FITOTERAPIA SI

APITERAPIA

0
 FITOTERAPIA

Dincolo de definitii si teorie, medicina naturista (complentara sau alternativa) reprezinta o

grupare de sisteme , practici si produse de ingrijire a sanatatii care in timp si-au dovedit
eficacitatea, fiind abordate ca masuri de profilaxie, tratament, vindecare sau punere in
forma, acolo unde medicina alopata, ce trateaza prin insasi denumirea ei altceva decat
boala - simptomele acesteia, a dat gres, sau a intarziat sa dea rezultate .
In timp, anumite practici alternativ - complementare au fost acceptate si oficial , fiind
integrate alaturi de medicina clasica in ceea ce se cheama medicina integrativa sau
holistica
Fara a incerca sa realizam o clasificare a terapiilor alternativ – complementare iata mai jos o
lista cu cele mai cunoscute dintre acestea:

 ACUPUNCTURA - terapia cu ace .

 AROMATERAPIA - terapia cu uleiuri aromatice.

 ASTROLOGIE MEDICALA -
terapie in functie de zodie.

 AYURVEDA – terapie indiana care consta in sunete si

cuvinte.

 BALNEOTERAPIA – terapia cu ape minerale, termale si

namoluri terapeutice.

 BIOENERGOTERAPIA – terapia prin echilibrarea energetica

a organismului

1
 BOWTECH – terapie prin relaxarea totala a corpului.

 CHI KUNG - terapie

prin energia vitala. Armonia dintre corp, minte si spirit.

 CRISTALOTERAPIA – terapia prin energia pozitiva a

cristalelor

 CROMOTERAPIA – terapia prin culori si lumina.

 DIETOTERAPIA –
terapia prin echilibru intre alimentele Yin si alimentele
Yang.

 FITOTERAPIA – terapia prin

utilizarea plantelor.

 HOMEOPATIA –
terapia care are la baza tratamente
care ajuta corpul sa lupte impotriva unor imbolnaviri.

 MASAJ – terapia prin relaxarea muschiilor.

 MELOTERAPIA – terapia prin

muzica.

 PRESOPUNCTURA – terapia prin aplicarea de presiune

folosindu-ţi degetele.

 REFLEXOTERAPIA – terapia asemanatoare acupuncturii

doar se se folosesc degetele in loc de ace.

2
  SARE - terapia cu sare.

Ce este fitoterapia?
Fitoterapia - phyton = planta + therapea = tratament, este o stiinta straveche, care foloseste
plantele medicinale, numite si oficinale, in scopul vindecarii. Odata cu descoperirile stiintifice
ale secolului XX, fitoterapia a ieşit din empirism, punandu-se bazele terapeuticii cu plante pe
baze stiintifice. Nu mica le-a fost insa mirarea cercetatorilor, cand pe baza analizelor chimice şi a
testelor clinice, au confirmat în proportie de peste 80%, proprietatile farmacodinamice ale
plantelor, intocmai cum erau prescrise de catre medicina populara.

Desi fitoterapia azi se bazeaza pe efectele curative ale unor compusi bio din plante,care poarta
denumirea de principii active, aceasta veche stiinta a tamaduirii isi respecta regulile originare,
valorificand materialul vegetal fara a extrage selectiv anumite substante sau principii din
ţesuturile plantelor, aşa cum fac alte stiinte care valorifica vegetalele, ca farmaceutica sau
aromoterapia. Din acest motiv, se poate spune, ca fitoterapia a ramas cea mai curata si mai
naturala dintre stiinte.
Principiile active din plantele medicinale se sintetizeaza la nivelul celulelor vegetale. Pentru
ca aceste substanţe naturale, cu actiune biologica asupra omului, sa poata fi valorificate
corespunzator de catre organism, in diferite tulburari ele se vor regasi în diferite forme
fitoterapeutice (fitofarmaceutice).

Care sunt formele terapeutice ?

Cele mai simple forme fitofarmaceutice sunt acelea in care anumite parti ale plantelor se
mesteca sau se consuma ca atare, fie crude, fie uscate şi macinate - sub forma de pulberi - praf.
Majoritatea plantelor medicinale care se folosesc in stare cruda, apar primavara, fiind usor de
consumat prin fragezimea lor. De cele mai multe ori, insa, fitoterapia recurge la extragerea, insa
neselectiva, a principiilor active din plante prin diferite metode, obţinandu-se preparate numite
extracte fitoterapeutice.

Care sunt extractele terapeutic?

Extractele folosite in fitoterapie, sunt acele preparate obtinute din plante medicinale, in care se
regasesc principiile active din organele vegetale, dupa ce acestea au parasit materialul vegetal si
s-au dizolvat in anumite medii (apa, alcool, ulei vegetal, alte grasimi). In cazul acestor preparate,
plantele medicinale devin o materie prima care poarta denumirea de drog.
Cele mai cunoscute preparate fitoterapeutice de acest fel, sunt extractele hidrice - infuzia,
decoctul, maceratul, siropul si extractele hidroalcoolice - tinctura. Extractele hidrice (apoase)
sunt cunoscute sub denumirea uzuala de ceaiuri.

Infuzia
Infuzia este un extract apos obtinut printr-un procedeu simplu, la indemana oricui, numit
infuzare. Infuzarea consta in turnarea unei cantitati prestabilite de apa clocotita peste materialul
vegetal aflat intr-un vas (pahar, cana, vase de lut), dupa care recipientul se acopera 15-20 de
minute cu o farfurioara, perioada numita timp de infuzare. Dupa scurgerea timpului de infuzare,
3
lichidul (soluţia) se strecoara, se indulceste (de preferinta cu miere) sau nu, si se administreaza
dupa indicatii (rece, cald, inaintea meselor, după mese, etc.).

Decoctul
Decoctul este un extract preparat prin fierbere, procedeu numit decoctie. Materia prima
vegetala (plante medicinale,legume, cereale, leguminoase), adaugata unui lichid (de obicei apa),
se fierbe intr-un vas, depasindu-se momentul in care apa a dat în clocot. Timpul de decoctie
incepe atunci cand apa fierbe (da in clocot) si continua inca o anumita perioada, care se stabileste
fie in minute, fie dupa cantitatea de lichid care se evapora. Decoctia intotdeauna trebuieste
realizata la foc mic.
Dupa ce fierberea a fost incheiata, compozitia se strecoara si se administreaza dupa indicatii.
In fitoterapie, decoctul se realizeaza in cazul organelor vegetale (radacini, rizomi, scoarta, etc.)
din care principiile se extrag mai greu.

Maceratul la rece
Maceratul la rece este un extract hidric rezultat in urma unui proces numit maceratie. Maceratia
consta in extragerea principiilor active din plante, in apa, la temperatura camerei (17-22oC).
Timpul de maceratie este de 4-8 ore.
In timpul procesului de maceratie, materialul vegetal asezat intr-un vas cu apa neincalzita, se
imbiba cu apa iar substantele active trec in solutie.

Maceratul la cald pe baia de apa

Metoda se utilizeaza si pentru obtinerea uleiurilor, alifiilor si unguentelor din plante.
Pentru obtinerea baii de apa, cunoscuta si sub denumirea de bain marin, se folosesc doua vase
metalice, de marimi diferite. Vasul mai mic trebuie sa fie emailat. El se scufunda in recipientul
mai mare, care va fi umplut in prealabil, pe jumatate, cu apa. In vasul mic se introduce lichidul
cu materia prima din care urmeaza sa se extraga principiile active.
Dupa improvizarea baii, cele doua vase se pun la foc domol. Desi apa va da in clocot in
recipientul mare, lichidul din vasul de deasupra se va incalzi treptat, si nu va fierbe, astfel incat
principiile active pot trece in solutie incet, fara a fi degradate de temperatura prea inalta sau de
incalzirea brusca. Fitoterapia utilizeaza aceasta metoda in cazul plantelor cu principii active care
se distrug prin fierbere, dar care nu se extrag nici la temperaturi obisnuite (principii
semitermolabile).
Dupa un anumit timp de la asezarea baii pe foc, perioada stabilita de reteta, lichidul se strecoara
si se utilizeaza mai departe, conform prescriptiilor.

Siropul
Siropurile sunt extracte (sucuri naturale obtinute prin stoarcere, infuzii, decocturi, macerate) la
care se adauga mult zahar.
Rolul zaharului din sirop este acela de a corecta gustul si mai ales de a conserva produsul.
Siropurile naturale prezinta valoare alimentara sau terapeutica. Fitoterapia foloseste aceste
extracte si pentru proprietatea lor de a corecta gustul unor ceaiuri, in special al acelora destinate
copiilor.

Tinctura
Tinctura este o formula fitoterapeutica sau homeopata, mai rar farmaceutica, obtinuta prin

4
extragerea substantelor active din plante, de obicei proaspete, in solutii hidroalcoolice.
Concentratia alcoolului, a materiei prime ce se macereaza, si timpul de desfasurare a procesului
se aplica conform retetei.
Tinctura se obtine in recipiente de sticla prevazute cu capac etans, compozitia agitandu-se
macar o data pe zi, pe tot parcursul macerarii. Dupa scurgerea perioadei de tincturare, se executa
decantarea, solutia hidroalcoolica rezultata, tragandu-se in sticlute colorate mici, cu capac
insurubabil.
Principalul avantaj al tincturii consta in faptul ca in solutie se extrag toate principiile din planta
proaspata, substante active care pot fi conservate o perioada lunga de timp.
Prepararea tincturilor homeopate este mai elaborata, desfasurandu-se in mai multe etape
succesive, in scopul obtinerii unor dilutii precis dozate.

Care sunt formele fitoterapeutice ?

A. Forme fitofarmaceutice de uz intern
1. Solutii extractive apoase
– Infuzie
– Decoct
– Maceratul la rece
– Siropul
2. Solutii extractive hidro-alcoolice
– Tincturile
– Vinurile medicinale
– Cidrurile
3. Alte forme de administrare interna
– Necesita deobicei proceduri si instalatii speciale pentru realizarea lor
– Extracte fluide
– Pulberi liofilizate (cel mai bun procedeu de conservarea a produselor biologice
fragile – de exemplu sucurile celulare din produse proaspete obtinute prin
presare)
B. Forme farmaceutice de uz extern
→ unguente
→ supozitoare
→ uleiuri medicinale
→ cataplasme
→ baie cu plante
→ otet aromatic
→ inhalatie
→ gargarisme
→ badijonaje
Care sunt medicamentele obtinute din plante?

 ASPIRINA – acid acetilsalicilic. Obtinuta din coaja de Salcie alba.

 CHINIDINA – principiul activ este obtinut din Arborele de China.
 ATRIPINA – este un alcaloid extras din MATRAGUNA.
 DIGITALA – se gasesc intr-o serie de plante numite DIGITALIS PURPUREA.
 EFEDRINA – este un alcoloid extras din planta MA HUANG.
5
  GINSENG
 ALOE.
 GINKGO BILOBA.
 CEFEINA - fructul ARBORELUI DE CAFEA.
 TEOFILINA – frunzele plantei CEAI CHINEZESC.
 MORFINA – preparata din specia de MAC denumita PAPAVER SOMNIFERUM.

A. APARATUL RESPIRATOR
Respiratia este functia prin care se asigura continuu si adecvat, atat aportul de oxigen din
aerul atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza, cat si circulatia in sens invers a
dioxidului de carbon, produs al metabolismului celular.
6
 Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase, din aerul atmosferic
si organism, constituie aparatul respirator.
Componentele aparatului respirator sunt: cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea,
bronhiile principale, caile pulmonare si plamanii. In alcatuirea plamanului, se disting doua
componente structurale si functionale: arborele bronsic si tesutul pulmonar propriu-zis.
Arborele bronsic este format din caile respiratorii extra- si intrapulmonare, constituite dintr-
un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului.
In interiorul tesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se ramifica progresiv in
bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se formeaza bronhiolele terminale din care iau
nastere bronhiolele respiratorii, care se continua cu canalele alveolare ai caror pereti prezinta
dilatatii in forma de saci -saci alveolari- in care se deschid alveolele pulmonare (figura de mai
jos).
Traheea si bronhiile extralobulare, au in peretii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a mentine
deschise caile respiratorii in conditiile variatiilor de presiune din inspiratie si expiratie.
Bronhiolele terminale si respiratorii, lipsite de inelul cartilaginos, contin un strat muscular
dezvoltat, regland astfel circulatia aerului in caile respiratorii intrapulmonare.

Plamanii

R
es
pi
r
at
ia

7
 Care sunt bolile aparatului respirator si plantele folosite pentru tratarea lor?

1. Bronsita
Bronsita se manifesta prin colectarea de mucus, tuse, febra, dureri
de piept sau de spate, durere in gat, dificultatie de respiratie,
oboseala si uneori frisoane. Bronsita apare mai ales iarna

 EUCALIPT
Frunzele de eucalypt sunt folosite in majoritate afectiunilor
respiratori Bronsita este o inflamatie sau o obstructive a canalelor
bronsice

 IENUPAR
Ca planta medicinala, ienuparul trateaza si vindeca reumatismul,
raceala, bronsita

 VASCUL
8
 Vascul este folosit si pentru ameliorarea unor afectiuni respiratorii precum astmul bronsic,
tusea si bronsita

 BUSUIOCUL
In urma cu mai multe secole indienii foloseau doua tipuri de busuioc,
adica Ayurveda, busuiocul Ocimum tenuiflorum, si busuiocul Ocimum
american Aceste doua tipuri de planta aromatica au dovedit ca au
proprietati de reducere a inflamatiilor si umflaturilor, adicaau potentialul
de reducere a artritei, dar sunt folosite si in cazuri de bronsita, astm
bronsic, de boli ale pielii si febra.

 CIMBRU
Asadar, contra racelii si bronsitei se recomanda tinctura de cimbru,
cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de maximum 12 zile. Pentru o
eficienta sporita, tinctura de cimbru se poate combina in proportia de
2:1 cu tinctura de radacina de ciubotica-cucului, combinatia
administrandu-se in aceeasi doza

2. Cancerul bronhopulmonar
Constă din localizarea unor tumori maligne la nivelul plămânilor, cu
punct de plecare din bronhii şi extindere spre parenchimul pulmonar.

- infuzie de coada-şoricelului preparată dintr-o linguriţă flori la 250 ml

apă clocotită, se infuzează acoperit 10 minute şi se beau 3-4 căni pe zi,
pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de mese;

- infuzie de coada-calului, preparată ca şi infuzia de coada-şoricelului,

din care se bea dimineaţa şi seara cu 30 minute înainte de mese;

- infuzie de lemn dulce preparată din 9 g rădăcini uscate în 200 ml apă

clocotită şi se beau trei căni pe zi;

- macerat din rădăcini de obligeană, din care se iau 6 linguri pe zi.

- Hreanul este foarte util in aceasta afectiune. Se rad 100 g de hrean, se

pun intr-un borcan si apoi se adauga peste el 1 kg de miere. Se tine timp
de 7 zile la macerat si se consuma apoi dupa amestecare cate 1 lingurita
de 3 ori pe zi. Se mai indica in unele cazuri sa se puna borcanul in aluat
de paine si apoi sa se coaca painea. Diferenta este ca prin acest procedeu
se vor distruge enzimele si de aceea tratamentul nu este asa de eficient, insa se prepara mult mai
repede decat prin macerare
9
 - Ulei de soia - 1-2 linguri pe zi, dimineata, cu
putin suc de lamaie.

- macerat timp de 8 zile cu 50 g flori de arnică în

ulei de măsline; se ia câte o linguriţă de 3 ori pe
zi;

3. Emfizemul pulmonar
Este o boala pulmonara obstructiva (face parte din categoria bolilor pulmonare obstructive
cronice, BPOC, alaturi de bronsita obstructiva cronica si astm bronsic), care se caracterizeaza
prin distensia parenchimului pulmonar datorita dilatarii pana la pocnire a alveolelor pulmonare.
Aceasta afectiune apare de cele mai multe ori in urma unei bronsite cronice sau a unei bronsite
obstructive cronice la fumatorii cu varsta peste 50 de ani.Emfizemul pulmonar este consecinta
distrugerii arhitecturii tesutului pulmonar, adica a peretilor dintre alveole si caile aeriene mici.
Cand boala este avansata, efortul expirator este atat de mare, incat simplul act al respiratiei poate
conduce foarte usor la epuizare.
Alte simptome ale emfizemului pulmonar.
- tuse cronica moderata - cand apare, este uscata, neproductiva (fara
expectoratie)
-scaderea apetitului
- pierderea in greutate

 SALVIA: Infuzie
- pentru uz intern: o lingurita de frunze la 100 ml apa clocotita.
- pentru uz extern: 5 g frunze la 100 ml de apa clocotita.

 TEI: Factorul curativ: florile cu sau fara bractee

Ce produse apicole putem folosii in tratarea bolilor

respiratorii?

a) Astmul bronşic.
Astmul este o boală inflamatorie a căilor respiratorii, care
provoacă crize repetate de respiraţie şuierătoare, dispnee
(dificultăţi de respiraţie), senzaţia de apăsare în piept şi tuse.
Când se produce o criză de astm, bronhiile se îngustează şi nu
mai permit trecerea cu uşurinţă a aerului. Unii pacienţi au
episoade prelungite în care se confruntă cu dificultatea respiraţiei.
Se manifestă prin crize de respiraţie, cu impresia de asfixiere. În termeni medicali această
dificultate exgerată din partea persoanei afectate de a expira se numeşte dispnee paroxistică
10
expiratorie. Aceasta are la bază o activitate crescută a bronhiilor din cauza unor factori precum
cei alergici sau infecţioşi. Pe lânga astmul alergic care se manifestă doar în anumite perioade ale
anului, mai există şi alte forme de astm bronsic. Amintim, în această categorie, astmul care se
declanseaza la persoanele cu tulburari neuro-psihice.
Tratamente:
- administrare de lăptişor de matcă (procurat din magazine naturiste), câte 1 linguriţă pe
zi, dimineaţa şi după amiaza, pe stomacul gol - mare atenţie la persoanele ce prezintă
antecendente alergice la acest produs!
- inhalaţii de 2 ori pe zi, timp de
20-30 de zile cu soluţie apoasă de miere
50%. În paralel cu inhalaţiile se aplică şi
electroforeză cu miere;
- 10 zile inhalaţii de 2 ori pe zi cu
soluţie apoasă de miere în amestec cu
lăptişor de matcă, alternativ cu inhalaţii
de soluţie apoasă de miere cu propolis (o
zi cu lăptişor, o zi cu propolis). Se face o
pauză de 10-15 zile, după care se reia
ciclul de 10-12 şedinţe de inhalaţii
numai cu amestecul de miere şi propolis;
- 1 inhalaţie pe zi de soluţie hidroalcoolică de propolis 5% sub formă de aerosoli, timp de
5 zile;
- aerosoli şi electroaerosoli cu soluţie hidroalcoolică de propolis 5% în emulsie cu ulei de
trandafir (în proporţie de 1:1) timp de 1-5 minute; dacă este necesar, tratamentul se repetă la
interval de 1 - 3 luni;
- se va administra soluţie alcoolică de propolis 20%, câte 5-7 picături de 3 ori pe zi;
- tinctură de propolis 8%, 30 de picături de 3 ori pe zi. În plus, pe cale orală se
administrează polen şi miere;
- extract de propolis, 2 mg/kg corp repartizat în 2 aplicaţii zilnice;
Din tratamentele enumerate mai sus se va
aplica numai unul singur. Dacă se
dovedeşte ineficienţa tratamentului ales, se
poate aplica alt tratament după o pauză de 2-3
zile. Nu se aplică mai multe tratamente în
acelaşi timp.

b) Bronho adenită.
Inflamaţie a ganglionilor limfatici
bronhiali, para traheali,
mediastinali, de obicei de origine
tuberculoasă, cu creşterea lor în volum şi formarea unor conglomerate care produc
compresiuni ale peretelui bronşic. În cazul acesta se vorbeşte despre bronho adenita
pseudo tumorală. Se poate complica cu obstrucţii bronşice, atelectazie, pneumonie, fistule
ganglio-bronşice, etc.
Tratament: se administrează o soluţie apoasă de propolis 10%, în inhalaţii de câte 2-
11
 6 ml pe şedinţă. Asociat, se poate administra o soluţie alcoolică de propolis 30%, în
cantitate de 15 până la 35 de picături, de 3 ori pe zi, înainte de masă. Tratamentul durează
10-16 zile. Se repetă la recomandarea medicului.

c) Bronşită cronică.
Este o afecţiune caracterizat prin tuse şi însoţită de creşterea secreţiilor bronşice,
permanentă sau intermitentă (se manifestă cel puţin 3 luni pe an pe o perioadă de minim 2
ani de la apariţie). Această afecţiune nu este cauzată de vreo boală sau leziune
bronhopulmonara specifică. Afectează bronhiile mici, unde leziunile inflamatorii şi
secreţiile produc stenoză, spasm, colaps expirator şi disfuncţie ventilatorie obstructiva.
Principalele cauze care determină apariţia acestei afecţiuni sunt: factorii iritanţi, infecţia
şi alergia, droguri. Principalii factorii iritanţi (în ordinea cauzalităţii): fumatul şi alcoolul,
vaporii iritanţi din industria chimică (dioxidul de sulf, dioxidul de azot) sau de la locul de
muncă (gaze toxice), suspensii (industria bumbacului), poluanţii aerieni, condiţiile
atmosferice nefavorabile (frig, umezeala, curenţi de aer). Infecţie cu rinovirusuri şi
pneumonia virală severă.
Tratament: se consumă de patru ori pe zi câte o lingură de miere propolizată, pe o
perioadă de 3 săptămâni. Mierea propolizată acţionează ca un antibiotic, inhibând
dezvoltarea coloniilor microbiene, refăcând ţesuturile afectate de către acestea.
Favorizează eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii. Se preferă o miere de
tei sau eucalipt. În funcţie de rezultate se va relua tratamentul după o pauză de 1
săptămână.

d) Bronşită asmatiformă.
Se manifestă prin bronşită cronică şi obstrucţie, asociată cu dispnee intensă şi "wheezing"
aparentă, la inhalarea unor agenţi iritanţi sau în timpul infecţiilor respiratorii acute. Simptome:
tuse şi dispneee la efort fizic, spută mucoasă şi vâscoasă. aceste simptome apar iniţial numai în
anotimpul rece, ulterior apar în tot cuprinsul zilei cu creşterea cantităţii de spută. Periodic apare
wheezing. Weezing-ul este şuieratura respiratorie acută, întotdeauna pe aceeaşi tonalitate,
perceptibilă la inspiraţie şi la expiraţie sau doar la inspiraţie.
Wheezing-ul este cauzat de o îngustare sau de o obstruare parţială şi localizată a căilor
respiratorii (laringe, trahee, bronhii) de către o tumoră, un corp străin, o inflamaţie etc.
Tratament:
- aerosoli cu miere de salcâm şi ser fiziologic în raport 1:1 la o presiune de 1,5 atm. Se
fac şedinţe de 15-20 minute, pe o perioadă de 15-20 de zile;
- aerosoli cu soluţie apoasă 50% de miere de albine, de 2 ori pe zi, timp de 20-30 de zile;
- inhalaţii de miere cu lăptişor de matcă timp de 10-15 zile, de 2 ori pe zi;
- inhalaţii de miere cu propolis timp de 10-15 zile, de 2 ori pe zi. Se repetă după o pauză
de 12 zile;
- aerosoli cu soluţie hidroalcoolică 5% de propolis, câte una pe zi timp de 5 zile.

e) Congestie bronşică.
Congestia bronşică este rezultatul inflamaţiei cailor respiratorii şi traheei. Inflamaţia poate fi
cauzată de o infecţie bacteriană sau virală, sau din cauza inhalării în mod constant a unor
substanţe iritante, cum ar fi praf, fum sau alţi poluanţi. Congestia mucoasei bronhice se
12
agravează la pacienţii care fumează, suferă de astm sau sunt subnutriţi.
Tratament. Se prepară (numai în farmacii) un sirop expectorant din miere de tei la care se
adaugă: benzoat de sodiu, tinctură aconiti (Aconitum napellus), tinctură de belladonă (Atropa
belladona) şiinfuzie de tei (Tilia europeae).

f) Tuberculoză pulmonară.
Tuberculoza este o infecţie cronică, recurenta,
care afectează mai frecvent plămânul.
Stadiile evolutive sunt: infecţie primară,
infecţie latentă, infecţie recrudescenta.
După infecţia primară, la vârful plămânului
rămân cicatrici nodulare sau calcificări şi/sau
adenopatie hilară reziduală calcificata. Din aceste
sedii TBC se poate activa la orice vârstă
producând localizări pulmonare sau în alte
organe (rinichi, ganglioni limfatici, oase lungi,
vertebre). Frecvent activarea survine la 1-2 ani
de la infecţia iniţială sau este favorizată de boli şi tratamente imunodepresoare, silicoza, etilism,
stress.
Complementar terapiei convenţionale, propolisul favorizează resorbţia focarelor de infecţie
şi susţine lupta organismului împotriva agentului responsabil, bacilul Koch.
Tratament. Se administrează aerosoli cu soluţie de propolis 10% sub formă de inhalaţii, cu
câte 2-6 ml pe şedinţă. Concomitent se administrează oral tinctură de propolis 30%, câte 15-35
picături de 3 ori pe zi înainte de masă. Tratamentul durează 10-16 zile. Se poate repeta numai cu
avizul medicului.

g) Tuse rebelă

Tratament:
- se prepară următorul amestec: miere, 1 linguriţă, seminţe de anason, 2 linguri, sare gemă,
un vârf de linguriţă şi 250ml apă. Amestecul se dă în clocot şi apoi se răceşte. Se administrează
câte 2 linguri la fiecare 2 ore.
- se fierbe o lămâie întreagă într-o cantitate de apă cât să o cuprindă, la foc lent, nu mai
mult de 10 minute; se taie în jumătate şi se stoarce sucul într-un pahar, peste care se adaugă 2
linguri de glicerina,
la care se adaugă 3 linguri cu miere, după care se omogenizează. Se administrează la fiecare
masă: 1 linguriţă înainte şi 1 după masă şi 1 linguriţă înainte de culcare.
- se spală bine o ridiche neagră, se face o scobitură la partea superioară cât să cuprindă 2
linguri de miere. Se acoperă şi se lasă în repaus, timp de 3-4 ore. Se administrează câte 1
linguriţă înainte de masă şi 1 linguriţă înainte de culcare.

h) Traheite şi traheobronşite
Tratamen
- se fac inhalaţii cu următoarele soluţii:
miere 50% (soluţie apoasă), de 2 ori pe zi, timp de 20-30 de zile;
miere cu lăptişor de matcă, de 2 ori pe zi timp de 10-15 zile în alternanţă cu miere cu
13
propolis (o zi cu lăptişor, o zi cu propolis). Se face o pauză de 12 zile, după care se pote relua
tratamentul numai cu amestecul de miere şi propolis;
- aerosoli cu soluţie hidroalcoolică de propolis 5%, 1 inhalaţie pe zi timp de 5 zile;
- aerosoli şi electroaerosoli timp de 1-5 minute pe zi pe o perioadă de 10 zile. Se
administrează soluţie alcoolică de propolis 5% în emulsie cu ulei de trandafir (în proporţie de
1:1);
- administrare de soluţie alcoolică de propolis 20%, câte 5-7 picături de 3 ori pe zi;
- tinctură de propolis 10%, câte 10 de picături de 4 ori pe zi;
- administrare de propolis 2mg/kg corp, de 2 ori pe zi.

B. APARATUL CARDIO – VASCULAR

1. Angina pectorala

14
Ce este angina pectorala?
Angina pectorală este modul în care se exprimă afecţiunea cunoscută sub numele de
cardiopatie ischemică şi reprezintă durerea toracică ce apare când o parte din muşchiul inimii nu
primeşte suficient oxigen.
De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă când există îngustări ale vaselor care hrănesc
inima şi care se numesc artere coronare. Cauza cea mai frecventă a acestor îngustări este
ateroscleroza - formarea în interiorul vaselor a unor depuneri de lipide (grăsimi) care se
organizează în "plăci de aterom". În timp, acestea cresc în dimensiuni şi ajung să realizeze
îngustări (stenoze) ale vaselor prin care sângele ajunge la muşchiul inimii.

Cum vă doare?
Angina pectorală este
resimţită de obicei ca o
senzaţie de presiune,
greutate, apăsare, strângere,
constricţie la nivelul
sternului, în profunzime.

15
 De multe ori angina pectorală nu este descrisă ca durere ci ca o senzaţie neplăcută de jenă, de
disconfort toracic sau ca o arsură la nivelul sternului.

Unde vă doare?
Durerea din angina pectorală este o durere difuză, nu are o localizare precisă, pentru că locul
de unde porneşte este situat în profunzimea cutiei toracice. Senzaţia este resimţită pe o arie mare,
la nivelul sternului şi de o parte şi de alta a acestuia.
Unii pacienţi prezintă durere doar în partea stângă a toracelui şi mult mai puţini pot avea
durere doar în partea dreaptă a toracelui.
Durerea poate merge şi în alte zone (numite zone de iradiere): spre zona gâtului, în umeri, în
braţe (în ambele braţe sau doar în braţul stâng, uneori până la nivelul ultimelor două degete de la
mâna stângă), în încheietura pumnului stâng sau de ambele părţi, în spate sau chiar la nivelul
dinţilor şi al maxilarului inferior.

În puţine cazuri, durerea din angina pectorală poate să apară doar în locurile unde de obicei
iradiază - adică în umeri, braţe, antebraţe, la nivelul gâtului, în maxilarul inferior sau la nivelul
dinţilor, fără durere toracică.

Când apare durerea?

Tipic, durerea din angina pectorală apare în timpul efortului fizic şi obligă la întreruperea
efortului.
Iniţial, apare la eforturi mai mari: mersul mai rapid, în pantă, căratul de greutăţi, urcarea
câtorva etaje. În timp, durerea poate să apară la eforturi din ce în ce mai mici: urcarea câtorva
trepte, mersul obişnuit, efortul de îmbrăcare.
Acest lucru trădează progresia bolii vaselor coronare şi vă "obligă" să vă prezentaţi la medic!
Există şi alte situaţii care sunt interpretate de către inimă ca eforturi. De exemplu: situaţiile
conflictuale, stresante (emoţii, coşmar, frică), expunerea la frig, mesele copioase.
Apariţia la efort este una dintre trăsăturile cele mai sugestive pentru angina pectorală.

Cât ţine durerea?

Un episod obişnuit de angină pectorală durează de la 2 la 10 minute. Durerile foarte scurte de
câteva secunde, lancinante,
ascuţite - nu sunt de obicei
angină pectorală ci dureri de
origine musculară, dureri cu
caracter "funcţional" - care apar
fără o boală organică.
În cazul unei dureri toracice
care durează peste 30 de minute,
uneori ore în şir, neîntrerupte de
perioade de acalmie, trebuie să
vă adresaţi de urgenţă unui
medic!

16
 Chiar dacă aceste dureri ţin frecvent de boli musculare sau anxietate, există posibilitatea ca ele
să apară în cadrul unor afecţiuni cardiovasculare care necesită îngrijire medicală de urgenţă:
infarct miocardic acut, disecţie de aortă, embolie pulmonară.

Ce faceţi să treacă durerea?

De obicei, durerea toracică din angina pectorală obişnuită dispare la încetarea efortului fizic.
Repausul - în picioare sau şezând - calmează durerea şi o face să dispară în 1 minut până la 5
minute.
Administrarea de nitroglicerină tablete sau spray sublingual calmează de asemenea durerea din
angina pectorală în 1 - 5 minute.
Răspunsul la nitroglicerină nu este specific anginei pectorale. Durerea din unele afecţiuni
esofagiene trece de asemenea la nitroglicerină sublingual.

Cu ce se asociază durerea?
Uneori, durerea din angina pectorală se asociază cu transpiraţii abundente, senzaţie de
lipsă de aer, palpitaţii. Durerea din infarctul miocardic acut se poate însoţi şi de greaţă, vărsături,
ameţeli, sincopă.
Caracterele durerii sunt judecate întotdeauna în context, de către medicul care vă examinează.
Cu cât sunt prezenţi mai mulţi factori de risc pentru boala cardiovasculară şi cu cât sunt întrunite
mai multe dintre caracteristicile tipice ale anginei pectorale, cu atât mai probabil este ca durerea
toracică pe care o simţiţi să fie una de natură ischemică.
Nu sunt de obicei dureri anginoase:
- durerile localizate într-o zonă superficială şi
care se accentuează sau reapar la palparea
toracelui;
- durerea pe o zonă mică - sub 3 cm;
- înţepăturile scurte de câteva secunde;
- durerile cu caracter de junghi care se
modifică cu respiraţia şi care se accentuează la
mobilizarea toracelui, a gâtului sau a braţelor.
În cazul în care sunteţi la prima durere
toracică din viaţă - consultaţi un medic pentru
stabilirea unui diagnostic.
Dacă această durere toracică este localizată
în spatele sternului, a apărut în repaus, are
caracterele anginei pectorale descrise mai sus,
durează de peste 20 de minute şi se însoţeşte
de transpiraţii abundente, lipsă de aer, greaţă -
trebuie să vă prezentaţi urgent la spital.
Acestea pot fi semnele unui infarct miocardic
acut! Infarctul miocardic acut poate fi prima
durere toracică din viaţă!
Dacă sunteţi deja diagnosticat cu angină

17
pectorală, trebuie să vă prezentaţi la medic de urgenţă în cazul în care aveţi unul din următoarele
semne:
- apariţia anginei la eforturi din ce în ce mai mici;
- apariţia anginei în repaus;
- durere anginoasă care vă trezeşte din somn;
-durere peste 30 de minute care nu dispare în repaus sau la nitroglicerină sublingual;
- durere care se răspândeşte pe o arie mai mare decât sunteţi obişnuit - spre spate, în zona
gâtului, a umerilor, a ambelor braţe;
- durere de intensitate mult mai mare decât de obicei însoţită de:
- transpiraţii abundente;
- lipsă de aer;
- greaţă sau vărsături;
- ameţeli, leşin, sincopă.

Infarct miocardic
Este cea mai gravă formă de angină pectorală. Diferă de durerea tipică de angină doar prin
intensitate - care este de obicei mult mai mare - şi prin durată - peste 30 de minute. Nu cedează la
nitroglicerină sublingual. Poate, de asemenea, să iradieze pe o zonă mai mare şi se însoţeşte
frecvent de transpiraţii abundente, greaţă, stare de oboseală marcată, lipsă de aer.
În infarctul miocardic acut cea mai mare parte din muşchiul afectat moare în primele 6
ore de la debut. Prezentaţi-vă cât mai rapid la spital deoarece beneficiile tratamentului de urgenţă
sunt cu atât mai
mari cu cât este
realizat mai
devreme!

Alte cauze frecvente de durere toracica

Durerea de cauză esofagiană - Esofagul, conductul muscular care face legătura între
cavitatea bucală şi stomac, se află foarte aproape de inimă şi de vasele mari. Deseori durerile
care apar în afecţiunile esofagului seamănă foarte mult cu durerile tipice de angină pectorală.
Durerea poate fi însă situată mai jos, sub stern, are des caracter de arsură, poate să apară după
18
masă, când pacientul se aşează în pat să-şi facă siesta, se poate însoţi de regurgitări cu caracter
acid şi se ameliorează după medicamente antiacide.
Durerea care apare în spasmul esofagian poate să cedeze la nitroglicerină sublingual la fel
ca durerea toracică din angina pectorală.
Dureri toracice pot să apară, de asemenea, şi în alte afecţiuni gastroenterologice cum sunt
pancreatita acută, ulcerul gastric sau duodenal.
Uneori, durerile care apar în afecţiunile esofagului şi stomacului mimează angina pectorală
şi este nevoie de unele investigaţii cum ar fi endoscopia digestivă pentru a putea pune un
diagnostic corect.
Disecţia de aortă - Aorta este cel mai mare vas din orga - nism şi transportă sânge de la inimă
în tot corpul. Disecţia aortei reprezintă fisura peretelui acestui vas şi este o mare urgenţă
cardiologică. În acest caz, durerea toracică se instalează brusc, este foarte intensă, persistentă,
iradiază des între omoplaţi şi în regiunea spatelui.
Pleurita/pleurezia - inflamaţia foiţei care înveleşte plămânii - produce deseori o durere cu
caracter de junghi toracic, mai ascuţită decât cea care apare în angina pectorală şi care se
modifică cu poziţia şi cu respiraţia. În cazul acestei afecţiuni există tendinţa de a respira
superficial pentru că orice inspir profund produce accentuarea durerii.
Pericardita - inflamaţia foiţei care înveleşte inima - durerea este resimţită mai mult spre
partea stângă a toracelui, "în zona inimii", poate să meargă către gât, umeri şi posterior, uneori
chiar în braţul stâng. Are durată mai mare, se modifică la schimbarea poziţiei şi se accentuează în
respiraţia profundă.
Durerea "funcţională" - fără cauză - este un tip special de durere toracică care apare de
obicei în situaţii de stress, oboseală, care nu are legătură cu efortul fizic. Nu exprimă suferinţa
unui organ ci o stare de anxietate. Localizarea frecventă este în regiunea precordială, la "vârful"
inimii. Durata este mai mare decât în angina pectorală - durează ore în şir, este o durere surdă,
presărată de episoade de junghiuri scurte, ascuţite, de câteva secunde. Se asociază frecvent cu
amorţeli ale mâinilor şi picioarelor, furnicături, ameţeli, atacuri de panică, uneori leşin. Acest tip
de durere toracică este mai frecvent întâlnit la femei, sub 40 de ani, cu semne de instabilitate
emoţională şi depresie.

Care sunt investigatiile in caz de durere toracica?

Deoarece cauzele durerii toracice sunt atât de multe şi foarte variate, investigaţiile pot fi
de asemenea numeroase. Ceea ce trebuie reţinut este faptul că, în cazul unei suspiciuni de angină
pectorală, electrocardiograma (ECG) este, de obicei, prima investigaţie. Aceasta reprezintă
înregistrarea semnalelor electrice provenite din interiorul inimii. În unele cazuri ea este normală
şi acest lucru nu înseamnă că durerea pe care o simţiţi nu este de la inimă. În multe cazuri, chiar
dacă în afara durerii nu există modificări pe ECG, o electrocardiogramă în timpul unei crize de
durere poate arăta modificări şi acest lucru este foarte important pentru diagnostic.
Cel mai frecvent, la pacienţii care prezintă angină pectorală la efort şi la care
electrocardiograma nu arată modificări importante, se recomandă de către medic efectuarea
unui test de efort. Pacientul este pus să meargă pe un covor rulant sau să pedaleze pe o bicicletă
medicinală. În tot acest timp este înregistrată electrocardiograma şi se măsoară pulsul şi
tensiunea arterială. Dacă apar modificări ale electrocardiogramei efectuate în timpul efortului,
testul se consideră pozitiv, acest lucru indicând prezenţa unei boli a arterelor coronare.

19
 În acest context, medicul curant ar putea decide că este nevoie de efectuarea unei
coronarografii, o investigaţie care oferă informaţ ii legate de starea circulaţiei coronariene şi care
este foarte importantă pentru stabilirea unui tratament adecvat al anginei pectorale.

Ce este coronarografia?
În cazul anginei pectorale, substratul anatomic al afecţiunii este reprezentat de îngustarea
în diferite grade a arterelor coronare - vasele de sânge care irigă muşchiul inimii. Arterele
coronare sunt primele ramuri care iau naştere din aortă - artera care transportă sânge de la inimă
în întreg organismul. Coronarografia este o metodă de diagnostic care foloseşte razele X în
scopul vizualizării arterelor coronare. Deoarece arterele nu se văd pe o radiografie simplă, pentru
efectuarea coronarografiei este necesară introdu ce - rea în arterele coronare a unei substanţe de
contrast care permite opacifierea acestora. Astfel, arterele coronare şi ramurile lor devin vizibile
pe filmul radiologic şi pot fi ulterior analizate în detaliu.
Coronarografia este necesară pentru a vedea exact locul şi severitatea îngustării arterelor
coronare, lucru extrem de important pentru stabilirea unui tratament adecvat. De exemplu, dacă
îngustarea este uşoară, tratamentul medical poate fi de ajuns şi nu sunt necesare alte intervenţii
cum ar fi angioplastia coronariană sau tratamentul chirurgical.

Cum se efectuează coronarografia?

