Fructul
2 1
Fructul = organ caracteristic angiospermelor. El se
formează din ovar, adesea şi cu participarea altor
elemente ale florii:
-la mac, fructul provine din întregul gineceu;
-la măr participă şi receptacul florii, etc.
Uneori, la fruct se păstrează resturi de caliciu sau,
mai rar, K se dezvoltă protejând fructul (păpălău).
Morfologia şi dezvoltarea fructului
Peretele fructului numit pericarp se împarte în trei
zone - epicarp, mezocarp şi endocarp - a căror
structură variază mult de la o specie la alta.
Epicarpul provine din epiderma ovarului. La
fructele cărnoase, epicarpul apare ca o pieliţă
netedă şi cerificată la măr sau cu peri la piersic;
epicarpul poate fi un ţesut gros, cu buzunare
secretoare de uleiuri eterice, la portocal.
Celulele epicarpului pot conţine pigmenţi ce dau
culoare fructului (viţă de vie).
La fructele uscate, epicarpul poate fi neted, cu
peri la soia, cu ţepi la ricin, cârlige la cornuţi, etc.
1 deschiderea fructelor la maturitate (fasole).
Endocarpul - partea internă a fructului, provenită
din zona ovarului care mărgineşte loculii. Uneori
endocarpul se formează cu participarea
ţesuturilor placentare (pepene verde). La dovleci,
tomate, viţa de vie, endocarpul nu se diferenţiază
de mezocarp formând împreună pulpa fructului.
La citrice, unde mezocarpul rămâne subţire,
endocarpul se dezvoltă puternic umplând în
totalitate fructul.
La Rosaceae (prun), endocarpul e sclerenchimatic
şi închide sămânţa într-un sâmbure tare.
Endocarpul fructelor uscate este subţire, fie lipit
de mezocarp, fie se poate detaşa la maturitate ca
o foiţă membranoasă (fasole). La fructele uscate
de tip cariopsă de la graminee, endocarpul
concreşte strâns cu sămânţa.
Uneori, fructele se dezvoltă fără a avea loc polenizarea
şi fecundarea (partenocarpie), deci fără elementul
bărbătesc. Acest fenomen poate fi natural la unele
soiuri de viţă de vie pentru stafide şi soiuri de bananier
sau artificială (pepenele verde).
3 4
1
3 2
3
4
4
A B C
Componentele fructului la prun (A); lămâi (B); fasole (C); 1 - epicarp;
2 - mezocarp; 3 - endocarp; 4 - sămânţa.
Fructul provenit din ovar inferior are epicarpul şi o
parte din mezocarp rezultate din receptaculul
concrescut cu ovarul, la măr.
Mezocarpul se formează din parenchimul
peretelui ovarian şi constituie, de regulă, partea
cea mai voluminoasă a fructului.
La fructele cărnoase, mezocarpul este parenchim
de depozitare a substanţelor organice (zaharuri la
viţa de vie, grăsimi la măslin, alcaloizi la cartof,
etc.) şi poate avea celule cu cromoplaste (tomate
roşii). La citrice, mezocarpul e redus sub forma
unor pieliţe subţiri.
Mezocarpul fructelor uscate poate conţine şi zone
de sclerenchim (perete dur) care contribuie
uneori, prin modul de orientare a celulelor, la
2
Tipuri de fructe
Forma, mărimea, consistenţa şi alcătuirea
fructelor variază în limite foarte largi de la o specie
la alta. După tipul de ovar din care provin,
participarea altor elemente florale şi consistenţa
lor, fructele sunt clasificate în: fructe simple,
multiple şi compuse, cărnoase sau uscate.
FRUCTE SIMPLE
Fructele simple provin din ovare monocarpelare
sau pluricarpelare sincarpe (cu carpele unite),
adesea cu participarea receptaculului care
concreşte cu ovarul.
Fructe simple cărnoase
- au mezocarp format din parenchim de
depozitare. La maturitate se pot deschide prin
valve (dehiscente) sau pereţii rămân întregi
(indehiscente).
Fructe cărnoase dehiscente:
-capsula cărnoasă la castan se deschide la
maturitate prin trei valve.
Fructe cărnoase indehiscente: 3 4 5

