţia terţilor sa u a orga nelor de poliţie 12.
"1 D icţionaru l exp lic ativ a/ l i m bii rom ân e, Instit utu l de Li n gvist ică "lorgu Iordan", Ediţia a
Il- a, Bucure şt i, Edi tura Univers Enciclopcd ic, 1996, p. 209.
1" H. <1>. Ky3HcL\OBa, Omoem cmeeHH OClI1b3a IlpllZOmOalle HHe U nOKyweHlle 110 COlJ eIl1CKOl>lY
Q
y ZOllO(J HOMy np aey II COBcTCKoe r ocy!"\apcTllo J1 np aso, 1955, N 5, c. 117.
1\ KOMMeHllla p llÎi K YZOll OIJ HOMy «oăexcy PocCtlucKoil c1J eoep f4
a fHl I Ilon pc !"\. H . <1>. KY3He-
1.1011 0i1, MOCK lla, 3 epL\arro, 1998, c. 64.
" G. Anto n iu, Tenta t iva, p. 164.

260
DREP T PEN A L. P A RTEA GE N E R AL Ă
N~ a.l:e relevanţ ă dacă obst acolele de m ai sus care conduc la în tre ruperea
exec uta m su nt reale or i imaginate; e suficien t ca ele să fi determi nat întreru-
perea pre gătirii.
§3. Tentativa de infracţiune
Definiţie şi particularităţi. În evoluţia progresivă a procesului in frac-
ţ~onal, tentativa se înc adrează între etapa act elor prep aratorii şi etapa urm ă­
rilor, rep rezentâ nd o înce rcare de a comi te i n fracţi u nea . În această ipoteză,
fă p tuitorul săv ărşeş te ac te în drep tate sp re consuma rea infractiunii dar nu le
fil~a~izează prin producerea urmării prejudiciabile. În ce priveş'te î ns~ procesul
psihic care stă Ia baza acestei activităţ i (intenţia făptuitorului), aceasta nu e
limitată la încercarea de a comite infracţiunea, ci are în ved er e în t reag a ac tivi-
tate desfă şurată de făpt u i tor, in clusiv momentul consumării i n frac ţ iunii 13.
Tenta tiva reprezintă, aşadar, un act cu relevanţă penală atunci când auto-
rul ac ţio nează cu intenţ ia de a consuma infracţiunea, deoarece numai în ace st
c.~z actul de executare c apătă o coloratură periculoas ă prin iminenţa produce-
m urmări i prejudiciab ile şi a lezării valorilor so ciale ocro tite de legea penală.
O persoană care ar acţiona numai cu in tenţi a de a comite acte de executare la o
i~1frac~iune şi a se opri la aceasta, fără să producă rezultatul, nu ar fi suscep tibi-
la de raspundere penală (dacă legea nu incriminează comiterea act elor de exe-
cutare ca infracţiune autonomă) . Prin urma re, pentru tentativă este specific
fap tul că rezultatul nu coincid e cu intenţia (este m ai puţin dec ât a vrut făptui­
tor~l). Acest dezacord s tă şi la baza definirii ten tativei ca o formă imperfec tă,
der ivat ă a infracţiunii-tip, dar care nu face imp osibilă incriminarea tentativei.
Legiuitorul poate şi tr ebuie , pentru cerinţe legate de asigurarea un ei oc ro tiri
an tic ip.a te a valorilor soc iale fun damentale, să incrimineze şi forma imperfectă
a fap tei" sp re a fi în măsură să aj ungă la sancţiona rea aces teia at unc i când o
fapt ă concretă ar întru ni condiţiile no rmei de incrim inare a tentativei.
Conform prevederilor art. 27 din CP al RM , "Se consideră tentativă de
infracţiune acţiunea sau inacţiuneaintenţionată îndreptată nemijlocit spre
săvârş~rea unei infracţiuni dacă, din cauze independente de voinţa făptui­
torului, aceasta nu şi-a produs efectul"
Din definiţia dată în Codul penal tentativei, se desprind sem nele obiective
ş i subiective caracteristice acesteia.
1.' G. Anton iu , op. cit., p. 102.
" V. Don go roz, Explicaţii teoretice, val. I, p. 130; C. Bu la i, op. cit., Bucureşti,
p.167.