Coronarografia se efectuează într-o sală prevăzută cu aparatură specială, în condiţii sterile.
Pentru introducerea substanţei de contrast la nivelul arterelor coronare sunt necesare
puncţionarea unei artere din periferie (de obicei una dintre arterele femurale, cele care irigă
membrele inferioare) şi introducerea unei sonde-cateter (un tub subţire şi flexibil din plastic) care
este avansat prin aortă, sub control radiologic, până la locul de unde pleacă arterele coronare.
Substanţa de contrast este apoi injectată în arterele coronare principale şi se înregistrează în
dinamică modul în care această substanţă de contrast umple arterele coronare şi ramurile lor.

Ce simte pacientul în cursul efectuării coronarografiei?

Coronarografia nu necesită anestezie generală, deci pacientul este treaz pe toată durata
examinării. Se efectuează doar anestezie locală la nivelul locului de puncţie a arterei. Pacientul
nu simte introducerea sau avansarea cateterului în aortă. Uneori poate simţi palpitaţii sau durere
asemănătoare cu crizele de angină pectorală, dar, în majoritatea cazurilor, aceste simptome nu
reprezintă un pericol şi dispar de la sine. În timpul injectării substanţei de contrast se poate simţi
o senzaţie de căldură care durează câteva secunde şi asupra căreia pacientul va fi avertizat de
către medicul care efectuează procedura. Pe tot parcursul procedurii, pulsul şi tensiunea arterială
sunt atent monitorizate. La sfârşitul coronarografiei, dacă puncţia s-a efectuat la nivelul arterei
femurale, este necesară aplicarea unui pansament compresiv care să prevină sângerarea.

Ce complicaţii pot să apară la coronarografie?

Cele mai frecvente complicaţii apar la locul puncţionării arterei şi constau, deseori, în mici
vânătăi sau hematoame dureroase care pot să necesite aplicarea de gheaţă şi care frecvent dispar
în câteva zile.
Deoarece pentru opacifierea arterelor coronare se foloseşte substanţă de contrast (care de cele
mai multe ori conţine iod) pot să apară reacţii alergice, de obicei uşoare. În unele cazuri, aceste
reacţii alergice pot fi însă severe, de aceea este important ca medicul curant să fie informat în
legătură cu existenţa în istoricul pacientului a unor alergii medicamentoase cunoscute.
20
 Complicaţiile grave care pot să apară în cursul coronarografiei sunt rare (în jur de 1%) şi de
multe ori apar la pacienţii care au deja o boală cardiovasculară severă. Ele sunt reprezentate în
principal de:
- disecţia unei artere coronare (ruptură în peretele arterei, care poate fi reparată pe loc sau poate
necesita intervenţie chirurgicală de urgenţă);
- infarctul miocardic acut;
- accidentul vascular cerebral;
- disecţia de aortă.
Medicul care vă îngrijeşte va cântări riscurile şi beneficiile coronarografiei şi vă va propune
această investigaţie doar dacă beneficiul ei depăşeşte riscurile unor complicaţii grave.
Tratamentul anginei pectorale.
In terapia acestui tip,plantele medicinale si produsele farmaceutice obtinute din ele joaca
un rol deosebit.
Dintre plantele medicinale utilizate in afectiunile cardiace se recomanda urmatoarele:

 Paducelul
Atat florile ,frunzele ce insotesc inflorescenta cat si
fructele mature contin crataeguslactone,substante de
natura purinica, care au proprietatea de a stimula
activitatea cardiaca, similare cafeinei, cuactiune asupra
vaselor sanguine, a miocardului si asupra centrilor
nervosi vascular. Flavonele din Paducel diminueaza
tensiunea arteriala, stimuleaza functia miocardului si
tonifica peretii capilalelor
 Degetelul rosu (Digitalis purpurean ), Lacramioare
(Convallaria majalis).

Rp/ Frunze de menta 20g

Frunze de roinita 20g
Talpa gastii 30g
Coada racului 10g
Flori de soc 10g
Radacina de valeriana 10g
Se pregateste o infuzie si se beau 2-3 cani pe zi.

Pe langa tratamentul
medicamentos si fititerapeutic se
vor lua o serie de masuri ca:
 renunţarea la fumat,
 tratamentul adecvat al
hipertensiunii arteriale,
 tratarea dislipidemiei,

21
  tratamentul diabetului zaharat,
 scăderea în greutate,
 exerciţiul fizic regulat,
 adoptarea unui stil de viaţă sănătos.

2. Ateroscleroza cardiovasculară
Cunoscuta drept „intarirea arterelor”, ateroscleroza este o boala in care arterele se intaresc si
obstrueaza, ca rezultatul unei depuneri de aterom in peretii vaselor. Ateroscleroza se poate
dezvolta in orice artera mare sau medie din orice zona a corpului. Termenul ateroscleroza
provine din grecescul athere care inseamna depozit.

Formarea placilor de aterom in arborele vascular coronarian este cauza principala de

mortalitate. Milioane de persoane prezinta aceasta boala, dar nu au cunostinta de ea, fiind inca in
stadiu incipient, asimptomatic.
Factorii care cresc riscul de a dezvolta ateroscleroza sunt: diabetul, fumatul, sedentarismul,
obezitatea, hiperlipidemia.
In stadiile initiale de ateroscleroza, endoteliul arterelor este traversat de celule inflamatorii si
LDL-colesterol care se acumuleaza in intima - al doilea strat al peretilor vasculari. Peste ani,
acumularea de elemente ateromatoase determina formarea unei placi calcare in peretele arterial.
Placa ateromatoasa devine din ce in ce mai mare pe masura ce procesul patologic continua.
La un moment dat placa se va fisura sau rupe si va elibera elementele aterosclerotice care vor
22
declansa agregarea plachetelor sanguine si formarea unui trombus. Trombusul va obstrua partial
sau complet artera implicata.
Placile de aterom determina trei entitati clinice:
• boala arteriala coronariana care determina angina, moartea cardiaca subita si infarctul
miocardic
• boala cerebrovasculara care cauzeaza infarctele cerebrale si atacurile cerebrale tranzitorii
• boala arteriala periferica care determina circulatie sanguina deficitara in picioare, cu
durere la mers si vindecare incetinita a ranilor. Boala severa poate conduce la necesitatea
amputarii unei portiuni din membrul afectat.
Ateroscleroza este cauza principala a jumatate din decesele lumii dezvoltate. Este mai
frecventa printre barbati decit femei. Prevalenta inalta a aterosclerozei le barbati este datorata
efectelor protective ale estrogenului la femei. Efectul sexului dispare dupa menopauza la femei.
Incidenta bolii de inima coronariene printre femei este aceeasi cu cea la barbati, dar manifestarile
clinice la femei sunt intirziate cu zece ani.
Majoritatea cazurilor de ateroscleroza vor deveni aparente clinic la virsta de 40-70 de ani.

Tratamentul pentru ateroscleroza presupune controlul factorilor de risc modificabili ai acestei

boli: hipertensiunea, dibetul, hiperlipidemia si dependenta de fumat.
Plante utilizate în tratamentul aterosclerozei
 Anghinarea - infuzie dintr-o lingura de frunze maruntite, la 500 ml de apa.
Se beau 250 ml dimineata, pe stomacul gol, iar 250 ml fractionat, cu 30 de
minute inaintea meselor principale. Dupa administrare, se recomanda
repaus la pat 20 de minute, culcat pe partea dreapta. Se fac cure progresive
de 20-30 de zile (pomindu-se cu cantitati mici), cu pauze de o luna.
 Capsunul - cura de capsuni proaspete, timp de 7-l4 zile, cate 1-l,5 kg pe
zi. Catina alba - decoct din 5 g de fructe, la 100 rnl de apa. Se beau 2
cani pe zi. Ceapa de munte - infuzie dintr-o lingurita de ta, la o cana cu
apa (250 ml). Se beau 1-2 cani pe zi.
 Coacazul negru - decoct din 5 g de fructe, la 100 ml de apa. Se beau 2
cani pe zi. Fragul - se consuma fructe proaspete, intre 500 g la 1 kg pe zi.
Leurda-infuzie dintr-o lingura de frunze, la o cana cu apa (250 ml). Se
beau 1-2 cani pe zi. Macesi// - decoct din 2-5 g de fructe, la 100 ml de apa.
Se beau 2 cani pe zi. Mesteacanul - infuzie din 2 linguri de frunze, la o
cana cu apa. Dupa racire, se adauga un rf de cutit de bicarbonat de sodiu.
Se bea in cantitati mici, in cursul unei zile. Nucul - ulei de nuca, se ia
zilnic cate o lingura.
 Paducelul - infuzie dintr-o lingura de flori, frunze si fructe, la o cana cu
apa. Se bea o cana pe zi.
 Papadia - infuzie din 1-2 lingurite din frunzele si partile aeriene ale tei, la
o cana cu apa (250 ml). Se beau 2-3 cani pe zi.
 Patlagina - infuzie din 1-2 linguri de frunze, la o cana cu apa. Se beau 2
cani pe zi. Patlagelele rosii - suc de rosii sau bulion, se bea zilnic 1 pahar.
Prazul - consumat proaspat sau preparat culinar.
 Sulfina - infuzie din 1-2 lingurite din flori, la 250 ml de apa. Se beau 1-2
cani de ceai pe zi.

23
 Traista ciobanului - infuzie din 2-3 lingurite din partea aeriana a tei, la o cana cu apa (250
ml). Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
 Usturoiul - se utilizeaza bulbili (catei) in stare proaspata.
Se administreaza 2-3 catei pe zi, seara.
 Vascul - macerat la rece din 3 lingurite de frunze, la 500 ml de apa, timp
de 8 ore. Se beau 2 ceaiuri pe zi.
1. Vasc - frunze (20 g), Mesteacan - frunze (40 g), Coada calului - ta verde
sterila (20 g). Infuzie dintr-o lingura de amestec, la o cana cu apa. Se bea cate
o cana dimineata si seara.
2. Vasc - frunze (30 g), Paducei - flori, frunze si fructe (20 g). Traista ciobanului -partile aeriene
ale tei (10 g), Anghinare - frunze (20 g), Mesteacan - frunze (20 g). Infuzie dintr-o lingurita de
amestec, la o cana cu apa (250 ml). Se beau 2 cani pe zi, dimineata si seara.
3. Vasc- frunze (20 g),Paducel~ fructe (20 g), Valeriana -radacina (30 g) Amica -flori (5 g),
Mu$etel - flori (5 g), Coada soricelului - flori (15 g), Roinita - frunze (10 g). Infuzie dintr-o
lingurita de amestec, la o cana cu apa (250 ml). Se beau 2 cani pe zi.
4. Coada soricelului - flori. Mesteacan - frunze. Coada calului - ta aeriana verde (sterila), Osul
iepurelui - radacina. Ienupar - fructe, loate in parti egale. Decoct dintr-o lingurita de amestec, la o
cana cu apa. La masa de pranz, se beau 1-2 cani cu ceai cald.

3. Infarctul miocardic
Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit frecvent si atac de cord,
este întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei portiuni a cordului, ce determină moartea
celulelor miocardice. Cel mai frecvent se produce prin obstrus si celule albe (în special
macrofage) la nivelul peretelui arterial. Ischemia (reducerea fluxului sangvin) si hipoxia
rezultate, netratate în timp util, duc la moartea (necroza) muschiului inimii (miocardului).
Care sunt simptomele?
Debutul simptomelor
infarctului miocardic este, de
obicei, gradual, pe parcursul a
câteva minute, rareori fiind
brusc. Durerea toracică
anterioară este cel mai
frecvent simptom al
infarctului miocardic acut si
este descrisă frecvent ca o
gheară, constrictie sau ca o
senzatie de presiune. Durerea
toracica datorată ischemiei
miocardului (aport insuficient
de sânge si, prin urmare, de
oxigen) se numeste angină
pectorală. Durerea iradiază cel
mai frecvent în bratul stâng,
dar poate iradia si în
24
mandibulă, bratul drept, interscapular si în epigastru, unde poate mima un pirozis. Semnul lui
Levine (pacientul localizează durerea strângându-ti pumnul deasupra strernului) a fost descris, în
mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea toracică de origine cardiacă, însă un studiu
observational prospectiv a arătat că are o slabă valoare predictivă.
Respiratia dificilă (dispnea) apare atunci când afectarea miocardului reduce debitul cardiac al
ventriculului stâng, producând insuficientă ventriculară stângă urmată de edem pulmonar. Alte
simptome pot fi diaforeza (transpiratie excesivă), astenie fizică (slăbiciune), ameteli, greată,
vomă, si palpitatii. Aceste simptome sunt cel mai probabil cauzate de descărcarea masivă în
sânge a catecolaminelor de către sistemul nervos simpatic ca răspuns la durere si tulburările
hemodinamice ce rezultă din disfunctia cardiacă. Pierderea stării de constientă (datorită perfuziei
cerebrale inadecvate si socului cardiogen) si moartea subită (frecvent datorită fibrilatiei
ventriculare) pot apărea în infarctul miocardic.

Care sunt cauzele?

Obstructia arterei coronare este aproape intotdeauna consecinta formarii unui cheag pe o
placa de aterom, constituita din depuneri de colesterol, pe peretele arterial intern. Aceasta
afectiune survine cel mai des la pacientii care prezinta factori de risc ca tabagismul,
hipertensiunea arteriala, nivelul de colesterol mai mare de 3,40 grame la litru, diabetul,
sedentarismul, surmenajul profesional.

Cum diagnosticam infarctul?

Diagnosticul poate fi pus inca de la primele ore prin doua examene complementare: pe de o
parte dozarea, in sange, a enzimelor cardiace, care pun in evidenta o crestere a creatinkinazei, pe
de alta parte de electrocardiograma, care arata semnele unei suferinte acute a miocardului
(undele Q de necroza) in cursul opririi fluxului sangvin intr-una din arterele coronare.
Tratamentul consta in spitalizarea de urgenta, pus sub supravegherea electrocardiografica
permanenta si supus unui tratament trombolitic (injectarea unei substante care sa vizeze
distrugerea cheagului, ca streptokinaza si urokinaza) - de asemenea, i se administreaza trinitrina,
care exercita un efect vasodilatator asupra arterelor coronare. Alte medicamente (betablocante,
aspirina, heparina) sunt asociate in continuare cu scopul de a micsora necesitatile in oxigen ale
muschiului cardiac si de a preveni o recidiva prin formarea unui nou cheag.
In paralel, o radiografie a arterelor coronare permite sa se decida asupra unei eventuale
dezobstructii a arterei astupate. Aceasta se realizeaza prin angioplastie transcutanata: o sonda cu
balonas este introdusa prin piele apoi este impinsa in circulatia arteriala pana la coronara, care
este dilatata prin umflarea balonasului. Coronarografia prezinta in plus avantajul de a permite un
bilant al leziunilor, daca ea a dezvaluit leziuni multiple (mai multe artere ingustate), poate fi
propus un pontaj aorto-coronarian.

Cum il prevenim?
Prevenirea infarctului de miocard consta, in principal, in suprimarea factorilor de risc:
incetarea fumatului, tratarea hipertensiunii arteriale, a
diabetului sau a hipercolesterolemiei. Prevenirea
infarctului miocardic mai presupune si tratarea imediata a
oricarui angor.
25
Ce remedii naturiste folosim?
Se consuma usturoiul sub toate formele; usturoiul contine substanta numita acilina, care
franeaza formarea de depozite (ateroame) pe peretii vaselor, normalizeaza circulatia sangelui si
amelioreaza irigatia sanguina a vaselor inimii; totodata, usturoiul scade nivelul de cholesterol

- daca este cazul, reduceti excesul in greutate

- adoptati masuri de scadere a tensiunii si a colesterolului, consumand vitamina C, morcov,
alimente care contin lecitina si potasiu

- renuntati la consumul de nicotina si alcool, consumati vin rosu in cantitate rezonabila, deoarece
contine tannin, beti cafea fara cofeina
- reduceti stresul, nu faceti eforturi multe, faceti exercitii de relaxare si exercitii de respiratie
- frectii cu peria uscata, dusuri cu jet, comprese reci in regiunea
inimii
- frecati regiunea inimii cu alifie de paducel

- consumati ceaiuri de plante: camfor natural, vasc si paducel - au

efect vasodilatator, scaderea tensiunii arteriale si linistirea ritmului
cardiac
- pentru prevenire, se consuma: ulei de germen de grau si seminte
de in.

4. Hipertensiune Arteriala
Ce este hipertensiunea arteriala?
In populatia generala valorile TA prezinta o distributie normala usor deplasata spre dreapta si s-
a demonstrat o relatie directa , continua , intre aceste valori si riscul de evenimente
cardiovasculare , boala renala si deces chiar in registrul de valori ale TA considerate ,,normale,, (
120/80 mmHg ) .

26
 In peste 90% din cazurile de HTA nu
exista o cauza unica , identificabila ,
pentru cresterea valorilor TA .
Mecanismele incriminante in aparitia
acestei forme de HTA cunoscuta sub
numele de HTA esentiala sunt
numeroase : predispozitia genetica ,
retentia renala de apa si sare ,
remodelarea vasculara , disfunctia
endoteliala , hiperactivitatea
sistemului nervos simpatic .
Diagnosticare
Diagnosticul HTA include pe langa
obiectivitatea valorilor TA crescute ,
identificarea unor posibile cauze de
HTA secundara in contex clinic
sugestiv si nu in ultimul rand evaluarea riscului cardiovascular global prin identificarea prezentei
altor factori de risc si/sau a afectarii de organ tinta .
Demersul diagnostic presupune :
 determinari repetate ale valorilor TA ,
 anamneza,
 examenul fizic,
 investigatii de laborator .

Cum se masoara tensiunea

arteriala?
Data fiind variabilitatea spontana ,
circardiana si sezoniera a valorilor TA ,
diagnosticul de HTA impune masuratori
repetate ( cel putin 2 masuratori/vizita ) pe
perioade mai lungi de timp ( cel putin 2-3
vizite la interval de 2-3 saptamani ) .
Diagnosticul se poate baza pe un singur set de
masuratori in cazul in care valorile TA sunt
sever crescute .
Masurarea valorilor TA se poate face :
 de catre personalul medical in
cabinetul medical,
 de catre pacient la domiciliu ,
 automat pe o perioada de 24 de ore .
Desi valorile TA masurate in cabinetul
medical sunt considerate de referinta , studii clinice recente au demonstra ca valorile TA obtinute
prin monitorizarea ambulatorie automata pe o perioada de 24 de ore se coreleaza mai strans cu
afectarea de organ tinta si riscul de evenimente adverse cardio-vasculare decat valorile ,,de
cabinet,,
27
 Valorile medii ale TA (diurne , nocturne sau zilnice) otinute prin monitorizarea ambulatorie/24
de ore sunt in general mai mici decat cele ,,de cabinet,, astfel incat interpretarea lor se va face
conform recomandarilor Societatii Europene de Cardiologie.

TA sistolica Ta diastolica
(mmHg) (mmHg)
Valori masurate in cabinetul medical 140 90
Valori masurate prin monitorizare ambulatorie
 valori medii/24 de ore 125-130 80
 valori medii diurne 130-135 85
 valori medii nocturne 120 70
Valori masurate de pacient acasa 130-135 85
O scadere de 10-20% a valorilor TA in timpul somnului fata de valorile masurate pe parcursul
perioadei active e considerata normala . Exista studii care arata ca pacientii la care aceasta
scadere nu se observa , prezinta risc crescut de evenimente cardiovasculare.
Principalele masuri nefarmacologice de tratament al HTA , cu efect dovedit de reducere a

Valorilor TA si a riscului cardiovascular global al pacientului hipertensiv sunt reprezentate de :

 oprirea fumatului,
 moderarea consumului de alcool,
 scaderea ponderala , in cazul pacientilor supraponderali ,
 reducerea cosumului de sare,
 activitatea fizica ,
 cresterea consumului de fructe si legume si reducerea consumului de grasimi saturate .
Fumatul determina cresteri de scurta durata ale valorilor TA si frecventei cardiace , probabil
prin stimularea SNC si periferic cu eliberare de catecolamine .
Consumul de alcool prezinta o corelatie liniara cu valorile TA si prevalenta HTA in populatia
generala . Mai mult decat atat , consumul excesiv de alool se asociaza cu o reducere a eficientei
medicatiei hipertensive si cu cresterea riscului de accident vascular cerebral.
O serie de studii au aratat ca reducerea consumului de sare la 4,7-5,8 g de clorura de sodiu pe
zi fata de consumul initial de 10 g/zi in cazul pacientilor hipertensivi, determina o reducere
28
medie a valorilor TA cu 4-6 mmHg , cu o mare variabilitate individuala. Efectul reducerii
consumului de sare asupra valorilor TA este mai evident la populatia afro-americana , la
hipertensivii de varsta medie si la varstnici , precum si la hipertensivii diabetici sau cu boala
renala cronica .
Reducerea valorilor TA asociata cu scaderea in greutate , reducerea depozitelor adipoase , a
circumferitei taliei , a rezistentei la insulina si cresterea de HDL colesterol se observa chiar
pentru nivelele moderate de exercitiu fizic . De aceea se recomanda activitate fizica de intensitate
moderata , cu durata de minim 30-45 de minute zilnic , de tip alergare , mers alert , inot ,
suplimentata cu exercitii de rezistenta
.
Fitoterapia in tratarea hipertensiunii.
Există plante cu principii active cunoscute ca având efect sedativ şi de
reducere a stresului. Dintre ele, enumerăm:
- Talpa-gâştei (Leonurus cardiaca – partea aeriană); este o plantă cu
un bun efect calmant şi se recomandă mai
ales în cazul HTA care survine pe un fond de iritabilitate, mânie,
încordare. De asemenea, este utilă, alături de păducel, în HTA instalată
la menopauză.
- Păducelul (Crataegus monogyna, C. oxyacantha – de la care se
folosesc frunzele, florile şi fructele). A fost studiat ştiinţific de către
farmacişti şi s-a demonstrat că are un efect de scădere a TA, de dilatare
a vaselor coronare şi tonic al inimii şi vaselor de sânge; nu este toxic şi
nu dă efecte secundare. El este nelipsit din tratamentele naturiste pentru bolile inimii şi ale
vaselor de sânge (este acceptat astăzi şi de către unii medici cardiologi).
- Tei (Tilia platyphyllos, Tilia argentea, Tilia cordata – flori) –
este indicat pentru efectul său liniştitor la pacienţii care au HTA
însoţită de stări de nelinişte, îngrijorare sau chiar insomnie.

- Valeriana (Valeriana officinalis – rădăcină)

este un binecunoscut sedativ şi se recomandă
la persoanele care fac HTA pe fondul stărilor
de nelinişte şi de nervozitate şi care au adesea palpitaţii, crize de
sufocare sau dureri abdominale.

-Levănţica (Lavadula angustifolia – de la

care se foloseşte în special uleiul volatil – în aromaterapie sau intern –
2-3 picături de 3 ori pe zi, cu apă).
- Roiniţa (Melissa officinalis –
frunzele) – este şi ea un bun calmant,
antidepresiv şi ajută la eliminarea stărilor de
mânie, iritabilitate şi frustrare care adesea întreţin sau pot declanşa
pusee de HTA. Este indicată mai ales la persoanele agitate, care nu se
pot odihni şi care sunt sensibile la influenţele
exterioare.

29
 - Sunătoarea (Hypericum perforatum – partea aeriană) elimină tensiunea psihică şi se
recomandă în HTA asociată cu dureri de cap, stări de agitaţie sau
insomnie.

Unele plante acţionează prin efectul diuretic:

- Mesteacăn (Betula pendula, Betula verrucosa – de la care se folosesc
frunzele – are şi un bun efect de scădere a acidului uric din sânge)

- Coada-calului (Equisetum arvense – partea aeriană)

Modul de administrare al plantelor medicinale

Cel mai bine este ca, pentru un tratament optim, să
asociem 4-7 plante medicinale cu efect antihipertensiv
(combinarea plantelor le sporeşte efectul) şi să administrăm acest
amestec un timp mai lung –3-4 luni, deoarece plantele medicinale au un efect blând, care se
instalează în timp. Cel mai bine este să luaţi plantele sub formă de pulbere, macerat la rece sau
tinctură, deci utilizarea plantelor fără fierbere, deoarece fierberea distruge multe din
componentele active ale plantelor.
Pulberea din planta uscată se obţine prin mărunţirea sau măcinarea plantei sau a amestecului
de plante într-un mojar sau cu râşniţa electrică. De obicei se administrează câte 1 linguriţă de 4
ori pe zi, (doză valabilă pentru plantele lipsite de toxicitate). Se ţine pulberea (umezită cu apă)
sub limbă 15 minute, apoi se înghite cu apă sau cu puţină miere.
Macerat la rece: se prepară de obicei, pentru uz intern, dintr-o linguriţă de plantă mărunţită
sau amestec de plante la o cană cu apă plată rece (la temperatura camerei). Se lasă la macerat 6-8
ore (timp în care se agită periodic), apoi se strecoară şi se bea. Doza de macerat este de 4-5
căni/zi. Se poate prepara de la început cantitatea de macerat pentru 24 ore (se pun 4-5 linguriţe
amestec la 1 litru de apă rece).
Infuzia – cel mai puţin eficientă: se încălzeşte apa până
fierbe, apoi se pune 1 linguriţă de plantă mărunţită la o cană
cu apă clocotită. Se opreşte focul, se acoperă vasul cu o
farfurioară şi se mai lasă 5-10 minute; apoi se strecoară şi se
bea. Doza este de 3-4 căni/zi.

Plante folosite pentru

tensiunea arterială
1. Rozmarin
Extractul din mlădiţe de rozmarin, consumat de trei ori pe zi, timp de
cel puţin o lună, normalizează valorile tensiunii arteriale, mai ales
când este vorba despre hipotensiune cu tendinţă spre leşin. Se evită
consumul seara, fiindcă pot determina insomnii.
2. Ciubotica-cucului
Planta este benefică atât în tratarea hipotensiunii, cât şi în tratarea hipertensiunii arteriale. Ceaiul
din flori de ciuboţica-cucului se prepară dintr-o linguriţă de flori mărunţite şi opărite la 250 ml de

30
 apă clocotită. Se beau câte 2-3
căni pe zi.

3. Cătina
Aproape toate componentele
cătinei pot fi folosite în scop terapeutic. Frunzele, fructele, chiar şi scoarţa sunt bogate în
vitamine şi în minerale care tonifică organismul. Dar cel mai
eficient preparat obţinut din cătină este uleiul, fiind recomandat în
mod special celor care suferă de
hipertensiune arterial. Uleiul de cătină se
obţine prin presarea la rece a fructelor,
iar sucul obţinut se depozitează într-un
loc răcoros, pentru o perioadă de câteva
zile. Se poate folosi zilnic, înainte de
masă sau cu puţin timp înainte de a lua tratamentul alopat.

4. Frunze de măslin
O infuzie de plante medicinale destinată normalizării tensiunii se
poate obţine din 25 g de frunze de măslin, 50 g de frunze de păducel
şi 25 g de mătase de porumb. Se pun două linguriţe de amestec la o
ceaşcă de apă şi se pot bea mai multe ceşti pe zi.

5. Usturoi
Tinctura de usturoi scade tensiunea şi nivelul colesterolului.
Remediul se obţine din 40 de căţei de usturoi tăiaţi în bucăţele,
care se introduc într-o sticlă. Se acoperă cu alcool pur şi se lasă la
macerat timp de 15 zile. Ulterior, se filtrează lichidul. Doza
recomandată pentru normalizarea tensiunii este de 15-20 de picături pe zi, diluate în jumătate de
pahar de apă. Se bea înainte de mese.

6. Ardeiul iute
Ardeiul iute este un vasodilatator puternic care ajuta la extinderea vaselor de sange si
imbunatateste circulatia sanguina. Acesta scade in mod natural nivelurile tensiunii arteriale
crescute prin acclerarea vitezei circulatiei sangelui. Amestecati una sau doua lingurite de ardei
iute cu putina apa calda sau ceai cu miere si aloe vera pentru a reduce hipertensiunea arteriala.
Daca gustul bauturii este prea picant, puteti lua capsule de ardei iute.

7. Sfecla rosie
Un pahar de suc de sfecla rosie pe zi impiedica cresterea tensiunii arteriale.

8. Leurdă

31
 Frunzele sau bulbii tăiaţi marunt se introduc într-o sticlă până la gât fără a se îndesa, se toarnă
rachiu de secară sau orice alt rachiu de 38-40 % făcut în casă şi se lasă 14 zile la soare sau în
apropierea sobei. Se iau de 4 ori pe zi câte 10-15 picături în puţină apă.

5. Boala reumastismala
Ce este reumatismsul?
Denumirea generică de reumatism este atribuită diferitelor dureri sau probleme ale
încheieturilor, oaselor sau mușchilor. Reumatismul nu este o boală în sine ci este termenul uzual
folosit pentru mai mult de 200 de afecțiuni musculo-scheletale. De aceste diverse afecțiuni suferă
în jur de 50% din populație la nivel global. Dacă vorbim despre România procentul urcă la 60%
din populație.

Simptome reumatism
Primele simptome pot fi diverse: dureri
articulare, la schimbarea vremii sau dureri
ocazionale, după un efort, sensibilitate la frig
și accentuarea durerilor în anotimpul rece.
Durerile sunt la început de intensitate ușoară
spre moderată. Deasemenea o cauză
declanșatoare poate fi o infecție streptococică
netratată sau tratată ineficient. Durerile pot fi
ignorate la început dar devin insuportabile și
pot duce la restrângerea activității zilnice
uzuale.

Diagnosticarea reumatismului.
Fiind vorba de multiple afecțiuni, diagnosticul diferențiat exact îl poate pune doar medicul
specialist după un consult aprofundat și după efectuarea mai multor analize sanguine. Este foarte
important să apelați la medicul specialist de la primele simptome ale oricăror boli. Diagnosticate
din timp, bolile reumatismale pot fi ameliorate parțial sau total.

32
 Există numeroase forme clinice de reumatism, în functie de localizarea leziunilor, de vârsta
pacientului ori de starea evolutivă a bolii. După clasificare, bolile reumatismale se împart în două
grupe:

Prima, cea a reumatismelor inflamatorii, cuprinde : reumatismul inflamator acut, reumatismul

secundar infecţios, poliartrita cronică evolutivă, spondilita anchilozantă, artrozele, spondilozele,
mialgiile, tendinitele şi nevralgiile reumatice.
În cea de-a doua grupă se încadrează suferinţele osteo-musculo-articulare de tip reumatic,
apărute în cazul altor boli: alergoze, endocrinopatii, boli neurologice, neoplazii, colagenoze.
- Reumatismul articular acut, numit boala Sokolski-Bouillaud, este o afectiune cu un caracter
infectios, cauzata de infectia cu streptococi si stafilococi, care ating atat articulatiile, cat si inima.
Boala apare cel mai frecvent intre 7-15 ani (in proportie de 75%), scade la 15% intre 15-25 ani si
este mult mai rara dupa varsta de 30 de ani. Sexul feminin este cel mai puternic afectat, mai ales
in perioada pubertatii si a graviditatii. Durerile sunt acute chiar de la inceput, dar pot fi
intrerupte, prin intervale trecatoare, care dau senzatia de vindecare aparenta. In schimb, poate sa
evolueze spre invaliditate (imposibilitate de miscare), iar prin atacul asupra sistemului
cardiovascular se poate instala endocardita miocardica, stenoza mitrala si chiar decesul.
Statisticile arata ca peste 40% din totalul bolilor cronice de inima sunt de origine reumatica.
Factorii favorizanti ai reumatismului articular, pe langa infectia streptococica, sunt conditiile
de viata (locuinta umeda si rece, munca grea cu eforturi fizice excesive, traumatisme si poluarea
atmosferei, mai ales in localitatile situate in zonele puternic industrializate).
Afectiunile articulare pot fi localizate in toate partile corpului, cu deplasari de la o articulatie
la alta, dupa un interval de 4-5 zile, incepand cu inflamatii si dureri la solduri, genunchi, oase
tibiotarsiene si trecand spre umeri si coloana vertebrala.
- Reumatismul secundar infectios consta din forme reumatismale articulare provocate de diferite
infectii localizate in focare (dentare, amigdaliene, sinuzale) sau de anumite boli infectioase
(scarlatina, venerice, dizenterie, tifos, tuberculoza, gripa, hepatita epidemica, sifilis).
- Poliartrita reumatoida este o inflamatie poliarticulara cronica, cu puseuri acute, localizate, de
predilectie, la articulatiile mici ale extremitatilor (degetele de la maini si picioare). Boala
afecteaza in special sexul feminin, cu viata si activitate in conditii de frig si de umezeala (cu
atentionare la gospodinele care folosesc frecvent apa rece la spalat rufe sau vesela).
33
- Spondilita anchilozanta este o leziune inflamatoare, de natura reumatismala sau infectioasa,
care afecteaza articulatiile coloanei vertebrale, cu evolutie progresiva de cronicizare catre
anchiloza, printr-un proces de osificare, facand imposibila miscarea coloanei, a umerilor si a
soldurilor. Boala este mai frecventa de 5-7 ori la barbati decat la femei si poate sa inceapa chiar
de la varsta de 20 de ani, prin crize intermitente de lumbago (dureri de sale), cu iradieri spre fese,
spre coapse si in lungul nervului sciatic. Durerile se simt mai intens la excesele de tuse
convulsiva si stranut, mai ales noaptea si spre dimineata.

FITOTERAPIA
In urma cu 50-100 de ani se foloseau, in bolile reumatice, numai doua medicamente: aspirina
(extrasa din scoarta de salcie) si colchicina (extrasa din brandusa de toamna). In prezent,
fitoterapia recomanda o gama larga de tratamente din plante, cu efecte in sepcial
antiinflamatoare.
 Mesteacanul: se folosesc atat frunzele si mitisorii, cat si
scoarta si seva, toate avand efecte diuretice (cresc de 3 sau 4
ori cantitatea de urina eliminata) si de eliminarea a acidului
uric, scazand uricemia. De asemenea, contribuie si la scaderea
colesterolului sanguin. Se prepara infuzie din 30-40 g frunze la
litru de apa fiarta, la care se adauga 1 g bicarbonat de sodiu,
cand apa a ajuns la 40 grade C; se beau 2-3 cani pe zi. Din
mitisori se obtine decoct, dintr-o cantitate de 150 g la un litru apa, care se fierbe pana se
reduce apa la 2/3 si se bea pe parcursul unei zile. Seva de mesteacan se poate consuma ca
atare, 100 g pe zi.

 Canepa: se administreaza ca
infuzie, preparata din 20 g frunze
sau seminte, la un litru apa; se beau
2 cani pe zi. Actioneaza in calmarea
durerilor din reumatismul cronic.
34
  Levantica: are actiune diuretica, sudorifica si de calmare a durerilor de reumatism; se
foloseste ca infuzie obtinuta din 15-30 g flori la un litru apa; aceasta cantitate se consuma
in cursul unei zile. Se recomanda indeosebi bolnavilor reumatici care prezinta vertije,
dureri de cap , migrene.

 Scoarta de salcie alba este de bază: Unele ceaiuri se pot obţine acasă, chiar de către
bolnav, iar alte preparate se găsesc în magazinele cu specific
naturist sau în farmacii (unguente, loţiuni, frecţii). Fitoterapia
în reumatism se recomandă atât pe cale internă (orală), cât şi
externă (prin aplicarea de unguente, frecţii, sub formă de băi cu
plante medicinale, practică denumită fitobalneologie).
Din scoarţa salciei albe se poate prepara fie pulbere (prin
măcinare), din care bolnavul ia de 3 ori pe zi câte o linguriţă, fie un
decoct (prin fierbere, din două linguri de coajă marunţită fin la o cană cu apă), din care se beau
4-5 linguri pe zi.
Se mai poate face şi un ceai compus, din coajă de salcie, rădăcină de brusture, rizomi de pir şi
fructe de ienupar. Pentru cei ce nu au la îndemina aceste plante, le stă la dispozitie ceaiul
antireumatic de la Plafar, care are o compoziţie asemănătoare formulei de mai sus.
Excelente rezultate în tratamentul spondilitei anchilozante dă cura cu băi de salcie. Terapia
constă în efectuarea a 21 de băi consecutiv, de 3-4 ori pe an, cu decoct din coajă. Acesta se
prepară din 150 g scoarţă marunţită la un litru de apă, care se fierbe
circa o jumătate de oră. După filtrare, ceaiul se adaugă la apa din cadă,
a cărei temperatura nu trebuie să o depaşească pe cea a corpului.
Durata unei bai este de 20 de minute.
 Salvia de gradina: sub forma de infuzie are utilizare interna
(preparata din 10 g frunze la 1/2 litru de apa, care se consuma
in cursul unei zile) iar extern se foloseste sub forma de bai (se
pune un pumn de frunze in apa fierbinte).

 Caprifoiul: contine salicilat de metil si aldehida salicilica,

substante "surori" cu aspirina. Se foloseste infuzia din 50 g
flori, proaspete sau uscate la un litru apa, din care se beau 3-4
cani pe zi. Se indica si utilizarea unei alcoolaturi, preparate
prin macerarea a 50 g flori proaspete, in 50 ml alcool de 400,
timp de 12 ore. Se indica 1-2 lingurite pe zi.

 Cura de varza: este indicata pentru ameliorarea durerilor

reumatismale. Timp de 10-20 de zile se consuma 300 g varza
pe zi, din care 150 g cruda si restul fiarta.

Punctul forte al fitoterapiei: preparatele pentru uz extern

Decoct, preparat din 100 g coajă de salcie la 2 l apă, care, după o fierbere de 40 de minute şi
filtrare, se toarnă în apa de baie, peste care se adaugă (nu obligatoriu) şi 1 kg sare grunjoasă.
Decoct, obţinut din 150 g muguri de pin şi 50 g cimbrişor sau cimbru de grădina la 4 l apă; se
procedează la fel ca mai sus.

35
Făină de muştar negru (250 g, umectată cu apă călduţă) pusă într-un tifon dublu care se aplică
sub formă de compresă pe articulaţiile dureroase.
Unguent din spinz (plantă recunoscută ca toxică, atunci când este utilizată pe cale orală sau în
doze inadecvate); se găseste comercializat sub denumirea de Boicil forte (nume dat chiar de
creatorul acestui medicament) şi se aplică prin frecţie uşoară, pe zonele articulare sau musculare
dureroase.
Dintr-un amestec de coajă de salcie, de castan sălbatic, de creţuşcă şi de mentă, Societatea Plafar
a preparat un ceai care se comercializeaza sub denumirea de Ceai balneologic antireumatic
(indicaţiile de utilizare sunt menţionate în amănunt pe ambalaj).

Apiterapia recomanda:
Cataplasma din 2 linguri polen uscat si maruntit, amestecat cu 100 ml ulei vegetal; se fierbe 5-10
minute la foc redus pana se obtine o pasta care se intinde pe zona dureroasa si se lasa peste
noapte.
Regimul alimentar
La persoanele care sufera de reumatism, alimentatia trebuie sa fie completa pentru a satisface
necesarul de proteine, vitamine (A, C, K) si saruri minerale. Se incepe cu o cura depurativa de 5-
7 zile pe luna cu zarzavaturi crude din care sa nu lipseasca varza, morcov, telina, sfecla rosie,
marar, patrunjel, praz, ceapa, urzici, la care se adauga supe de legume sau de fasole boabe, lapte
acru, lapte proaspat (1/2 litru), zer, iaurt, branza, margarina, untura de peste, orez (fiert in lapte),
seminte crude de dovleac sau floarea
soarelui, nuci, arahide, cartofi (fierti in
lapte si amestecati cu ulei de masline si
un galbenus de ou). Se mai poate
consuma terci de grau incoltit cu miere
de albine si cafea de cicoare.
Dimineata, inainte de micul dejun, se
beau 250 ml suc de telina, timp de 21 de
zile consecutiv iar seara sunt indicate
sucuri de morcov (200 ml), radacini de
pastarnac sau patrunjel (100 ml), sfecla
rosie (100 ml) si varza (100 ml).
Se va consuma carne de pasare si de
vitel, peste, cereale (fulgi), supe, cartofi
tineri, sucuri naturale de fructe.
Se interzice consumul de mancaruri
grase, carne de porc si de vanat, grasimi
animale, mezeluri, afumaturi, conserve,
muraturi in saramura sau otet, hrean,
ardei iute, tutun, bauturi alcoolice si sare
(pentru a evita inflamatiile articulare). Se
controleaza consumul alimentelor acre care maresc decalcifierea si reduc rezistenta oaselor la
presiune, frecare si frangere.

