Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bilanțul financiar
Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilității crescătoare semnifică faptul că
exigibilitatea unei surse de finanțare este legată de scadența sa, primele posturi fiind cele cele mai lent
exigibile, (capitalurile proprii), iar ultimele, cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt).
Construcția bilanțului financiar implică respectarea unor principii și reguli care permit
ordonarea posturilor de bilanț după criteriul pe termen scurt și pe termen lung. În acest sens, printre
elementele constitutive ale bilanțului trebuie să se facă distincție între cele care rămân la dispoziția
întreprinderii pe termen lung (peste 1 an) și cele care nu îi aparțin decât pe termen scurt (sub 1 an).
Amenajarea posturilor de activ conduce la existența a două ansambluri: activul imobilizat
care reprezintă elementele pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale, corporale,
financiare), la care se adaugă partea de activ circulant cu scadența mai mare de 1 an (creanțe - clienți,
cheltuieli efectuate în avans). În schimb, în activul circulant se includ imobilizările cu scadență scurtă
(imobilizările financiare ce ajung la scadență sub 1 an).
Amenajarea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanțului în grupa capitalurilor
permanente, formată din capitalurile proprii și datoriile pe termen mediu și lung (cu scadența peste 1
an) și grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadența sub 1 an), indiferent de natura lor (datorii de
exploatare, credite bancare curente, venituri realizate în avans cu scadență scurtă și datoriile pe termen
lung ajunse la scadență).
Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadență mai repede de 1 an, ele vor fi
trecute la datorii pe termen scurt. Veniturile realizate în avans cu scadența peste 1 an sunt incluse în
datoriile pe termen mediu și lung.
Obținerea bilanțului financiar implică efectuarea unor corecții ale activului și pasivului pe
baza informațiilor din anexă, prin respectarea unor principii de evaluare și regrupare a posturilor după
criteriul vechimii (peste sau sub 1 an) și a activelor în ordinea lichidității crescătoare (imobilizări,
stocuri, disponibilități).
Schematic, bilanțul financiar se prezintă astfel:
Bilanț financiar
Activ = Alocări Pasiv = Resurse
Alocări permanente (Ap) Resurse permanente (Rp)
1. Activ imobilizat net > 1 an 1. Capitaluri proprii (C)
2. Activ circulant net > 1 an 2. Datorii cu scadențe > 1 an
3. Cheltuieli în avans > 1an
Alocări temporare (At)
1. Activ imobilizat net < 1 an Resurse temporare (Rt)
2. Activ circulant net < 1 an 1. Datorii cu scadențe < 1 an
3. Imobilizări financiare < 1 an 2. Credite bancare (Trezorerie pasivă)
4. Disponibilități (Trezorerie activă)
5. Cheltuieli în avans > 1an
Total Alocări Total Resurse
Prezentarea bilanțului financiar pune în evidență două părți distincte pe orizontală: partea
superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun (necesarul
de finanțat și resursele de finanțare permanente) și partea inferioară care reflectă finanțarea ciclului
de activitate (necesarul de finanțat pe termen scurt și resursele temporare de finanțare).
Clasamentul activelor și pasivelor după criteriul vechimii pune în evidență, printr-o simplă
lectură orizontală, echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanțului, acesta fiind utilizat pe plan
internațional, conform Normei 13 din IASC, precum și în cazul conturilor consolidate.
Importanța bilanțului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el servește la
determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment, care permite
întreprinderii să facă față riscurilor pe termen scurt, garantând solvabilitatea acesteia.
Bilanțul funcțional
Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanțul financiar a condus la apariția
bilanțului funcțional, care regrupează posturile de bilanț pe marile funcțiuni ale întreprinderii
(investiții, exploatare, finanțare, trezorerie), fiind un bilanț economic, construit de Centrala Bilanțurilor
din Banca Franței în scopul explicării funcționării economice a întreprinderii de către bancheri. Bilanț
Contabil armonizat restrâns
Pe baza abordării juridice a bilanțului, analiștii financiari determină situația netă (SN) a
întreprinderii cu ajutorul relației:
SN = Active - Datorii totale.