Capito l u l X I I 261
Sub aspect obiectiv, tentativa de infracţi u ne se caracter izează prin trei sem ne:
acţiunea (inacţiunea) făptuitorului este îndreptată nemijlocit spre
s ăv â rsirea
, unei infractiuni
, concrete. F ă p tuit o r ul , prin actele de exe-
cut are, atent ează la obiectu l concre t (valoarea s o ci ală oc rotită de legea
p en al ă ) ş i c re ează pe ricolul real de a- i cauza o daună, iar uneor i chiar
îi ca uzea ză o a n u mi tă dau nă . De r egu l ă , actele de executare a tentativei
se s ăv ârş esc prin acţi u ni (aca pararea bunurilor, ad m inistra rea otrave i
etc. ). To to da tă, în caz ur i sepa rate forma tentativei poate fi şi in acţ iun e a
(ma ma , în scopul uciderii copilului nou -n ă s cut, nu îl alăptează etc.):":
acţiunea (in acţiunea) a cărei executare a fost Început ă nu ş i -a produs
efectul. Latura obie ctivă a in fr a cţiu nii pe care auto ru l ei a proiectat- o
nu este re al i z at ă pe deplin: fie că ac ţ i u nea de s ă vâ rş i re a fapt ei a fost
întreruptă, fie că nu s-a pr odus rezultatul infracţ ional al fapt ei nutrit
de făp tu itor. D acă înce pe rea execută ri i fapt ei este mom en tul ini ţ i al sau
lim ita infe rioa ră a tentativei, atunci întrer uperea acţi unii sau execut area
ei p ân ă la capăt fă ră să p roduc ă rezultatul reprezint ă momentul fin al
sau limita s up e ri o ară a acesteia';". Tentativa de in fracţiune se de o s ebeşte
de in fracţiu n e a c o n sum at ă prin lipsa tot al ă a urm ărilo r prejudiciabile
prevăzute de norma incriminat oare a Pă rţi i speciale a Co dului pe nal;
producerea efectului infracţiunii este î mp i e d i cat ă de cauze indepen-
dente de voinţa făptuitorului. Întreruperea executării faptei şi nepro-
duc erea rezult atului infra cţ i onal, chiar d a c ă executarea a fost integral
realizată, se d atoreşt e un or cauze indepe nde nte de voi nţa făpt ui to rul ui .
Cauze le care împi edică pr oducerea efectu lui infra cţiunii sunt multiple
şi varia te, purtând caracter atât obiec tiv, cât şi subiectiv (în momentul
pătrunderii în încăp ere s-a conectat sistemul de alarmă ş i infra ctorul a
fost reţinut; doza de otravă adm i n ist rată a fost insuficient ă şi victima nu
a decedat etc.). Astfel, infrac ţiunea este între rup tă cont rar voinţei in frac-
torului, lipsind renunţare a benevolă a acestuia de a o du ce până la capăt.
Sub aspect subiectiv, pr ocesul psi hic caracteristic tent ative i nu se d e o s ebeşte
cu ni mic de cel ca re se afl ă la ba za infra ct iu nii con sumate. H ot ă r ârea de a co-
mi te in fracţ iu nea ră mâ ne i dentică cu ea î nsăşi în c onţ inutul or ică reia dintre
form ele sub ca re se poate î nfăţişa fapta; cel m ult s-ar put ea identi fica unele
de osebir i de in tensitate, de persevere nţă infrac ţiona lă care creş te pe m ăsura
apropierii actelor de executa re de momentul consumării",
.1, Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, op. cit., p. 89.
,.. C. Bu lai , op. cit., p. 399 .
Şa nsa, 1992, \: G . An toni u, op. cit., p. 108.
262 DR EPT PE NA L. P AR T EA GE NE RA LĂ
Tentativa de infracţiune este întotdeauna intenţionată (mai cu seamă inten-
ţia direct ă), întrucât subiec t ul îşi dă sea ma de carac te r ul prejudiciabil al fapt ei
sa le, ea fi ind nemijlocit orientată spre s ăv ărşirea unei infracţiuni concrete;
prevede urmările prejudiciabile ale faptei sale şi dore şte survenirea acestora .
Într-o op inie doctrinal ă se s us ţ i ne po sibilitatea tentativei de infra cţiun e
şi în cad rul intenţiei indirec te"; deşi practica j ud ic ia ră a Republici i Moldova
recunoa şte constant c ă tentativa de infracţiun e po ate fi săv âr şit ă num ai cu
int enţie dire ct ă. Sub acest as pec t, Curtea Suprem ă de Justiţie a RM a explicat
inst anţelor j udecă toreş t i că
tentativa de omor este p osibil ă numai cu intenţie
directă, ad ic ă atunci când ac ţ iu n ile vinovatului demonstrau că el a prevăzut
sur ven ire a morţii , dorea ace asta, dar sfâ rş it u l letal nu a survenit din cauza
circum stanţelorce nu depind de voi nţa lui (p. 3 din Hotărârea Plenului Curţii
Supreme de Justiţie a RM nr. 9 din 15.11.1993 Cu privire la practica judiciară
în cauzele de omor intentionatţ '". De ase me nea, la s ol uţ i on a re a cauz elor cu
privire la tentativa de viol cu aplicarea forţ ei fizic e sau a constrângerii psihi-
ce, trebuie constatat faptul dacă inculpatul a acţionat cu scopul de a s ăvârş i
raportul sexu al şi dacă forţ a aplicată a servit drept mijl oc p entru a-şi ati nge
scopul. Num ai dacă ex i s tă aceste circumst anţe, acţiunil e vinovatului pot fi
recunoscute drept tentativă de viol şi numai ele dau posibilitatea de a delimita
tentativa de viol d e alte atentate crim inale, care lezează onoarea, demnitatea şi
in violabilitatea personalităţii femeii (p. 13 din Hotărârea Plenului Curţii Su-
preme de Ju stiţie a RM nr. 7 din 29.08 .1994 Cu privire la practica judi ciară În
cauzele despre infracţiun ile sexu aley".