Deoarece exista o relatie directa intre reumatism si afectiunile cardiace, sunt indicate, in
primul rand, statiunile situate intr-un climat moderat, cu ape termale obisnuite, sarat-
36
carbogazoase si radioactive (Baile 1 Mai, Felix, Calacea, Moneasa, Vata, Covasna si Malnas).
Pentru temperatura apelor ridicate intre 35º si 54ºC, sunt mult cautate izvoarele termale de la
Baile Herculane si Felix.
C. AP ARATUL GASTRO-INTESTINAL

Fitotrapia segmentului gastrointestinal foloseste plante si produse farmaceutice cu actiune

asupra glandelor din intestine, asaupra mucoaselor, florei microbiene, a sintezei enzimatice si
resorbtiei substantelor nutritive.

Sunt utilizate un mumar mare de specii medicinal cu diferite principia active in functie de
numeroasele afectiuni in care fitoterapia este indicata.
37
 1. Anorexia
Pentru stimularea secretiei gastrice se folosesc plante cu proprietati tonic-amare si plante
aromatice, toate administrandu-se cu cca.1/2 ora inaintea meselor principale.Formele de
administrare sunt variate;deoarece la infuzie sau decoct ,gustul amar este greu de suportat de
unele persoane , se pot folosi tincturile sau pulberile.Pentru copii,se potbutiliza cu success
siropurile amare, iar pentru adulti foarte eficienta este folosirea si sub forma de vinuri medicinal
cand acestea nu sunt contraindicate.

Dintre plantele cu principii amare se recomanda:

Radacina de ghintura:
Este recomandata in special pentru copiii slabiti, fara pofta
de mancare.
 Infuzie sau decoct, cu jumatate de lingurita la o
cana; se bea cate un sfert de cana inaintea meselor.
 Tinctura din 20 g macerate timp de 7-8 zile in 100
ml alcool; inainte de mese se iau 5-10 picaturi
pentru copiisi 10-15 picaturi pentru adulti.
 Vin tonic, 3 linguri de planta se lasa la macerat in 60 ml alcool in vas inchis timp de
24 ore, apoi se adauga 1 l de vin si se lasa 10 zile, agitandu-se intre timp. Se filtreaza
si se adauga 100 g zahar. Se ia cate o lingura cu jumatate de ora inainte de mese, fiind
containdicat copiilor.
 Sirop, peste o lingura de planta se adauga 150 ml de apa in clocot si se lasa la macerat,
6 ore, dupa care se strecoara, se adauga 1/4 kg zahar si se fierbe pana capata
consistent siropoasa. Se iau 3-4 lingurite pe zi, inainte de mese.

Tintaura:
 Infuzie, o lingurita la cana din care se bea cate un
sfert cu cate o jumatate de ora inainte de mese.
 Tinctura, din 20 g de planta macerate in 100 ml
alcool timp de 7-8 zile; se beau cate 3-4 picaturi in
apa sau vin, inainte de mesele principale.
 Vin, din 60 g planta macerate 8 zile intr-un litru de
vin negru; se bea cate un paharel inaintea meselor
principale.
 Sirop, dintr-o infuzie cu doua linguri de planta la 300 ml apa,la care se adauga, dupa
filtrare, 1/2 kg zahar. Se fierbe pana capata consistenta siropoasa. Copiilor li se
administreaza cate un paharel inaintea meselor principale.

Lichen de piatra:
Specie cu gust intens amar, cu actiune de
stimulare a secretiilor biliare dar si cele pancreatice.

38
  Decoct, o lingurita de planta la o cana de apa; pentru neutralizarea aciditatiise adauga un
varf de cutit de bicarbonat de sodiu. Se bea cate un sfert de cana inainte de mese.
 Tinctura, din 20 g lichen macerat timp de 8 zile in 100 ml alcool, din care se iau cate 15-
20 picaturi inainte dec mese.

Anghinare:
Se recomanda tot in stimularea apetitului, in special celor
care sufera de insuficienta biliara, de colecistite subacute sau
cornice si de hipercolesterolemie.
 Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta
la o cana de apa. Se bea cate o jumatate de
cana inaintea meselor principale.

Tot in lista plantelor medicinal recomandate ca stimulante

gastrice, datorita substantelor amare pe care le contin, sunt incluse urmatoarele: Ungurasul,
Papadia, Coada soricelului, Albastrele.
O alta serie de plante care stimuleaza secretiile gastro-intestinale le cuprinde pe cele ale caror
fructe contin uleiuri esentiale: Anasonul, Feniculul, Coriandrul. Toate acestea se folosesc sub
forma de infuzie, preparata din 1/2 lingurita la o cana cu apa.Infuzia se bea calduta, cate o cana
inainte de masa.

2. Varsaturile.
Atat senzatia de greata cat si varsaturile nu le putem considera boli, ci simptome ale unor
afectiuni (infectii sau intoxicatii alimentare, afectiuni gastrice, hepatice, renale etc.). Varsaturile
pot fi datorate unui act reflex care insoteste anumite faze ale graviditatii sau ca reactii brutale la
emotii puternice;ele mai apar si in raul de altitudine raul de mare sau de miscare (tren, avion,
automobil).
Remediile naturiste sunt utile pentru reducerea starii de greata, fie folosite solitary daca greata
apare ca o situatie ocazionala, fie adjuvante in tratamentele bolilor care au ca efect secundar
starea de voma.
Tratamentul fitoterapeutic recomanda plante cu proprietati
calmante sau/si antiemetice din care se prepara diverse
decocturisi infuzii.
Dintre acestea sunt recomandate:

Menta :
Datorita continutului bogat in mentol, frunzele acestei plante
au efecte favorabile in calmarea varsaturilor atat in cazul
adultilor,cat si al copiilor.
 Infuzia,se prepara dintr-o lingura de planta uscata
la o cana cu apa.Se bea rece, 1-2 cani zilnic.

Roinita :
Infuzia, preparata din 1-2- lingurite cu Frunze la o cana cu apa,
se recomanda 1-2- cani zilnic, in varsaturi de diverse cause si cu
deosebire in cele de sarcina, frecvente la femeile gravid.
39
 Valeriana :
Tinctura, se prepara din 20 gr de radacina macerate opt zile in
100 ml de alcol de 70 grade.datorita actiunii sedative asupra
sistemului nervos vegetative,este indicate in varsaturile provocate
de emotiile puternice sau de frica.
Pulberea de radacina de valeriana, din care se poate lua cate un
sfert de lingurita cu putina apa de 3-4 ori pe zi.

Pelinul :
Aceasta planta se utilizeaza cu bune rezultate in combaterea
varsaturilor,dar nu timp indelungat ,deoarece adiministrarea
repetata o perioada mare ,poate duce la aparitia unor tulburari
nervoase si digestive.
 Infuzia se prepara dintr-o lingurita cu planta la o cana de
apa.Se bea in 3-4 reprize.
 Tinctura se prepara din 20 gr plana macerata timp de 8 zile in 100 ml de alcool de 70
grade.Se vor bea 15-20 de picaturi de 3 ori pe zi.

3. Dureri de burta.
Sindromul dureros abdominal,cu colici intermitente poate fi cauzat de contractii gastrice sau
intestinale spasmodic ale unui organ abdominal.
Dintre plantele medicinale care se folosesc in aceste afectiuni
pot fi urmatoareleȘ
Obligeana :
 Decoct sau macerat la rece,se prepara dintr-o lingurita de
rizom la o cana cu apa.Toata cantitatea se bea in cursul
unei zile,in mai multe reprise.
Tinctura se prepara din 20 de rizomi macerate in 100 ml
de apa timp de 8 zile.se iau cate 20 de picaturi de 2-3 ori
pe zi in putin ceai.

 Sunatoarea :
Sunatoarea este un remediu excelent in gastrita,ulcer
gastric,dureri de stomac,digestive defectuoasa,ulcer
duodenal.

O reteta pentru aceste afectiuni se prepara din : 10 g sunatoare, 5 g menta, 2 g seminte de

anason, 50 g miere lichida.Aceste ingredient se dau in clocot cu 1 litru de vin alb de calitate,
dupa care se strecoara si lichiorul obtinut se administreaza dupa msaa de pranz si dupa cina, cate
un paharel.

40
 4. Gastrita hiperacida

Gastrita reprezinta o inflamatie acuta sau cronica a mucoasei gastrice. Aceasta

inflamatie duce la aparitia de leziuni ce pot avea o evolutie variabila, de la autocicatrizare pina la
complicatii grave cum ar fi hemoragia sau
perforatia.

Gastrita este o afectiune raspandita.

Se intimpla sa auzim pe cineva zicand ca are
arsuri. Ei bine, acesta este doar unul din
semnele gastritei. Este important sa
intelegem in ce constau simptomele acestei
afectiuni, pentru a putea face o diferenta intre
o gastrita si alte boli ce afecteaza abdominal
superior si anume: boli ale vezicii biliare sau
ale pancreasului.

Gastrita acuta reprezinta inflamaţia

acuta a mucoasei stomacului data de
medicamente (antiinflamatoare), alergie,
stres, agenţi infecţioşi. Se manifesta prin durerile gastrice (arsuri de stomac) declanşate sau
accentuate de luarea unei mese si exista riscul unei hemoragia digestivă de gravitate
imprevizibilă.

Gastrita cronica- inflamaţie cronica ale mucoasei stomacului date de unii agenţi iritanţi
sau de unele fenomene de autoimunitate (fabricarea de către organism a unor anticorpi îndreptaţi
împotriva propriilor organe). Se manifeste prin prezenta sau nu a durerilor gastrice, o pierdere a
poftei de mâncare sau o mică hemoragie persistentă.

Termenul de hiperaciditate a fost folosit pentru a desemna un suc gastric foarte acid, o
secretie abundenta de suc gastric, de obicei hiperacid si un grup de simptome clinice:

 senzatie de plenitudine
 disconfort si arsuri epigastrice

 uneori asociate cu regurgitarea

materialului acid

Un mod eficient si usor de a elimina

excesul de acid gastric este evitarea alimentelor
iuti si condimentate. Condimentele pot determina
inflamatia mucoasei gastrice. Pirozisul constant si
refluxul de acid duc la leziuni severe ale mucoasei sensibile a esofagului si faringelui. Controlul

41
aciditatii gastrice in exces este posibila prin modificarea alimentatiei si administrarea unor
adjuvante terapeutice.

Cauzele hiperaciditatii gastrice

Intelegerea cauzelor hiperaciditatii gastrice este un pas important inainte de a incerca

reglarea aciditatea stomacului folosind metode naturale sau medicamente.

Adesea modificarea stilului de viata poate fi indeajuns pentru a reechilibra nivelul normal
al acidului in stomac. Deshidratarea este una dintre principalele cauze ale acidului gastric in
exces. Apa are un pH neutru, adica nu este nici acida, nici bazica. Cand corpul are suficiente
cantitati de apa, isi poate regla natural aciditatea continutului gastric. Pierderile de fluide
anormale sau fortate pot contribui la aciditatea in exces. Tulburarile alimentatiei, cum este
bulimia si anorexia pot de asemenea contribui la acumularea in exces a acidului gastric. Atunci
cand corpul nu primeste alimente suficiente sau este fortat sa regurgiteze alimentele deja
ingerate, aciditatea gastrica poate creste. Modificarea stilului de viata pentru a controla aceste
probleme este un mod eficient de a combate hiperaciditatea gastrica.

Semne si simptome

Posibilele simptome ale hiperaciditatii gastrice cuprind:

 pirozisul
 balonarea

 gazele formate in exces

 indigestia

 greata

 senzatia de plenitudine sau

 prezenta ulcerelor.

Alte simptome pot cuprinde:

 respiratia neplacuta
 caderea parului

 pruritul perianal

 multiplele alergii alimentare

 alimentele nedigerate in scaun

 unghii fragile
42
  infectii candidozice cronice

 epistaxisul sau congestia nazala.

Toate aceste simptome pot indica dezechilibrul aciditatii gastrice.

Ce putem sa facem sa diminuam aciditatea?

 consumul de lapte combate efectele hiperaciditatii gastrice
 alimentele bogate in proteine regleaza sistemul digestiv

 se vor evita alimentele acide, sosurile sarate, iuti, acre sau foarte grase

 mestecatul mentei scade continutul acid si promoveaza o digestie eficienta

 se recomanda consumul incet pentru a evita ingestia de aer si balonarea

 mesele copioase trebuiesc evitate ele depasind spatiul de depozitare gastric si

determinand secretia excesiva de acid
 se vor evita bauturile carbogazoase si legumele crude sau care sunt recunoscute pentru
procesul de fermentatie si eliberarea de gase intestinale (cruciferele, boabele)
 tehnicile de relaxare si evitarea stresului zilnic, ulcerele esofagiene si gastrice sunt adesea
atribuite stresului
 sportul regulat mentine sanatatea generala a corpului si a ameliora simptomele de
indigestie
 pirozisul poate fi si datorat unei digestii lente, un supliment cu enzime digestive alaturi de
alimente poate fi util. (3) (2)

Leacuri naturiste de calmare a gastritei

Ceaiul de gălbenele - pentru că sunt un cicatrizant de excepţie, antiseptic şi antibacterian,

gălbenelele ajută la refacerea mucoasei gastrice. Trebuie să beţi două căni pe zi, de preferat pe
stomacul gol.
Ceaiul de sunătoare - a intrat deja în legendă, mai ales printre cei care suferă de afecţiuni
gastrice. Are remarcabile proprietăţi cicatrizante.
Ceaiul de coada-calului - neutralizează aciditatea gastrică responsabilă de declanşarea
lungului şir de probleme.
Ceaiul de salvie - se beau treptat, de-a lungul unei zile, 2-3 căni de infuzie de salvie.
Acţionează ca un pansament asupra mucoasei gastrice.
Ulei de migdale dulci - pentru gastrita însoţită de hiperaciditate se iau câte 20-30 picături
în fiecare zi.

43
 Tinctura de muşeţel - 10 picături de 5-6 ori pe zi calmează durerile de stomac, au
proprietăţi antiinflamatorii, anestezice şi dezinfectante la nivelul mucoasei gastrice.
Ulei de sunătoare - se ia câte o lingură seara şi una dimineaţa.
Tinctura de rostopască - se administrează mai ales în cazul crizelor de gastrită. Dacă se
iau câte 10 picături, de câteva ori pe zi, va scădea hiperaciditatea gastrică şi se vor calma
crampele stomacale.

Alimente benefice

Orezul constituie un remediu cu efect de „tampon“ pentru stomacul bolnav. Este indicat
în gastritele de orice tip.
Sucul de cartofi s-a dovedit a fi extrem de benefic în eliberarea simptomelor cauzate de
gastrită. Doza recomandată este o jumătate de ceaşcă consumată de 2-3 ori pe zi, cu aproximativ
1/2 sau o oră înainte de masă.

Mierea de salcâm (o lingură diluată în 100 ml apă caldă şi luată cu două ore înainte de
masă) diminuează aciditatea gastrică şi se absoarbe repede, calmând „arsurile“. Laptele din
interiorul nucii de cocos este un remediu excelent pentru
durerile şi disconfortul cauzate de gastrită.

Produse care trebuiesc evitate: alcoolul, tutunul,

condimentele picante, carnea, dulciurile, ceaiul negru şi
cafeaua, alimentele grase, murăturile, pastele, apa
minerală.

5. Tratamentul buco-faringian

Aparatul digestive prin însuși posibilitățile sale de a intra în contact direct și imediat cu
diferite substanțe ingerate, se pretează cel mai bine la utilizarea plantelor medicinal, alături de
alți factori terapeutici (dieta, folosirea apelorminerale, apiterapia etc.), de regulă ca adjuvanț
iprețioși ai tratamentului medicamentos. În forme simple, incipiente, fitoterapia poate regal
singură unele disfuncții.
Sunt utilizate un mare număr de specii cu acțiuni foarte variate (tonic-amare, laxative,
antidiareice, carminative, antiulceroase), acțiuniinteresând de la segmental buco-faringianșipână
la glandeleanexe.

44
 Sunt utilizate plante cu acțiune antiseptic, antiinflamatoare, cicatrizantă, emolientă.

Administrarea se face exclusiv extern

a) Gingivite

 Flori de mușețel (Flores Chamomillae): infuzie, 3 linguri la

cană. Se ține călduță în gurătimp de cateva minute. Se fac 4-5
astfel de tratamente pe zi.

 Frunze de salvie (Folium Salviae): gargară cu infuzie, 2

lingurițe la 100 ml apă(eficientacrestedaca se
adaugaMusetel).

 Sulfină (HerbaMeliloti): gargară cu infuzie din 2 lingurițe sulfină la

100 ml apă.

 Sunătoare (HerbaHyperici): gargară cu

infuzie din 2 linguri la 200 ml apă.

45
 Foarte utile sunt speciile cu conținut ridicat în tanin, care au proprietăți astringent.

 Rizomi de cerențel (RhizomaGei), utile și în gingivite sângerânde:

decoct, 2 lingurițe la cană; aceasta fie se ține în gură, călduț, fie se
folosește pentru îmbibarea unor tampoane cu vată pentru tamponarea
zonelor afectate.

 Coadaracului (HerbaAnserinae): efect

astringent, antiinflamator și sedativ; spălături
locale cu infuzie sau decoct, o lingură la
cană.

 Turiță mare (HerbaAgrimoniae): gargară cu infuzie din 2 linguri

plantă la cană.
Ceai pentru inflamatii bucale:

Rp./ Flori de mușețel (30g), cimbrișor (10g), frunze de salvie (10g) – cu efecte
antiinflamatoare și dezinfectante
Frunze de nalbă mare (20g)–efecteemoliente
Capsule de mac (15g) –ușoranestezice
Rizomi de cerențel(15g)–efecte astringent, dezinfectante și hemostatice
M.f. species
Infuzia pentru uz extern se preparadintr-o lingura amestec de plante la o cana cu apa.
Pentru a obtine rezultate mai bune, se recomanda adaugarea de 15-20 picaturi de tincture de
propolis la fiecarecana de infuzie.Se fac gargare de 3-4 ori pe zi.

b) Stomatite

Se recomanda, de asemenea, plante medicinal cu

proprietati dezinfectante, antiinflamatoare si astringente.

• Flores Chamomillae (flori de Musetel). Gargara cu infuzie, 3

linguri la cana, la care se adauga 4 g
acid boric.

46
 •Folium Salviae (frunza de Salvie). Gargara cu infuzie, 2 lingurite la 100 ml (eficienta
creste daca se adaugaMusetel).

•Flores Tiliae (flori de Tei). Gargara cu infuzie, 4 linguri la cana; pentru

neutralizare se adauga 1/2 lingurita de bicarbonat de sodiu.

•Folium Juglandis (frunze de Nuc).Gargara cu decoct, 3

linguri la cana.

•Folium Rubifruticosi (frunze de Mur). Gargara cu infuzie, 2

linguri la cana.

•Folium Plantaginis (frunze de Patlagina).Gargara cu

infuzie 2 linguri la cana.

• Folium Urticae (frunze de Urzica).Gargara cu infuzie, 2 linguri la

cana.

• RadixSymphyi (radacina de Tataneasa). In

asociere cu plante cu azulene: Musetel,
Coadasoricelului).

• CortexSolida (coaja de Salcie).Gargara cu

decoct, 4 linguri la cana.

c) Abcese dentare

Din grupa plantelor medicinal cu actiune antiseptic se

recomanda cele doua specii bogate in azulene:

•FloresChamomillae (flori de Musetel).Infuzie calda

obtinuta din 3 linguriflori la cana; se tine in gura, cite 5
minute, se repeta la interval de 1 ora.

47
•Flores Millefolii (flori de Coadasoricelului).Infuzie calda, o lingura flori la cana se tine
in gura, repetand la fiecareora.

Efecte favorabile se obtin si cu:

•FoliumSalviae (frunze de Salvie) la care se imbina efectul antiseptic foarte energic cu cel
astringent, cicatrizant.Gargara cu infuzie, cu 2 linguriteja 100 ml apa.
•HerbaMeliloti (Sulfina).Gargara cu infuzie, cu 2 lingurite la 100
ml apa.
•RhizomaGsi (rizom de Cerentel) — printer speciile cele mai
bogate in tanin, cu actiune astringent si
antimicrobiana marcanta.Decoct, 2
lingurite la o cana cu care se fac
spalaturi locale; se pune local tampoane
cu vata sau tifon imbibate in acest
decoct.
•Flores et Folium Malvae, Flores et
Folium Althaeae (florisifrunze de Nalba
de culturasiNalba mare) cu actiune emolienta recunoscuta,
datorita continutului in mucilagii. Gargara cu infuzie, cu 2 lingurite la o cana,

•Radix Symphyti (radacini de Tataneasa) — produs care-sidatoreaza actiunea cicatrizanta

si antiinflamatoare alantoinei. Gargara cu decoct din 4—5 linguri la o cana.
•HerbaHyperiei (Sunatoare) calmeaza durerile dentare.Gargara cu infuzie, 2 linguri
virfuri florale la 200 ml.

d) Afte

•FoliumSalviae (frunze de Salvie).Gargara cu

infuzie, 2 lingurite la 100 ml apa (efectul creste prin
adaugare de RhizomaGei — Rizom de Cerentel —
cca. 1/4 din
continut).
•HerbaBasilici (Busuioc).Gargara cu infuzie, 2 linguri
la 100 ml.

•HerbaMeliloti
(Sulfina).Gargara cu infuzie, 2 lingurite la 100 ml.
•Flores Rosarum (petale de Trandafir).Gargara cu
infuzie, 2 linguri la 200 ml.

48
 Macerat din petale de trandafir in miere se utilizeaza cu deosebit efect la aftele si
micozele bucale ale sugarilor tamponandu-se repetat in cursul unei zile zonele respective.
Una din retete prevede ca 100 g petale sa fie lasate la foc moale in 400 ml apa in clocot;
dupace se strecoara peste lichid se adauga 650 g de miere.

e) Amigdalite

Se recomanda gargare cu plante

medicinal dezinfectante, astringente,
emoliente.
• Flores Chamomillae (flori de Musetel).Infuzie, 3 linguri la cana;
dupa racire se strecoarasi se adauga 4g acid boric. Se foloseste
pentru gargara.

• Folium Salviae (frunze de Salvie).Gargara cu infuzie, 2 lingurite la 100 ml. (Efectul

creste prin adaugare de Musetel).
• RhizomaGei (rizom de Cerentel).Gargaracu decoct, 2
lingurite la cana
• Flores et folium Malvae (florisifrunze de Nalba de
cultura)

• Folium et Radix Althaeae (frunzesiradacini de Nalba

mare).Gargara cu infuzie, 2 lingurite la cana (Efectul
creste prin asociere cu Musetel).

• Flores Tiliae (flori de Tei).Gargara cu infuzie, 4 linguri la

cana, la care se adauga o jumatatelingurita de acid boric.

Rp./ Flores Lavandulae (flori de Levantica)

HerbaSerpylli (Cimbrisor)
partiegale
Gargara cu infuzie, 2 lingurite la cana.

49
 Apiterapia

Apiterapia, adica terapia prin produse apicole (produse ale albinelor), are o istorie
foarte veche, ea fiind cunoscuta si utilizata cu
succes de vechii egipteni si de
mesopotamieni
-Ulceraţii (mierea este
un agent antibacterian şi
regenerativ natural).

-Carii (mierea are o

activitate anti-
Streptococcus mutans ;
hrăneşte gingiile, care la
rândul lor hrănesc
dinţii).

-Gingivite (mierea este un agent antiinflamator şi regenerativ, în special pentru ţesutul

conjunctiv).

-Diverse afecţiuni ale buzelor

-Faringite (acţiune antiinflamatoare, antibacteriană şi regenerativă).

-Gât dureros (acţiune antiinflamatoare, antibacteriană şi regenerativă).

Apiterapia, străveche ramură a tratamentelor naturiste, încă din preistorie s-a bazat cel mai
mult pe miere, în scopul ameliorării sau păstrării sănătăţii oamenilor.

Mierea - nectarul zeilor

Ceara se utilizeaza pentru afectiuni ale aparatului respirator, pentru inflamatii ale cavitatii bucale
si calmarea inflamarii amigdalelor si ingredient de baza in produsele cosmetice.

50
 D. ORGANELE SENZITIVE

Analizatorul vizual - Ochiul

Ochii sunt, fără doar şi poate, cele mai delicate structuri din organismul uman şi poate
cele mai uimitoare. Ei reprezintă fereastra prin intermediul căreia vedem lumea înconjurătoare,
fiind responsabili de toate informaţiile pe care creierul nostru le primeşte, motiv pentru care
analizatorul vizual este analizatorul pe care ne bazăm cel mai mult.

Globul ocular este organul ce asigură funcţia vizuală, fiind un organ neuro-senzorial,
cu formă sferică. Prezintă o parte anterioară ce este transparentă şi poartă denumirea de cornee.
Globul ocular are un diametru antero-posterior de 21-26 de mm la emetropi, pe când la
hipermetropi axul este mai mic, iar la miopi axul este mai mare.

51
 Alcatuirea analizatorului vizual:
a) glob ocular: - 3 tunici: sclerotica, coroida, retina;
- medii transparente: corneea, umoarea apoasa, cristalinul, corpul vitros.

b) organe anexe: - de protectie: sprancene, pleoape, gene, conjunctiva, glande lacrimale;

- de miscare: 6 muschi.

Tunicile ochiului
Sclerotica (albul ochiului) este o tunica fibroasa, o membrana conjunctiva, cu rol
protector si de insertie a musculaturii extrinsece a globului ocular.
Coroida, tunica vasculara este pigmentata si ofera globului ocular calitatea de camera
obscura. Din ea se constituie in partea anterioara a globului ocular irisul si corpul ciliar cu fibre
circulare si radiale. Rolul sau este de hranire, ea fiind bogat vascularizata.
Retina, tunica nervoasa ce contine celule fotoreceptoare de tipul celor cu conuri (pentru
vederea diurna; contine iodopsina) sau cu bastonase (vederea nocturna; contine rodopsina).
Posterior prezinta pata galbena unde se formeaza imaginea clara a obiectelor si pata oarba, locul
prin care iese nervul optic.

Mediile transparente
Corneea este transparenta si nevascularizata, inervata puternic de terminatiile nervoase
libere.
Umoarea apoasa se afla in camera anterioara si este un lichid transparent, secretat
permanent de procesele ciliare si drenat prin sistemul venos.
Cristalinul - lentila biconvexa, transparenta, invelita intr-o capsula cristaloida. Este situat
in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor. Este lipsit de vase sanguine
si nervi.
Corpul vitros este un gel transparent ce umple cavitatea posterioara a globului ocular
intre cristalin si retina.
Principalele plante indicate in caz ca suferiti de vreo boala de ochi sint: afin (Vaccinium
myrtillus); albastrele (Centaurea cyanus); catina de garduri (Lucium eurpaeum); cerentel (Geum
urbanum); cimisir (Buxus sempervirens); coacaz negru (Ribes nigrum); cornul secarei (Claviceps
purpurea); fenicul (Foeniculum vulgare); hasmatuchi (Anthriscus cerefolium); iarba de silur
(Euphrasia officinalis); linarita/gura leului salbatica (Linaria vulgaris); matraguna (Atropa
belladonna); musetel (Matricaria chamomila); nalba de padure (Malva silvestris, Malva sp.);
sulfina (Melilotus officinalis, Melilotus sp.); tei (Tilia sp.).
Colir antiinflamator
52
 Aceasta solutie este calmanta si antiinflamatorie. Este eficienta in infectiile banale ale
ochilor. Se curata doua cepe rosii, se spala, se taie marunt si se fierb in 200 ml apa timp de un
sfert de ora, intr-un vas cu capac, la foc domol. Se lasa sa se raceasca, se strecoara si se adauga o
lingurita de miere. Cu aceasta solutie se spala ochii infectati si apoi se pun cu o pipeta cite doua-
trei picaturi in fiecare ochi.
Atentie! Este contraindicata persoanelor care nu suporta ceapa sau mierea.
Preparatul tinut peste trei ore la temperatura camerei sau 24 de ore la frigider devine
toxic. Remediul este cu atit mai activ cu cit este mai proaspat. Pentru a evita actiunea iritanta este
preferabil ca, dupa preparare, sa fie lasat o ora si apoi administrat.

Conjunctivita
Reprezinta orice inflamatie a conjunctivei (mucoasa care
acopera suprafata globilor oculari, precum si fata interna a
pleoapelor), provocata de o infectie bacteriana sau virala, de o alergie
sau printr-o iritatie mecanica (corpi straini, lichide).
• Infuzie de musetel. Faceti o infuzie din doua lingurite de
planta la 200 ml apa clocotita. Strecurati si aplicati comprese sterile sau faceti bai oculare. Are
efect calmant, dezinfectant, antiinflamator, antiseptic si bacteriostatic.

• Infuzie de albastrele. Turnati peste o lingurita de flori uscate doua

cesti de apa clocotita. Lasati vasul acoperit 15-20 de minute, apoi
strecurati printr-o pinza deasa. Aplicati de mai
multe ori pe zi comprese pe pleoape.

• Infuzie de fenicul. Turnati peste o lingurita de

fructe 200 ml apa clocotita. Faceti bai oculare de mai multe ori pe zi,
folosind ceai caldut, strecurat.

• Seva de vita-de-vie. Puneti in fiecare zi in ochiul bolnav citeva picaturi.

Alergii
Pot adesea afecta pleoapele, determinind inflamarea grava a acestora.
53
 • Infuzie de coacaze negre (pentru uz intern). Se pune o
lingurita de fructe la o cana cu apa clocotita, se lasa la infuzat 5
minute. Se beau trei cani zilnic, dupa mesele principale.

• Spalaturi cu silur. Preparati un decoct din o lingura

de planta la 300 ml apa. Dupa ce a dat in clocot, opriti focul si acoperiti vasul pentru 10 minute.
Strecurati si faceti spalaturi cu ceaiul caldut.

• Instilatii cu sulfina. Faceti o infuzie din doua lingurite de

flori la 200 ml apa clocotita. Strecurati. Folositi ceaiul sub forma de
comprese, bai oculare sau instilatii in ochi. Are un puternic rol
antiseptic, calmant si antiinflamator.

• Bai de patlagina. Faceti o

infuzie din o lingura de frunze uscate si maruntite la 200 ml apa
clocotita. Acoperiti vasul pentru 10 minute, apoi strecurati. Faceti bai
oculare de mai multe ori pe zi. Are rol antiinflamator.

Acuitate vizuala scazuta

Reprezinta o micsorare a capacitatii de perceptie a ochiului.
De cele mai multe ori se datoreaza unei carente de acizi grasi.
• Cura cu ulei de masline. Un astfel de tratament se intinde pe durata a 10 zile si
asigura necesarul de acizi grasi. In prima zi, luati o lingurita de ulei dimineata, pe stomacul gol.
Cresteti doza progresiv cu cite o lingurita in fiecare zi, pina in ziua a patra. In ziua a cincea si a
sasea consumati cinci lingurite de ulei. Din ziua a saptea, descresteti progresiv cu cite o lingurita,
astfel incit in ziua a zecea doza sa fie din nou de o lingurita. Cura poate fi reluata in fiecare luna.
Blefarita
54
 Reprezinta inflamatia acuta sau cronica a marginii pleoapei. Netratata la timp sau
abordata cu superficialitate, se poate complica prin inflamarea concomitenta a conjunctivei.
Infuzie de patlagina ingusta. Puneti peste doua linguri de frunze uscate si maruntite 200
ml apa clocotita. Lasati la infuzat 10 minute, apoi strecurati.
Faceti spalaturi locale cit mai des.
• Cataplasme cu asmatui. Aplicati pe pleoape
cataplasme cu planta proaspata, spalata si zdrobita usor in
prealabil.

• Suc de lamaie. Picurati pe globul ocular suc

proaspat de lamiie diluat in proportie de 1/1 cu apa fiarta si racita.

• Decoct de salata. Fierbeti o lingurita de frunze uscate si

maruntite in o cana cu apa timp de 30-35 de minute. Strecurati si
faceti spalaturi locale, folosind un tampon de vata.

• Infuzie de silur. Infuzie din trei lingurite de pulbere de planta la 200 ml apa
clocotita. Lasati la infuzat 10 minute, apoi fierbeti doua minute. Strecurati. Spalati ochii cu un
tampon de vata.

Urcior
Este o infectie cel mai adesea stafilococica a glandelor de
la marginea pleoapelor.
• Hidroterapie. Tratamentul consta in aplicarea de
comprese umede si fierbinti pe ochiul afectat timp de 10-15 minute, de patru ori pe zi, timp de
citeva zile. In felul acesta, se diminueaza durerea si inflamatia, grabindu-se vindecarea. Pentru a
determina urciorul sa se sparga mai repede, imbibati o bucata de tesatura moale in apa fierbinte si
stoarceti-o usor – compresa trebuie sa fie suficient de uscata, incit sa nu curga apa din ea, dar
destul de uda cit sa mentina temperatura ridicata timp de citeva minute. Reumeziti compresa in
apa fierbinte atunci cind i-a scazut foarte mult temperatura. Cind urciorul este gata sa se sparga,

55
asezati cit mai des comprese pe el. Va veti diminua astfel durerea si veti grabi eliminarea
puroiului. In nici un caz nu incercati sa stoarceti dvs. urciorul.
• Infuzie de marar. Turnati peste o lingura de seminte 200 ml apa clocotita. Dupa 25
de minute strecurati. Cu infuzia obtinuta spalati pleoapele, folosind un pansament steril.

Uscaciunea ochilor
Se datoreaza unor factori diversi, cum ar fi poluare, factori alergeni, precum si din cauza
unei scaderi a functiei glandelor lacrimale, cauzata de procese naturale
de imbatrinire.
• Decoct de macese (pentru uz intern). Fierbeti doua linguri de
fructe uscate in 1/2 l apa timp de 10-12 minute. Lasati apoi vasul
acoperit timp de 30 de minute. Strecurati printr-o pinza curata. Beti
solutia obtinuta pe parcursul unei zile, timp de o luna.

• Apiterapie. Faceti o solutie din praf de propolis dizolvat in apa calda. Se strecoara
prin tifon si se pun doua-trei picaturi in fiecare ochi. Atentie, ustura!
• Decoct combinat. Preparati un decoct din doua lingurite de amestec in parti egale de
frunze si flori de silur, flori de salvie si flori de roinita. Fierbeti amestecul 3-5 minute. Acoperiti
vasul si lasati ceaiul sa se raceasca, pina devine doar caldut.
Strecurati. Spalati ochii cu acest ceai, folosind un tampon de
vata, apoi aplicati comprese care se pastreaza 30 de minute.

Keratita
Reprezinta inflamarea corneei, ce se manifesta prin inrosirea ochiului si adeseori prin
dureri foarte violente la acest nivel. Se adauga tulburarile vizuale, fotofobia (intoleranta la
lumina) si inchiderea pleoapelor. Netratata, boala poate duce la tulburari ireversibile de vedere si
la afectarea grava a corneei.
• Comprese cu napraznic. Fierbeti 5 minute la foc domol partile aeriene ale unui
exemplar. Strecurati si aplicati pe pleoape comprese cu decoctul obtinut.

56
 • Infuzie de nalba de padure. Puneti peste o jumatate de lingurita de flori 200 ml apa
clocotita. Lasati vasul acoperit 15-20 de minute, dupa care strecurati. Cu infuzia obtinuta faceti
spalaturi locale sau aplicati comprese cu ajutorul unei bucati de vata sau pansament steril.

Urechea

Urechea (analizatorul auditiv) - la specia umană are un rol foarte important în ceea ce
priveşte comunicarea şi socializarea cu alte persoane, totodată având şi funcţie în echilibru şi
direcţionarea spaţială.
Aparatul acustico-vestibular prezintă mai multe segmente şi anume:
- un segment periferic alcătuit din urechea externă, urechea medie şi urechea internă;
- un segment intermediar reprezentat de calea acustică şi cea vestibulară;
- un segment central reprezentat de centrii auditivi corticali şi subcorticali şi centrii
echilibrului.

Sistemul auditiv periferic este împărţit în trei componente şi anume:

- urechea externă alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern;
- urechea medie alcătuită din membrana timpanică, lanţul osicular, muşchii de la
nivelul urechii medii şi porţiunea pneumatizată a mastoidei;
- urechea internă localizată la nivelul stâncii temporalului ce este împărţită în vestibul,
sistemul canalelor semicirculare vestibulare şi cohleea definită ca fiind organul auditiv.

Tratarea afecțiunilor urechii

57
 Otita - poate avea localizare externa, medie sau interna.
Otita externa este o inflamatie congestiva sau supurata, acuta sau cronica, a pielii
conductului auditiv extern provocata de scurgeri auriculare, de iritatiile produse prin scarpinatul
in urechi cu diferite obiecte tari (chibrit, scobitori, agrafe etc) care provoaca eczeme si furuncule
sau de patrunderea unor corpi straini sau a unor substante iritante.
Se manifesta prin mancarimi intense in ureche, senzatie de caldura si dureri vii,
accentuate prin miscarile de la mestecat si cu o secretie cremoasa galben-maronie.
Otita medie este o inflamatie acuta sau cronica a casei timpanului, datorata infectiilor cu
streptococi si stafilococi, proveniti frecvent din nas si gat.
Daca nu este tratata la timp, otita medie se cronicizeaza, cu scurgeri muco-purulente,
poate evolua in complicatii foarte grave. Sunt posibile paralizia faciala, encefalita, septicemia
cerebrala si, mai frecvent, labirintita.
Labirintita - este o inflamatie a labirintului din urechea interna, datorita infectiilor
cronice aparute in urechea medie si mastoida. Bolnavul are ameteli, vertij, greturi, varsaturi,
zgomote in urechi (acufene), tulburari de echilibru static, cu deviere in mers si surditate
accentuata. Uneori infectarea labirintului poate evolua spre infectarea meningelui (meningita).
Tratamente fitoterapeutice pentru otita si
labirintita
Cele mai frecvent utilizate sunt pentru uz
extern.
• infuzie de musetel sau de urzica (1
lingura la 250 ml apa clocotita); se fac
spalaturi calde sau bai de aburi la ureche timp de 10 minute seara;

• infuzie din amestec cu flori de

galbenele, trifoi rosu si coada soricelului, frunze
de salvie si radacini de tataneasa (in parti egale);
se ia 1 lingura amestec la 250 ml apa fiarta, se
infuzeaza acoperit 5 -10 minute, se strecoara si se
fac spalaturi calde in ureche, dupa care se usuca lichidul din ureche.

58
 • instilatie pe conductul auditiv cu ulei de musetel (3 picaturi), ulei de cimbru (3
picaturi) sau suc de sovarv (15 picaturi), repetate de 3 ori pe zi.
• tampon de vata imbibata cu fiertura din samanta de
canepa in lapte;
• ulei din cimbrisor, musetel, canepa si usturoi (cate 3
picaturi puse in ureche la intervale de 2 zile), alternativ cu 3 picaturi
suc de urechelnita.
• comprese calde pe urechea bolnava cu 250 ml vin alb
fiert cu o lingura de herba proaspata de rozmarin;
• comprese calde cu zeama de varza acra tinuta o ora pe ureche;
• uleiuri esentiale pe baza de busuioc care patrunde in interiorul tesuturilor
conductului auditiv si actioneaza asupra nucleului ce a generat infectia (eficacitate mult mai
mare decat antibioticele).

In uz intern se foloseste:
• infuzie din amestec de plante, in parti egale, cu salvie, galbenele, coada calului,
patlagina si echinaceea, din care se ia o lingurita la 250 ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit
2-3 minute, se strecoara, se adauga o lingurita de bitter suedez la cana si se beau 2 ceaiuri pe zi.
Prin tratament se urmareste combaterea infectiilor din nas, gat si urechi prin instilatii
nazale, de 3-4 ori pe zi, cu cate 5-6 picaturi cu substante antiseptice, sedative, tonice si
vitaminice.
Curatirea urechii se face prin spalaturi, repetate de cateva ori pe zi, cu solutii de acid
boric (1%), alcool boricat (4%), apa oxigenata, borat de sodiu (3%). Dupa uscare, se
pulverizeaza in urechi un praf de acid boric iodat (1%).

Oreionul (parotidita epidemica)

Numita si “boala copilariei”, este o infectie foarte contagioasa provocata de virusul
urlian, transmisibil pe cale aeriana, dupa un contact prelungit sau repetat cu sursele de infectie.
59
 Se aplica comprese si cataplasme cu terci sau rondele de cartof crud, foi de varza
murata, zeama de varza acra si bitter suedez pe regiunea parotidiana.
De cateva ori pe zi se fac masaje cu unguent de galbenele si extract uleios de galbenele,
coada soricelului, albastrele, catusnica si lumanarica, in zonele limfatice, maxilo-temporale,
amigdale si glande genitale.
O metoda populara care promite vindecare in 3 zile consta din folosirea unei hartii
albastre de ambalaj, perforata des cu un ac si unsa cu un amestec din miere de albine, tuica si
lamaie stoarsa; dupa ce se lipeste in spatele urechii, se fixeaza cu un bandaj sau plasture si se
schimba zilnic.