-Drupa provine din ovar monocarpelar şi prezintă

epicarp membranos, mezocarp parenchimatic
(pulpa) şi endocarp sclerificat (sâmburele) ce
1 2 A B
protejează singura sămânţă la prun, cireş.
Fructul la tomate (A) şi viţă de vie (B): 1 - peduncul; 2 - sepale; 3 - epicarp;
Fructul de nuc este tot o drupă la care, în stadiul 4 - mezocarp; 5 – endocarp cu seminţe.
de maturitate, epicarpul şi mezocarpul de culoare
verde se desprind de endocarp. -Poama provine din ovar cu cinci carpele unite,
concrescut cu receptaculul (măr, păr, gutui). Are
-Baca provine din ovar cu două sau mai multe
epicarp subţire, mezocarp cărnos şi endocarp care
carpele unite: epicarp membranos, mezocarp şi
formează cinci cămăruţe în care sunt adăpostite
endocarp cărnoase, nediferenţiate, în care sunt
seminţele. Din receptacul s-a dezvoltat epicarpul
incluse mai multe seminţe (viţa de vie, tomate).
şi o parte a mezocarpului iar din ovar, partea
-Melonida (peponida) provine din ovar tricarpelar internă a mezocarpului şi endocarpul.
sincarp, la pepeni, dovleci. Epicarpul este îngroşat 2

şi provine din concreşterea peretelui ovarian cu 3

4
receptaculul (ovar inferior); mezocarpul cărnos se
7
dezvoltă din perele ovarului. Endocarpul se 5
6
formează din ţesutul placentar foarte dezvoltat, cu
numeroase seminţe.
-Hesperida este fructul caracteristic citricelor, cu A B
Fruct de măr : secţiune transversală (A); secţiune longitudinală (B); 1 -
epicarp gros şi cu glande secretoare, mezocarp peduncul; 2 - sepale; 3 - epicarp; 4 - mezocarp; 5 - endocarp; 6 -
membranos şi endocarp cărnos cu celule mari, seminţe; 7 - fascicule de vase.
5 6
între care se dispun seminţele.

Fructele simple uscate A B C D

-au pericarp uscat la maturitate.

Fructe uscate dehiscente au de obicei mai multe
seminţe pe care le eliberează la maturitate.
-Folicula - din ovar monocarpelar şi se deschide
după linia de sudură a carpelei (ca o carte), la
nemţişorul de câmp.
-Păstaia - din ovar monocarpelar şi se deschide
prin două valve (pe linia de sudură a carpelei şi pe
nervura ei mediană; la leguminoase (lat. leguma =
păstaie): fasole, mazăre.
-Silicva seamănă cu păstaia, dar este împărţită în
două loje de un perete median pe care se prind
seminţele. Deschiderea sa are loc de jos în sus prin
două valve, de o parte şi de alta a peretelui E F G H I

median. Silicva are formă alungită (rapiţă). Dacă

lungimea şi lăţimea fructului sunt aproape egale, Tipuri de fructe simple uscate dehiscente: folicula de nemţişor (A); păstaia
de fasole (B); silicva de rapiţă (C); silicula de traista ciobanului (D); capsula
acesta se numeşte siliculă (traista ciobanului). denticulată de garoafe (E); capsula valvicidă de lalea (F) şi bumbac (G);
-Capsula - din ovar multicarpelar, se deschide prin capsula poricidă de mac (H); capsula operculată de măselariţă (I).
dinţi, valve, pori sau căpăcel: capsule denticulate,
valvicide, poricide, operculate: garoafă, bumbac,
mac, măselariţă.
7 8
Fructe uscate indehiscente sunt de obicei fructe
cu 1-2 seminţe; nu se deschid la maturitate, astfel
că germinarea acestora are loc direct în fruct. În
cazuri mai rare, există fructe polisperme care nu
se deschid dar se fragmentează astfel că seminţele A B
C D
se împrăştie învelite în fragmente de pericarp
(lomenta).

-Achena (nuca) - include o singură sămânţă. Are

pericarp lignificat (floarea soarelui). La stejar, nuca
(ghinda) are la bază o cupă din hipsofile.
-Cariopsa - din ovar monocarpelar; are pericarp
lignificat, concrescut cu tegumentul seminţei; la
graminee. Uneori cariopsa rămâne strâns învelită
în palee, la orez.
-Păstaia indehiscentă - ovar monocarpelar, are
pericarp spongios-membranos şi una sau mai
E F
multe seminţe (alune de pământ).
-Samara este un fruct monosperm, la care
pericarpul se prelungeşte cu o aripă lăţită ce ajută Fructe simple uscate indehiscente:
la răspândirea prin vânt (frasin, ulm). achena de cânepă (A) şi floarea soarelui (B);
nuca de stejar (C); cariopsa de grâu (D);
-Lomenta - fruct polisperm, asemănător cu păstaia indehiscentă de arahide (E);
păstaia; la maturitate se fragmentează, fiecare samara de ulm (F).
9 10
segment cu câte o sămânţă (ridiche).