Formele tentativei de infracţiune. Conceptul de tentativă cuprinde o sfe-
ră de acţiuni infracţion ale foarte variate , începând cu momentul atentatului
asupra obiectului. În caracterul acestor acţiuni există deosebiri e senţiale, cee a
ce denot ă un grad diferit al pericolului social al tentativei, care nu poate să nu
fie luat în consideraţie la soluţionarea problemei cu privire la răspunderea ş i
stabilirea m ăsurii concrete de pedeaps ă în limitele sancţiunii.
Formele tentativei reprezintă aspecte de diferenţiere ale elementului
material al infracţiunii (fapta prejudiciabilă) în raport cu gradul de reali-
zare a acestuia şi natura cauzelor ce împiedică consumarea infracţiunii.
.. M. Zolyneak, 0p. cit., p. 114; T. Vasiliu şi a l ţ ii , Co dul pen al com ent at şi ad no tat. Partea
g e n e ra lă .
Editura Ş t ii n ţ i fic ă . B uc ureşt i , 1972, p. 117.
,., Culegere de hot ă r âri explicative ale Plenului CSJ (1974-1999). Chi ş in ău , Mu seurn , 2000.
p. 235.
,; 11 Ibidem, p. 245.
C a p i t o l u l XI I 263
L e gislaţia p enal ă în vigoare nu conţine preveder i exprese în cee a ce pri-
veş te for me le tentativei, dar în teori a drep tulu i pen al, dup ă principiul re aliză­
rii sa u nerealizăr i i tuturor ac ţ iun i l o r in fracţional e şi al apr opierii surven irii
rezultatului infracţional, se deosebesc tentativa de infracţiune terminată şi
tentati va de in fracţ iune n e te rmi n a tă , iar după natura cau zelo r care determină
îm pied ica rea consu mă r i i - tentat iva proprie ş i tentati va improprie (n ulă).
Tentativa neterrninată(întreruptă) a re loc atunci când executarea fapt ei a
fost împiedicat ă să se de s fă şo are p ână la capăt (ad i că este înt rerup tă), din cauze
independente de voinţa făptuitorului , În cadrul tentati vei neterminate subiec-
tul nu realizează complet acţ iu nea t ip ică descrisă în norma de incriminare, nu
duce p ână la cap ăt executa rea ( deşi mai erau acte de realizat) în raport cu mij-
loacel e ale se de el, ci exe cutarea se opreş te în ainte de producerea re zultatului.
Prin întreruperea executării r ărn ân nerealizate celelalte act e de executare pe
ca re le- ar fi implicat execu tarea completă a faptei ; de ase me nea nu se produce
rezultatul urmă rit de făptuitor. De exem plu , exist ă tentativă neterminată cân d ,
în sco pul de a o m or î victima, infractorul îndreaptă a rm a spre ea, îns ă o terţă
p erso ană l ove ş te pest e arm ă , împiedicând producerea î mpuşcături i .
Tentativa terminată (fără efect) are loc atunci cân d su nt s ă v ă rş ite toate
acţiunile pe care persoana le- a con siderat necesare şi ca re în re alitate au fost
n ece sare pentru s ă v ă r ş i rea infracţiunii, dar, din cau ze independente de vo in-
ţ a făptuitorulu i, rezultatul cerut de norma de incriminare nu s-a produs. D e
exem plu, constituie tentativă terminată fapt a perso anei care nu a avut po sibi -
lit at ea de a di spune de bunurile sus t rase din punga vict im ei din cauză c ă a fost
ob s ervat ă şi reţinut ă î nd at ă . Este evident că tentativa fără efect nu poate exi sta
dec ât în ca zul infracţiunilor cu o co mpone nţă materială, unde consuma rea
infrac ţiunii pr esupune pr oducerea unui efect anume, prevăzut de lege. Pentru
acest motiv, în practică tentativa terminată are fre cvenţ ă mult mai redus ă în
raport cu cea întreruptă col .
În doctrina pen ală mai vech e a fost critic ată ac e astă diferenţiere înt re ten-
tativa terminată si, cea neterrninat ă , sustin
'
ându-se că este dificil a fi deosebite
în practic ă cele două forme ale tentativei, iar pe de a ltă parte, această diferen-
ţi ere es te inuti l ă ",
Delimitarea tentativei terminate de cea netermin ată determină existenţ a
unor grade diferite de pericol social al faptei, care au consecinţe atât în cadrul
i n d iv idu a l i ză ri i judiciare a pedep sei, cât şi în justificarea sa nc ţ ionă r i i în limite
distincte a celor două forme ale tentativei. Tentativa terminată este mult mai
.1 A. Boroi , op. cit., p. 138.
le< V. Dongo roz, Exp l icaţ i i teoretice, vol . 1, p. 148.