Acufenele
Reprezinta o senzatie auditiva reala care este perceputa
numai de bolnav, manifestata sub forma de vajaituri, fluieraturi,
orchestre muzicale, murmur oceanic, batai de ciocanele sau clopote. Tratamentele
fitoterapeutice - sunt atat pentru uz intern cat si pentru uz extern.
In uz intern se folosesc:
• infuzie din flori uscate de paducel (50 g la 1 litru apa
clocotita) din care se beau 2 cani pe zi;

• infuzie din herba de roinita (60 g la 1 litru apa fiarta)

din care se bea cate o cana dupa mesele principale;

• macerat timp de 12 ore din 1 lingura malai la 250 ml apa; se strecoara si se bea, pe
stomacul gol, 14 zile consecutiv, timp in care nu se consuma carne de porc si alcooluri.
In tratamente externe se utilizeaza:
• tamponari in urechi cu vata imbibata cu ulei de sunatoare;
• picaturi in urechea bolnava cu ulei din samburi de piersic sau suc de ceapa;
• comprese cu decoct din amestec (3 linguri tarate de grau, 1 lingura petale de
trandafir si 2 lingurite de pelin) la 250 ml vin rosu natural care se fierbe de 2 ori cate 3-5
minute.
60
 Sindromul Ménière
Boala se manifesta prin ameteli puternice, aparute brusc, vertije, scaderea auzului,
acufene timp de ore sau chiar 1-2 zile, dezechilibru static care necesita
sprijin de pereti, greturi, varsaturi, paloare, sudori reci, palpitatii, teama,
stare de neliniste si anxietate profunda.
Medicamentele naturiste vor avea proprietati vasodilatatoare,
antispastice, diuretice si sedative.

Otoscleroza
Este procesul de osificare progresiva a labirintului. Incepe la articulatia dintre talpa
scaritei si fereastra ovala care blocheaza aparatul de transmisie a sunetelor. Se produce o
surditate de transmisie. Treptat, leziunile progreseaza la nivelul urechii interne (melc) si se
produce surditatea mixta sau de perceptie.

Surditatea (hipoacuzia)
Este o boala neurosenzoriala la nivelul urechilor care consta
din scaderea acuitatii auditive datorita deteriorarii functionarii
nervilor.
Tratamentele naturiste pentru otoscleroza si surditate
Exista metode diverse de folosire a unor tampoane de vata,
introduse in urechea bolnava dupa imbibare in:
• infuzie din 2 lingurite frunze uscate si maruntite de salvie la 100 ml apa clocotita; se
strecoara si se fac bai locale;

• suc de varza si suc de lamaie, in parti egale sau suc de usturoi;

• suc de urechelnita in ulei de migdale dulci, in parti egale;
• suc de cimbru (cate 3 picaturi de 3 ori pe zi);
• suc de ceapa (30 g) + rachiu (30 ml) pus de 3 ori pe zi
cate 3 picaturi;

61
 • suc de piersici (cate 3 picaturi de 3 ori pe zi) in caz de surditate insotita de acufene;
• decoct la rece timp de 4 zile din 60 g musetel + 60 g varnant in 60 g ulei cald de
masline, care se picura in ureche sau pe un dop de vata;
• cataplasme cu frunze proaspete de muscata, salvie sau iedera;
• comprese cu bitter suedez in zona temporala;
• bai de aburi din cimbrisor, menta sau pelin care se fierb in otet (conduse in urechi
cu ajutorul unei palnii), timp de 15 zile consecutiv.
Apiterapia recomanda:
• propolis, solutie alcoolica 30-40%, in amestec cu
ulei de masline sau porumb, in proportii de ¼; se agita bine si se
introduce in ureche prin imbibarea unei mese de tifon, la copiii
mai mari de 5 ani.

1. Retete utilizate in fitoterapia

afectiunilor dermatologice
Vom prezenta in continuare o parte din retetele utilizate
in tratamentul fitoterapeutic al celor mai frecvente afectiuni
dermatologice (acneea, alopecia seboreica, eczema, urticaria, efelidele/pistruii).

Acneea
Radacina de Brusture (Radix Bardanae)

• Decoct din 3 linguri la 1 l apa; intreaga cantitate se bea intr-o zi.

• Masca faciala: doua linguri pamant medicinal (lut, argila); o lingura ulei din radacina
de brusture; apa fierbinte.Se incalzeste uleiul din radacina de brusture la bain marie, si se
amesteca argila pana cand rezulta o pasta vascoasa, apoi se adauga apa fierbinte pana pasta se
transforma intr-o crema ce poate fi intinsa. Se amesteca incet, avand grija ca aceasta sa nu devina
prea lichida. Masca se recomanda tenului cu impuritati si acneic. Are efect calmant,
antiinflamator, curativ si purificator.
 Apa de fata:
trei linguri rase radacina de brusture;
62
 150 g apa distilata;
50 g apa de hamamelis;
1/2 lingurita miere de albine;
o lingurita tinctura de radacina de brusture.
Partile vegetale uscate se pun intr-un castron de portelan
si se umecteaza cu apa distilata. Se acopera si se lasa sa stea
peste noapte. Ziua urmatoare, se filtreaza lichidul brun-auriu si
se storc bine radacinile. Se incalzeste apa de hamamelis si se
dizolva in ea mierea de albine. Se amesteca ambele lichide, se
adauga tinctura de brusture si se toarna in sticla de culoare
inchisa. Se recomanda mai ales tenului cu impuritati si acneic.
Buberic (Scrophularia nodosa)

• alifie, pregatita din pulbere rizom, radacina si unt

proaspat. Se amesteca pana devine o pasta omogena. Se aplica
local.
• decoct, din 2 linguri (30 g) pulbere planta, inclusiv, semintele la 1/2 1 apa.
Se fierbe 10-15 minute la foc domol. Se strecoara. Se maseaza, se aplica cata-plasme pe rani si
zonele tegumentare cu diferite afectiuni.

Cicoare, radacini si partea aeriana (Radix et Herba Cichorii).

 Spalaturi locale si cataplasme cu

infuzie preparata din 40 g planta la 1 litru apa.
Fumarita (Fumaria officinalis)

 Infuzie, din 1 lingura planta uscata

maruntita la o cana (250 ml) cu apa clocotita. Se
lasa acoperita 15-20 minute. Se strecoara; se bea
in cursul unei zile prin inghitituri rare.

63
 Flori de Galbenele (Flores Calendulae)

• Infuzie, din 20-30 grame la un litru de apa, cu care se fac spalaturi ale fetei (sau a
altor regiuni afectate).
• Cataplasme locale cu infuzie preparata in acelasi mod.
• Tinctura, preparata din 20 g flori, macerate timp de 8 zile in 100 ml alcool de 70°. Se
aplica pe locurile lezate comprese cu 10 ml tinctura diluata in 100
ml apa fiarta si racita

Conuri de Hamei (Strobuli Lupuli)

• Infuzie, din 2 linguri conuri maruntite la o cana

(250 ml) cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15-20 minute, se strecoara, se aplica comprese locale.

Orz (Hordeum vulgare)

Uz intern. 1. Pentru tratarea acneei, eczemelor si ca tonic general:
orz incoltit se mananca 1-2 linguri pe zi. Pentru a obtine orz incoltit se
pun boabele pe o farfurie si se imbiba cu apa. Se tin 1-2 zile in
bucatarie. Tot pentru tratarea acestor boli in terapeutica populara se mai
folosesc sucul de orz verde si pudra de orz verde.

Dozele de tratament:
a) suc de orz verde, 50 ml diluat cu apa, suc de mere sau suc natural din alte fructe; o
doza se ia dimineata si alta seara, intotdeauna cu 30 minute inainte de masa;
b) macerat, din 1 lingurita pudra orz verde la 100 ml de apa rece. Se lasa 2-3 ore. Se
strecoara. Se bea cu 30 minute inainte de masa. Se poate consuma si nestrecurat.
Uz extern. 1. Utilizat in alopecie, acnee, pistrui, eczeme: cataplasme, cu faina de orz
umectata cu apa calda. Se aplica local pentru 1-3 ore.
Patlagele rosii (Lycopersicon esculentum)
64
 • tamponarea pielii fetei de mai multe ori pe zi cu felii de rosii proaspete, bine coapte;
procedura se face zilnic, 3-4 saptamani;
• tamponarea pielii cu o felie de rosie, iar a doua zi cu frunze de macris strivite; dupa o
jumatate de ora se spala cu apa rece.
Plop negru (Populus nigra)

• Infuzie, din 1 lingurita muguri peste care se

toarna o cana (250 ml) cu apa clocotita. Se acopera pentru
15 minute. Se strecoara. Se aplica comprese.

Portocal
• Masca de portocala: sucul unei jumatati de portocala se amesteca cu 20 de picaturi
vitamina F si caolin.
Radacini de Sapunarita sau de Ipcarige (Radix
Saponariae vel Radix Gysophillae).

 Decoct, preparat din 2 linguri de radacini la 1/2 1 apa;

se fac spalaturi, dupa care se continua cu aplicarea de
comprese locale cu tifon imbibat in acelasi decoct.

Flori de Soc (Flores Sambuci)

 Infuzie, preparata din 40 g flori la 1 litru apa, cu care se fac spalaturi sau se aplica
local cataplasme.
Trei frati patati (Herba Violae tricolaris)

 Infuzie, dintr-o lingura planta la o cana cu apa; se

prepara si se admi-nistreaza 3-4 cani pe zi.
 Infuzie concentrata, pregatita din 4 linguri planta
la o cana cu apa, din care se poate lua cate o lingura la 3 ore.
Sunt recomandate, de asemenea si urmatoarele
formule:
Rp/. Macese (Fructus Cynosbati) 30 g
65
 Frunze de Nuc (Folium Juglandis) 20 g
Frunze de urzica (Folium Urticae) 30 g
Trei frati patati (Herba Violae Tricoloris) 20 g
M.f. species .
D. S. intern: infuzie, din 3 linguri amestec plante la 1 litru apa; se bea intr-o zi toata
cantitatea.

In tratamentul acneei fetei si spatelui se poate aplica seara urmatoarea solutie pe baza de
uleiuri volatile:
Rp/. Ulei de lavanda 1g
Ulei de origan 1g
Ulei de cimbru 1g
Ulei de migdale ad 125,00 ml
D.S.extern

Pe cale interna in tratarea acneei se poate administra un ceai cu urmatoarea formula:

Rp/. Radacina de brusture (Bardanae radix)
Sunatoare (Hyperia herba)
Trei frati patati (Violae tricoloris herba)
Frunze de mesteacan (Betulae folium)
Flori de musetel (Chammomillae flos)
Ciubotica cucului-flori (Primulae flos)
Flori de tei (Tiliae flos)
D.S. intern
Se prepara infuzia 6/200 si se administreaza 3-4 pahare / zi.

Din punct de vedere alimentar, se recomanda un regim vegetarian, bazat pe: salata
preparata din Untisor, din Salata verde, din frunze de Papadie (inainte de formarea tulpinii
florifere), Varza alba, Napi, Tomate sau salata de Sfecla rosie.

Alopecie (chelie)
66
 Ardei (Capsicum annuum)
• Pentru combaterea alopeciei (cheliei): tinctura de ardei iute este folosita la masajul
firelor de par, determinand tonifierea radacinii. Efectul revulsiv activeaza circulatia sanguina.
Frectii, 1-2 pe saptamana.
Coada-soricelului (Achillea millefolium)

 Suc de coada-soricelului se amesteca cu ulei de masline in proportie de 1:10 si se

maseaza radacina firului de par.
Hamei (Strobuli lupuli)
 Se infuzeaza 10 g conuri de hamei la 1 pahar de apa, o jumatate de ora. Se spala

parul, se clateste.
Levantica (Lavandula angustifolia)

 Pentru combaterea caderii parului: tinctura, obtinuta ca

mai sus, prin macerare, se aplica la radacina firului de par prin
tamponari cu vata si frectionare usoara.
Maslin (Olea europaea)
 Contra caderii parului: frectionarea pielii capului cu ulei

de masline, timp de zece zile. Procedeul se aplica seara. In timpul

noptii capul se acopera cu o basma, un fes.
Obligeana (Acorus calamus)

Pentru tratarea calvitiilor (cheliei) partiale:

• Infuzie, din 4 linguri pulbere rizom peste care se
toarna 500 ml apa clocotita. Se lasa acoperita 20-25 minute. Se
strecoara. Se aplica 2-3 cataplasme pe zi cu o panza umezita in
solutia obtinuta din infuzie.
• Decoct din o
lingura rizom la un pahar de apa. Se maseaza pielea capului.
Rostopasca (Chelidonium majus)

Pentru combaterea cheliei:

67
 • alifie obtinuta din 6 g suc planta, sapun alb si unguent camforat. Dupa tunderea
parului, se spala bine capul cu sapun si apa calda. Se aplica pe tot capul, 6-8 minute, compresa cu
decoct din frunze, apoi se aplica alifia si se frictioneaza bine.
• cataplasme, cu faina de rizom umezit in putina apa.

Eczema
Pentru uz intern se recomanda in special plante cu
actiune calmanta si diuretica, iar pentru uz extern, specii de
plante cu actiune antiseptica, cicatrizanta si emolienta.
Se recomanda preparate din :
Afin (Vaccinium myrtillus)

• Decoct din 1 lingurita de fructe uscate la o cana (200 ml) cu apa. Se fierbe 5 minute
la foc domol, se lasa la racit 15-20 de minute, se strecoara, apoi se aplica cataplasme pe locul
afectat folosindu-se un pansament steril.
Radacina de Brusture (Radix Bardanae )
• decoct, din 25 g pulbere radacina la 1 1 de apa sau 30 g radacina taiata marunt. Se
fierbe 20 minute. Se lasa apoi acoperit 15-20 minute. Se strecoara. Se aplica spalaturi locale,
folosindu-se un tampon de vata;
• alifie, pregatita din o jumatate de pahar suc de frunze
obtinut la mixer si o jumatate pahar ulei sau alt unguent. Se
amesteca bine. Se aplica unguente locale.
• cataplasme, cu suc obtinut prin stoarcerea radacinilor
proaspete (mai ales cele recoltate primavara).

Catina alba (Hippophae rhamnoides)

• Unguent in proportie de 3 : 5% (ulei de catina :

baza de unguent). Baza de unguent poate fi: grasime de
porc, spermatet, crema pentru copii. Daca uleiul de catina
depaseste 5% unguentul este iritant. Se amesteca si se
administreaza pe piele de 2 ori pe zi.

68
 Intern, se administreaza 2-3 ml pe zi.
Coada-soricelului (Achillea millefolium)
 Infuzie, din 2-3 linguri peste care se toarna o cana (250 ml) cu apa clocotita. Se lasa
acoperita 20-30 minute. Se strecoara. Se aplica comprese locale sau se fac bai locale folosindu-se
un tampon cu vata.
Crin alb (Lilium candidum)
 Cataplasme cu bulb copt sau fiert aplicate pe zona afectata; se banda-jeaza..
Papadia (Radix, Folium et Herba Taraxaci)

 Decoct scurt (5 minute) preparat din 4 linguri planta la 1 litru apa; se beau 3-4 cani
pe zi.

Pin (Pinus sylvestris)

 decoct, din 500-1 500 g frunze proaspete si 3 1 de apa. Se
acopera vasul si se fierbe 30 minute. Se strecoara si se toarna
in apa de baie, la temperatura la 36-37s C. Baia dureaza 10-15
minute. Cura de 20 de bai.
• gudroanele obtinute prin distilarea uscata a lemnului si radacinilor
(contin acizi organici, hidrocarburi, gaicol, creozol, crezoli) sunt
utilizate in fitoterapia externa: alifie, pregatita din gudron, sulf, untura ranceda. Amestecul se
incalzeste usor pe baia de apa pentru omogenizare. Se unge partea afectata.
• infuzie, din 1 lingura muguri P. la o cana cu apa. Se fierbe 5 minute. Se lasa acoperita
15 minute pentru racire. Se strecoara. Se fac bai locale.
Plop negru (Populus nigra)
 Infuzie, din 20 g muguri pisati la 1 1 de apa clocotita. Se lasa acoperita 15-20 minute.
Se pun comprese pe locul afectat, de mai multe ori pe zi.
Portocal (Citrus aurantium)
 Se fac tamponari locale cu suc obtinut prin stoarcerea unei
portocale.
Stirigoaie (Veratrum album)

69
 • decoct concentrat din rizom si radacini, taiate marunt, la 1/2 apa. Se fierbe 15-20
minute la foc moderat. Se lasa acoperit 2 zile. Se strecoara. Cu solutia obtinuta se ung zonele
afectate;
• decoct, din 1 lingurita parti aeriene si radacina la
200 ml apa. Dupa 2 zile de la preparare, se badijoneaza
eczema cu decoct.
Sunatoare (Hypericum perforatum)

 Ulei de sunatoare pregatit din plamadirea la

soare sau pe cuptor a florilor in ulei. Se lasa 5-6 zile. Cu
acest produs se unge locul afectat.
Trei frati patati (Herba Violae tricoloris) cu
actiune diuretica si antialergica.
 Infuzie din 3 linguri planta la 1 litru apa; intreaga
cantitate se bea in cursul unei zile.
 Infuzie concentrata, preparata din 4 linguri planta la o cana cu apa; se beau cate 2
linguri la 3 ore.
Radacini de Tataneasa (Radix Symphyti)
 Decoct concentrat, preparat din 4-5 linguri radacina la 1 litru apa, cu care se fac
spalaturi locale, sau se aplica sub forma de cataplasme pe zona afectata.
Rezultate bune se obtin si cu urmatorul preparat, rezultat din amestecuri de plante,
care grabesc procesul de vindecare :
Rp/. Flori de Arnica (Flores Arnicae) 10g
Flori de Musetel (Flores Chamomillae) 20 g
Flori de Levantica (Flores Lavandulae) 10g
Frunze de Nuc (Folium Juglandis) 30g
Frunze de Menta (Folium Menthae) 10 g
Coaje de. Stejar (Cortex Quercus) 20g
M.f. species
D.s. extern.

Urticaria
Ardei (Capsicum annuum)
 Comprese, cu tinctura de ardei.

70
 Cartof (Solanum tuberosum)
 Pudra din faina de tuberculi. Se presara local.
Castravete (Cucumis sativus)
 Cataplasme locale cu felii de C. Amelioreaza si vindeca.
Catina alba (Hippophae rhamnoides)
 Infuzie din 2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml apa

clocotita. Se acopera timp de 30 de minute. Se bea fractionat in

cursul unei zile.
Izma buna (Menthae piperitae)
• bai, preparate din 200 g frunze uscate la 3 l de apa
clocotita; se lasa vasul acoperit timp de 15-20 minute, se strecoara, iar lichidul rezultat se
amesteca cu apa calda; se lasa 15-20 minute; temperatura apei din cada trebuie sa fie de 37 grade
• pruritul pielii provocat de urticarie se poate calma cu o frictiune preparata din 5 g
ulei volatil de menta, dizolvat in 95 g alcool concentrat.
Papadie (Taraxacum officinale)
• cura facuta primavara cu salata din frunze tinere de papadie;
• suc de radacina recoltata toamna, 1-2 linguri pe zi diluate cu apa;
• tinctura, din radacina cate 15-20 picaturi, de 2-3 ori pe zi, diluate cu o ceasca cu apa.
Patlagina mare (Plantago major)
 infuzie, din 2 linguri pulbere frunze sau frunze uscate maruntite peste care se toarna

o cana (200 ml) cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15-20 minute. Se strecoara. Se spala zona
afectata folosind un tampon de vata;
 infuzie, din 100 g frunze uscate, maruntite, peste care se toarna 3 1 de apa clocotita.

Se lasa acoperita 30 minute. Se strecoara si apoi se toarna in apa de baie din cada, care trebuie sa
aiba 37sC. Se sta in baie 15-20 minute;
• unguent, preparat din 51 g extract planta, 5 g lanolina, 10 g vaselina. Se amesteca
bine pana la omogenizare. Se ung zonele afectate.
Patlagele rosii (Lycopersicon esculentum)
 Dimineata se consuma cate 2-3 rosii proaspete.
Trei frati patati (Viola tricoloris herba)
 Infuzie 1% sau macerat la rece 1-3%, administrandu-se
2-3 ceaiuri pe zi, sau o lingurita de planta maruntita la 200 ml de
apa clocotita, din care se beau trei ceaiuri pe zi.
Urzica (Urtica dioica)

71
  Infuzie din 3-4 linguri de frunze maruntite la o cana cu apa (200 ml) clocotita. Se
lasa acoperita 20-30 de minute, se strecoara. Se fac bai locale sau se aplica cataplasme.
In tratamentul urticariei, de mare eficienta sunt si urmatoarele retete:
Rp/. Trei frati patati (Violae tricoloris herba)
Radacina de brusture (Radix Bardanae)
Frunze de nuc (Folium Juglandis) aa 25,0
M.f.species
D.S. intern.

Infuzie din 1 lingura amestec la 1 pahar de apa. Se consuma in timpul unei zile.
Rp/. Frunze de Nuc (Folium Juglandis) 10,0g
Flori de Tei (Flores Tiliae) 50,0g
M.f. species.
D.S. intern.

Pistrui (efelide)
Castravete (Cucumis sativus)
 Pentru combaterea pistruilor, tonifierea, si catifelarea tenului: masca cu suc de

castraveti.
 Infuzie din coaja de castravete de doua ori pe zi.
 Lotiune de castraveti
 parte de castraveti proaspeti rasi prin razatoare marunta, se amesteca cu o parte de
palinca de calitate si se macereaza 2 saptamani, apoi se filtreaza si se inchide ermetic.Cu
preparatul obtinut se tamponeaza fata in fiecare seara pana la disparitia pistruilor.

Ceapa (Allium cepa)

 Suc de ceapa aplicat local de 4 ori pe zi timp de 6-7 zile.
 Ceapa proaspat taiata, se tamponeaza fata.
Leustean (Lecvisticum officinale Koch)

• Decoct din o lingurita radacini si frunze bine maruntite.

Se toarna un pahar de apa, se macereaza o ora si se fierbe 10 minute.
Se filtreaza rece. Se tamponeaza fata si locurile pigmentate de 2 ori
pe zi, timp de doua saptamani.
• Comprese din o lingura radacina maruntita, la 400 ml apa
fierbinte; se filtreaza; se mentin 30-40 minute de 3-4 ori pe zi.
Lamai (Citrus limon)

72
  Sucul de la o lamaie amestecat cu un decoct concentrat de radacina de patrunjel,
preparat cu care se tamponeaza fata dimineata si seara.
 1 lingurita suc de lamaie si 2 lingurite smantana. Se aplica sub forma de masca timp

de 15-20 minute, apoi se spala fata cu apa calduta.

- suc de lamaie 3 linguri
- drojdie de bere 20 g
- tarate de grau 1 lingura
Masca aplicata pe fata dimineata si seara timp de 15-20 minute.
Papadia (Taraxacum officinale)

 Infuzie preparata din 30 g flori la l l apa. Se

lotioneaza fata dimineata si seara.
 Sucul laptos de papadie, se tamponeaza fata.
 decoct din 2 linguri de papadie, se fierbe 15

minute in 3 ml apa. Se filtreaza si se tamponeaza fata si

mainile dimineata si seara.[37, 72 ].
Patrunjel (Petroselinum crispum) - pentru
curatirea tenului si ca remediu contra pistruilor:
• suc de frunze, se aplica pe fata seara mentinandu-se peste noapte; dimineata se spala
cu apa calda;
• infuzie, din 2-3 lingurite frunze uscate sau mai multe frunze proaspete tocate marunt,
la o cana cu apa clocotita. Se lasa acoperit 20-25 minute. Se strecoara. Se spala fata cu apa si
sapun, apoi se aplica pe fata solutia obtinuta prin infuzie;
• decoct, din o mana frunze P. la 1/2 1 de apa. Se fierbe 15 minute. Se strecoara. Se
spala fata dimineata si seara timp de 7 zile.
• comprese fierbinti din decoct concentrat de radacini si frunze.
Migdal amar (Amygdalus communis)

 Decoct din radacina de migdale amare sub forma de lotiune sau unguent.Se aplica pe
fata in fiecare seara.

E. FITOTERAPIA APARATULUI GENITAL FEMININ

73
 Aparatul genital ia nastere, ca si aparatul
urinar, din metanefros. Organele care alcatuiesc
aparatul genital se impart in: organe genitale
interne si organe genitale externe. Organele
genitale interne au rolul de a forma celulele
sexuale, ovulele, si de a purta fatul. Principalele
organe genitale interne sunt gonadele sau glandele
genitale(ovarele). Organele genital externe sunt
organele de copulatie.
Organele genitale la femei se afla asezate in
excavatia pelviana.

In toate procesele inflamatorii ale aparatului

genital feminin, fitoterapia recomanda tratament
mixt: intern si extern.
Intern, se vor folosi in special ceaiuri
medicinale.
Extern, se recomanda spalari vaginale cu infuzii
sau decocturi caldute din specii de plante
cu proprietati antiseptice, antiparazitare,
astringente si antiinflamatorii.

Intern:
Flori de Urzica moarta alba (fig.5)
(Flores Lamii albi) sub forma de :
-Infuzie, preparata dintr-o lingurita flori la o
cana cu apa; se beau 2 cani /zi. Fig.5.Urzica
moarta alba
Mai eficiente, pentru efectele antiinlamatorii, sunt infuziile din amestecuri de plante; dintre
acestea
prezentam cateva retete :
Rp. Traista ciobanului (Herba Bursae- pastoris) 30 g
Flori de Urzica moarta alba (Flores Lamii albi) 10 g
Troscot (Herba Polygoni) 30 g
Flori de Coada soricelului (Flores Millefolii) 30 g
M. f. Species
- Infuzie, preparata dintr-o lingurita cu varf de amestec de plante la o cana cu apa;se beau 2
cani pe zi, in cura de 7-8 zile.

Rp. Troscot (Herba Polygoni) 20 g

Coada calului ( Herba Equiseti ) 30 g
Izma broastei ( Herba Menthae aquaticae ) 20 g
Furnze de urzica ( Folium Urticae) 10 g
M.f. species
74
 - Infuzie preparata din 2 lingurite amestec de plante la o cana cu apa; se beau 3 cani pe zi,
ultima seara la culcare, timp de 7-8 zile.
In tricomonaza se recomanda in mod special urmatoarea formula:

Rp. Flori de Galbenele ( Flores Galeldullae ) 30 g

Flori de iasomie ( Flores Philadelphii ) 30 g
Flori de Urzica moarta alba (Flores Lamii albi ) 10 g
Fori de Musetel ( Flores Chamomillae ) 20 g
Flori de Salcam (Flores Acaciae ) 10 g
M.f. species
-Infuzie,prepatata dintr-o lingura amestec de plante la o cana cu apa; se pot bea trei cani intr-o zi.

Extern:

Pentru spalaturi locale sau instilatii vaginale se recomanda infuzii din flori de musetel (fig.7),
flori de galbenele (fig.6), coada racului (fig.8), rachitan, urzica moarta alba, frunze de mur,
frunze de nuc, si conuri de hamei (fig.9), toate preparate din 3 linguri plante la 1 litru apa.
Sub forma de decoct,se recomanda coaja de Stejar si radacina de tataneasa, cate 25g din
fiecare la 1litru apa.
Tot pentru
spalaturi vaginale
sau instilatii se
recomanda si
urmatoarea
formula:

Rp. Flori de Musetel ( Flore Chamomillae ) 20 g

Flori de Galbenele ( Flores Calendulae ) 20 g
Urzica moarta alba (Herba Lamii albi ) 10 g
Frunze de Urzica ( Folium Urticae ) 10 g
Frunze de Salvie ( Folium Salviae ) 10 g
Troscot ( Herba Polygoni ) 20 g
Cada Racului (Herba Anserinae ) 10 g
M.f. species

75
Sub forma de decoct scurt (5min.) preparat din 3 linguri amestec de planta la 1 litru apa; se
recomanda cel putin 3 spalaturi pe zi, din care ultima seara, inainte de culcare.

1. Infectii si inflamatii genitale

Cauzele infectioase ale ginecopatiilor sunt multiple si necesita investigatii de laborator. Abia
dupa precizarea diagnosticului se va trece la un tratament complex local, la recomandarea
medicului specialist alopat. Ar fi de preferat o colaborare intre cele doua sisteme medicale
(medicina conventionala si medicina alternativa), al carei scop final sa urmareasca tratarea si
prevenirea recurentelor. Exista secretii vaginale de natura infectioasa, cum ar fi candidozele,
infectiile strepto-stafilococice sau cu bacili Coli, care in trecut se numeau „leucoree”, sau
popular „poala alba”. Ulterior, medicina a dovedit ca acestea sunt cauzate, in mare parte, de
protozoarul flagelat Trichomonas vaginalis. Trichomonoza se defineste ca o inflamatie vaginala
insotita de secretii muco-purulente si de senzatia de prurit local. In acelasi timp pot exista si
infectii genitale determinate si de alti agenti patogeni. Astfel, numeroase femei de varsta medie
sunt afectate de toxoplasmoza, boala genitala parazitara, care nu prezinta fenomene
simptomatice. Aceasta este cauzata de un parazit protozoar, Toxoplasma gondii, care se
inmulteste rapid si ajunge in toate organele, putand forma chisturi. Afectiunea este, in general,
asimptomatica, facandu-se simtita numai in cazul unei imunitati scazute sau a infestarilor masive
si poate fi contractata de la animale de casa (caini, pisici) sau pasari. De cele mai multe ori, boala
se manifesta in timpul sarcinii si poate fi transmisa de la mama la fat. In acest caz, poate surveni
un avort spontan sau o nastere prematura si astfel copilul va avea malformatii. De aceea, in
cazurile depistate cu toxoplasmoza la inceputul sarcinii se poate recomanda intreruperea ei.
Prevenirea toxoplasmozei se poate face prin masuri igieno-dietetice: evitarea contactului cu
animale sau pasari domestice, a consumului de carne nepreparata, a oualor de rata si gasca. Se
pot recomanda imunostimulante, multivitamine si multiminerale, coenzima Q10, acid
gamalinoleic etc. Alaturi de vizitarea medicului de familie este indicata efectuarea unor teste de
laborator (Sabin-Feldman). In cele mai multe cazuri s-au inregistrat rezultate pozitive ale
tratamentelor fitoterapice.
Fitoterapia indica utilizarea unui tratament mixt, intern si extern, sub forma de instilatii si
spalaturi vaginale cu infuzii diverse.
Intern, se recomanda flori de Urzica moarta alba ( Flores lamii albi), sub forma de infuzie
preparata dintr-o lingurita de flori la o cana cu apa, fiind indicate cel putin doua cani pe zi.
Pentru efectele antiinflamatorii se recomanda urmatoarea formula:
Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) – 30 de parti, flori de urzica moarta alba (Flores
lamii albi) – 10 parti, troscot (Herba poligoni) – 30 de parti, flori de coada- soricelului (Achillea
millefolium) – 30 de parti. Infuzia se prepara dintr-o lingura de amestec de plante la o cana de
apa. Este necesara administrarea a doua cani de infuzie pe zi, timp de minimum 8 zile. Apoi, se
stopeaza tratamentul timp de o saptamana si se reia, daca este nevoie. In trichomonoza se
recomanda urmatoarea formula: flori de Galbenele (Flores callendulae) – 30 de parti, flori de
Iasomie (Flores philadelphii) – 30 de parti, flori de Urzica moarta alba, (Flores lamii albi) – 10
76
parti, flori de Musetel (Chamomilla) – 20 de parti, flori de Salcam (Robinia pseudacacia) -10
parti. Infuzia se prepara dintr-o lingura de amestec de plante, la o cana cu apa si se recomanda
cel putin 3 cani pe zi.

Tulburarile de ciclu menstrual sunt marcate de dureri la nivelul bazinului, repetate lunar.
Acestea pot fi si suferinte cauzate de malformatii genitale, de inflamatii vulvare, ovariene sau ale
colului uterin, care, la randul lor, pot fi produse de infectii bacteriene, fungice sau virale. Este
importanta precizarea cauzei, prin analize de laborator si respectarea recomandarilor medicului
specialist. In tulburarile de ciclu menstrual, fitoterapia este doar complementara si nu alternativa,
asadar trebuie respectate indicatiile medicului ginecolog.

2. Dismenoreea

Dismenoreea este una dintre afectiunile feminine cele mai frecvente. Trebuie facuta insa
distinctia intre forma clinica de dismenoree primara, care apare odata cu instalarea ciclului
menstrual, intre 12 si 15 ani si dismenoreea secundara, datorata unor leziuni inflamatorii sau
tumorale ale organelor genitale sau dupa traume psihofizice, care pot agresa sexul feminin.
Dismenoreea primara poate sa dispara de cele mai multe ori odata cu inceperea vietii sexuale sau
odata ce femeia respectiva ramane insarcinata. Dismenoreea secundara, in schimb, nu dispare
decat in urma unui tratament medical complex. Fitoterapia isi poate aduce contributia
complementara la tratamentele de baza, conventionale, recomandate de medicul curant.
In dismenoreea primara se recomanda plante medicinale care au actiune spasmolitica si
inflamatorie, ce contribuie la restabilirea functiilor ovariene. Dintre acestea, sunt indicate
preparate din: Coada soricelului, Fierea pamantului (Centaurium umbellatum), Rostopasca,
Iarba-mare (Inula helenium), Ienuparul, Musetelul, Iedera, Isma broastei (Mentha aquatica),
Menta de cultura, Coada racului (Polentilla anserina), Cretisoara (Alchemilla vulgaris) si
Galbenele.
77
 Preparatele din aceste plante sunt utile in sindroamele premenstruale care se manifesta prin
tulburari psihosomatice: oboseala sau tensiune nervoasa accentuata, dureri de cap, migrene,
inflamatii dureroase ale sanilor, insotite de o sensibilitate crescuta a mameloanelor. Cu ajutorul
preparatelor gemoterapeutice se obtin rezultate fructuoase in multe dintre afectiunile aparatului
genital feminin. Dintre acestea se remarca preparatul Donavital, cu extract de zmeur si vitex,
care se administreaza 3-6 luni in timpul fiecarui ciclu menstrual, dimineata, inainte de mic-dejun.
In anexite se recomanda extractul de muguri de Coacaz negru (Ribes negrum), dimineata, extract
de mladite de zmeur la pranz si, inainte de cina, extract din ghinde de stejar. In insuficienta
ovariana se va utiliza urmatoarea schema: dimineata- extract din mladite de zmeur, la pranz-
extract de salcie, seara- extract de mladite de Merisor (Vaccinum vitis idaea). Aceasta schema se
administreaza timp de 2-3 luni si se repeta dupa o luna de pauza. In menoragii se obtin rezultate
bune tot cu produse gemoterapeutice, dupa urmatoarea schema: dimineata si seara – extract din
mladite de zmeur, timp de doua luni si se continua apoi cu extract din mladite de Tuia (Tuja
orientalis), cu acelasi mod de administrare.

Nu uitati: in toate tulburarile fiziologice (nu si organice), psihoterapia, dieta si ambianta

echilibrata joaca un rol foarte important.

3. Hipermenoree
78
 Afectiuni pentru care se recomanda: anorexie, enterocolite, colici gastrice, colici hepatice,
bronsite, gastrite, hipermenoree, dismenoree, hemoroizi, balonari abdominale, cistite.

Coada soricleului (lat. Achillea Millefolium

Antiseptic similar musetelului; tonic-aperitiv; coleretic-colagog si stimulent al functiei hepatice;
antispastic; astringent; antiinflamator; cicatrizant.

Recomandari:
- infuzie din flori pentru probleme gastrice, hepatice; impotriva colicilor; diuretic, laxativ;
antihemoroidal; antiastmatic.
Reteta 1: Se bea caldut si fractionat in 4-5 reprize; in cursul unei zile.
Reteta 2: Se foloseste sub forma de comprese sau bai.
- alifie din flori impotriva hemoroizilor
- tinctura din flori

Preparare Infuzie
Reteta 1
- 2 linguri de flori la 500 ml de apa clocotita;
Reteta 2
- 3 linguri la 500 ml de apa clocotita;
Alifie
- se infierbanta bine 90 gr de unt nesarat sau untura de porc, se adauga 15 gr de flori de coada
soricelului, proaspete si taiate marunt, se prajeste putin in grasime, se amesteca si se da tigaia
deoparte, lasandu-se la macerat pana a doua zi,. Atunci, se incalzeste usor, se strecoara prin tifon
si se introduce in borcan uscat, care se pastreaza la frigider.
Tinctura
Florile culese in soare se introduc, fara a se indesa, intr-o sticla, pana la gat, se toarna deasupra
tuica de fructe de 400, se lasa la macerat 15 zile la soare sau in apropierea unei surse de caldura.

Coada racului este o plantă erbacee, înaltă de 15-20 cm, cu frunze

întrerupt-penatifide și flori mari, galbene. Este întâlnită în locuri
nisipoase umede, pe marginea șanțurilor, lacurilor și râurilor, atât la
câmpie cât și în zone mai înalte. Înflorește din luna mai până toamna
târziu. Coada racului este o plantă erbacee pitică ce prezintă o tulpină
culcată și mai mulți stoloni din care cresc alte plante. Frunzele sunt
așezate sub formă de rozetă având o culoare verde-alburie pe față si
verde-argintie pe spate. Florile sunt solitare, susținute de un pedicel
lung și au o culoare gălben-aurie.

79
În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene( Herba Anserinae), recoltate în perioada
înfloririi, alcătuite din tulpinile laterale și frunzele bazilare și uneori rădăcina.
Componenții principali:
 tanin
 substanțe amare

 ulei volatil

 mucilagii

 flavonoide

 săruri minerale

Proprietăți:
Astringente, hemostatice și spasmolitice
Indicații:
Intern: în anemie, diaree, hipermenoree (reglează durerile în menstruațiile abundente),
enterocolită, calculoză renală, colici gastrice și convalescență, dureri stomacale, afecțiuni
ginecologice de orice natură, hemoragii de orice natură, cancer uterin sau de colon, dureri
abdominale, paraziți intestinali, dureri uterine, dismenoree, menstruații abundente, leucoree,
osteoporoza, spasme pioroce, reglarea menstrelor.
Extern: spălături locale în leucoree, în ulcerații ale pielii precum și în tratarea gingivitei, în
arsuri, ten seboreic, lacrimarea ochilor, eczeme, având acțiune sedativă pe lângă proprietățile
antiseptice, friguri, ulcerații cutanate, cicatrizante și hemostatice.
Contraindicații
 Nu se administrează decât după mese deoarece produce iritații gastro-intestinale.
 Nu este recomandată bolnavilor de rinichi și de ficat.

Traista ciobanului

Factorul curativ: partile aeriene

Afectiuni pentru care se recomanda:
hemoragii uterine

Hemostatica, proprietati diuretice.

Recomandari:
80
Infuzie - 2-3 ceaiuri pe zi
Se intrebuinteaza cu mare succes in toate tipurile de hemoragii, ca de exemplu in hemoragiile
nazale, stomacale, intestinale si in metroragii (hemoragii uterine nereguiate). In cazul ranilor
sangerinde, la care sangele nu vrea sa se opreasca, infuzia de traista-ciobanului are un efect
hemostatic uimitor.
In cazul menstruatiilor abundente, se beau, timp de 8-10 zile inainte de venirea ciclului, zilnic
cite 2 cesti de ceai. fServeste si la reglarea ciclului pe parcursul pubertatii. In timpul menopauzei,
de asemenea, fiecare ferneie ar trebui sa bea 4 saptamani cate 2 cesti zilnic, sa intrerupa apoi
pentru 3 saptamani si sa repete periodic acest tratament. Pentru hemoroizii care sangereaza, se
fac mici clisme intestinale, bai de sezut sau spalaturi cu infuzie calduta. Mamele care au sinii
umflati in timpul alaptatului ar trebui sa-si puna comprese cu aceasta planta.
Preparare
Ceaiul de traista-ciobanului: 1 lingurita (cu varf) de
traista-ciobanului la 1 ceasca.
Comprese - incalziti la aburi traista-ciobanului proaspata
, puneti-o intre panze si sa aplicati-o local calda.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii – nu exista.