FRUCTE MULTIPLE (APOCARPE) FRUCTE COMPUSE

Provin din ovare pluricarpelare apocarpe (carpele
neconcrescute); fiecare carpelă formează câte un
fruct simplu, toate prinse pe acelaşi receptacul.
-Polidrupa este alcătuită din mai multe drupe mici
prinse pe receptacul, la mur.
-Polifolicula - din mai multe folicule, la bujor, spânz.
-Poliachena - mai multe achene pe receptacul tare,
la piciorul cocoşului; pe receptacul cărnos la
căpşuni şi fragi; în interiorul receptaculului cărnos,
de forma unei cupe, la măceş.
-Disamara constă din două samare concrescute,
care la maturitate se pot despărţi sau nu (arţar).
4
3
1 care învelişurile florale concresc şi devin tari,
1
2 A
A B 2 C
E F
5
provin din inflorescenţe compacte, cu flori dispuse
apropiat. Sunt grupări de fructe simple,
concrescute între ele prin elemente ale florii sau
inflorescenţei. Pot fi cărnoase sau uscate şi au
denumiri specifice.
-Soroza provine din inflorescenţa femeiască (un ax
pe care se dispun drupe mici a căror parte cărnoasă
provine din perigon): dud, ananas.
-Sicona este formată din numeroase achene incluse
în inflorescenţa cărnoasă de forma unei butelii la
smochin.
-Glomerulul se formează din inflorescenţa cu
acelaşi nume şi constă din 2-3 achene apropiate la
persistente. Este un fruct uscat, caracteristic sfeclei.
B C
D

Fructe multiple: polidrupă la mur (A); poliachenă la căpşun (B) şi piciorul
cocoşului (C); diachenă la turiţă (D); polifoliculă la bujor (E); disamară la arţar
(F); 1 - receptacul; 2 - sepale; 3 - achena; 4 - drupa; 5 - folicula. 11
D E
Fructe compuse: soroza la ananas (A) şi dud (B); sicona de smochin (C);12
glomerul de sfeclă (D); fruct la cornuţi (E).
 Răspândirea seminţelor şi fructelor
(Diseminarea)
Diseminarea = transportul seminţelor şi fructelor; Fructe autochore de slăbănog (A);
asigură densitatea indivizilor şi expansiunea speciei plesnitoare (B); 1 - capsula; 2 –
peponida.
în zonele ecologice favorabile.
A B
Plantele autochore îşi răspândesc seminţele prin 1 2
mecanisme proprii, de obicei la mică distanţă. La
maturitate fructele se deschid brusc şi expulzează C 1

seminţele la distanţă diferită faţă de planta mamă

(păstăile de la leguminoase). Capsulele cărnoase 2

ale plantei slăbănog (Impatiens noli-tangere) se 2

deschid brusc, pe timp uscat, şi aruncă seminţele

la 10-15 cm. La alunele de pământ, după
fecundare, pedunculului fructifer se alungeşte şi
introduce fructul în sol.
La plesnitoare (Ecbalium elaterium), fructul de
forma unui mic castravete se separă de peduncul
la maturitate, lăsând un orificiu prin care lichidul
din interior este proiectat sub presiune, împreună
cu seminţele, până la câţiva metri.
Plantele allochore îşi răspândesc seminţele sau
fructele cu ajutorul factorilor de mediu, la distanţe
mari. În funcţie de factorii de mediu există:
13
A B D E
Fructe anemochore de colilie (A); tei (B); pălămidă (C); păpădie (D);
curpen (E); 1 - arista; 2 - bractee; 3 - papus.
Specii anemochore - plante la care diseminarea
se face cu ajutorul vântului. Adaptări: seminţe
foarte mici, uşoare (la orhidee); seminţe cu peri
la plop, salcie; fructe cu peri (papus) la păpădie;
fructe prevăzute cu aripă membranoasă la
arţari; la tei, întreaga inflorescenţă concreşte cu
o bractee. 14

Unele specii de stepă ca ciulinii se desprind de la

sol prin putrezirea coletului şi sunt rotogolite,
lăsând în urma lor seminţele.
Specii zoochore - diseminarea fructelor şi
seminţelor cu ajutorul animalelor. Adaptări:
a. pentru prinderea de corpul animalelor prin
cârlige, peri rigizi, dinţi pe suprafaţa fructului
(epizoochore): mohor agăţător, cornuţi, turiţă.
b. pericarp sau tegumente rezistente la sucurile
digestive, atunci când sunt consumate de către
animale, păsări (endozoochore): tisă, cireş.
Alte specii zoochore: vâsc (păsări), toporaşi
(furnici), nucul, fagul, stejarul (veveriţe), etc.
Specii hidrochore - răspândirea cu ajutorul
curenţilor de apă (seminţele sau fructele sunt
impermeabile şi au ţesuturi aerifere care le permit
plutirea pe apă): nufăr, palmier de cocos.
Specii antropochore sunt răspândite de către om,
intenţionat, în scopul cultivării, sau accidental.
Specii introduse în Europa pentru cultură (cartof,
porumb, tutun); buruieni introduse accidental:
cuscuta, ambrosia, etc. Cele mai multe buruieni
sunt plante anuale, răspândirea lor fiind asigurată
prin numărul ridicat de seminţe produse. 15