Aceasta exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra
întreprinderii, fiind averea proprietarilor și trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcționarea și
independența financiară a întreprinderii.
Comparativ cu capitalurile proprii, situația netă este mai restrictivă, deoarece exclude
subvențiile și provizioanele reglementate. De aceea, situația netă este un indicator mai relevant, ce
exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat, care interesează proprietarii, acționarii, cât și
creditorii întreprinderii, mai ales în cazul lichidării acesteia. Ea se calculează punând față în față
bunurile și datoriile de aceeași scadență.
Pe baza bilanțului financiar, situația netă se determină ca diferență:
a) SN = Total active - Datorii totale - Venituri în avans = Capitaluri proprii.
Pe baza bilanțului contabil armonizat situația netă este diferența:
b) SN = (Total active - Datorii curente) - Datorii peste 1 an = F - G.
De exemplu, situația netă în cele două variante de calcul este prezentată în Tabelul 25:
Din datele Tabelului 25 se constată o Situație netă pozitivă și crescătoare care reflectă o
gestiune economică sănătoasă, ce maximizează valoarea întreprinderii (a capitalurilor proprii).
O situație netă negativă reflectă o stare de prefaliment, fiind consecința încheierii cu pierderi
a exercițiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii. Partea neacoperită rămâne
exclusiv în sarcina creditorilor, acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii.
Creșterea situației nete (activului net) are ca efect creșterea rentabilității și a independenței
financiare, pe baza ei putându-se determina riscul global sau lichidativ.
Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esențial care dă dimensiunea
gradului de "sănătate" a întreprinderii referitor la menținerea capitalului fizic sau financiar, mai ales
în condițiile inflației care îl erodează.
Menținerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obținut numai prin creșterea
capacității fizice productive în cursul perioadei, iar menținerea capitalului financiar presupune
obținerea profitului prin creșterea valorii financiare (monetare) a activelor nete.
Performanțele întreprinderii fiind direct legate de menținerea capitalului fizic sau financiar,
"Situația modificării capitalurilor proprii" este un document al situațiilor financiare anuale prevăzut
de Ordinul M.F.P. 94/2001, inspirat din cerințele IAS 1, prin care se prezintă detaliat toate variațiile
pe care le-a suferit în cursul exercițiului financiar fiecare element al activului net (capitalurile
proprii).
Din situația modificării capitalurilor proprii rezultă capacitatea de menținere (erodare) a
capitalului, precum și profitul (pierderea) întreprinderii în cursul exercițiului, prin intermediul
următoarelor elemente de conținut:
- Profitul net (pierderea netă) al perioadei,
- Fiecare element de venit și cheltuială recunoscute direct în capitalurile proprii;
- Efectul cumulat al modificării politicilor contabile și corecția erorilor;
- Tranzacțiile de capital cu și distribuirile către proprietari;
- Soldul profitului (pierderii) cumulate la începutul perioadei și la data bilanțului și modificările
aferente;
- O reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capitaluri proprii la începutul și sfârșitul
perioadei, cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări.
Situația modificării capitalurilor proprii cuprinde date referitoare la: soldul la 1 1anuarie,
creșterile(+), reducerile (-) și soldul la 31 decembrie.
De exemplu, Situația modificării capitalurilor proprii la întreprinderea analizată este
prezentată în Tabelul 26 care permite următoarele concluzii: Soldul final al capitalurilor proprii este
calculat cu relația: Sf = Si + Creșteri - Reduceri, Modficarea capitalurilor proprii este diferența: A =
Sf - Si = 640141085 - 425835305 = + 214305780 mii lei. 2. Majorarea capitalurilor proprii a fost
consecința unor solduri inițiale și a
creșterii mai accentuate a capitalului subscris, a rezervelor și a existenței profitului nerepartizat, fiind
diminuată de reducerea unor rezerve și de soldul debitor al contului 1172, o pierdere reportată rezultată
din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puțin IAS 29, privind retratarea informației financiare
necesare înlăturării efectelor inflației.