Urzica

Factorul curativ: frunze, uneori si radacina

Afectiuni pentru care se recomanda:
bronsite, hemoragii usoare, revigorant, anti seboreic,
anti-matreata.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Provitamina A (retinol), vitaminele B, C si K, clorofila, flavonoide si mucilagii.
Hemostatic, diuretic.
Recomandari:
Infuzie - 3 pahare de ceai pe zi, ca diuretic, antidiareic, expectorant si calmant al tusei, in
hemoragii usoare. In stari de avitaminoza invigoreaza intregul organism.
Ceai - cura cu ceai poate dura timp indelungat, 1 ceasca pe stomacul gol, dimineata; jumatate
inainte de micul dejun, 1-2 cesti pe parcursul zilei. Ceaiul trebuie baut cu inghitituri mici. se bea
fara zahar.
Preparare
Infuzie - la fel ca la orice alta planta
Precautii, contraindicatii si alte comentarii – nu exista.

Toate aceste plante au o actiune antihemoragica.

Frasin
Afectiuni pentru care se recomanda: -intern - colecistite,
angiocolite, ulcer gastric si duodenal, dismenoree, metroragii,
enterocolite; -extern - plagi greu vindecabile;hemoroizi; arsuri;
eczeme;.acnee; leucoree.- gemoderivat din muguri impotriva
diferitelor afectiuni
81
 Mugurii de frasin se folosesc pentru tratarea bolilor care afecteaza caile biliare, caile urinare,
ochii si aparatul osteo-articular. Au un efect benefic si in metabolismul lipidelor din organism.
Mugurii mai sunt un bun remediu impotriva gutei, a febrei, a colesterolului mare. Semintele au
dat rezultate in tratamentul tulburarilor de libido masculin, impotentei, asteniei sexuale,
insuficientei testiculare, sterilitatii masculine.Bolile in care se recomanda extractul din muguri de
frasin sunt guta acuta si cronica, artrita gutoasa, hipercolesterolemie, dischinezie biliara si
colecistita, congestie hepatica si biliara, celulita, insuficienta renala usoara cu oligurie.
Gemoderivatul din muguri de frasin se administreaza inainte de mesele principale, dizolvat in
putina apa: 50 de picaturi, de 1-2 ori pe zi. Pe durata tratamentului trebuie urmarit nivelul
uremiei si al colesterolemiei.
- infuzie din flori impotriva dismenoreei si metroragiilor: se fac spalaturi vaginale

preparare
Gemoderivat
Mugurii de frasin sunt lasati la macerat pentru a se produce gemoderivatul.
Infuzie
O lingura de flori de frasin la o cana de apa. Se pun frunzele in apa clocotinda, se da un
clocot, apoi se da deoparte si se acopera cu un capac. Pentru spalaturile vaginale, se pun 10
gr de flori la 100 ml de apa clocotita, se lasa 30 de minute, dupa care se strecoara si se fac
spalaturile.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii – nu exista.

Galbenele

Factorul curativ: inflorescentele, florile ligulate

Afectiuni pentru care se recomanda: dischinezii biliare;
ulcer gastric si duodenal; dismenoree; enterocolite;
plagi greu vindecabile.

Recomandari:
- alifie din flori pentru a vindeca varicele, flebita, ulcerul
varicos; diverse fistule, degeraturi, arsuri, cancerul mamar, leziuni ale sanului; se reduc
cicatricile; impotriva ciupercilor de la picioare, a umflaturilor, abceselor, pustulelor,
reumatismului etc.
- infuzie din frunze impotriva problemelor gastrice, pentru cicatrizarea ranilor
- tinctura din flori - diluata cu apa fiarta, este foarte potrivita la compresele preparate pentru rani,
contuzii, hematoame, rupturi musculare, ulceratii purulente sau de natura canceroasa, pentru rani
deschise din cauza escarelor, pentru umflaturi, abcese, pustule.
Preparare
Alifie
- se iau 2 pumni de flori, frunze si tulpini, se taie marunt, se pun in 1 kg unt, margarina sau
untura de porc, fara sare, 50 gr ceara de albine, iar cu o lingura din lemn se amesteca pana devine

82
maroniu, apoi se lasa la macerat pana a doua zi, cand se incalzeste si se strecoara prin tifon. Se
tine la frigider, in borcane sau cutii.
Se trateaza prin masare usoara pe zona afectata.
Infuzie

Reteta 1 pentru uz intern

- 2 lingurite de flori la 300 ml de apa clocotita, se bea fractionat in timpul unei zile, inaintea
meselor principale.
Retea 2 pentru uz extern
- spalaturi vaginale: 10 g flori la 100 ml apa clocotita; se lasa 30 minute; se strecoara si se fac
spalaturile.
Tinctura
- se pune un pumn de flori in 1 l tuica de 400, se lasa la soare 2 saptamani la macerat, agitandu-
se zilnic.
- se pune un pumn de flori in 1 l tuica de 400, se lasa la soare 2 saptamani la macerat, agitandu-
se zilnic. Diluata cu apa fiarta, este foarte potrivita la compresele preparate pentru rani, contuzii,
hematoame, rupturi musculare, ulceratii purulente sau de natura canceroasa, pentru rani deschise
din cauza escarelor, pentru umflaturi, abcese, pustule.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii – nu exista.

Porumb
Factorul curativ: germeni, boabele
Afectiuni pentru care se recomanda:
boli cronice, afectiuni cardiovasculare, obezitate;
pentru nutritie.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Germenii de porumb contin vitamine, enzime, saruri minerale,
carbohidrati, lipide, zeina - un antioxidant puternic, care ajuta la
reducerea stresului oxidativ.
Uleiul din germeni de porumb nu este atat de valoros din punct de vedere nutritional. Contine
multe grasimi polinesaturate si este foarte sensibil la rancezire, de aceea nu este recomandat
pentru prajit. Daca il folosim in salate are aceleasi proprietati ca si uleiul de floarea-soarelui.
Uleiul din germeni de porumb contine mai multi acizi grasi omega 6 decat omega 3.
Dezechilibrul dintre acizii omega 3 (grasimi bune) si cei omega 6 (grasimi daunatoare) constituie
punctul de plecare pentru bolile cronice, afectiunile cardiovasculare, obezitate.
Recomandari:
- macerat din germeni pentru nutritie, in probleme de greutate, boli cardiovasculare.
- ulei din boabe in bolile cronice, afectiunile cardiovasculare, obezitate.
Preparare

Macerat
Se lasa la macerat germenii in apa, peste noapte.
Ulei - Se gaseste in comert.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Nu exista.

83
Salvie

Factorul curativ: frunzele (iarba)

Afectiuni pentru care se recomanda:
- intern: bronsite cronice; balonari abdominale;
diabet zaharat; varice; vaginita atrofica; dischinezii biliare;
reumatism.
- extern: aftoza bucala, abcese dentare,
gingivite; rani cu puroi; faringite, amigdalite; ulceratii ale pielii.

Calitati curative si actiune farmaceutica:

Ulei volatil, tanin, principii amare, substante estrogene, acizi organici.
Stomachic; carminativ si antispastic; coleretic-colagog; tonic nervin; sedativ al durerilor;
uterotonic; stimulent al circulatiei sangvine; antiabetic energic; cicatrizant si antispetic;
antisudorific.
Iarba de salvie este, alaturi de cretisoara, despre care vom vorbi in continuare, o planta
emblematica pentru tratamentul bolilor specific feminine. Administrata in perioada de debut a
menopauzei, ea este un excelent remediu cu efect imediat contra bufeurilor, intrucat regleaza
temperatura corpului, are efect antisudorific (adica reduce cantitativ transpiratia), normalizeaza
activitatea endocrina. Avand si o actiune detoxifianta puternica, ea este pe termen lung un foarte
bun sprijin si pentru alte tulburari specifice menopauzei, cum ar fi tendinta de ingrasare,
acumularea de lichide in organism, apetitul excesiv.
Recomandari:
-infuzie din iarba impotriva dispepsiilor, gastritelor
Pentru uz intern: se beau 2 ceaiuri pe zi. Pentru oprirea transpiratiei se bea rece, in mai multe
reprize.
Pentru uz extern: se foloseste in gargara si comprese.
-pulbere din iarba luata in perioadele cu bufeuri puternice sau cu transpiratie abundenta.
Se administreaza sub forma de pulbere, o jumatate de lingurita de patru ori pe zi. Planta se ia pe
stomacul gol, se tine vreme de 5-10 minute sub limba (pentru a avea un efect mai rapid), dupa
care se inghite cu apa. se pot lua pana la 6-8 doze a cate o jumatate de lingurita de pulbere de
salvie pe zi.

Preparare
Infuzie
-pentru uz intern: o lingurita de frunze la 100 ml apa clocotita.
-pentru uz extern: 5 g frunze la 100 ml de apa clocotita.
Pulbere
- obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

84
La femeile cu o constitutie uscativa, cu o vitalitate slaba, salvia nu se administreaza pe perioade
mai lungi de doua saptamani, urmate de doua saptamani de pauza, deoarece poate avea drept
reactii secundare nedorite scaderea apetitului alimentar, o usoara deshidratare si constipatie.
Femeile care alapteaza nu trebuie sa ia aceste produse, deoarece le micsoreaza secretia lactata.

Stejar

Factorul curativ: de la stejar se folosesc mugurii proaspeti,

radacinile tinere, scoarta interna a radacinilor, ghindele si
inflorescentele, fiecare puse la macerat. Se obtin extracte.
Afectiuni pentru care se recomanda:
enterite, melene, metroragii, hemoroizi, fistule anale,
leucoree, fariginte, gingivite, arsuri, degeraturi,
transpiratia excesiva a picioarelor si a mainilor. Stejar

Recomandari:
- extract de muguri pentru reglarea functiilor intestinale si cresc tensiunea arteriala la hipotensivi
etc. In principal, stejarul are efecte terapeutice asupra aparatului genito-urinar, a sistemului
circulator si a intestinelor. Are proprietati revitalizante asupra persoanelor cu debilitate sau de
varste inaintate. Mai este indicat in astenii si diverse tipuri de alergii. - extract din radacini tinere
si scoarta lor interna sunt cicatrizante si se utilizeaza in diverse afectiuni dermatologice. Se
foloseste cu mesteacan pufos si merisor in constipatie; cu porumbar si mesteacan pufos in
astenie, surmenaj fizic si intelectual; cu salcie alba in tulburari menstruale; cu coacaz negru in
alergii. Doza: Din extracte se iau cate 50-70 picaturi, de 1-2 ori pe zi, administrate cu 15 minute
inaintea meselor, intr-un pahar cu apa. Daca se asociaza cu altele, se administreaza in priza unica,
de 70-100 picaturi.
- decoct din scoarta impotriva problemelor intestinale sau a infectiilor aparatului reproductive.
(Retea 1): Se beau doua ceaiuri pe zi.
(Reteta 2): Sub forma de gargara, comprese, bai de sezut, spalaturi vaginale, bai in diferite boli
de piele.
- cafea din ghinda impotriva diareei.

Ghindele sunt utile in problemele sexuale, in frigiditatea tinerelor femei, dar si in stari
depresive. Inflorescentele, prin continutul crescut de hormoni sexuali, sunt indicate in tulburari
aparute la pubertate sau la varste avansate, adica menopauza si andropauza. Se bea dimineata pe
stomacul gol o cescuta, neindulcita.
Preparare
Decoct
Reteta 1: Doua lingurite de scoarta la 200 ml de apa rece; se fierbe 20-30 de minute.
Reteta 2: Din 3 lingurite de scoarta la 200 ml de apa rece.
Cafea
Dintr-o lingurita de ghinda prajita si macinata se prepara o cafea care regleaza scaunul in diaree.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii – nu exista.

85
 4. Menopauza

Menopauza este un fenomen fiziologic care consta in incetarea definitiva a menstruatiei

(naturala sau consecutiva unor interventii chirurgicale). Fenomenul apare la femeile ajunse la
varsta de 45-50 de ani sau chiar mai devreme, in cazul insuficientei ovariene sau a unor
interventii chirurgicale in zona pelviana.
Ca o consecinta a dezechilibrului neurohormonal produs prin incetarea functiei ovariene
indusa de menopauza, apar tulburari neurovegetative: valuri de caldura; insomnii;
hiperexcitabilitate; palpitatii si chiar slabirea memoriei, nervozitate.
Odata cu aceasta perioada de mari schimbari hormonale, in organismul femeii pot aparea sau
se pot agrava unele boli la care organismul respectiv este predispus: hipertensiune arteriala,
obezitate, nevroza etc.
Pentru prevenirea tulburarilor de menopauza, un rol important trebuie sa-l aiba si stilul de
viata sanatos, care include:
Dieta lacto-ovo-vegetariana: alimentatia femeii in timpul perioadei de trecere la menopauza
trebuie sa fie bogata in sucuri de fructe si cruditati. Sunt indicate cure crudivore depurative, cate
5-7 zile pe luna cu grau incoltit, suc de orz verde (cate 50 ml de trei ori pe zi) si boabe de
ienupar. Se consuma laptisor de matca, dupa regulile generale. Se bea, zilnic, o cantitate de 100
ml suc proaspat de urzici. Baia de soare, cura de aer, cu gimnastica respiratorie si fizica. Este
indicat climatul de altitudine medie si bioclimatul montan (700-800 m). Statiuni indicate:
Govora, Tusnad, Sovata, Vatra Dornei.

Metode de tratament
Tratamentul tulburarilor de climax este bine sa inceapa cu remedii homeopate (la care exista de
cele mai multe ori un bun raspuns). Daca nu se obtin rezultate, se aplica fitoterapia si numai in
cazul unui raspuns negativ se recurge la medicatia alopata (care de cele mai multe ori se bazeaza
pe hormoni, iar acestia, uneori, au efecte adverse importante).
Remedii fitoterapeutice
Paducel - este indicat in tulburarile congestive determinate de menopauza, si anume palpitatii,
bufeuri, insomnie, iritabilitate, zgomote in urechi, tulburari ale tensiunii arteriale. Se foloseste
infuzia preparata din o lingurita de planta la un litru de apa; se beau 1-2 cani pe zi, pe parcusul
unei zile si ultima seara la culcare, timp de 20 de zile pe luna. Se mai recomanda tinctura de
paducel, se iau cate 10-15 picaturi, de 3 ori pe zi. Talpa gastei - infuzie din o lingurita de planta
uscata la o cana cu apa. Aceasta se bea fractionata pe parcursul unei zile sau infuzie concentrata
preparata din 3 linguri de talpa gastii, la o cana de apa; se iau 4-5 linguri pe zi. Tinctura poate fi
86
administrata cate 30 picaturi, de doua ori pe zi si o data seara la culcare, de preferabil in infuzie
de flori de tei. Salvie - infuzie din 20 g flori si frunze la un litru de apa, cate o cana pe zi, pentru
bufeuri si palpitatii. Frunze de vita-de-vie - acesta este un remediu vechi si renumit contra
tulburarilor menopauzei. Se utilizeaza ca decoct, din 50 g frunze la un litru apa, din care se
consuma 3 cani pe zi, inainte de mese. Cimbrisor - infuzie din 15 g de planta la un litru de apa
clocotita, cate 3 cani pe zi, in caz de ameteli.

Paducel Talpa gastei Cimbrisor

Amestecuri de plante
Se pot folosi cu succes pentru ameliorarea tulburarilor de menopauza amestecuri din plante si
tincturi: flori de coada-soricelului (20 g), flori cu frunze de paducel (15 g), coada-racului (15 g),
traista ciobanului (25 g), sunatoare (15 g) si talpa gastei (10 g). Se face infuzie (1 lingurita
amestec la cana) si se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Un alt amestec se face din parti egale de flori de tei, frunze de roinita si talpa gastei. Se prepara
infuzie din 1 lingura amestec la cana cu apa si se beau 1-2 cani pe zi, indulcite cu miere.
Rezultate deosebite s-au obtinut cu amestec din radacina de lemn dulce (5-6 parti), talpa gastei
(2-3 parti), frunze de salvie (2 parti) si cimbrisor (o parte). Acest remediu poate fi folosit cu
succes si in caz de osteoporoza. Se prepara decoct, timp de 10 minute, din 1 lingurita amestec la
o cana cu apa. Se beau 2-4 cani pe zi, 1-2 luni pe trimestru, intre mese sau inaintea meselor
principale.
In cadrul menopauzei pot interveni si tulburari circulatorii. In aceste cazuri se recomanda un
amestec din 20 g flori si frunze de paducel, 20 g talpa gastei, 30 g frunze de menta, 10 g fructe de
anason, 20 g radacina de valeriana, din care se face o infuzie preparata din 2 linguri de amestec
de plante la 1/2 l de apa. Prima cana se bea dimineata, calda, iar a doua, usor incalzita si indulcita
cu miere, se bea seara, la culcare. Cu actiune antispasmodica, tonica si sedativa, se poate utiliza,
in paralel cu ceaiurile de mai sus, si urmatorul amestec de tincturi: tinctura de valeriana (50 ml),
tinctura de paducel (50 ml), tinctura de beladona (30 ml). Se administreaza intern, cate 15-20 de
picaturi, de 2-3 ori pe zi, in putin ceai sau apa indulcite.
87
Pentru ameliorarea tulburailor hormonale se utilizeaza flori de salcam (20 g), flori de soc (20 g),
pelin (10 g), radacina de lemn dulce (20 g), radacina decerentel (20 g), boabe de ienupar (10 g).
O lingura de amesec de plante se pune la macerat timp de 3 ore, inr-o cana cu apa dupa care se
fierbe timp de 5 minute la foc domol, iar dupa alte 10 minute de repaus se filtreaza. Se beau 2-3
cani pe zi. Se poate prepara cel mult un l de infuzie, care se va tine la frigider. De fiecare data
cand se bea, se incalzeste la 40 grade C si se indulceste cu miere.

5. Contraceptive, avortive, combaterea sterilităţii.

Există plante care au efecte contraceptive atât la bărbaţi (bumbac – Gossypium species), cât şi
la femei (camforul chinezesc - Blumea balsamifera, laurul ghimpus - Ilex aquifolium), plante cu
efecte avortive (dar aici dozele toxice sunt extrem de apropiate de cele utile, Juniperus sabina,
Ruta graveolens pot duce la moarte; scaietele – Dipsacus japonicus, viţa de vie – Vitis vinifera,
susanul – Sesamum indicum şi colţii babei – Tribulus terestris fiind mai puţin toxice dacă sunt
administrate în primele 3-6 zile de întârziere a ciclului menstrual). Pentru combaterea sterilităţii
sunt utile, pentru sterilitatea feminină, limbariţa (pătlagina de apă – Alisma plantago-aquatica:
planta întreagă combate sterilitatea, favorizând ovulaţia şi fertilizarea ovulului, dar seminţele
produc sterilitate), floarea soarelui, alunele, arahidele, fisticul, miezul de nucă şi curmalele.

88
 6. Infectii si inflamatii genitale

Cauzele infectioase ale ginecopatiilor sunt multiple si necesita investigatii de laborator. Abia
dupa precizarea diagnosticului se va trece la un tratament complex local, la recomandarea
medicului specialist alopat. Ar fi de preferat o colaborare

F. VEZICA URINARA

Definitie: Vezica urinară este un săculeț, parte componentă a sistemului excretor la

vertebrate în care urina este adunată din rinichi pentru eliberarea ei ulterioară la exteriorul
organismului prin uretră. Vezica urinară a omului poate reține de la 250 până la 500 ml de
lichid.

89
90
91
 Afectiunile vezicii urinare

Exista oameni care au probleme cu controlarea vezicii si nu isi pot opri fluxul de urina sa
curga, ceea ce se numeste incontinenta urinara. Desi aceasta este o afectiune, multi oameni
traiesc cu ea crezand ca este normala, dar acest lucru nu este nici pe departe ceva bun.
Unele persoane se simt stanjenite de acest lucru, il iau mult prea personal si le este rusine
sa apeleze la ajutorul unui specialist, dupa cum declara pentru Ziare.com dr. Bogdan Macadon.
In jur de 15-30% dintre persoanele in varsta sunt afectate in acest sens.
Sistemul urinar este format din rinichi, ureter, vezica si uretra. Rinichii filtreaza apa si
alunga deseurile din sange, excretand urina. Cantitatea normala excretata este undeva intre un
litru si un litru si jumatate in 24 de ore. Desi vezica are o capacitate de 600 de ml, nevoia de a
merge la toaleta incepe sa se simta cand atinge 300 ml de lichid. Cand ea incepe sa se intinda,
nervii din jur trimit mesaje creierului.
Incontinenta afecteaza persoanele de toate sexele, fiind mai comuna in randul barbatilor,
mai ales cei care au anumite afectiuni ale prostatei.
Incontinenta poate aparea ca simptom la alte afectiuni:
- infectii ale tractului urinar;
- efecte secundare la medicamente: cum ar fi calciul, antidepresivele, antihistaminicele,
sedativele, pastilele de dormit, narcoticele, medicamentele ce contin multa cafeina, diureticele;
- slabirea muschilor vezicii si a celor din jurul ei;
- vezica hiperactiva;
- iritare a vezicii;
- uretra blocata, in special din cauza prostatei marite la barbati.
Unele dintre cauze sunt temporare, cum ar fi infectia, pe cand altele sunt de lunga durata
si necesita un tratament mai indelungat, dar pana la urma se rezolva.
Factorii de risc sunt:
- fumatul: legatura nu este clara, dar medicii au observat in mod clar de-a lungul timpului
ca exista;
- obezitatea: excesul de masa musculara reduce tonusul muscular, inclusiv cei ai vezicii;
- constipatia cronica: problemele intestinelor duc la afectarea muschilor vezicii;
- diabet: poate afecta nervii si interfera cu senzatiile, inclusiv nevoia de a merge la
toaleta;
- rani ale maduvei spinarii: semnalul dintre vezica si creier trece prin maduva, asa ca
daca aceasta este ranita, creierul va primi semne gresite.
- probleme neurologice, cum ar fi atacul cerebral, scleroza multipla, boala Alzheimer sau
Parkinson.
- operatii sau terapie prin radiatii in zona pelvisului;
- sarcina: in jur de o treime din femeile insarcinate sufera de incontinenta urinara;
- menopauza;
- histerectomie;

92
 - prostata marita;

Infectiile urinare netratate distrug rinichii, avertizeaza medicii urologi. De aceea este
esential sa nu le ignoram si sa aplicam tratamentul corespunzator, tinand cont de indicatiile
medicului.
Este important sa tratezi corespunzator infectiile urinare, deoarece cele care recidiveaza
duc la infectii tot mai mari, care pot cuprinde ureterele si chiar rinichii.

Diferenta intre cistita si pielonefrita

Trebuie sa facem o diferenta intre infectia urinara joasa - cistita care se manifesta prin
febra si infectia urinara inalta - pielonefrita care se manifesta prin febra mare si dureri de spate.
De asemenea, potrivit medicilor urologi, daca suferi de cistita inseamna ca infectia este localizata
la nivelul vezicii urinare. In cazul in care infectia este localizata la nivelul rinichiului, inseamna
ca te confrunti cu o pielonefrita.
50% dintre femei fac macar o infectie urinara!
Statisticile arata ca femeile sunt mai predispuse la infectiile urinare, 50% din acestea
suferind cel putin o data in timpul vietii de o forma de infectie urinara. Barbatii tineri sunt rareori
afectati de infectii urinare, in schimb, barbatii peste 50 ani, cu afectiuni ale prostatei, sunt mai
expusi riscului de infectii urinare.

Care sunt simptomele unei infectii urinare?

Printre cele mai frecvente semne ale unei asemenea infectii sunt:
 urinarile repetate cu usturime;
 urina tulbure;
 prezenta sangelui in urina;
 nevoia de a urina tot timpul, fara ca vezica sa fie plina;
 presiune in regiunea pelviana;
 stare generala de disconfort.

Din ce cauze pot sa apara infectiile urinare?

In general, printre factorii favorizanti se numara:

 consumul redus de lichide;
 urinatul rar;
 constipatia:
 hemoroizii externi;
 toaleta cu jetul de apa orientat inspre vagin, dupa contactul sexual;
 atrofia genitala, dupa menopauza";
 uremia;
 diabetul zaharat;
 afectiuni digestive asociate: colita, constipatia cronica;

93
  afectiuni biliare;
 metroanexita.

Cum tratam infectia urinara?

Nu ignora nici un simptom din cele prezentate mai sus si consulta un medic urolog pentru
a-ti prescrie un tratament corespunzator, in functie de infectia urinara de care suferi.
De regula, tratamentul care se administreaza consta in antibiotice, insa niciodata inainte
de efectuarea unei uroculturi pentru a pune un diagnostic corect. In cazul in care suferi de cistita,
cel mai adesea ti se va recomanda ofloxacin, ciprofloxacin sau biseptol, iar daca nu se poate
realiza urocultura se administreaza norfloxacina cate 2 tablete pe zi, timp 3-5 zile, potrivit
informatiilor specificate de specialistii in urologie.

5 sfaturi esentiale

1. Produsele naturiste, “leac” eficient fara efecte secundare: strugurii ursului (planta
cunoscuta si sub denumirea de bearberry), afinul american (cunoscut si ca merisor sau
cranberry), semintele de dovleac si cozile de cirese sunt plante care combat problemele
fiziologice ale aparatului urinar feminin si masculin, incontinenta urinara si ajuta la eliminarea
fiziologica a apei si a deseurilor metabolice din organism.
2. Consuma cat mai multa apa! Daca te confrunti cu infectii urinare repetate este esential
sa consumi in fiecare zi multa apa, chiar si 3 litri.
3. Nu lua medicamente fara prescriptia medicului! De multe ori se intampla sa luam
medicamente la recomandarea prietenilor sau membrilor familiei, dar in majoritatea cazurilor
acestea ne fac mai mult rau decat bine. Este si cazul infectiilor urinare, care se agraveaza daca
luam medicamente necorespunzatoare.
4. Atentie la igiena intima! Alege cu atentie produsele de igiena intima pe care le
folosesti. Multe pot irita uretra si pot duce la instalarea unei infectii. Foloseste doar produsele
testate dermatologic. Foloseste lenjerie intima din bumbac pentru ca aceasta lasa pielea sa
respire. Fibrele sintetice mentin umezeala, creand conditiile optime dezvoltarii infectiilor. Este
necesara o igiena foarte stricta in zona perianala si intodeauna spala-te in zona organelor
genitale. Dupa urinare, sterge-te din fata inspre spate.
5. Urineaza la timp! Cand simti nevoia, nu amana momentul in care merge la toaleta.
Abtinerea pentru perioade lungi de timp favorizeaza aparitia infectiilor urinare.
Lista celor mai frecventi agenti microbiologici de infectare a tractului urinar, in 85 % din cazuri:
 Enterococcus spp.
 Streptococcus agalactiae (GBS)
 Enterobacteriaceae
 Pseudomonas spp.
 Streptococcus pyogenes (GAS)
 Staphylococcua aureus
 Staphylococcus saprophyticus
 Candida spp.

94
 Staphylococcus aureus
Mai puţin frecvente sunt infectiile cu:
 Gardnerella vaginalis
 Ureaplasma urealyticum
 Mycoplasma hominis
 Mobiluncus spp.
 Leptospira spp.
 Mycobacterium spp.
 Chlamydia trachomatis (bărbaţi)

Ureaplasma urealyticum
Adesea asociate cu boli multisistemice:
 Salmonella spp.
 Shistosoma haematobium
 Cryptococcus neoformans
 Trichosporon beigelii
 Trichomonas vaginalis
 Aspergillus spp.
 Penicillium spp.
 Adenovirus
 Herpes simplex virus

95
 Infectia urinara cu Escherichia Coli

Generalitati

O infectie de tract urinar poate fi cauzata de ciuperci, virusuri si

bacterii. Totusi, cel mai frecvent, infectiile de tract urinar sunt cauzate
de bacterii. Bacteriile patrund cu viteza in tractul urinar si sunt
eliminate cu rapiditate, in mod normal, inainte de a provoca infectii.
Totusi, in unele cazuri, bacteriile infrang sistemul natural de aparare al
organismului si pot declansa infectii. Infectiile de la nivelul uretrei se
numesc uretrite. Infectiile vezicii urinare poarta denumirea de cistita,
iar infectiile rinichiului se numesc pielonefrita.
Infectiile tractului urinar pot fi cauzate de orice tip de bacterii, dar cel
mai frecvent sunt declansate de Escherichia Coli sau E. coli. Acestea
sunt bacterii care se gasesc in mod normal in intestine. Infectiile
tractului urinar cu Escherichia Coli pot fi dureroase sau incomode, dar sunt usor de tratat si
prevenit.
Exista mai multe tipuri de bacterii care fac parte din grupul bacterian E Coli. Acestea sunt
prezente in intestine inca de la nastere si sunt principalele organisme care ajuta la procesul
digestiei alimentelor. Bacteriile E Coli supravietuiesc in afara organismului doar o perioada
scurta de timp.

Cauze

Intrucat bacteria E Coli este in mod normal prezenta in intestine, este intalnita adesea in
scaun si in jurul anusului. Uneori, aceste bacterii pot migra spre uretra. Uretra este deschiderea
prin care este eliminata urina. De cele mai multe ori, sistemul imunitar lupta impotriva bacteriei
care incearca sa colonizeze in alte zone ale corpului. Totusi, atunci cand sistemul imunitar nu
actioneaza cum ar trebui, bacteriile cresc si se multiplica, iar rezultatul este infectia. Infectia
poate curpinde intreg sistemul urinar.
Simptome

Infectiile sistemului urinar cauzate de E coli au o varietate de simptome. Printre acestea

se numara durerea resimtita in zona partii inferioare a spatelui sau a pelvisului, intrucat bacteriile
determina inflamarea rinichilor si a vezicii urinare.
In cazul in care bacterilie se concentreaza asupra uretrei, veti experimenta o senzatie de arsura si
durere in timpul sau dupa incheierea urinarii. Urina ar putea fi inchisa la culoare sau tulbure,
mirosul acesteia se va modifica si ar putea contine chiar si urme de sange.

Cum sunt diagnosticate infectiile urinare

96
 Pentru a stabili daca o persoana sufera de o infectie urinara, medicul ii va solicita acesteia
sa descrie simptomele urinare, apoi va recomanda bolnavului sa colecteze o mostra de urina
pentru analiza acesteia la laborator.
Infectia urinara se va depista in urma unei uroculturi, analiza care implica recoltarea unei
probe de urina intr-un recipient steril in urma spalarii zonei genitale. Va fi inclusa in recipient
partea din mijloc a jetului de urina. In cazul in care este prezenta infectia se va face si
antibiograma, ce va stabili care este gradul de sensibilitate al germenilor prezent la diferite
antibiotice.
In cazul in care o persoana manifesta infectii urinare recurente, medicul poate recomanda
investigatii suplimentare pentru a determina daca tractul urinar este normal. Printre acestea se
numara:
 Ecografia rinichilor si a vezicii urinare
 Cistouretrografie mictionala
 Cistoscopie
 Tomografia computerizata
 RMN
 Teste urodinamice.

97
Tratament
98
  Tratament medicamentos
Odata ce medicul a diagnosticat infectia de tract urinar, in urma uroculturii si a
antibiogramei, va prescrie tratament cu antibiotice. In functie de gravitatea infectiei, tratamentul
poate dura intre 3 si 14 zile.
Tratamentul standard presupune utilizarea de trei zile a unei combinatii de medicamente:
trimetroprim si sulfametoxazol. Bolnavilor alergici la sulfamide le sunt prescrise doar
trimetroprim. Chiar daca simptomele de infectie dispar dupa una-doua zile, este recomandat ca
tratamentul sa se faca integral. In caz contrar pot fi distruse doar o parte din bacterii, iar cele care
raman se pot multiplica din nou si pot provoca o infectie mult mai severa.
 Fluide
Toate persoanele diagnosticate cu o infectie a tractului urinar ar trebui sa bea mai multe
lichide. Acestia se pot vindeca de infectiile usoare, daca beau cantitati mari de apa sau ceaiuri
care pot ajuta in lupta cu E Coli. Chiar daca infectia este mai severa, consumul marit de lichide
poate creste eficienta medicamentelor.
 Beta-lactamice
Cel mai frecvent recomandate medicamente pentru tratarea infectiei tractului urinar cu E
coli sunt penicilina si amoxicilina. Pentru ca aceste tipuri de medicamente sunt utilizate pe scara
larga, aproximativ 25% dintre tipurile de E Coli sunt rezistente la amoxicilina. De aceea,
specialistii prescriu medicamente numite beta-lactamice, inclusiv cefalosporine, dar si
pivecilinam din clasa amidinopenicilinelor.
 Fluorochinolone
Din cauza utilizarii destul de frecvente a combinatiei de trimetroprim si sulfametoxazol
pentru tratarea infectiilor tractului urinar, unele tulpini de Escherichia Coli sunt deja rezistente la
acestea. Fluorochinolonele sau chinolonele ar putea fi o alternativa de tratament. Printre acestea,
cel mai des recomandate sunt: ofloxacin, ciprofloxacin, norfloxacin si levofloxacin.
In cazul infectiilor severe, poate fi necesara spitalizarea si introducerea de fluide pe cale
intravenoasa. Tratamentul se va face cu aminoglicozide.

Fitoterapie

Utilizarea plantelor medicinale, ca unul dintre cele mai vechi remedii cunoscute de om,
si-a îmbogatit continutul.
În zilele noastre, fitoterapia moderna, în sensul larg al acestei notiuni, este tratamentul
bolnavilor cu ajutorul produselor farmaceutice obtinute din plante inferioare sau superioare.
Având la baza dezvoltarea fitochimiei, biochimiei, farmacodinamiei si a tehnicii
farmaceutice moderne, fitoterapia este astazi o noua ramura a medicinii, în plina dezvoltare si
ascensiune.
Fitoterapia afectiunilor urinare reprezinta un capitol dificil, deoarece impartirea
remediilor vegetale in functie de locul de actiune respectiv si de indicatia terapeutica nu este la
fel de categorica si neta, ca in alte cazuri.
Pentru unle afectiuni cum ar fi nefritele (care intereseaza parenchimul renal) nu exista
produse vegetale cu adresabilitate directa, in timp ce altele, cum ar fi cele ale cailor urinare
descendente, beneficiaza de efectele specifice a numeroase plante.

99
 Fitorologicele reprezinta un grup eterogen de medicamente, de origine vegetala, care se
adreseaza afectiunilor renale, ale cailor urinare si ale prostatei.
Aproape intotdeauna, in cazul afectiunilor cailor urinare se intervine ci fitopreparate de
asociere (rareori monopreparate) deoarece, datorita apropierilor topografice, a legaturilor
morfologice si patofiziologice dintre rinichi, uretere, vezica si detrusor sau uretra, doar rareori
numai unul dintre aceste segmente este afectat, ori nu s-a gasit inca o planta care, ea singura, sa
poata trata sau ameliora intraga simptomatologie a unei astfel de afectiuni.
Spre exemplu, in cazul infectiilor urinare sau a litiazei in general, datorita dereglarii
mecanismului de transport al urinii, se constata pe langa afectarea acestuia si aparitia unor
tulburari in acumularea sau depozitarea, precum si in eliminarea urinii. Din acest motiv,
fitourologicele reprezinta de regula combinatii ale unor produse vegetale cu actiune diuretica,
dezinfectanta urinara, antiflogistica, spasmolitica, analgezica si sedativa.

Plante care trateaza (amelioreaza) infectiile urinare

 Violetele calmeaza durerile

Din flori de violete (Viola adorata) se prepara o infuzie care contribuie la tratarea
cistitelor, ca si a dermatozelor, colitei, bronistei, prin actiunea de calmare a iritatiilor mucoaselor.

 Sovarvul, planta antiseptica

Se foloseste planta (Origanum vulgare), fara radacina, sub forma de decoct. Plantele
maruntite (o lingura la cana cu apa) se fierb timp de un minut. Ajuta totodata si la alungarea
racelilor, a febrei si imbunatateste digestia.

100
  Urzica moarta alba
Urzica alba (Lamium album) este tonica, astringenta si este deseori folosita la tratarea
infectiilor urinare. Sub forma de capsule sau pulbere, se administreaza inainte de mesele
principale ale zilei (cate 2 capsule sau un varf de cutit de pulbere). Sub forma de ceai preparat
din flori, este indicata in cistita, leucoree, dismenoree, afectiuni ale prostatei. Se beau cate 3-4
cani pe zi, intre mese.

 Mugurii de pin (Pinus sylvestris)

Datorita proprietatilor lor antiseptice, mugurii de pin sunt de mare ajutor in cazul
inflamatiilor urinare sau hepatice. Se recomanda sa se bea circa un litru de ceai pe zi, eventual,
asociat cu alte plante (in special cu iarba neagra).

 Nalba mare are efect antiinflamator

Una dintre indicatiile terapeutice ale acestei plante (Althaea officinalis) se refera la
tratarea cistitelor, ca si a altor afectiuni inflamatorii (metrite, gastrite, bronsite etc.). Se foloseste
radacina, din care se prepara un decoct (prin fierberea acestora in apa, timp de trei minute) care
este emolient, antiinflamator, antidiareic, antitusiv.

101
  Levantica (Lavandula angustfolia)
Florile de levantica se pot folosi pe langa alte remedii mai puternice (sunt adjuvante),
caci au proprietati bactericide, dezinfectante, calmante, relaxante. In special, in sezonul rece,
consumul constant de ceai de levantica (cate o ceasca seara, caci aduce somnul) confera
rezistenta sporita fata de virusuri.

 Socul
Socul (Sambucus nigra) este cunoscut pentru efectul sau diuretic, antisudorific, depurativ,
fiind folosit mai mult in tratarea racelilor, a reumatismului. Iata ca este potrivit si pentru
suferinzii de cistita, fiind indicate cate 3-4 cani pe zi. Se folosesc inflorescentele, numai uscate.

 Rotungioara

102
 Initial rotungioara (Glechoma hederacea) a fost utilizata empiric, timp indelungat.
Datorita compozitiei sale chimice, este foarte potrivita pentru tratarea cistitelor, ca si a
bronsitelor, astmului, litiazei urinare, leucoreei. Se administreaza sub forma de decoct (plantele
se fierb cam un minut), cate 1 litru pe zi.

 Iarba neagra (Calluna vulgaris)

Este planta care are un efect imediat asupra infectiilor urinare (cistite, colibaciloze,
pielonefrite) si in prostatite. Este diuretica si contribuie la eliminarea calculilor mici (a nisipului).
Concomitent, intervine si in cazul reumatismelor, celulitei, intoxicatiilor. Se foloseste sub forma
de ceai preparat din muguri, dar si sub forma de tinctura sau extract glicerinat.

 Fragi (Fragaria vesca) si cirese (Prunus avium)

Utilizat ca aromatizant, ceaiul din frunze de frag are virtuti mai putin cunoscute: este
depurativ, detoxifiant, fiind indicat in leucoree, cistita, reumatism, dermatoze, celulita, guta si
alte afectiuni.

103
 In schimb, ceaiul din cozi de cirese este foarte des folosit in astfel de afectiuni, si pe buna
dreptate. Si ele sunt diuretice, detoxifiante. Sunt frecvent recomandate celor ce sufera de celulita,
reumatism, cistita, retentie urinara, edeme, dar si in obezitate, calculi renali, nefrita. Se bea cate 1
litru de ceai pe zi; se poate administra si sub forma de pulbere sau capsule (cistita, retentie
urinara, edeme).

 Ceaiul de afine (Vaccinium myrtillus) este antibacterian.

Infuzia de afine este un remediu natural, bun la gust şi cu multiple întrebuinţări: tonifică
muşchii vezicii urinare şi are efect antimicrobian. Infuzia se prepară din 250 ml de apă şi 20 g de
frunze de afin: apa fiartă se toarnă peste frunze, se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară. Se
consumă trei căni de ceai pe zi.

104
  Infuzia din muguri de mesteacăn (Betula pendula)
În cazul afecţiunilor renale, în general, fitoterapia recomandă infuzia din frunze sau
muguri de mesteacăn, folosită ca mijloc diuretic: două linguri de frunze tăiate mărunt sau o
lingură de muguri se pun în 1/2 l de apă fierbinte, se adaugă puţin bicarbonat de sodiu, se lasă la
infuzat o oră, apoi se strecoară. Se bea 1/2 de pahar, de 4 ori/zi, înainte de masă.
Frunzele şi mugurii de mesteacăn intră şi în diferite amestecuri: frunze de mesteacăn şi
frunze de coada-calului, în părţi egale - o lingură din acest amestec la un pahar de apă fierbinte,
se lasă la infuzat 15 minute, apoi se ia câte o lingură de infuzie de 3-4 ori/zi. Are proprietăţi
diuretice deosebite. Atenţie însă, căci acest amestec este contraindicat în cazul inflamării acute a
rinichilor şi a căilor urinare, precum şi femeilor însărcinate.
Un amestec deosebit de eficient în cazul pietrelor la rinichi este din: o parte frunze de
mesteacăn, o parte fructe de ienupăr, o parte fructe de măceş şi două părţi rădăcini de roibă. O
linguriţă din acest amestec se pune într-un pahar de apă rece, se lasă la infuzat 10 ore, apoi se
fierbe 5 minute şi se strecoară. Se bea 1/4 de pahar de 3-4 ori/zi. În caz de cistită, se amestecă
frunze de mesteacăn, frunze de strugurii-ursului, mătase de porumb, rădăcină de iarba-dulce şi
rădăcină de pir, în părţi egale. O lingură din acest amestec se pune într-un pahar de apă rece, se
lasă la infuzat 6 ore, apoi se mai fierbe 15 minute şi se strecoară. Se bea 1/4 pahar de infuzie, de
3-4 ori/zi. Şi aceste amestecuri sunt contraindicate în cazul inflamării acute a rinichilor şi căilor
urinare dar şi femeilor însărcinate.

 Preparate din frunze şi fructe de merişor (Vaccinum vitis idaea)

Merişorul are efecte diuretice şi nu dăunează în nici un fel rinichilor, chiar şi atunci când
este utilizat în cantităţi mari. Fructele de merişor proaspete sau fierte, chiar şi fără zahăr, nu se
alterează mult timp. În unele gospodării, aceste fructe sunt fierte fără zahăr, cu pere şi mere dulci,
iar gemul se păstrează foarte mult; de aici proprietăţile de antibiotic ale merişorului.
Decoctul din frunze de merişor este recomandat, mai ales, în cazul pietrelor la rinichi, la
vezica biliară şi vezica urinară, al inflamărilor renale şi ale vezicii urinare. Pentru aceasta, se iau
3 mâini de frunze de merişor, se pun în 3 pahare cu apă şi se fierb 10 minute. Se bea toată această
cantitate de decoct pe parcursul unei zile, în 3 doze. Acest decoct este eficient nu numai în bolile
de rinichi, ci şi în cele de ficat.
În cazul afecţiunilor rinichilor şi ale vezicii urinare, se pregăteşte amestec din frunze de
merişor (două părţi), frunze de levănţică (1 p), coacăze negre (1 p), frunze de mesteacăn alb (1
p), fructe de ienupăr (1 p), muguri de hamei (1 p), petale de trandafir (1 p), frunze de strugurii
ursului (2 p), frunze de brânca porcului (2 p), frunze de pătlagină (2 p), frunze de urzică (3 p),
măceşe (4 p), frăguţe de pădure (6 p) şi muguri de coada calului (6 p). Două linguriţe de amestec
se pun în 2-3 pahare de apă fierbinte, se lasă la infuzat 30 de minute, apoi se strecoară. Infuzia se
105
bea fierbinte, câte 150 ml de 3 ori/zi, cu 30 de minute înainte de masă. Are efecte deosebite în
cistită.
Incontinenţă urinară se tratează cu decoct din amestec de fructe şi frunze de merişor, în
care se adaugă sunătoare. Se beau 3 pahare pe zi, începând cu ora 16 şi terminând înainte de
culcare.

 Amestecuri de plante cu miere

Cu ajutorul mierii (Apis mellifera) şi al câtorva plante, se poate creşte imunitatea
organismului faţă de influenţe patologice. Şi în cazul afecţiunilor renale şi urinare, este bine să
adăugaţi miere în ceai. În patologia organelor de secreţie, o influenţă favorabilă are mierea cu
infuzie de măceş, de coada-şoricelului şi de mătase de porumb. În cazul afecţiunilor renale, este
indicată mierea amestecată cu castane. În cazul nisipului la rinichi este recomandat un amestec
de ulei de măsline cu miere şi suc de lămâie: 50 g miere, 50 ml ulei de măsline şi sucul de la o
lămâie. Se ia câte o lingură din acest amestec, de 3 ori/zi.
Pentru stimularea eliminării din rinichi a nisipului şi pietrelor, se amestecă 20 g fructe de
ienupăr, 20 g frunze tinere de mesteacăn, 20 g rostopască şi 20 g frunze de talpa gâştei. Patru
linguri de amestec se pun într-un litru de apă fierbinte, se lasă la infuzat, se adaugă 2 linguri de
miere şi se bea.
În cazul pietrelor în căile urinare dar şi pentru profilaxia formării lor, se dă pe răzătoare o
ridiche neagră, se stoarce sucul şi se amestecă în miere (părţi egale); se bea 1/2 pahar pe zi,
crescând treptat doza până la un pahar, zilnic.

 Mugurii de tuia (Thuja occidentalis)

106
 Pentru eliminarea pietrelor de la rinichi şi ficat, pentru tratarea afecţiunilor ficatului în
general, ale rinichilor şi vezicii urinare în special, în medicina populară este foarte cunoscută
infuzia din muguri de tuia: 20 g muguri la un litru de apă; se bea câte un pahar, de 3 ori/zi. Pentru
afecţiunile vezicii urinare este recomandat un amestec din muguri de tuia, frunze de strugurii
ursului şi muguri de mesteacăn. Se iau 5 g din fiecare plantă şi se fierb 5-7 minute într-un litru de
apă. Se bea decoctul pe parcursul zilei, încălzit uşor.
În afecţiunile ficatului şi în cazul pietrelor la fiere se face decoct din muguri de tuia (5 g),
flori de chimen (10 g), frunze de troscot (10 g), sunătoare (5 g), frunze de cicoare sălbatică (5 g)
şi scoarţă de cruşin (10 g). Se bea pe parcursul zilei astfel: un pahar dimineaţa, pe stomacul gol,
iar restul în timpul zilei, în 4 doze, de fiecare dată la o oră după masă. Femeilor însărcinate le
este interzis consumul mugurilor de tuia.

 Aromaterapie
Infectiile cronice ale vezicii urinare se pot trata si prin aromaterapie.
Pentru tratarea cistitelor, sunt recomandate o gama de uleiuri esentiale, din care se pot
alege unul sau mai multe: balsam de canada, ulei de tei, ulei de lemn de cedru, lavandina sau
levantica, balsam Copaiba, ulei de telina - seminte, de terepentina, de cimbru, de coada
soricelului, de pin, de santal, de leustean, de eucalipt, de musetel, de ienupar, de boswelia, de
mastica, de patrunjel, ulei Niaouli.

In cazul femeilor care sufera de leucoree, se mai recomanda uleiul de isop, maghiran,
iasomie, rozmarin, salvie (pe langa cele de santal, levantica, cedru, eucalipt, tei).
Aceste uleiuri volatile se administreaza sub forma de comprese (diluate), sau se folosesc
la baie ( dus). De retinut este ca nu se folosesc ca atare, sub forma lor concentrata. De asemenea,
femeile insarcinate si persoanele cu anumite sensibilitati trebuie sa le evite.

107
 G. FITOTERAPIA IN BOLILE DE TIROIDA

Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g la
nou-născut, atingând o greutate de 15-30 g la adult (este mai mare la femei decât la bărbați) și
este situată în regiunea antero-laterală a gâtului.
Glanda tiroidă (glandula
thyroidea) este un organ
nepereche de culoare gălbuie-roz,
cu o consistență moale, cântărind
15-30 gr, având doi lobi de formă
ovală, ce se dispun de o parte și

108
de alta a laringelui și traheii, uniți
printr-un istm; în 50-60% din
cazuri, o prelungire, lobul
Are o capsulă proprie ce trimite prelungiri în interiorul glandei. Ea este învelită într-o dedublare
a fasciei cervicale mijlocii, aderentă de trahee, teaca vasculonervoasă în care se află artera
carotidă, vena jugulară și nervul vag. Anterior, glanda vine în raport cu mușchii subhioidieni.
Între capsula proprie și capsula fibroasă, dependentă a fasciei cervicale mijlocii, se află posterior,
glandele paratiroide. Irigația arterială este asigurată de arterele tiroidiene superioară și inferioară;
venele se deschid în venele jugulare și trunchiul venos brahiocefalic stâng. Limfaticele merg în
ganglionii cervicali profunzi și pretraheali. Inervația este dată de ramuri din nervii laringieni
superior și inferior și din cei trei ganglioni simpatici cervicali.

Așezare: în fața traheei

 Greutate: 5-30g
Caracteristici  Structura: lobul drept, lobul stâng,
istm (punte)
 Secretă hormonii: tiroxină,
triiodotironină si calcitonina
Boli datorate funcționării deficiente:
 piticism (nanism
tiroidian/cretinism)
109
 gușa endemică
 boala lui Basedow
Tiroida normală la adult are forma literei H și este alcatuită din doi lobi (drept și stâng), uni ți
printr-un istm (porțiune de țesut glandular). Tiroida este învelită la exterior de o capsulă fibroasă
din care pornesc septuri fibroase ce împart glanda în pseudolobi, la rândul lor alcătuiți din
vezicule, numite foliculi sau acini (unitatea structurală a tiroidei).

Funcționare
În interiorul foliculilor se găsește un coloid proteic care conține o singură proteină,
tireoglobulina, din care sunt sintetizați hormonii tiroidieni: T4 ( tiroxina) și T3 (triiodotironina).
Tiroida conține și o populație redusă de celule parafoliculare (celule C) care secretă
calcitonina și pot cauza carcinomul tiroidian medular, prin transformare malignă.
Secreția de hormoni tiroidieni (tiroxina- T4 și triiodotironina-T3) este stimulată de către
un alt hormon numit TSH (Thyroid Stimulating Hormone) care este secretat de glanda hipofiză.
Funcția glandei tiroide este extrem de importantă pentru organism, afectând pulsul și tensiunea
arterială, nivelul de colesterol, metabolismul energetic, tonusul muscular, văzul, starea psihică și
multe altele.

Rol și influență

110
 Glanda tiroidă produce doi hormoni principali, tiroxina și tironina, care:
 stimulează metabolismul general,
 au influență asupra vitezei cu care este utilizată energia în corp și a producerii de
proteine,
 influențează asupra termoreglării organismului,
 stimulează la copii creșterea scheletului,
 influențează compoziția sângelui,
 intensifică excitabilitatea sistemului nervos față de alți hormoni.
Cei doi hormoni sunt depozitați în foliculi, unde sunt legați de o proteină, formând
tiroglobulinele. Pentru elaborarea hormonilor e nevoie de iod, care este furnizat prin alimentație.
De asemenea, tiroida produce calcitonina, antagonist al hormonului paratiroidian, ce scade
pragul calcemiei și stimulează osteogeneza.

Structura
Glanda este alcătuită din foliculi sferici și canale producătoare de tiroxină, înconjurate de
țesut conjunctiv lax. Foliculii sunt tapisați de un epiteliu unistratificat, plat sau prismatic înalt;
cavitatea foliculară e plină de coloid omogen (ea conține hormonul tiroxina). Între foliculi, în
țesutul conjunctiv se află grupe de celule clare - celulele C parafoliculare, producătoare de
calcitonină. Frigul și întunericul stimulează tiroida; căldura și lumina o inhibă. Glanda crește în
volum la pubertate și la naștere și diminuă cu vârsta sau în caz de malnutriție. La femei tiroida
este relativ ceva mai mare. La embrion glanda tiroidă se dezvoltă din mugurele epitelial
nepereche al peretelui ventral al intestinului cefalic. Când mugurele se detașează, în locul său
(mai târziu acesta constituie rădăcina limbii) rămâne gaura oarbă.

Afecțiuni corelate
Pacienții care suferă de afecțiuni ale glandei endocrine au variații ale nivelului energetic,
au intoleranță la frig sau căldură, variații ale tonusului muscular, labilitate emoțională sau
probleme cu greutatea corporală.
Afecțiunile tirodei se manifestă prin modificări calitative sau cantitative ale secreției
hormonale, mărirea tiroidei (gușă) sau ambele.
Secreția insuficientă de hormoni tiroidieni este denumită hipotiroidie sau mixedem,
însotită de scăderea consumului caloric (hipometabolism).

111
 Secreția excesivă de hormoni tiroidieni determină hipertiroidie sau tireotoxicoză și
hipermetabolism.
Mărirea glandei tiroide (gușa) poate fi generalizată sau focală:
 mărirea generalizată poate fi asimetrică, lobul drept având o tendință mai mare de
creștere decât lobul stâng și poate fi asociată cu o secreție hormonală crescută, normală
sau scăzută în funcție de afecțiunea determinantă;

 marirea focală sugerează de obicei o afecțiune tumorală benignă (asoci

 ata de obicei cu creșterea secreției hormonilor tiroidieni și hipertiroidie) sau malignă.
Gușa tiroidiană poate comprima structurile învecinate de la nivelul gâtului sau
mediastinului.

 in hipotiroidismul secundar si tertiar (disfunctia este la nivelul central -

hipofiza/hipotalamus): deficitul de TSH (tirotropina - hormonul de stimulare tiroidiana)
Hipotiroidismul este
de la nivel hipofizar o disfunctie
si deficitul de TRHa(hormon
glandeicare
tiroide. Hipotiroidismul
elibereaza tirotropina) de laapare
nivel
atunci cand glanda
hipotalamic, tiroidacunuaceste
din tumorile produce suficienti
localizari, hormoni tiroidieni.
boli infiltrative, Cauzele
iradiere, hemoragii,
necroze, boli genetice
hipotiroidismului pot fi multiple :
Hipotiroidismul este o disfunctie a glandei tiroide. Hipotiroidismul apare
 rezistenta generalizata la
atunci cand glanda
hormonii tiroida nu produce suficienti hormoni tiroidieni. Cauzele
tiroidieni,
hipotiroidismului pot fi simultiple :
caracterizata prin semne
simptome de
in hipotiroidismul primar (disfunctia este la nivelul tiroidei) : deficitul de
hipotiroidism, dar cu
iod / excesul de iod, patologia autoimuna, hipotiroidismul postterapeutic
hotmonii tiroidieni T3 / T4
(antitiroidiene de sinteza, litiu, amiodarona, fenitoina, carbamazepina,
112
inhibitori de tiroizin-kinaza, postchirurgical, radioterapie), boli infiltrative,
defecte in biosinteza hormonilor
 avand valori crescute, iar TSH crescut sau in limite normale. Acesta este rar, fiind
determinat genetic.

Hormonii produsi de tiroida controleaza ritmul cardiac, presiunea sanguina, temperatura

corporala si greutatea pe care o avem. Asadar, toate vor fi influentate daca se instaleaza cancerul
la acest nivel. Dar in ce consta aceasta patologie? Cancerul se identifica prin tumori, dezvoltate
Cancerul tiroidian este cel mai intalnit cancer al sistemului endocrin
atunci cand celule batrane nu mor, desi ar trebui. In schimb apar unele noi, de care nu este
(glandele cu secretie interna din organism) si afecteaza de trei ori mai multe
nevoie.
femei decat barbati. Aceasta boala actioneaza asupra tiroidei, glanda situata la
baza gatului.

113
Care sunt manifestarile cancerului tiroidian?
Cel mai intalnit simptom este aparitia unui nodul sau a unei excrescente in zona gatului. Pe
langa aceasta, bolnavii manifesta o raguseala, dificultate in a vorbi normal sau tuse
inexplicabila. Inghitirea si respiratia sunt ingreunate, iar in zona fetei si a gatului pot fi resimtite
dureri.
Ce determina aparitia cancerului tiroidian?
 radiatiile,
Cauza care nu
acestei maladii afecteaza in mod special
a fost identificata. Dar factorii de risc in aparitia cancerului tiroidian
sunt: copiii;
 expunerea la raze X in timpul unor examene
de rutina (chiar si banala radiografie dentara
ar trebui executata doar atunci cand este cu
adevarat necesara)
 radiatiile reziduale ce ne afecteaza in urma
testarilor sau accidentelor nucleare (timpul lor
de actiune ajunge la decenii);
 istoricul familial;
 cazurile de cancer tiroidian sau orice alta
patologie a tiroidei din familie va predispun
la aceasta boala canceroasa;
 recent s-a descoperit o legatura intre
antecedentele famililale de polipi ai colonului
si dezvoltarea cancerului tiroidian ;
 sexul feminin;
 varsta si rasa;
 aceasta boala apare de obicei dupa varsta de
40 de ani, dar exista si cazuri atipice da
cancer tiroidian diagnosticat la copii;
 deficitul de iod.

114
 În bolile tiroidiene, tratamentul cu plante nu se poate substitui celui medicamentos,
recomandat de medicul endocrinolog. În anumite cazuri însă, remediile din plante medicinale
sunt de ajutor în terapia problemelor glandei tiroide.

Tratamentul natural al HIPOTIROIDIEI vine in ajutorul persoanelor care dezvolta aceasta

afectiune, prin urmatoarele remedii:

SPIRULINA (Arthrospira platensis) -

prin microelemente, acizi grasi esentiali si
proteine, stimuleaza productia de hormoni
tiroidieni, iar phycocianina (pigmentul
albastru) este responsabila de intensificarea
proceselor metabolice. Se asociaza cu
Seleniu, cu rol antioxidant si antiinflamator
care protejeaza tiroida de efectul nociv al
radicalilor liberi.

Compozitie:

Spirulina este o microalgă de culoare verde-albăstrie, una dintre cele mai vechi forme de
viaţă de pe Pământ, care a ajutat la producerea oxigenului timp de milioane de ani, astfel încât
alte forme de viaţă să poată apărea. Caracterizată ca fiind un „superaliment“, spirulina este atât
115
de bogată în nutrienţi încât o dietă bazată pe apă şi pe această algă poate să susţină buna
funcţionare a organismului.

La început, spirulina se găsea în lacurile alcaline calde din Africa şi din America Centrală
şi de Sud, fiind consumată, printre alte popoare, de către azteci, care i-au confirmat siguranţa
alimentară şi efectele benefice asupra organismului timp de secole. Numele provine de la forma
spiralată a algei, fiind specifică lacurilor cu apă dulce, deşi poate să fie întâlnită şi în izvoarele cu
apă sărată.

Odată recoltată, este transformată într-o pastă densă, apoi este lăsată se se întărească, după care
este pisată, ca în final să fie comercializată sub formă de capsule.

ULEIUL DE CATINA - sursa cea mai

importanta de beta caroten natural (din care se
sintetizeaza vitamina A) are actiune reglatoare
asupra tiroidei.
Cătina albă, cunoscută īn unele părți și sub
numele de cătină de rāu sau simplu cătină
(nume științific Hippophaë rhamnoides L.), este un arbust foarte ramificat și spinos care crește în
România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind
uneori crânguri și tufișuri destul de întinse.
Cătina albă se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie
dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decat
măcesul și de 10 ori mai mult decat citricele. În fructele coapte conținutul depășește 400-800 mg
la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai
regăsim celuloza, betacaroten (într-un procent net superior celui din pulpa de morcov),
microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.

Fructul conține:

 substanță uscată (15-20%)

116
  zaharuri (0,05-0,5%)

 acizi organici (1,5-4%)

 pectine (0,14-0,5)

 polifenoli și tananți, flavonoide (1,8%)

 celuloză (0,9%)

 proteine (1,2%)

 ulei deosebit de complex (8-12%)

 β-caroten (3,5-10%)

 microelemente (dintre care amintim fosforul 194,4 mg% , calciu 211,8 mg%, magneziu
186,1 mg %, potasiu 165,1%, sodiu 2,8 mg%, fier 13,84mg%)

 vitamine liposolubile ( vitamina A <380mg% , vitamina E 16 mg%, vitamina K, vitamina

D 20mg%)

 vitamine hidrosolubile ( vitamina C, vitamina P, vitamina F 8mg% , vitamina B1-B9

cantitatea lor variază intre 360-2500mg/100g fruct)

 18 amino acizi esențiali

 acizi grași esențiali (80-90%)

Dintre acizi esențiali amintim: acidul oleic (1%), acid linoilei (3%), acid pantotenic (1,5%), acid
palmitoleic (1%), acid heptadecanoic (1%), acid erucic (1%), acid succinic, acid malic, acid
maleiuc, acid ascorbic,α și β cateron, licopen , criptoxantină, zeaxantină, taraxantină, fitofluină,
kantofilă, tocoferoli, fitosteroli, ect. Semințele mai conțin acizi grași nesaturați ( cu legături
duble sau triple) cum ar fi: acidul linoleic și linolenic.

Frunzele și scoarța arbustului are conținut mai mare de sitosferol și tocoferol. După cum bine se
știe vitaminele liposolubile sunt instabile în mediu acid, iar vitaminele hidrosolubile sunt
instabile în mediu alcalin. Păstrarea acestor vitamine se explică prin existența unor mebrane
117
unidirecționale. De aceea majoritarea preparatelor nu au același conținut ridicat în vitamine ca
fructul în sine.

SALVIA (Salvia officinalis) - utila in

reglarea activitatii glandei tiroide. Un
proverb medieval spunea: „De ce trebuie sa
moara omul câta vreme in gradina creste
salvia?”

Salvia este o plantă erbacee cu flori divers colorate, (mici) cultivată ca plantă medicinală
sau decorativă, originară din sudul Europei și din regiunile mediteraneene. Este cunoscută și sub
denumirile de jale, jaleș, salbie, șalvir, șalet sau șerlai. Salvia este o plantă din familia labiatelor,
ea poate atinge o înălțime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci în
cerc, în jurul unei axe comune iar frunzele sale opozite, alb-lânoase sclipesc argintiu și emană un
parfum ușor amar, aromatic. Denumirea de salvia derivă din cuvântul latinesc "salvare"
Salvia este o plantă meliferă originară din zona Mediteraneană, care creşte cultivată în
grădini însorite, cu tulpinã mult ramificatã, ierboasã în partea superioarã şi lemnoasã în partea
inferioarã.
Frunzele alungite, pãroase pe ambele feţe, un timp sunt de culoare argintie şi apoi devin
verzi-cenuşii, iar florile grupate sunt albastre cu nuanţe de violet.

Uleiuri esentiale de LEVANTICA SI ROZMARIN –

au proprietati similare hormonilor. Se

utilizeaza atât in forma externa, prin aplicare
de cataplasme cât si sub forma interna. Acest
remediu combate anumite tulburari specifice
hipotiroidiei, cum sunt neurastenia,
disfunctiile renale sau tulburarile de apetit.

118
Gemoderivat din MUGURI DE MESTEACAN pufos

STELLARIA MEDIA indicat in tulburarile endocrine deoarece contin

substante de tip hormonal, stimuleaza activitatea
glandei tiroide si reduc excesul ponderal.

Cunoscută mai mult drept răcoviță, rocovină,

rocoțel, steluță-albă, cuişoriță este și ea de
folos. O lingură de plantă uscată se opăreşte cu
250 ml de apă fiartă. Se bea 1/3 de pahar de 3
ori pe zi. Tratamentul durează din septembrie
până-n aprilie. Se face pauză şi se reia din
august până în noiembrie.

În cazul hipertiroidiei, dereglare manifestată printr-o hipersecreţie a hormonilor tiroidieni,

fitoterapia este recomandată în formele uşoare. Totuşi, există plante, precum TALPA GÂŞTEI,
care pot fi folosite atât în cazurile uşoare.

Tinctura de talpa gâştei echilibrează funcţia tiroidei şi poate fi asociată şi cu alte

tincturi, precum cea de păducel. Virtuţi terapeutice în hipertiroidie mai au şi
ghimpele (sub formă de pulbere), menta, coada-şoricelului, anasonul şi cimbrul.
Talpa-gâștei este o plantă cu acțiune benefică dovedită în caz de
hipertiroidie, ajutând la calmarea ritmului cardiac. Se poate prepara
o infuzie din 1,5 g de plantă uscată la o cană cu apă și se beau trei căni
Pentru că au proprietatea de a stimula secreția
pe zi.
de hormoni tiroidieni, algele, bogate în iod,
sunt
119de ajutor pacienților cu hipotiroidism.
Algele marine brune se pot administra sub
formă de capsule sau de infuzie.
 ALGELE MARINE:

OBLIGENA (Acorus Calamus)

Obligeana este o plantã ierboasã originară din Asia,
adusã pe continentul nostru în secolul al XIII-lea, se
pare, de tãtari. Tãtarii nomazi o foloseau pentru a
dezinfecta apa de bãut. Obligeana creşte înaltã de 1-
1,5 m în locuri mlãştinoase, pe marginea bãlţilor sau
râurilor, ca şi trestia cu care seamãnã la aspect.

Infuzia se preparã din 1 lingurã de rãdãcinã uscatã şi mãcinatã, la 1 canã cu apã. Se

administreazã câte o lingurã de 3-4 ori pe zi.
Decoctul se preparã din 1 linguriţã de rãdãcinã mãrunţitã, la 1 canã cu apã. Se fierbe doar 2
minute. Se bea înainte de mesele principale câte jumătate de canã.
Se poate prepara şi un macerat la rece. În acest scop de foloseşte 1 linguriţã de rãdãcini şi se
ţine la macerat timp de 3-4 ore la temperatura camerei. Se consumã înainte de mesele principale.

PATLAGINA:
este o plantă erbacee cu frunze ovale lungi de 6-
10 cm şi late de 3-5cm. În limbajul popular, o
întâlnim sub multe denumiri, de exemplu: iarbă
grasă, iarbă mare, iarba bubei sau mama
pădurii.

120
Se pune o lingurita de planta maruntita la 250 ml apa clocotita; se avopera pentru 15 minute,
dupa care se dtrecoara si se consuma 2-3 cani /zi

Se pot pune comprese pe gat de mai multe ori pe zi, cate 1-2 ore si se pot face gargara de mai
multe ori pe zi.

ANGELICA (Angelica arhangelica):

-Angelica este o plantă erbacee, bienală sau perenă,
cu un rizom gros, în formă de nap, şi miez alb-gălbui
în interior, continuat cu rădăcini adventive lungi.

- Tulpina robustă groasă, cilindrică şi goală în

interior, este înaltă de 1-2 metri şi apare numai din
anul II de vegetaţie.

- Frunzele sunt mari, dinţate pe margini şi cu teaca umflată, iar florile alb-verzui se grupează în
inflorescenţe umbeliforme, globuloase, de 10-20 cm în diametru.

*decoct din rădăcini uscate;

*decoct amestecat cu oţet pentru frecţii locale;
*tinctură din ulei de angelică şi camfor în alcool 700;
*ulei eteric de angelică (se iau 25 picături în 50 ml ulei de floarea soarelui sau măsline);
*pulbere din rădăcini uscate.

GALBENELELE (Calendura officinalis):

În uz extern, se poate folosi și crema de

gălbenele, care se aplică în zona tiroidei,
de două ori pe zi, dimineața și seara.
Un remediu eficient atât în hipotiroidie, cât și în
hipertiroidie este DRĂGAICA (sânzienele), plantă
cu rol dovedit în reglarea activității glandei tiroide.
Se face o cură de șase luni cu infuzie de
121
drăgaică
(două cești pe zi) sau cu tinctură (o linguriță de trei
ori pe zi).
 O altă plantă de ajutor pentru reglarea funcției glandei
tiroide este CERVANA, care este eficientă în
combaterea palpitațiilor date de hipertiroidie. Planta
poate fi administrată atât sub formă de infuzie (o
linguriță de plantă la o cană cu apă, de trei ori pe zi) sau
de tinctură (30 de picături, de trei ori pe zi).

Pentru echilibrarea funcției glandei tiroide, poate fi de

ajutor și infuzia de DROBIȚĂ (două linguri de plantă
la 250 ml apă clocotită, se beau două ceaiuri pe zi).

În cazul glandei hiperactive sau hipoactive, este

indicată și cura cu apă de ARGILĂ, care se ține
două săptămâni, la fel ca și cura cu pulbere de
iarbă de ghimpe (trei lingurițe pe zi, timp de trei
săptămâni, cu o pauză de zece zile).

122
În hipertiroidie se mai poate administra și
infuzia de MELISĂ (o lingură de plantă la o
cană cu apă fierbinte), trei căni pe zi. În
hipertiroidie este indicată și cura cu ulei de
porumb presat la rece (se ia câte o linguriță cu
acest ulei, de două ori pe zi).

Extractul din muguri de SÂNGER este, de asemenea, recomandat în hipertiroidism,

prevenind complicațiile
În hipotiroidism consumașișicardiace ale tireotoxicozei. Se iau 50 de picături din
se pot oculare
acest extract,
infuzii în puțină apă. și de
de CREȚIȘOARĂ
COADA-CALULUI (se beau
două cești pe zi, dimineața și
seara).

Se incepe o cura cu sucuri si zarzavaturi timp de 5-7 zile. Se va consuma cate 250 ml de suc la
2 ore si jumatate. Intr-o zi se vor administra 1,5- 2 litri de sucuri.

Se recomanda urmatoarele sucuri:

123
 URZICA 1-2 pahare/zi. Urzica regleaza activitatea
tiroidei, are efecte depurative, curatind sangele si
revitalizand organismul, stimuleaza diureza,
hraneste organismul. Puteti face o cura
indelungata cu suc de urzica.

ORZ VERDE- 1 pahar/zi (se poate folosi si pudra din orz verde). Este un tonic general
extraordinar care va ajuta la dezintoxicarea organismului si echilibrarea sistemului glandular.

OVAZ VERDE- 1-2 pahare/zi. Este un puternic stimulent al tirodei, al sistemului nervos central,
un bun depurativ si diuretic, un fortificant general.

OVAZUL este un excelent stimulent al functiei tiroidiene. Fulgii de ovaz vor fi introdusi pe
termen lung in dieta. Ii puteti folosi la micul dejun cu diverse fructe, nuci si seminte, lucru care

124
 va ajuta sa combateti constipatia, complicatie ce survine deseori ca urmare a hipotiroidiei.
Suplimentar, se bea pe parcursul unei ziel un ceai obtinut din 5 liguri de boabe fierte vreme de o
½ de ora intr-un litru de apa. Acest preparat are efecte stimulente puternice, fiind recomandat in
starile de astenie, surmenaj si somnolenta si pentru tratarea pietrelor la rinchi.

TELINA-1/2 pahar/zi. Se pot folosi si

frunzele. Este un reglator endocrin, tonic
hepatic, tonic al sistemului nervos,
favorizeaza retragera toxinelor din
umorile organismului si provoaca
. eliminarea lor

PAPADIA-1/2 pahar/zi. Se poate lua

in amestec cu suc de patrunjel sau
de urzica. Papadia regleaza
activitatea glandulara si
metabolismul si intareste functia
hepatica.

-Mai pot fi preparate sucuri din: MORCOV,MERE, STRUGURI, ORZ VERDE, etc.

Observatie:
125
Se vor folosi sucurile de care dispuneti in sezonul respectiv. De asemenea, nu se vor folosi toate
sucurile enumerate mai sus, intr-o singura zi.
1 pahar=250 ml
-In timpul curei exclusive cu sucuri, intern, din prima zi se vor folosi: ceaiurile, tincturile de
plante, pulberile de plante, argila si/sau carbunele vegetal, iar intern se pot practica toate
procedeele indicate.

-In fiecare dimineata, timp de 7 zile, se va face o clisma cu 1,5 l de infuzie calduta de musetel.

-Cura interna cu Argila(Lut)- o ligurita de argila uscata la soare si maruntita, apoi macerata
intr-un pahar de apa, cateva ore. Se amesteca si se bea continutul. Se bea numai un pahar pe zi.

-in continuare cura cu sucuri si cruditati, timp de 2 luni (minime). Se introduc in alimentatie
salate de cruditati (fructe si zarzavaturi), instituindu-se un program de 2-3 mese pe zi, regulate,
fara sa se manance nimic intre mese. Se va consuma cate un pahar de suc inainte de fiecare mas,
cu 30 de minute. Se recomanda SUC DE URZICA, TELINA, PATRUNJEL, ORZ SAU
OVAZ VERDE, etc. In aceasta perioada se pot consuma fulgi de germeni de cereale, seminte de
dovleac, floarea-soarelui, susan, migdale, polen, etc. Totul se consuma crud. Fructele nu se
amesteca cu zarzavaturile la acceasi masa.

126
 -S-a constat intr-un studiu de
specialitate ca la cei care consuma
regulat PORUMB, anumite probleme
generate de hipotiroidie cum ar f
ingrasearea, somnolenta, lipsa
tonusului fzic si mintal sunt reduse
considerabil. Este recomandat sa se
consume produsul ,, Digesta" din care
se pot prepara diverse maioneze,
mamaliga cat si uleiul de porumb (1-2

Hormonii tiroidieni sunt compusi din iod si tyrosina. Alimentele care contin tyrosina sunt- in
ordine descrescatoare a concentratiei: roscovele, fasolea incoltita, boabele de soia, ovazul,
alunele, spanacul, cresonul. Frunzele de nuc contin si ele tyrosina si pot fi folosite sub forma de
infuzie. Alimente bogate in iod sunt: varecul (algele sunt cele mai bogate), tarhonul (contine
cantitati insemnate de iod) , ceapa, usturoiul, si cereale integrale (in cazul in care solul este bogat
in iod).
VARECUL, o uimitoare alga marina, contine mai multe vitamine si minerale decat majoritatea
alimentelor. Datorita continutului bogat in iod, varecul are un efect normalizant asupra glandei
tiroide. Se poate lua ca supliment sub forma de capsule.(Spirulina Max). Se administreaza 4
capsule pe zi , asa cum este descris mai sus in recomandari cu produse Calivita

-NU cosumati cantitati mari de varza, gulii si alune pentru ca pot determina aparitia unui deficit
de iod, creand disfunctii inproducerea hormonilor tiroidieni la persoanele cu deficit de iod. De
asemenea, nu se vor consuma semintele de in care contin o fitochimicala numita cyanogen, pe
care corpul dvs. o transforma intr-o substanat numita thyocyanate( SCN). Daca aveti cantitati
127
mari de SCN in sange pentru perioade lungi de timp, aceasta paote impiedica glanda tiroida de a
produce iodina marind riscul aparitiei gusii. Dar acest lucru, doar in cazul unor cantitati mari de
3-4 linguri de seminte in pe zi.
NUCA

Această prietenă bună a veverițelor va ajuta şi la bunul mers al glandei tiroide.

1. Se mărunțesc coajă de stejar şi de nucă şi se fierb timp de 1/2 oră la foc mic. Înmuiem o
bucată de pânză (tifonul este foarte potrivit) în acest decoct şi o ținem drept compresă pe gât, în
zona glandei.
2. În fiecare dimineață, pe stomacul gol, mâncați 3–4 mieji de nucă şi o linguriță de miere.
3. Umplem o treime dintr-un borcan de 1/2 kg cu coji (membrana interioară) de nucă şi
completăm cu vodcă sau alcool rafinat de 40 grade. Ţinem tinctura la întuneric timp de 21 de
zile. Se administrează câte o lingură de trei ori pe zi, vreme de 1 lună. Apoi se face pauză preț de
10 zile, după care se continuă încă 2 luni cu pauza de rigoare de 10 zile.
Fireşte, această procedură nu va fi urmată de către persoanele care nu au voie alcool din varii
motive, de către gravide, mame care alăptează şi de către copii.
4. Comprese: într-un vas de sticlă, porțelan sau emailat se pun frunze, coajă şi membrana
interioară de la nucă, se acoperă cu apă clocotită în proporție suficientă ca să obținem o soluție
cât mai concentrată. Se acoperă şi se ține la infuzat o oră. Înmuiem o bucată de material (tifon),
acoperim zona glandei tiroide, peste aceasta punem o folie din plastic şi la urmă acoperim cu un
fular din lână.

-Pulbere din urmatoarele plante:SALVIE, FENICUL, MAGHIRAN, BUSUIOC,

ROZMARIN

128
 - in parti egale. Se macina fin prin rasnita de cafea, se ia cate o ligurita de amestec de 4 ori /zi, cu
30 minute inainte de mas. Pulberea astfel obtimuta se tine 15 min sub limba, dupa care se inghite
cu apa plata. Toate aceste plante stimuleaza metabolismul (care este incetinit in cazul unei
hipofunctii a tiroidei), stimuleaza digestia, imbunatateste functionarea sistemului nervos si
endocrin.

Polen si pastura

aceste produse apicole sunt bogate in

iod, tirozina si metionina, triada care
controleaza buna functionare a
glandei tiroide.

129
 Polen- 2 X 1 ligurita/zi, inainte de masa,
in cura de 30 de zile. Se pot face 2-3
cure/an, cu pauze intre ele. Polenul este
o buna sursa de iod. De fapt. Polenul
contine 3 elemente valaoraose ce
controleaza buna functionare a tiroide:
iod-tirozina-metionina.

Odată cu stabilirea diagnosticului de noduli tiroidieni benigni, cu acordul medicului, puteți

încerca unul dintre tratamentele următoare, pentru a remedia această afecțiune:

 miere de albine și oțet de mere: o linguriță de miere și una de oțet de mere se diluează în
200 ml de apă și se bea de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale. Cura se ține până când
se consumă un litru de oțet, după care se face pauză 14 zile și se poate relua, la nevoie,
urmând același curs, până la dispariția nodulilor;

 miere de albine și muguri de nuc: 200 g de muguri de nuc se fierb în 400 ml de apă, până
când apa scade la jumătate, după care mugurii se pasează și se lasă la răcit. După ce s-au
răcit, se adaugă 300 g de miere și se omogenizează bine produsul. Se iau câte 3 linguri pe
zi, câte una înainte de fiecare masă. Produsul se păstrează la frigider;

130
.

H. FOLOSIREA FITOTERAPIEI IN TRATAREA

HEPATITEI VIRALE

131
 Ficatul ocupa majoritatea spatiului drept superior al cavitatii abdominale, si se intinde
transversal din partea dreapta, pana la 5-6 cm la stanga liniei mediane, iar sagital, de la peretele
abdominal posterior spre xifoid pe 15-20 de cm. Greutatea ficatului la adult este de aproximativ
1200 - 1800g, in functie de greutatea corporala, constituind intre 1,8 pana la 3,1% din greutatea
corporala totala; totusi, la nastere, ficatul este mai mare comparativ cu viscerele toracice si
abdominale si constituie 5-6% din greutatea corporala.
Ficatul este compus din 2 lobi inegali, stang si drept. Lobul drept este de aproximativ 6 ori
mai mare si prezinta atasati 2 lobi mai mici numiti: lobul cuadrat (patrat) si caudat.
Lobul drept reprezinta intre jumatate si doua treimi din volumul hepatic total; totusi, din punct
de vedere functional, lobul drept si lobul stang sunt de marime aproximativ egala si sunt
despartiti de o linie, care se intinde de la vena cava inferioara, superior, pana la mijlocul fosei

veziculei biliare, inferior.

Ligamentul hepatoduodenal face legatura intre ficat si regiunea superioara duodenului si
sustine vasele din hil si structurile canaliculare. Fisura transversa separa anterior lobul drept de
lobul caudat. Membranele peritoneale formeaza ligamentul falciform, care se intinde intre ficat si
peretele abdominal anterior, separandu-se pentru a forma stratul superior al ligamentului coronar
si ligamentul triunghiular stang. Suprafata totala a ficatului este structurata prin directa
continuitate cu organele abdominale din jur, ligamente si fascii.

132
 Hepatita virala este o
inflamatie a ficatului legata de
o infectie virala. Leziunile ficatului
din cursul hepatitelor virale sunt
cauzate de doua tipuri de atingere
care se conjuga: o
atingere directa prin virus si o
atingere indirecta prin reactie
imunitara, anticorpii pacientului
produsi pentru a
apara organismul impotriva virusul
u i, atacand si propriul ficat.

Cauzele pot fi : toxinele (arsenic,

fosfor, cloroform etc), bacterii, virusul A (epidemica) sau B (de ser).
Hepatita epidemica A sau infectioasa se ia prin alimente sau apa, saliva, sange, urina, de la
persoane bolnave.
Hepatita de ser B sau de inoculare se propaga prin transfuzie de sange sau ace de seringa de
la persoana bolnava. Virusurile nu se distrug prin simpla sterilizare, ci numai la autoclav.
Hepatita C este tot una virala, fiind cea mai raspandita forma de hepatita cronica de pe intreg
mapamondul.
Hepatita D este o suprainfectie a ficatului care apare tot timpul simultan sau ulterior
instalarii hepatitei cu virus hepatic B.
133
 Toate hepatitele se manifesta prin oboseala, greturi, balonari, dureri ale articulatiilor mici,
diaree sau constipatie, subfebra. In cazul hepatitei A, dupa o saptamana tegumentele devin
galbene, urina cafenie. Apar mancarimi, urticarii. Tine 2-6 saptamani. Hepatita de ser (B) tine
mai mult, icterul putand sa lipseasca si nu lasa imunitate.
In hepatita ficatul se congestioneaza, isi mareste volumul, celulele hepatice se distrug, locul
lor fiind luat de tesut conjunctiv cicatriceal. Grasimile in loc sa se arda se depun in ficat, astfel
ca ficatul se sclerozeaza, hepatita cronica devenind ciroza hepatica.
In afectiuni hepatice, culoarea epidermei este galbena. Icterul este o boala a ficatului si a
vezicii biliare, care face ca fierea sa treaca in sange si sa coloreze in galben pielea, albul
ochilor. Urina si fecalele prezinta modificari de culoare. Modificarea culorii pielii si
mucoaselor se datoreaza pigmentilor biliari (bilirubina). Icterul poate fi provocat de un obstacol
pe caile biliare (mecanic), de o alterare a celulelor hepatice (hepatic) sau de o hemoliza
(eliberarea hemoglobinei din globulele rosii - hemolitic).
Hepatitele in general sunt de 2 feluri: acute (atunci cand debuteaza) si cronice (atunci cand
deja s-au instalat pentru toata viata)

Transmitere
• Hepatita de tip A se transmite atat ereditar cat si digestiv cand nu sunt respectate normele de
igiena.
• Hepatitele de tip B se transmit ereditar si sexual. O sursa este bolnavul infectat. Aceasta forma
se cronicizeaza si provoaca aparitiei cirozei hepatice sau carcinomul hepatic.
• Hepatita tip C e cea mai periculoasa deoarece in majoritatea cazurilor evolueaza spre ciroza
hepatica. Se produc modificari hepatocitare iar antigenul nu mai e recunoscut de sistemul
imunitar. In icter, faciesul este galben-vanat iar pielea are miros de mosc. Structura ficatului se
modifica, apar noduli si disfunctii hepatice.
• Hepatita tip D dat fiind faptul ca este o suprapunere peste hepatita de tip B, mareste gravitatea
bolii, grabind deobicei evolutia spre ciroza hepatica.

Diagnostic

134
Diagnosticarea se face pe baza dozarilor sangvine. Unele semne sunt comune tuturor hepatitelor:
cresterea masiva a transaminazelor (enzime hepatice), dovedind distrugerea celulelor ficatului.
Altele indruma spre o infectie virala: cresterea numarului de limfocite fara cresterea numarului
altor globule albe. In sfarsit, serologiile specifice permit sa se identifice virusul in cauza.

Evolutie
Majoritatea hepatitelor virale sunt benigne, cu vindecare completa si spontana intr-o luna sau
doua; doar cateva forme sunt grave, fie dintr-o data, fie de cele mai multe ori cand evolueaza
spre cronicizare cu riscul cirozei si cancerizarii.
Tratamentul consta in masuri de igiena si de dietetica ; starea de oboseala generala poate
totusi sa persiste timp de cateva luni.
- Hepatitele grave au o evolutie severa cu semne de insuficienta hepatica necesitand
transferarea intr-un serviciu de reanimare, chiar grefa hepatica de urgenta in cazul distrugerii
totale a ficatului .
- Hepatitele cronice persistente au o evolutie mai lunga, simptomele existant timp de mai mult
de 6 luni. Ele cer o supraveghere particulara a functiilor hepatice si a markerilor sangvini ai
virusului.
- Hepatitele cronice active, definite printr-o evolutie pe mai mult de 6 luni si prin caracteristici
histologice, ca cele cu virusuri B si C in principal, reprezinta intre 3 si 10% din hepatitele virale.
Riscul il constituie survenirea unei insuficiente hepatice si aparitia, cu timpul, a unui cancer al
ficatului.

Tratamente naturiste

135
  Genţiana
Genţiana este recomandată în cazurile de hepatită acută
de toate tipurile, în cazurile de hepatită cronică, precum
şi în cazurile de ciroză în fază incipientă. În scopul
tratării acestor afecţiuni, genţiana se administrează sub
formă de pulbere, pentru perioade lungi de timp (minim
6 – 8 luni).

Gutuile

Salata de gutui este recomandată în caz de hepatită cronică.

Această salată se prepară în modul următor: se dau pe răzătoare
gutui, mere şi morcovi, apoi se adaugă miere. Se consumă la
micul dejun.

 Ienupărul
Ienupărul se foloseşte pentru rolul său de drenare şi
purificare în cazurile de hepatită, ciroză şi diabet. În aceste
situaţii se ţin două cure succesive cu boabe de ienupăr, la
distanţe de 3 - 5 zile una de cealaltă.

Măceşul

Măceşul este recomandat în cazurile de hepatită virală A, B şi

C. În acest sens, se recomandă maceratul la rece din pulbere de
fructe de măceş.
Maceratul la rece din măceşe se prepară astfel: se lasă la
înmuiat, de seara până dimineaţa, 2 linguri de pulbere de fructe
de măceş. Dimineaţa de filtrează printr-un tifon sau printr-o sită
de material plastic (nu din metal). Se bea într-o singură repriză, dimineaţa, înainte de a mânca.

 Nucul
În cazuri de afecţiuni ale ficatului, este indicat consumul zilnic,
timp de două săptămâni, a unei căni de decoct din coji de nuci
verzi.
Decoctul din coji de nuci verzi se prepară în modul următor: se
pun la fiert cojile de la 5 – 6 nuci verzi, într-un litru de apă. Se
lasă la foc mic până începe să clocotească. După aproximativ un

136
sfert de oră de dat în clocot, se ia de pe foc. Se lasă la răcit, apoi se consumă.

 Rostopasca
Rostopasca este utilă în cazurile de hepatită virală A, B şi C,
precum şi în icter şi în afecţiuni hepatobiliare.
Se recomandă administrarea de pulbere de rostopască în
cure de minim o lună de zile.

Tincura – 10 picaturi in fiecare zi

 Salvia
Pulberea de salvie este recomandată în tratamentul hepatitei,
deoarece stimulează secreţia biliară şi în acelaşi timp
determină o diminuare a stărilor psihice negative corelate cu
tulburările hepatice şi biliare.

 Sulfina
Se administrează sub formă de infuzie combinată, din care se
beau zilnic 2 – 3 căni, în cure de 30 de zile, cu câte 10 zile pauză.

 Fumarita
Se iau cate 15 picaturi de tincture de 3 ori pe zi

 Lemnul dulce
Infuzie
137
Tincture
Decoct

Tratamente naturiste cu produse Apicole

O serie de cercetări clinice au demonstrat

că, datorită proprietăţilor antiinflamatoare,
mierea,polenul,propolisul, veninul de albine,
laptisor de matca, contribuie efectiv la
tratamentul hepatitei epidemică şi
convalescenta post-hepatite, hepatită toxică,
hepatită cronică (agresivă cu necroză), hepatită
cronică cu ciroza, ciroza hepatică gravă,
steatoză.

Mierea. Se consuma ceaiuri si sucuri indulcite cu miere

Polenului în amestec cu miere este eficientă în vindecarea bolilor

hepatice şi rezultatele sunt vizibile în 3-4 săptămâni. O astfel de
cura durează circa 3-4 luni. În general, după 4-5 săptămâni, se
recomandă o pauză de 2-3 săptămâni.. Polen granule - 2 linguri/zi -
daca apar reactii alergice se intrerupe

Propolisul dispune de o excelentă capacitate de a proteja

ficatul împotriva toxicităţii unor medicamente, cum este cazul
paracetamolului, ceea ce face din acest produs natural un antidot
adecvat. În doze de 25, 50 şi 100 mg/kg corp. Tot propolisul este
cel ce oferă bune rezultate în tratamentul hepatitei virale, ca
rezultat al acţiuni sale antivirale.

138
 Veninul de albine intervine în tratamentul hepatitei B cronice şi al cirozei hepatice, diminuând
simptomele specifice şi ameliorând starea fizică generală şi funcţia hepatică a pacientului.
Efectele sunt sesizabile chiar după câteva şedinţe de tratament cu înţepături de albine sau
injecţii cu apitoxină.

Laptisorul de matca 4 ml/ zi

Bolnavilor care sufera de hepatita cronica li se

recomanda mai multe amestecuri medicinale.

1. Se amesteca in parti egale radacini de cicoare, frunze de coada-calului si coada-

soricelului, flori de luminarica si galbenele. Infuzia se pregateste astfel: 5 grame
din acest amestec se pun in 300 de mililitri de apa fierbinte, se fierb 5 minute, se
lasa la infuzat patru-cinci ore intr-un loc calduros, se strecoara si se beau cite 100
de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa.

2. Se amesteca radacini de papadie (doua parti), frunze de trifoi, frunze de coada-

calului si iarba-rosie (cite o parte). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar
de apa rece, se lasa la infuzat zece ore, se fierb dupa aceea 10 minute, apoi se
strecoara; se beau cite 50-l00 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa.

3. Dupa aceeasi reteta se pregateste o infuzie din urmatorul amestec: doua parti flori
de galbenele, cite o parte flori de boz, frunze de rostopasca si tintaura. Se beau
cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa.

4. Acelasi mod de preparare si de administrare este recomandat si in cazul

urmatorului amestec de te: flori de musetel si de galbenele, frunze de menta (cite
doua parti), frunze de trei-frati-patati (o parte).

Sucuri

 Aloe – stimuleaa secretia de interferon.

Suc proaspat – se taie o frunza sau doua si se
strange sucul care curge.
Se ia in fiecare zi 3-4 linguri de suc

139
  Capsuni – suc proaspat – se paseaza capsunele si se consuma cam 500 g de suc pe zi

 Catina – suc proaspat – se zdrobesc fructele si

se bea sucul obtinut in decursul unei zile.

Mijloacele fitoterapeutice micsoreaza manifestarile hepatitei.

In tratarea bolnavilor cu hepatita cronica se folosesc cel mai des:

 Tintaura (Herba centauri)

Are un gust amar, de aceea i se mai spune şi fierea pamantului
- afecţiuni ale tractului digestive, boli hepatice, greţuri şi arsuri
date de afecţiunile stomacului

 Trifoi rosu (Trifolium pratense)

Inflorescenta se utilizeaza in fitoterapie in boli de ficat,
hepatite, boli digestive si in cholesterolul marit.

 Sunatoare (Hypericum perforatum).

Părţile aeriene ale plantei înflorite. Ceaiul de
sunătoare stimulează funcţiile hepatice. Ia câte o
lingură pe stomacul gol, dimineaţa şi seara. Toarnă o
ceaşcă de apă fierbinte peste două linguriţe de
sunătoare şi lasă la infuzat timp de 10-15 minute.

140
 Coada soricelului (Achillea millefolium).
Proprietăţi astringente, stomahice, antispasmotice, antiseptice, antiinflamatorii,
principiile active ajută la refecerea celulelor hepatice, favorizează evacuarea vezicii
biliare, acţiune coleretică, colagogă.

 Rostopasca (Chelidonium majus).

Rostopasca este un excelent stimulent al funcţiei
hepatice şi biliare. În aceste afecţiuni, se administrează
tratament sub formă de pulbere, câte un vârf de cuţit, de
patru ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu o săptămână
pauză. Tratamentul este eficient şi în hepatita virală A, B
şi C, în acest caz tinctura de rostopască se asociază cu cea
de anghinare

 Galbenele (Calendula officinalis)

În scop terapeutic se folosesc florile, care se culeg atunci când
este soare, când planta este deschisă şi emană uleiuri volatile.
Gălbenelele sunt indicate în gastrite, ulcer astric, ulcer
duodenal, inflamaţii ale colonului, colecistită, boli hepato-
biliare.

 Anghinare (Cyara scolymus).

Se folosesc rădăcinile și frunzele de anghinare.
Consumată în stare proaspată, poate să trateze diareea
cronică, diabetul, hemoroizii, vărsăturile și migrenele

Ofera o protecția si o buna functionare a ficatului

datorita cinarinei și a altui antioxidant, silimarina. Studiile
au demonstrat că această legumă verde ajută la
regenerarea țesutului hepatic.

 Papadie (Taraxacum officinalis)

Ca plantă medicinală, păpădia e considerată tonic amar,
aperitiv, drenant și stimulent al secreției hepato-biliare. Se
recomanda în angiocolitele cronice, în congestia ficatului, în
insuficiență hepatica, în litiază renală și biliara.

141
  Cicoare (Cichorium intybus)
Cicoarea este o plantă erbacee şi este folosită pentru tratarea bolilor hepato-biliare. În scop
terapeutic se folosesc rădăcinile recoltate toamna târziu cât şi părţile aeriene recoltate în timpul
înfloririi.

 Fasole verde
Ceaiul de pastai verzi este un bun tonic hepatic

I. SISTEMUL NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos

142
 Sistemul nervos poate fi comparat cu o reteta complexa de nervi si celule ce transporta
informatii de la nivelul maduvei spinarii, dar si de la nivelul diverselor parti ale corpului catre
creier.

Acesta este alcatuit atat din sistemul nervos central ce cuprinde encefalul si maduva
spinarii, cat si din sistemul nervos periferic ce cuprinde fibre nervoase somatice aferente
(motorii) si aferente (sensitive si senzoriale), dar si fibre nervoase vegetative aferente (simpatice
si parasimpatice).
In concluzie, sistemul nervos central este impartit in doua componente majore
reprezentate de encefal (trunchi cerebral, cerebelul, emisferele cerebrale si diencefalul) si
maduva spinarii (structura tubulara localizata la nivelul canalului vertebral, se intinde de la
foramen magnum pana la vertebra lombara L1-L2, inpartita in 31 segmente cu perechi de nervi
spinali) .

143
Măduva spinării

144
 Migrene

Migrena este o durere de cap vasculara severa, care este resimtita mai puternic pe partile
laterale ale capului, dar poate sa apara deasemenea doar intr-o singura parte. Vasele de sange de
pe cap aprovizioneaza scalpul si creierul cu sange.
Migrenele apar atunci cand aceste vase de sange se dilata si se strang, facand ca vasele sa se
adanceasca si apoi sa se ingusteze rapid.
Preventia migrenelor este extrem de importanta, mai ales ca migrenele pot sa se repete ani in sir
si folosirea constanta a medicamentelor poate avea efecte secundare grave.
In cazul in care stresul sau emotiile sunt cauzele migrenei, atunci, desigur, e important sa
145
eliminati stresul din viata dumneavoastra.
Exercitiile fizice regulate (mersul pe jos, mersul pe bicicleta, inotul) si tehnicile de relaxare
(yoga, meditatia), terapiile prin masaj sunt de un real ajutor.
Exercitiile fizice si relaxarea, nu numai ca reduc stresul, dar diminueaza intensitatea si frecventa
durerilor de cap.

Depresia

Spre deosebire de suparare, tristete sau chiar durere, depresia

este o afectiune in care persoanele afectate simt o nefericire
coplesitoare, neimplinire in plan emotional. Oamenii care sunt
deprimati pot avea probleme in a gandi clar si se afla in
imposibilitatea de a functiona normal.
Activitatea fizica este benefica pentru imbunatatirea dispozitiei.
Efortul fizic poate determina eliberarea de substante naturale -
endorfine. Efectele endorfinelor sunt similare cu cele ale
preparatelor antidepresive sau neuroleptice.
De asemenea, terapiile prin masaj pot imbunatati starea generala
a persoanelor afectate de depresie, prin aceea ca pe durata
sesiunii de masaj, creierul secreta endorfine, asa numitele
enzime ale placerii, crescand imunitatea organismului, deci si puterea de regenerare a acestuia.

DHD

Tulburarea de atentie a deficitului de

hiperactivitate sau ADHD reprezinta o problema
neurocomportamentala universala care afecteaza
nu numai copiii, cat si o mare parte dintre adulti.
Unele cercetari sugereaza cauza ADHD ca fiind
o deficienta genetica a anumitor
neurotransmitatori. Creierul este format din
milioane de celule nervoase interconectate
numite neuroni. Pentru ca o persoana sa gandeasca, sa se miste, sau sa simta, acesti neuroni
trebuie sa comunice unul cu celalalt. Acest lucru se intampla prin transmiterea si receptarea unor
mesaje chimice numite neurotransmitatori.
In cazul acestei afectiuni, la fel ca si in cazul bolilor de sistem nervos descrise mai sus, relaxarea
joaca un rol deosebit de important in functionarea corecta a organismului.
Astfel, recomand diverse activitati fizice in aer liber, precum: gimnastica yoga, meditatie, trasee
montane, inotul sau daca doriti, strict terapeutic, recomand masajul de relaxare ori reflexoterapia.

Bineinteles, masaje corporale precum cel cu pietre vulcanice ori masajul indian, intregesc lista
terapiilor complementare pe care le-ati putea incerca.

146
Scleroza multipla

La nivelul sistemului nervos central se gasesc

celule nervoase,localizate in creier si maduva
spinarii. Un produs gras, numit mielina,
inconjoara majoritatea nervilor din organism.
Mielina permite nervilor sa transmita impulsuri
electrice, de-a lungul neuronilor.

Scleroza multipla este o tulburare autoimuna,

ceea ce inseamna ca sistemul imunitar se
intoarce impotriva organismului. Acest raspuns
autoimun provoaca stratului de protectie a
mielinei inflamatii si distrugeri in diverse locuri de-a lungul sistemului nervos central.

Simptomele intalnite sunt pierderea coordonarii musculare, afectarea vederii, amorteala sau
furnicaturi in brate sau picioare, oboseala si incontinenta.

Dereglarea tonusului muscular

-poate produce spasticitate sau o intarire a muschilor ceea ce
poate afecta mobilitatea si mersul.

Dereglari ale simturilor

-furnicaturi, amorteli (parestezii) sau senzatii de arsuri pe
segmente diferite ale corpului.

Dureri musculare

Oboseala -una din cele mai comune si mai acute simptome

ale sclerozei multiple.

In mod normal, afectiunile nervoase sunt tratate alopat, de

catre medicul curant. Pentru fiecare afectiune in parte se
prescriu tratamente medicamentoase, insa acolo unde acestea
nu pot vindeca, foarte multi doctori alopati recomanda
terapiile complementare si fitoterapia ca mijloace de tratare a
acestor afectiuni.

Pentru stari de stres, recomandarile mele sunt urmatoarele: aromaterapie, exercitiu fizic de
intensitate usoara, hipnoterapia, terapie prin masaj, tehnici de meditatie, tai chi, gimnastica,
yoga, qi-gong, terapia prin muzica, zooterapia.
Dacă vom secţiona transversal măduva spinării, vom observa că ea este alcătuită din substanţa
cenuşie la interior, iar la periferie din substanţa albă. Substanţă cenuşie are formă de fluture sau
forma literei H. Ea este dispusă în jurul canalului ependimar, care are un diametru de
aproximativ 0,1 mm. Substanţa cenuşie se împarte în două regiuni: coarnele ventrale şi dorsale.
Substanţă albă conţine fibre mielinizate (neuronii din aceste fibre conţin mielină), celule gliale şi

147
vase sanguine. Substanţa albă se împarte în trei regiuni: cordoanele ventrale, laterale şi dorsale.
La exterior, măduva spinării are forma unui cilindru lung de aproximativ 43-45 cm. La adult,
măduva spinării are o greutate de circa 26-30 de grame.

Sistemul
Nervos

Sistemul Nervos Sistemul Nervos al vietii

Somatic vegetative

Sistemul Nervos Sistemul Sistemul Sistemul

Central Nervos Nervos Nervos
Periferic Simpatic Parasimpatic

Encefal, Maduva Ganglionii Centrii vegetative

Din punct de vedere structural sistemul nervos poate fi impartit in:
Spinarii Nervosi, Nervi
Ganglioni si nervi vegetativi

- sistem nervos central (SNC) , cuprinzand encefalul si maduva spinarii

-sistemul nervos periferic, ce include componenta somatica (nervii spinali si

cranieni) si componenta vegetativa (SNV - simpatic si parasimpatic).

Din punct de vedere functional sistemul nervos reprezinta o retea de neuroni intercontectati,

asemanator cu structura unui computer, datorita faptului ca ambele prezinta un sistem de

introducere a datelor, un sistem de procesare a acestora si un sistem in care sunt afisate

rezultateleobtinute.

Tratamente naturiste si retete naturale pe baza de plante

Generalitati
Sistemul nervos receptioneaza si transmite sub forme diferite excitatii din exteriorul si din
interiorul corpului in influxuri nervoase, le prelucreaza si le conduce in diferite parti ale
organismului, realizeaza unitatea organismului si legatura lui cu mediul inconjurator.

- dupa topografia sa, se imparte in parti distincte: sistemul nervos central (encefal si maduva
spinarii) si sistemul nervos periferic;

- din punct de vedere functional, sistemul nervos este alcatuit din sistemul nervos cerebrospinal
148
(creier si maduva spinarii) si sistemul nervos autonom sau vegetativ.

Sistemul nervos cerebrospinal se mai numeste sistem de relatie a organismului cu mediul

inconjurator.

Sistemul nervos cerebrospinal se mai numeste "somatic", cuprinzand organele si elementele

nervoase prin care se realizeaza actele constiente.

Sistemul nervos cerebrospinal tine sub control cele 5 simturi: vaz, auz, gust, miros, pipait. Un
doctor compara sistemul nervos cu sistemul telefonic, a carui statie centrala este creierul,
cablurile si firele fiind reprezentate de maduva spinarii si nervi. Creierul se subdivide si el in:
creierul mare care ocupa partea superioara, frontala, mijlocie si posterioara a craniului; cerebelul
sau creierul mic ocupa partea inferioara si posterioara a craniului; maduva, capatul lat al sirei
spinarii se afla in fata creierului mic. Creierul mare se manifesta prin activitati intelectuale.
Creierul mic regleaza miscarea muschilor voluntari. Maduva este o masa lunga de tesut nervos.

Sistemul nervos vegetativ se mai numeste "autonom". El cuprinde structurile nervoase prin
care se coordoneaza activitatea organelor interne in mod inconstient.

Sistemul nervos vegetativ sau al vietii interne controleaza activitatea organelor interne (nutritie,
respiratie, circulatie, excretie etc). La randul sau este format din doua componente : simpatic
(consumator) si parasimpatic (reparator). Acest sistem are totusi o autonomie relativa pentru ca
este controlat de sistemul nervos central. Sistemul nervos simpatic este compus dintr-un lant
ganglionar dublu (nodule), situat in partile coloanei vertebrale, iar ganglionii sunt imprastiati in
gat, cap, torace si abdomen. Ganglionul este o masa de tesut
nervos, compusa din celulele nervoase. Din ganglioni ies fibre
nervoase care merg in diferite organe, vase sangvine etc. In unele
puncte nervii se intalnesc formand plexuri. Plexul solar este situat
in regiunea epigastrica (pe ambele parti ale coloanei vertebrale).
Este compus din substanta cerebrala alba si cenusie. El tine sub
control principalele organe interne. Este centrul principal de
acumulare a hranei, emanand forta si energie in corp. Prana se ia
din aer, alimente si apa.

Forta nervoasa care este manifestarea pranei (are caracter similar

cu cel al curentului electric) este forta transmisa de creier in corp
cu ajutorul nervilor. Fara aceasta forta nervoasa inima nu bate,
sangele nu circula, plamanii nu respira, creierul nu gandeste.

Lichidul cefalo-rahidian contine produsii de catabolism ai sistemului nervos: azotati, uree, acid

149
uric, CO2 etc, deci ajuta eliminarea produsilor toxici ai metabolismului sistemului nervos
central. Exista doi mediatori chimici eliberatori in procesul de excitatie a fibrelor nervoase:
acetilcolina si adrenalina. Acetilcolina eliberata de terminatia axonului este principala substanta
neurotransmitatoare la nivel sinaptic. Adrenalina este un hormon medular produs de suprarenala,
la stres varsandu-se in sange si mimand actiunea sistemului nervos simpatic, activand inima,
marind consumul de O2, eliberamd glucoza de glicogenul hepatic si actionand ca excitator
asupra substantelor reticulare de la baza creierului, cele care intensifica excitatiile care vin de la
periferie, punand scoarta in stare de hiperactivitate.

Sistemul simpatic se gaseste sub forma de ganglioni simpatici: cervicali, toracici, lombari, sacral,
deoparte si de alta a maduvei spinarii. Isi au originea in centrii medulari, dar de la ei pleaca spre
organele vegetative nervii amielinici, care la capat elibereaza adrenalina (nor-) ca mediator
chimic. Regleaza functiile vegetative.

Sistemul parasimpatic este format dintr-o portiune craniana, una medulara si una sacrala. Este
format din fibre colinergice si antagoniste sistemului simpatic.

Bolile sistemului nervos se impart in 2 categorii:

1. Boli neurologice;
2. Boli psihice.

Unele boli apartin ambelor categorii (nevroza astenica).

Vitamine si saruri minerale necesare: vitaminele A, B (stari depresive), C, D, E (la miastenie,

distrofie musculara progresiva, leuconevraxita), F (cu B6 si A), PP (psihoze, stari depresive), Ca,
Mg (astenie, hiperiritare neuromusculara), Co (anxietate), Li (echilibrant psihic), Cu-Au-Ag
(depresiuni fizice si psihice), Mn-Co (anxietate, pesimism), Si, hidratii de C, colina.
Vitamina B1( singura vitamina care contine S, intretine troficitatea nervilor; cand acestia sunt
lezati, intervine in procesele de regenerare, ea jucand un rol important si in metabolismul
glucidelor. In nervi se mai gaseste si K, care, alaturi de Ca si Na, participa la transmiterea
excitatiei. Afectiunile sistemului nervos trebuie rezolvate din faza incipienta, deoarece, spre
deosebire de alte afectiuni unde celulele se pot reface si functiile unui organ bolnav pot fi
preluate de alte organe, aici celula nervoasa odata distrusa nu se mai poate reface si nimeni nu-i
poate prelua functia.

150
Consumul de O2 are un rol important. Cand cantitatea de O2 din mediu scade, conducerea prin
nerv scade pana la oprire. O fibra nervoasa consuma de 30 ori mai mult O2 decat o fibra
musculara.
Glucoza este de asemenea importanta pentru nervi. Din arderea ei rezulta energia necesara
tuturor celorlalte arderi metabolice. Creierul, substanta cenusie, cu metabolismul ei crescut, are
mare nevoie de glucoza. Rolul glucozei in nervi il poate lua un subprodus al acesteia: acidul
lactic. Creierul pretinde insa doar glucoza si O2 mult. La cantitati mici de O2 apar: confuzie
mintala, delir, pierderea cunostintei.
De aceea, nu trebuie sa fumam, trebuie aerisite camerele, sa evitam poluarea. Plantele ofera
mult O2.

Cafeina din cafea are efect asemanator stricninei: dezinhiba scoarta, o scoate dintr-o anume
inertie, favorizand si memoria. Exagerand cu cafelele, excitabilitatea scoartei poate creste foarte
mult, aparand: tremuraturi, batai de inima, labilitate psihica.
Alcoolul etilic, consumat in cantitate moderata, da reflexe ceva mai vii. Cand s-a depasit si "in
vino veritas", isi fac aparitia: confuzia mintala, tulburarile de vorbire si de gandire, coma,
paralizia, moartea.
"Coenzima Q10" ajuta in vindecarea sclerozei multiple, bolilor psihice, schizoferniilor, bolii
Alzheimer.
Neuromion contine tarate de grau, orez, ardei, floarea-soarelui, macese.
Contine: mioionizol, acizi grasi polinesaturati, magneziu, calciu, fosfor, substante antioxidante,
flavonoide, antociani, vitamine, oligoelemente. In special opereaza in diabet la nivel neuronal.

151
Ajuta in recuperari neuromotorii, nevroze, aterosleroza cerebrala.
Substantele chimice (medicamentele) in cantitati mari lezeaza ficatul si drogurile ajung in
creier. Apa are un rol vital pentru sistemul nervos, deoarece fiecare celula nervoasa este hranita
prin sangele adus de cele mai inguste capilare (vasa nervorum). O hranire sanatoasa si un
consum de apa suficient mentin rinichii si ficatul sanatosi, conditie esentiala pentru a reduce
afectarea celulelor creierului (ce contine 90% apa) - acest organ atat de complex in ceea ce face,
incat se poate compara cu universul.
Pentru intarirea sistemului nervos: . Se consuma urmatoarele alimente medicament: caisa,
gutuie, piersica, mar, portocala, pruna, capsuna (confort spiritual datorita pectinei), banana
(contine serotonina care da calm si incredere), para, strugure, pruna uscata (nu afumata), stafida,
smochina, lamaie, grapefruit, zmeura, afina, ananas, coacaze, pepene, maceasa, castana, nuca,
ovaz, orz, orez, mei, praz, sfecla, telina, varza, laptuca, patrunjel, soia, fasole boabe
(reconstituent), fasole verde, polen, miere (in special de tei), pastura, drojdii, suc de telina, ardei
iuti (contin un hormon care da buna dispozitie: endorfina), morcovi, dovlecei, gulii, pastarnac,
spanac, ceapa, putini cartofi si mazare verde, andive, broccoli, conopida, castraveti, hrean,
masline verzi, usturoi, soia.
Susanul este neurotrofic, ajutand in nevrite degenerative, neuroparalizii.
Pe langa acestea se mai consuma anumite tipuri de peste, 2-3 oua (galbenus), ulei presat la
rece.
Aceste alimente-medicament ajuta la plasticitatea neuronilor, adica rebransarea inter-neuritica,
ce asigura interconexiunea dintre celulele creierului, impiedicand imbolnavirea. Acizii esentiali
ajuta la buna functionare a creierului.

Acidul oleic stimuleaza concentrarea, memorarea si functionarea sistemului cardiovascular.

Uleiul de masline contine mult acid oleic.

Acizii grasi omega 3 intervin in mecanismul neurotransmitatorilor din creier. Lipsa lor
produce depresie si capacitatea de memorare se reduce. Ceai de: calomfir (tonic nervos), arnica
(stimul nervos, excitant). Argila este buna in caz de ticuri, coree, convulsii, spasme, epilepsie,
paralizie. Se aplica cataplasme cu argila in strat de 1/2-1
cm, pe ceafa, pe coloana vertebrala si pe partea de jos a
abdomenului. Se fac frectionari ale membrelor si ale
coloanei vertebrale. Intern: 1 lingurita la 1/2 pahar cu apa
zilnic, timp de 10-12 zile. Baile de boz pot ajuta contra
retractiei tendoanelor. Tratament cu ciuperca Kombucha.
Sa se efectueze masaj terapeutic de la degetele
picioarelor in sus, chiar si cu un aparat electric de masaj.
Baile cu decoct de valeriana sunt bune in calmarea afectiunilor cardiace, a unor spasme, in
linistirea sistemului nervos. Reduc excitabilitatea maduvei spinarii. Sunt bune in insomnii,
inflamatii ale laringelui, astm, colici. Scad tensiunea arteriala. La o cada este necesar 1/2 kg
152
valeriana.
Baile cu flori de lavanda sunt bune in afectiuni cardiace si nevralgice, in reumatism, guta,
paralizii, luxatii. Invioreaza si excita nervii pielii si vasele sangvine. Pentru o cada este nevoie de
1 kg flori de lavanda.
Baile cu extract de ace de pin au efect asupra afectiunilor cardiace, in insomnii, afectiuni
neurologice, paralizii, inflamatii ale articulatiilor, degeraturi, abcese, obezitate, catar al cailor
respiratorii, astm, boli pulmonare, dupa boli grave in convalescenta. Daca se pun 20-30 picaturi
ulei de pin, aburii au actiune buna asupra cailor respiratorii. Se pot folosi si conuri de brad. Se
fierb 1/2 h si se lasa 12 h.
Pentru intarirea nervilor, se recomanda urmatorul suc: 100 ml suc de patrunjel + 300 ml suc de
morcov. Pentru linistirea nervilor la copii recomanda ceaiul de salvie + argila. Tot pentru
sistemul nervos, dadea urmatoarea reteta: se fierb 200 ml apa cu o frunza de muscata creata
(Pelargonium roseum). Se bea cate o ceasca mica (de cafea) din acest ceai de 2 ori/zi.
"Natura Medica" recomanda produsele : "Multifruct total
forte", "Hercules" pentru sistemul nervos si "Proteinveg
nr. 1 si 2" pentru reintinerirea organismului.
Propolisul are efecte benefice in tulburarile
neuropsihice (stres, astenie, migrena, insomnii, scleroza
in placi, distrofie musculara progresiva, Parkinson,
anorexie mentala). Dr. neurolog Wagner Jauregg spune:
"2/3 din toti bolnavii de nervi nu ar ajunge in sanatorii
daca rinichii lor ar fi sanatosi". Datorita rinichilor bolnavi,
apar depresiuni, idei fixe. Se fac bai de sezut cu coada-calului, 20 min. (se foloseste coada-
calului inalta, cu tulpini groase cat degetul, care creste in campii mlastinoase si pasuni alpine).
Dupa baie, nu se sterge, se imbraca halatul de baie si se lasa corpul se transpire 1 h in pat. Se bea
ceai din: urzica, coada-soricelului si coada-calului (pentru uz intern, se culege de pe ogoare,
drumuri de tara si liziere) - cate o ceasca, dimineata si seara.
Se recomanda reflexoterapia mai ales in caz de atrofiere musculara. Cei care nu au posibilitatea
sa o faca la un cabinet specializat, pot sa o faca acasa cu ajutorul unui baston sau o coada de
matura pusa pe doua carti mari si groase aflate la distanta de 30 cm. Se sprijina pacientul de un
spatar de scaun si acesta va calca descult coada de matura, de la un capat la altul, pasind pe ea pe
toata lungimea talpii, de la calcai spre varful piciorului. La inceput durata exercitiului este de 2-3
min. pentru ca eliminarea brusca a toxinelor sa nu produca reactii negative. Apoi, treptat, dupa 5
zile se mareste ritmul, ajungand chiar la 10 min. in final. Dupa vindecare se face acest exercitiu
de 2-3 ori/saptamana. S-au obtinut vindecari in tot felul de boli, in special cele legate de stres. Se
revitalizeaza organismul.

153
 J. DERMATOLOGIE

Folosirea plantelor medicinale pentru îngrijirea pielii nu este "o noua fiţa a societaţii
moderne". Cosmetica naturista reprezinta "marea redescoperire" a proprietaţilor deosebite ale
ingredientelor naturale, nealterate prin diverse tratamente chimice sau termice. Ingredientele
naturale pot fi folosite în toate etapele unui tratament de îngrijire a epidermei.
Virtuţile plantelor medicinale au fost cunoscute de oameni înca din cele mai vechi timpuri.
"Fiertura tamaduitoare din plante", cum denumeau "ceaiul cel de toate zilele", era folosita de
catre vracii triburilor pentru tratarea afecţiunilor digestive, pentru calmarea durerilor musculare
sau a migrenelor, în perioada de convalescenţa sau pentru revigorarea organismului. Şi nu numai.
Calitaţile plantelor medicinale au fost folosite, de-a lungul vremii, şi pentru tratarea diverselor
afecţiuni cosmetice.
Omul preistoric
folosea, pentru a-şi
proteja pielea corpului
de acţiunea razelor
solare, grasimile
animale şi uleiurile
vegetale. Alifiile
facute din ierburi
154
diverse, ulei de ricin, ulei de palmier, untura, unt şi prafuri metalice aveau rolul de a apara pielea
de razele solare, înţepaturi de insecte, vant sau frig.
Mai tarziu, în antichitate şi Evul Mediu, folosirea emulsiilor şi a uleiurilor a devenit o adevarata
moda, motivata, însa, de necesitatea de a rehidrata pielea uscata, afecţiune cauzata de excesul de
îmbaieri. Pomadele pentru faţa erau aromatizate cu diverse parfumuri de flori, obţinute fie prin
încalzirea directa a amestecului gras cu petalele de flori, fie prin fierberea în vin a petalelor pe
baia de aburi.

Pe timpul Reginei Elisabeta I, de exemplu, pentru prepararea cosmeticelor erau folosite, ca

ingrediente de baza, lavanda şi menta englezeasca. În cosmetica moderna industriala, extractele
naturale de plante sunt folosite la scara larga şi sunt prezentate pe lista ingredientelor, ca un
adevarat atu al produselor, o adevarata recomandare referitoare la efectele benefice ale acestora.

Paralel cu producţia industriala, cosmetica naturista a înflorit în ultimele decenii, deoarece

proprietaţile active ale plantelor, folosite pentru prepararea produselor naturiste, nu sunt anulate,
micşorate sau modificate în urma unor tratamente chimice sau a expunerii la temperaturi înalte.
Plantele medicinale folosite în cosmetica naturista sunt uscate pe cale naturala şi sunt folosite sub
forma de infuzie, decoct, tinctura, extract uleios sau macerat.

Însa, pentru ca efectele lor sa fie benefice, nu poţi folosi orice fel de planta pentru a trata orice fel
de afecţiune a tenului.
Anumite plante (muşeţel, cimbru, salvie, ienupar, scoarţa de salvie etc.) au efect astringent şi
antiseptic, iar folosirea lor repetata pentru îngrijirea tenului determina micşorarea porilor
pielii. Un efect tonic pentru piele îl au hamamelisul, menta, coada calului etc. Alte plante
medicinale (tei, radacina de nalba mare, nalba de padure) conţin substanţa mucilaginoasa
şi au un efect de calmare şi netezire a pidermei.

Datorita compozitiei chimice atat de complexe, numeroase plante medicinale sunt

utilizate si in cosmetica, fie ca atare, fie in combinatie cu alte produse naturale, sub forma
de lotiuni, creme, sampoane etc. Sub aceasta forma se folosesc in cosmetica fetei, ochilor,
mainilor sau pentru mentinerea tonusului capilar.
Modul de preparare si aplicare al plantelor in scopuri terapeutice si cosmetice s-ar putea rezuma
la urmatoarele :
-infuzii sau decocturi, care se aplica fie ca lotiuni, fie sub forma de comprese pe unele zone,
timp de 10-15 minute;
-bai de aburi cu preparate din plante care se prepara prin infuzarea plantelor fie intr-un
lighean, fie intr-un vas mai mare. Se acopera capul si fata cu un prosop, astfel incat vaporii care
au antrenat unele uleiuri volatile din plante sa vina in contact direct cu tegumentele sau
mucoasele; .
-masti din plante fin pulverizate, amestecate cu amidon, cu miere sau cu galbenus de ou.
Chiar daca sunt administrate extern, plantele folosite in cosmetica trebuie sa fie de aceiasi buna
calitate cu cele folosite in administrarea interna.

Cosmetica fetei

155
 In cosmetica fetei, pentru tenurile uscate se recomanda plante activatoare ale circulatiei
periferice sau cu actiune emolienta.
Dintre acestea mentiouam urmatoarele :
Arnica (Arnica montana)
 Infuzie pentru curatarea pielii: 100 g tarate de grau; 1-1/2 apa calda; o sticluta cu tinctura
de podbal de munte. Se umple un lighean cu apa calda si se adauga o mana de tarate de
grau, apoi se picura o lingurita de tinctura de podbal. Lotiunea se intrebuinteaza pentru
ten uscat, aspru si sensibil. Are proparietati rubefiante. Prin adaugarea apei, acestea
formeaza substante mucilaginoase naturale.

Florile de Galbenele (Flores Calendulae).

 Ele activeaza circulatia periferica, daca se folosesc sub

forma de lotiuni sau sub forma de comprese cu un tifon
dublu. Se prepara o infuzie concentrata din 4 linguri flori
la o cana cu apa. Dupa 15 minute se filtreaza si se aplica pe
fata.

Florile de Musetel (Flores

CharnomillaeInfuzie concentrata, preparata
din 3 linguri flori la o cana cu apa. Se aplica
pe fata, sub forma de comprese caldute.

Radacini de Nalba Mare (Radix Altheae)

 Extract apos, preparat la rece,

din 3 linguri de radacini (taiate in fragmente
de cca 1 cm) peste care se pune o cana de
apa fiarta si racita. Dupa 6 ore de extractie la
temperatura camerei, se filtreaza. Se poate
adauga si o lingurita de miere. Se aplica sub
forma de comprese

Flori de Nalba de cultura (Flores Malvae glabrae)

156
  Sub forma de infuzie, preparata din 3 linguri flori la o cana cu apa. Se aplica sub forma
de comprese.

Pentru tenurile grase, seboreice, se recomanda plante care contin saponine, taninuri si
uleiuri volatile cu actiune antiseptica si calmanta. Dintre acestea, mai indicate sunt
urmatoarele :

Frunze de Nuc (Folium Juglandis)

 Infuzie, preparata din 4 linguri frunze la o cana cu

apa. Se aplica sub forma de comprese.

Florile de Podbal (Flores Farfarie)

 Infuzie, din doua linguri flori la un pahar cu apa

(200 ml). Se aplica pe fata, sub forma de
comprese caldute.

Frunze de Salvie (Folium Salviae).

 Infuzie preparata dintr-o lingura frunze la 100

ml apa. Se aplica pe fata comprese, de doua
ori pe zi.

Cimbrisor sau Cimbru de cultura (Herba

Serpylli vel Herba Thymi).

157
  Infuzie, dintr-o lingura planta maruntita la 100 ml apa. Se aplica sub forma de comprese
pe fata, din doua in doua zile, alternativ cu comprese cu celelalte plante recomandate.

Radacina de Brusture (Radix Bardan

 Decoct, din 2 linguri radacini maruntite la o cana cu apa. Se aplica pe fata sub forma de
comprese.

 Conuri de Hamei (Strobuli Lupuli)

Infuzie, preparata din doua linguri la o cana cu apa. Dupa 15 minute de la infuzare se
filtreaza si se aplica pe fata sub forma de comprese, o singura data pe zi, preferabil seara.

Izma buna (Mentha piperita)

Infuzie, din 2 lingurite frunze maruntite (pulbere) la o cana (200 ml) cu apa fierbinte. Se
lasa acoperita 15-20 minute. Se strecoara. Se
aplica lotionari ale tenului.

Pentru tenurile iritate, inrosite, se recomanda plante cu

actiune vasocostrictorie, emolienta si calmanta.

 Flori de Musetel (Flores Chamomillae) sau de

Coada soricelului (Flores Millefolii) Infuzie,
din 1-2 linguri flori la 100 ml apa. Se aplica pe fata comprese cu infuzie tinuta la
temperatura camerei, de doua ori pe zi.

Papadia (Herba Taraxaci)

 Decoct, din 2 linguri parti aeriene de planta,

maruntite la o cana (200 ml) cu apa. Se fierbe
30 minute. Se strecoara. Se aplica comprese sau
lotionari cu solutia obtinuta.[10, 17, 37, 56, 68]

Muguri de Pin (Turiones Pini)

158
  Infuzie, preparata din 2-3 linguri muguri la o cana cu apa; se aplica pe fata sub forma de
comprese sau de lotiune.

Pentru tenurile palide se utilizeaza plante ale caror substante active stimuleaza
circulatia periferica.

Florile de Arnica (Flores Arnicae).

 Un remediu traditional romanesc recomanda utilizarea plantei sub forma de infuzie, dintr-
o lingura flori la o cana cu apa. Se aplica comprese locale pe obraji, evitand ochii (irita
conjunctivele)

 Crinul (Iris germanica)

 Petale si radacina din care se prepara infuzie; la 250 ml infuzie se adauga 6 ml tinctura
benzoe, obtinandu-se o apa de fata indicata in ingrijirea tenului gras.

Pentru tenul ridat se recomanda :

Flori de Musetel (Flores Chamomillaes

 Infuzie preparata din 3 linguri flori la o cana cu apa, cu care se aplica comprese locale.


 Flori de Podbal (Flores Farfarae)

Infuzie, preparata dintr-o lingura flori la o cana cu apa. Se aplica sub forma de comprese,
de doua ori pe zi.

 Radacina de Nalba mare (Radix Althaeae)

Extract apos la rece (preparat conform procedeului descris la tratamentul tenurilor uscate)
sau de infuzie de flori de Nalba de cultura (Flores Malvae glabrae).

 Cosmetica si igiena oculara

Plantele medicinale cu actiuni antiseptica, emolienta, antiinflamatoare, sunt indicate
atat in conjunctivite si blefarite, cat si in tratamentul „pleoapelor ridate'. Plantele se
folosesc sub forma de infuzie, cu care se aplica comprese, spalaturi sau instilatii locale, in
159
 acest din urma caz adaugand infuziei cateva cristale de sare (pentru izotonizarea solutiei).
Subliniem importanta faptului.ca plantele folosite in tratamentul afectiunilor oculare
trebuie sa fie de cea mai buna calitate, recoltate preferabil din zone nepoluate, sau chiar
din culturi. Apa cu care se prepara infuziile si decocturile se va fierbe in prealabil timp de
30 minute; la fel se va proceda si cu vesela in care se prepara solutiile sau extractele
apoase de uz oftalmic. Infuziile si decocturile se vor pastra in flacoane (sterilizate in
prealabil) nu mai mult de 6-8 ore de la preparare.
Dintre plantele medicinale recomandate in igiena si cosmetica oculara, retin in mod
deosebit atentie urmatoarele :

Silurul (Euphrasia rostkoviana) numita popular si Floare de ochi, in special

varietatea de munte, este mult folosita, atat in medicina traditionala cat si in cea moderna,
in tratamentul afectiunilor oculare si cu deosebire in conjunctivite si in blefarite. In
cosmetica oculara se utilizeaza pentru indepartarea ridurilor, cearcanelor sau edemelor.
Sub aspectul compozitiei chimice, in partile aeriene superioare ale plantei recoltate in
timpul infloririi, s-au identificat pana in prezent taninuri, substante amare, un ulei volatil,
rezine, aucubina sau rhinantina (o substanta de natura glicozidica), alte glicoze (catalpol,
ixorozid) si o substanta coloranta de culoare albastra.
Este interesanta constatarea ca multe dintre recomandarile empirice ale acestei plante in
terapia afectiunilor oculare au fost confirmate stiintific.
 Silurul, este recomandat de fitoterapeuti sub forma de infuzie, preparata din 2 lingurite
planta taiata marunt, la o cana cu apa; se lasa la fiert dupa infuzare inca doua minute,
dupa care se adauga cateva cristale de sare (pentru izotonizare cu secretia lacrimala) si se
filtreaza prin tifon dublu, steril. Se utilizeaza atat pentru spalaturi oculare cat si pentru
aplicare de comprese oculare. In paralel cu tratamentul extern, se recomanda si
administrarea interna a 1-2 cani de infuzie, preparata din aceiasi planta, care se iau in
timpul zilei.

 FIorile de Albastrele (Flores Cyani)

160
Infuzie, preparata din 2 lingurite flori la o cana cu apa. Se utilizeaza sub forma, de comprese
in tratamentul „pleoapelor ridate”, iar pentru proprietatile sale antiseptice si in blefarite sau in
conjunctivite.

 Florile de Musetel (Flores Chamomillae) au proprietati calmante, dezinfectante si

antiinflamatoare, datorita azulenelor si flavonelor pe care le contin, substante care
determina tesuturile histaminoformatoare sa elibereze histamina in cantitati extrem de
mici si care produse in mod repetat, inlatura si starire alergice (la praf, polen) actionand
ca o desensibilizare specifica la un factor recunoscut alergizant.

Infuzie din 2 linguri la o cana cu apa; dupa 15 minute de la infuzare se filtreaza. Se foloseste
pentru spalaturi si pentru comprese oculare.

 Crin alb (Lilium candidum)

Pentru tratarea durerilor de ochi: extractie, pregatita din

tepale proaspete si apa. Tepalele se pun intr-o sticla, peste
care se toarna apa rece. Se acopera bine si se lasa la
macerat 8-10 zile. Se strecoara. Se aplica spalaturi locale
folosindu-se un tampon cu vata.

 Florile de Galbenele (Flores Calendulae)

Se folosesc sub forma de tinctura, preparata prin

macerarea a 20 g flori, timp de 8 zile, in 100 ml alcool
de 60°; la 100 ml apa fiarta si racita se adauga 5-10 g
de tinctura, cu care se aplica comprese locale. Au efecte calmante si antiseptice.

161
 K. PLANTE CU EFECTE AFRODISIACE

Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziția lor
chimică au proprietăți farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și veterinară.

Valorea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relația dintre structura chimică a
substanțelor active, numite și principii active, și acțiunea lor farmacodinamică pe care o exercită
asupra elementelor reactive ale organismului. Faptul că majoritatea plantelor medicinale au o
compoziție chimică complexă începând de la 2-3 compuși până la 30-40 substanțe chimice
identificate în unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca Claviceps, Papaver etc.,
explică și proprietățile farmacodinamice multiple ale uneia și aceeiași plante. Lucrurile se
complică atunci când avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de
"ceaiuri medicinale" sau "specii medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau
alte forme farmaceutice complexe
Exista remedii pe baza de plante pentru aproape orice tulburare a organismului, inclusiv
pentru restabilirea apetitului sexual. Efectul combinarii corecte a plantelor poate functiona ca
afrodisiac, restabilind armonia vietii sexuale. Un afrodisiac feminin actioneaza prin stimularea
sistemului nervos central, pentru sporirea placerii sexuale, aportul plantelor orientandu-se in
directia mentinerii sistemului hormonal si reproductiv. Exista mai multi factori in viata unei
femei, care pot fi modificati in scopul imbunatatirii apetitului sexual. Intre acestia, cei mai
importanti sunt: - Stresul – eliminarea stresului care
contribuie la acumularea tensiunii in corp. Usor de zis... -
Hrana – atentie la nutritia zilnica, asa incat organismului tau
sa nu-i lipseasca energia de care are nevoie pentru
armonizarea cu psihicul. - Atmosfera – concentreaza-te
asupra contextului in care faci dragoste cu partenerul tau,
organizand un cadru romantic si relaxant.
Plantele medicinale cel mai des utilizate in cultura
diverselor popoare sunt cele care stimuleaza apetitul
erotic. Ele au efecte directe asupra sistemului nervos central si „restarteaza“ libidoul prin faptul
ca induc impulsul sexual. Astfel, combinatiile de plante, disponibile sub forma suplimentelor
naturiste, se pot dovedi a fi afrodiziace destul de
puternice, care pot mentine vie dorinta.

162
 Astazi iti prezentam afrodisiace naturale, ce castiga din ce in ce mai multa popularitate:

DAMIANA

Aceasta planta contine alcaloizi care stimuleaza organele sexuale si sistemul nervos,
actionand ca un catalizator al circulatiei sanguine. Damiana este faimoasa pentru efectele ei de
reglare a ciclului menstrual si de ameliorare a dezechilibrelor hormonale. Folosita traditional de
mayasi, aceasta planta e un afrodisiac eficient, dar si un tonic general, care poate imbunatati
starea de spirit a unei persoane. De asemenea, damiana poate vindeca impotenta la barbati si
poate ameliora frigiditatea la femei.

MACA

Este una dintre cele mai cunoscute plante asociate cu

stimularea libidoului. In acelasi timp, maca a fost corelata
cu cresterea calitatii spermei, aceasta fiind utilizata ca
metoda naturala de combatere a infertilitatii. Legenda spune
ca razboinicii antici incasi ingerau maca inainte de a lupta,
in asa fel incat sa devina mai puternici. Mai apoi, planta le-
ar fi fost interzisa acestora, pentru a proteja de libidoul lor
femeile din cetatile cucerite.

RHODIOLA ROSEA (Radacina de aur)

Rhodiola rosea e recunoscuta pentru calitatile ei de imbunatatire a starii de spirit.

Oamenii au descoperit faptul ca aceasta planta poate diminua considerabil starea de depresie.

163
Totodata, ea mareste performanta fizica si mentala, determinand secretia de dopamina si de
serotonina, de aici venind efectul afrodisiac.

GINKGO BILOBA

Flavonoidele (efect antioxidant) si terpenoidele (dilata vasele de sange, prin marirea

cantitatii de oxid nitric) – iata cele doua substante continute de Ginkgo biloba si care sunt
asociate cu marirea apetitului sexual. In plus, aceasta planta e utilizata de sute de ani in medicina
chineza, ca un remediu pentru tulburari circulatorii sau afectiuni respiratorii.

GINSENG

Folosit de sute de ani la tratarea mai multor afectiuni, ginsengul este, la randul sau,
corelat cu cresterea activitatii sexuale. Astfel, planta poate imita efectul dopaminei (hormon ce
164
mareste pulsul, precum si tensiunea arteriala) si pe cel al oxidului nitric. De remarcat este faptul
ca medicina orientala traditionala are la baza diferite varietati ale plantei, fiecare avand o alta
specializare. Asadar, cele mai benefice pentru stimularea libidoului sunt considerate a fi
ginsengul rosu coreean si cel siberian.

EPIMEDIUM

Planta functioneaza in special ca un hormon sexual, putand stimula libidoul femeilor ce

au deficiente de androgen. Este denumita popular „iarba caprei agitate“, pentru ca efectele
afrodisiace au fost constatate initial de un pastor la turma sa, care pascuse aceasta planta.
Epimedium contine o substanta numita icariina, care mareste productia de oxid nitric. Acesta
creste fluxul de sange si relaxeaza muschii.

GOTO-KOLA (fo-ti-tieng)

Nu numai ca induce stari de relaxare, dar imbunatateste circulatia sangelui in intregul

corp. Corespondentul chinezesc al numelui acestei plante semnifica "elixirul unei vieti lungi".
Din Goto Kola se obtine un stimulant bland, care actioneaza pozitiv asupra apetitului sexual
feminin, daca este consumat zilnic.

165
 CANCERUL DE OCHI
Ochi de cancer, cum sugerează şi numele începe în ochi. Ochiul este compus din diverse
structuri mai mici, fiecare dintre care pot fi afectate. Un cancer sau tumora este în esenţă o
creştere necontrolată de orice anumită celulă sau un grup de celule. Acest tumora pot fi benigne
(non-canceroase) sau maligne (canceroase). Tumorile canceroase sunt în creştere rapid, rapid
răspândire şi poate fi fatală în cazul în care nu sunt tratate. Ochi cancer ca alte ochi boli sunt
tratate de oftalmologi şi oncologi (cancer specialişti).

Anatomia ochiului

Ochi

normale are trei părţi de bază

1. Globului ocular sau glob. Acesta este umplut cu jeleu ca material numit umor
vitros.
Structurile asociate a ochiului. Acestea includ:
 Conjunctiva-acoperă transparentă subţire peste ochi
 Sclerotica: acoperirea greu a globului ocular sau albii ochilor
 Acoperirea strat mijloc uvea mingea ochi. Are trei părţi-
1. Elev şi irisului care acţionează ca lumina orifcii
166
 2. Corpul ciliar care reglementează deschiderea papillary
3. Chorid care este pigmentat şi hrăneşte retinei
 Retinei care formează imaginea corneei-stratul clare transparente
peste elev care permite în lumina
 Lentilă cristalină necelulară şi greu organul care permite sight
 Nervul optic care transportă informaţiile imaginii din retina creier
pentru vedere.
2. Orbita sau cavitatea care transportă globului ocular
3. Adnexal structuri ca genelor, tear glande.

Tipuri de cancer

Cancer a ochilor pot fi de două tipuri principale: intraoculare şi adnexal (1, 2):

Intraoculare-

1. Primare intraoculare-aceste tipuri de cancer care începe în interiorul globului

ocular. Acestea includ melanom, lymphoma intraoculare primare,
retinoblastoma, medulloepithelioma.

Un melanom este tipul mai frecvente de cancer intraoculare primare la adulţi. Acesta
începe în celulele colorate sau pigmentate ochi şi o înmulţeşte rapid şi incontrolabil.

Melanomul poate afecta mai multe piese de ochi-Uvea, vasculară sau Conjunctiva.

Melanom uveal este de forma mai uzuale de melanom intraocular. Poate afecta corpul
ciliar choroid, ca de bine irisului. Acesta este, de obicei o tumora de creştere lentă şi are
un rezultat bun tratament. Melanom uveal rar se răspândeşte în alte părţi.

Melanom conjunctival este o tumora de conjunctiva. Acesta se răspândeşte rapid în alte

părţi prin intermediul canalelor limfatice. Este o formă rară de melanom a ochiului.

Melanom choroid este mai puţin frecvente. (3)

Lymphoma intraoculare este, în general, o condiţie rare şi este considerat a fi aproape

întotdeauna o formă de limfom sistemului nervos central sau lymphoma Non-Hodgkin.

Lymphomas poate fi în general tip în Hodgkin's sau Non-Hodgkin. În timp ce limfom,

Hodgkin afectează sânge, Non-Hodgkin lymphoma pot afecta alte site-uri cum ar fi creier,
plămâni sau cu ochii.

Acestea încep în sistemul imunitar celule denumite limfocite. Acestea afectează de obicei
persoanelor în vârstă și a persoanelor care au scăzut de imunitate sau alte probleme de
sistemul imunitar, cum ar fi cele afectate de sindromul imunodeficienţei dobândite
(SIDA).

167
 Retinoblastoma este un cancer de ochi copilărie. Aceasta afectează retina. Un
hemangioma este o tumoare vasele de sânge a ochiului. Acest lucru este rară.

2. Secundare intraoculare-aceste tipuri de cancer începe la o amplasare diferită

şi răspândite cu ochiul. Comune site-uri îndepărtate de cancer care pot duce
la cancer secundar ochi sunt tipuri de cancer pulmonar şi piept.

Adnexal

Adnexal sau orbitale cancer-aceste tipuri de cancer afectează adnexa (din jurul structurilor) sau
orbita. Acestea afectează în principal piele, muşchi şi nervii în jurul globului ocular.

Carcinomul pleoapelor poate afecta pielea şi muşchii pleoapelor și pot fi îndepărtate când
detectează. Aceste sunt practic scuamoase sau bazocelular tip de cancer de piele.

Glanda lacrimal tumori afectează glandele lacrimă. Aceste tipuri de cancer sunt de obicei
similare în patologia cu alte tipuri de cancer de piele.

Rata de creștere, malignitate şi capacitatea de a răspândi lor este, de asemenea, înrudită cu cancer
de piele. Dacă devreme a detectat aceste tipuri de cancer pot fi eliminate chirurgical şi oferă un
prognostic bun sau rezultatul.

Deşi ochi cancer şi tumorile sunt rareori fatal dacă devreme detectat, care poate duce la pierderea
de viziune.

Tipuri de cancer secundar ochi din alte tipuri de cancer primar, de asemenea, poate duce la
pierderea de viziune. Principalul obiectiv al terapie este supravieţuirea şi se fac eforturi pentru a
păstra vederii.

• Infuzie de musetel. Faceti o infuzie din doua lingurite de planta la 200

ml apa clocotita. Strecurati si aplicati comprese sterile sau faceti bai oculare. Are
efect calmant, dezinfectant, antiinflamator, antiseptic si bacteriostatic.

• Infuzie de albastrele. Turnati peste o lingurita de flori

uscate doua cesti de apa clocotita. Lasati vasul acoperit 15-20
de minute, apoi strecurati printr-o pinza deasa. Aplicati de mai
multe ori pe zi comprese pe pleoape.

168
 • Infuzie de fenicul. Turnati peste o lingurita de
fructe 200 ml apa clocotita. Faceti bai oculare de mai multe ori
pe zi, folosind ceai caldut, strecurat.

• Seva de vita-de-vie. Puneti in fecare zi in ochiul

bolnav citeva picaturi.

• Infuzie de coacaze negre (pentru uz intern).

Se pune o lingurita de fructe la o cana cu apa clocotita,
se lasa la infuzat 5 minute. Se beau trei cani zilnic, dupa
mesele principale.

• Spalaturi cu silur. Preparati un decoct din o

lingura de planta la 300 ml apa. Dupa ce a dat in clocot,
opriti focul si acoperiti vasul pentru 10 minute. Strecurati si
faceti spalaturi cu ceaiul caldut.

• Instilatii cu sulfina. Faceti o infuzie din doua

lingurite de flori la 200 ml apa clocotita. Strecurati. Folositi
ceaiul sub forma de comprese, bai oculare sau instilatii in
ochi. Are un puternic rol antiseptic,
calmant si antiinflamator.

• Bai de patlagina. Faceti o infuzie din o lingura

de frunze uscate si maruntite la 200 ml apa clocotita.
Acoperiti vasul pentru 10 minute, apoi strecurati. Faceti
bai oculare de mai multe ori pe zi. Are rol antiinflamator.

• Cataplasme cu asmatui. Aplicati pe pleoape cataplasme cu planta proaspata, spalata

si zdrobita usor in prealabil.

169
 • Suc de lamaie. Picurati pe globul ocular suc proaspat de lamiie diluat in proportie de
1/1 cu apa fiarta si racita.

• Decoct de salata. Fierbeti o lingurita de frunze uscate si maruntite in o cana cu apa

timp de 30-35 de minute. Strecurati si faceti spalaturi locale,
folosind un tampon de vata.

• Infuzie de silur. Infuzie din trei lingurite de pulbere de

planta la 200 ml apa clocotita. Lasati la infuzat 10 minute, apoi fierbeti doua minute. Strecurati.
Spalati ochii cu un tampon de vata.

Fructe bogate in antioxidanti

Fructele, cum ar fi cele de padure, portocalele, prunele si ciresele sunt cele mai eficiente in
eliminarea radicalilor liberi, produsi de poluare, care altfel ar duce la cataracta si pierderea
treptata a vederii.

Multivitamine
Suplimentele cu antioxidanti precum vitamina C si E, beta-carotenul si mineralele precum
cuprul si zincul ajuta la prevenirea degenerescentei maculare. Este bine sa iei suplimente mai
ales daca nu consumi prea multe fructe si legume.

Omega 3
Omega 3 din anumite tipuri de peste, precum somonul, halibutul sau tonul, ajuta la protejarea
tesutului ocular si previne uscarea acestuia. De aceea, este bine sa consumi cel putin 2-3 portii de
peste pe saptamana....

Alimente pentru o vedere buna

Te gandesti ce alimente sa consumi pentru a avea o inima sanatoasa, un sistem digestiv in
forma maxima si o piele stralucitoare, dar niciodata nu realizezi ca ceea ce mananci te poate
ajuta sa ai si o vedere mai buna. Iar asta devine foarte important in contextul in care iti petreci, ca
majoritatea, multe ore in fata calculatorului.
Iata care sunt cateva optiuni delicioase care iti ajuta ochii:

Napii
Acestia, impreuna cu conopida, broccoli si celelalte legume asemanatoare, sunt incarcati de
luteina si zeaxantina, doi antioxidanti puternici care protejeaza retina de degenerescenta
maculara si previn cataracta.
170
Portocalele
Citricele, mai ales portocalele, sunt bogate in vitamina C, la fel ca rosiile, piersicile sau chiar
ardeii grasi rosii. Toate acestea ajuta vasele de sange sa transporte mai bine sangele catre ochi.

Arahidele
Arahidele reprezinta o sursa buna de vitamina E, un nutrient care protejeaza ochii de actiunea
radicalilor liberi. Aceasta micsoreaza si presiunea de la nivelul retinei, astfel incat previne sau
ingreuneaza evolutia cataractei. Migdalele, semintele de floarea-soarelui si alunele de padure nu
sunt nici ele de evitat.

Fasolea rosie
Acest tip de fasole abunda in zinc, care ajuta mult in ceea ce riveste sanatatea ochilor. Fasolea
face si vitamina A sa fie transportata de la ficat la retina, producandu-se melanina.
Zincul imbunatateste vederea pe timpul noptii si previne cataracta.

OCHIUL SANATOS OCHIUL BOLNAV

Trimiteţi prin e-mail

171
 CANCERUL TIROIDIAN
Glanda tiroidă produce hormonii tiroidieni, care sunt importanţi în funcţionarea normală a
metabolismului organismului. Cancerul tiroidian este de trei ori mai frecvent la femei decât
la bărbaţi Există patru tipuri majore de cancer tiroidian: papilar, folicular, medular și
anaplastic.

172
Cauza cancerului tiroidian este necunoscută, dar au fost identifcaţi anumiţi
factori de risc care includ: un istoric familial de guşă, expunerea la
niveluri ridicate de radiații și anumite sindroame ereditare.
Institutul Naţional de Cancer recomandă ca oricine care a fost radiat la
cap sau la gât în copilărie să fe examinat de un medic la fecare unul
sau doi ani pentru a detecta cancerul tiroidian potențial.

Cele mai frecvente semne și simptome de cancer tiroidian includ: un nodul

în gât, difcultăți de înghițire, dureri de gât, umflarea ganglionilor
limfatici de la nivelul gâtului, tuse şi modifcări ale vocii.
Singurul mod sigur de a şti dacă un nod tiroidian este canceros este
prin examinarea ţesutului tiroidian, obținut cu ajutorul unui ac sau
printr-o intervenţie chirurgicală pentru biopsie. Se folosesc şi: analize
de

sânge, examen fzic, raze X, scanare CT, scanare PET, ultrasunete şi

IRM-uri pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic defnitiv și pentru a
determina stadiul.

Chirurgia este cea mai comună formă de tratament pentru cancerul

tiroidian care nu s-a răspândit în alte zone ale corpului. Radioterapia,
chimioterapia şi tratamentul cu iod

173
radioactiv sunt alte opțiuni de tratament pentru cancerul tiroidian.
Rata de supraviețuire și prognosticul cancerului tiroidian depind de
câțiva factori, printre care: vârsta individului, mărimea tumorii și dacă
cancerul s-a metastazat.

Cele mai multe cazuri de cancer tiroidian nu pot f prevenite.

Există mai multe tipuri de cancer tiroidian:

• Papilar
• Folicular
• Medular
• Anaplastic

Tratament naturist:

Se pot folosi la tratament urmatoarele plante medicinale: alge marine, ananas, angelica, brusture,
cerentel, cicoare, ciubotica cucului, coada racului, coada soricelului, cretisoara, drobita,

174
galbenele, ghimpe, hamei, lemn dulce, naprasnic, nuc, obligeana, patlagina, salvie, sanzaiene,
schinduf, scorus, traista ciobanului, varza, vasc, zmeur.

Modul de folosire al plantelor medicinale:

Alge marine se pot folosi la orice mancare in orice cantitate ajutand sa se asimileze mai mult iod.
De asemenea se pot pune extern sub forma de cataplasme in fiecare seara.

Ananas se consuma fructe proaspete in orice cantitate pentru ca

contine mult iod si regleaza glanda.
Angelica (Angelica arhangelica) se pot folosi radacinile
maruntite sau chiar macinate cu rasnita de cafea. Acestea
dupa macinare se pun o jumatate de lingurita in gura, pentru 5
minute, dupa care se inghit cu apa. Se poate de asemenea
pune 1 lingurita la 250 ml apa si se fierb pentru 5 minute,
dupa care se strecoara. Se pot consuma 3 asemenea ceaiuri cu 30
minute inaintea meselor principale. De asemenea planta maruntita se poate si ea folosi sub forma
de praf obtinuta cu rasnita de cafea. Se pune o jumatate de lingurita sub limba pentru 5 minute,
apoi se inghite cu putina apa. Se poate de asemenea folosi tinctura sau extractele care sunt de
vanzare la magazinele naturiste. Acestea se vor consuma conform indicatiilor producatorului.
Ajuta la reglarea activitatii glandei tiroide.

Brusture (Arctium lapa) 1 lingurita de radacina se marunteste

apoi se pune la 250 ml apa si se fierbe pentru 10 minute. Se
strecoara si se poate folosi cate 3 cani pe zi, consumate cu
inghitituri mici. Se poate de asemenea face gargara cu acest
ceai de mai multe ori pe zi. Extern se vor pune comprese reci
cu acest ceai sau chiar cataplasme cu planta dupa fierbere.
Ajuta la retragerea gusei.

Cerentel (Geum urbanum) 1 lingurita de radacina maruntita se

pune la 250 ml apa si se fierbe apoi 5 minute. Se strecoara. Se pot
consuma 2 cani pe zi. Este indicat in special atunci cand este
asociata o pierdere de sange sau exista diaree. Are un marcant
efect antibiotic. Se poate pune si extern compresa datorita faptului ca
este astringenta si contribuie la diminuarea marimii gusei.

Cicoare (Cichorium intybus) 2 lingurite de radacina maruntita se pune la 250 ml apa si se fierbe
timp de 10 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi. 1 lingurita de planta maruntita
se pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 2
cani pe zi. Se pot folosi de asemenea si florile. Din radacina prajita se
poate face o cafea. Se prajeste radacina apoi se transforma in praf si se
face cafea ca si cu praf de cafea. Se pot consuma 2-3 cafele din
acestea pe zi.
175
Ajuta la drenarea ficatului eliminand toxinele din organism. Similara hormonilor folositi sintetici
la aceasta afectiune- la femei.

Ciubotica cucului (Primula officinalis)

1 lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se

acopere pentru 15 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe
zi. 1 lingurita de radacina se marunteste apoi se pune la 250 ml apa si
se fierbe pentru 10 minute. Se strecoara si se poate folosi cate 3 cani
pe zi, consumate cu inghitituri mici. Se poate de asemenea face
gargara cu acest ceai de mai multe ori pe zi. Extern se vor pune
comprese reci cu acest ceai sau chiar cataplasme cu planta dupa
fierbere. Ajuta la retragerea gusei. Este un ceai si cu efect calmant.

Coada racului (Potentilla anserina)

1 lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se

acopere pentru 15 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe
zi. Se poate folosi si tinctura 30 picaturi diluate de 3 ori pe zi in 100
ml apa. Este indicata si pentru gargara sau comprese externe pentru
efectul astringent foarte puternic pe care-l are.

Coada soricelului (Achillea milefolium

2 lingurite de flori se pun la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru

15 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi inainte de
mese. Are un efect antibiotic si este un protector al ficatului. Are
actiune stimulenta asupra ficatului, marind secretia biliara, calmand
totodata colicile si spasmele. Ajuta si la reglarea activitatii glandei
tiroide si contine azulene care sunt un bun antibiotic.

Cretisoara

- 1lingurita maruntita se pun la 250 ml apa clocotita. Se lasa apoi 15 minute si se strecoara. Se
beau 2 cani pe zi. Una dimineata la sculare iar cealalta cu o jumatate de ora inainte de masa de
seara. Se poate face si gargara sau comprese externe pe gat.

Galbenele (Calendula officinalis)

176
 - tinctura se folosesc 30 picaturi puse in 100 ml apa de 3 ori pe zi. Sunt utile mai ales cand este
vorba despre o infectie. Prepararea tincturii: 50 g de planta maruntita se pune in 250 ml alcool
alimentar de 70 grade. Se tine timp de 15 zile agitand des. Se strecoara apoi si se pun in sticle
mici la rece bine inchise. Este indicata atat pentru gargara cat si pentru consumatul intern pentru
efectul de calmarea durerilor extern si intern ajuta la reglarea activitatii tiroidiene.

Ghimpe (Xanthinum spinosum)o linguita de planta maruntita se

pune la 250 ml apa rece, se fierbe apoi timp de 10 minute. Se
acopere pentru 10 minute, apoi se strecoara. Se vor bea zilnic
dimineata la trezire 2 cani, apoi dupa ce simptomele si-au mai
redus din intensitate se va reduce la 1 cana pe zi dimineata imediat ce
va treziti apoi nu se va mai consuma nimic 30 minute. Se poate
face si gargara de mai multe ori pe zi sau comprese pe gat.

Hamei (Humulus lupulus) se pune 1 lingurita de planta maruntita la

250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute, dupa care se
strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi. Este indicat in special atunci
cand este asociata si nervozitatea.

Lemn dulce (Glycyrriza echinata)

se pune 1 lingurita de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se

acopere pentru 15 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3
cani pe zi. Se poate lua si sub forma de praf cate un varf de cutit, macinat fin
cu rasnita de cafea de 3 ori pe zi.

Naprasnic

- de 3 ori pe zi se ia 1 lingurita de praf care se pune sub limba pentru 15

minute, apoi se inghite cu apa. Este bine sa se faca perioade mai lungi de
timp pentru a evita agravarea si a se produce mai rapid vindecarea.

Nucile - regleaza activitatea tiroidei. Se scot peretii care separa miezul de

la 1 kg de nuci (aveti nevoie de un pahar plin cu asemenea pereti (de 100g) Se pun acestia si se
maruntesc sau chiar se macina cu rasnita de cafea. Se pune apoi acest praf sau dupa sfaramare
intr-o sticla si peste ei se pune 500 ml alcool alimentar de 70 grade. Se lasa apoi la macerat la loc
intunecos si in sticla invelita in hartie timp de 15 zile, agitand de cateva ori pe zi. Se strecoara
apoi si se pune la rece in sticla bine inchisa. Se ia cate 1 lingurita de 3 ori pe zi cu 15 minute
inainte de fiecare masa. Se poate face acest tratament timp de 2 luni timp in
care se regleaza activitatea tiroidei. Dupa o pauza de 7 zile, daca mai este
nevoie se repeta.

Obligeana (Acorus calamus)-

1 lingurita de radacina maruntita se pune in 250 ml apa clocotita. Se

acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara si se iau cate 3-4 linguri pe zi.
177
Se poate lua si praf din radacina, cate un varf de cutit de 3 ori pe zi. Acesta se pune sub limba
pentru 10 minute, apoi se inghite.

Este indicata persoanelor cu dereglari glandulare si cu constipatie asociata.

Patlagina (Plantago lanceolata)

se pune 1 lingurita de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se acopere

pentru 15 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi. Se
poate face gargara de mai multe ori pe zi si de asemenea comprese pe gat de
mai multe ori pe zi, cate 1-2 ore.

Salvie (Salvia officinalis) - 1 lingurita de planta maruntita se va pune la

250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se
strecoara. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.

Tot intern se va putea face si tinctura din plantele de mai sus care se va
lua cate 10 picaturi pana la o lingurita o data. Acestea se pot lua
diluate cu putina apa. Regularizeaza ciclul si calmeaza durerile,
ajutand chiar la retragerea gusei.

Sanziene (Asperula odorata).

se pune 1 lingurita de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se

acopere pentru 15 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3
cani pe zi. Se face si gargara de 3-4 ori pe zi si compresa externa
pentru vindecarea afectiunii. Este planta care se foloseste cel mai des
impreuna cu nuc sau chiar singura.

Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) 2 lingurite de planta

maruntita la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute apoi se
strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi. Tinctura cate 30 picaturi de 3 ori
pe zi, diluata la 100 ml apa. Este indicata pentru ca contine amine cu efect
de calmarea durerii si este si antihemoragica.

Varza (Brasica oleracea) se strivesc foi de varza si se pun in mai

multe straturi pe gat apoi se infasoara cu un fular. Se face acest lucru in
fiecare seara. Se poate de asemenea consuma suc de varza in special
cu suc de morcovi crud obtinut cu ajutorul storcatorului de fructe. Se
poate adauga si putin suc de morcovi. Ar fi foarte bine sa se consume
zilnic perioade mai lungi de timp cate 200 ml suc din acesta de 3 ori
pe zi. Contine si acesta suficient iod si poate ajuta la reglarea glandei iar extern contribuie la
diminuarea gusei.

Vasc (Vascum album) se pune 1 lingurita de praf de planta la 250 ml

apa la temperatura camerei seara. Dimineata se incalzeste putin apoi
178
se strecoara. Se pune intr-un termos si se va consuma in cursul zilei cu inghitituri mici. Este
indicat mai ales la persoanele care sufere in plus si de afectiuni ale inimi si contribuie la
diminuarea gusei.

Muguri de zmeur (Rubus idaeus), are actiune sedativa asupra musculaturii uterine, se vor culege
primavara devreme si se pun la uscat.

CANCERUL GASTRIC

179
  Este o tumoră malignă a stomacului, cel mai frecvent cancer digestiv la nivel global,
după cancerul de colon şi pancreas

Stomacul este un organ in forma de litera "J" situat in abdomenul superior, rezervor pentru
alimentele ingerate si implicat in digestia principiilor alimentare (vitamine, minerale,
carbohidrati, proteine, lipide).

Peretele sau este alcatuit din trei straturi:

 -mucoasa (stratul intern)

 -musculara (stratul mijlociu)

 -seroasa (stratul exterior).

Cancerul care apare la nivelul stomacului se numeste cancer gastric. Cancerul gastric este o
afectiune maligna, in care celulele neoplazice apar la nivelul mucoasei gastrice si apoi se
extind dincolo de peretele gastric.

Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul.

180
Care Sunt Semnele Cancerului Gastric?

Simptomele cancerului gastric sunt de cele mai multe ori nespecifice, și din păcate, majoritatea
oamenilor se prezintă la medic cu boală în stadiu avansat. Cea mai mare parte a pacienților cu
cancer gastric prezintă:

 disconfort abdominal sau indigestie

 pierderea apetitului

 ocazional, stări de vomă

 inapetență

 senzația de balonare imediat după masă

Diagnosticarea Și Stadializarea Cancerului Gastric

181
 Diagnosticarea se realizează pe investigaţii imagistice (diagnostic pozitiv şi stadializare) –
tranzit baritat – defect de umplere, ulceraţii, neregularităţi ale mucoasei, absenţa peristalticii
gastrice

- endoscopie digestivă superioară – tumoră ulcerată, vegetantă, ulcerovegetantă, infiltrativă;

biopsii; cromoendoscopie – pentru cancerul gastric precoce; ecoendoscopie – stadializare
- tomografie computerizare – metastaze hepatice, ganglionare, pulmonare, peritoneale,
suprarenaliene, cerebrale, ovariene (tumoră Krukenberg)
- scintigrafie osoasă – metastaze osoase
Sunt utile în diagnostic următoarele explorări paraclinice:
- antigen carcinoembrionar crescut la 33% dintre pacienţi
- hemogramă normală sau anemie hipocromă prin sângerări oculte sau anemie hemolitică
autoimună
- fosfataza alcalină crecută – metastaze hepatice

Structura sistemului limfatic

Structura sistemului limfatic: ganglionii

limfatici sunt noduli situați pe traiectul vaselor
limfatice. Aceste vase drenează țesutul interstițial.
Un ganglion cuprinde o capsulă și numeroase
globule albe, sau limfocite, pe care le produce.
Atunci când celulele canceroase accesează
circulația limfatică, ele pot ajunge până la
ganglionii limfatici și pot da naștere la noi tumori.

Această extindere se numește răspândire

limfatică. Cancerele gastrice au tendința să se
răspândească pe cale limfatică deoarece în peretele
stomacului sunt multe vase limfatice mici. Primii
ganglioni limfatici la care se extind celulele
canceroase sunt ganglionii ”perigastrici” care sunt localizați de-alungul stomacului. Apoi,
celulele canceroase se pot extinde la ganglionii limfatici adiacenți ficatului, splinei, pancreasului,
și aortei.

Care Sunt Tratamentele Pentru Cancerul Gastric

În prezent, toate tratamentele curative pentru cancer gastric presupun intervenția chirurgicală
(rezecția chirurgicală a cancerului). De obicei se efectuează cea mai puțin invazivă intervenție
chirurgicală posibilă care permite totuși înlăturarea în totalitate a cancerului. În general, tumorile
182
care sunt localizate în partea stomacului aflată în apropierea esofagului (stomacul proximal) sunt
tratate prin gastrectomie totală sau subtotală.

Tratarea Cancerului Gastric

 Intervenția chirurgicală: pentru a elimina cancerul în totalitate, precum și rezecția

ganglionilor limfatici din aria stomacului

Tratamentul (ADK)

Se dispensarizează stările precanceroase:

Forme incipiente sau avansate (tratament curativ, simptomatic, paleativ):

1. Endoscopic: mucosectomii,polpectomii, în cancerele incipiente în care profunzimea

limitată la musculara proprie a fost demonstrata ecoendoscopic.

2. Chirurgical

- 40% rezecabile
- supravieţuire 25-35% la 5 ani
- rezecţii gastrice + limfadenectomii (+ radioterapie şi 5 FU – dacă există celule
canceroase la limita ţesutului rezecat)
- paleativ – operaţie de by-pass
3. Radioterapie + 5FU şi cisplatin – paleativ, la pacienţii neoperabili
4. Polichimioterapie – 5FU + adriamicin + cisplatin/metotrexat; 5FU +etoposide +
leucovorin (răspuns în 50% din cazuri)

Tratament endoscopic paleativ

- stenturi – cancer de cardie, cancer în regiunea pilorică

- gastrostomă endoscopică
- tratament laser
- plasma-argon

 Tratament simptomatic:

- antialgice (opioide):
- tramal – 3 comprimate/zi
- morfină 60 mg/zi p.o.
- petidină 300 mg/zi p.o.
- tratament cu preparate pe bază de fier (anemie hipocromă microcitară hiposideremică) – sulfat
feros: 300-1000 mg/zi, gluconat feros: 800-1600 mg/zi, fumarat feros: 600 mg/zi, lactat feros
750 mg/zi, succinat feros: 600mg/zi.
183
- prokinetice (metoclopramid, domperidon) – 10 mg cu 30 min înainte de mese
Prognostic:
Supravieţuire globală 10-15% la 5 ani
Supravieţuire în cancer gastric precoce – 90% la 5 ani

Remedii naturiste in tratarea cancerului de stomac(gastric):

Sunt recomandate urmatoarele sucuri:

-Morcov-1-2 pahare/zi. Sporeste numarul de globule rosii si

hemoglobina si este bogat in betacaroten, substanta care
mareste numarul de limfocite T si de celule ajutatosre pentru
sistemul imunitar.

-Sfecla rosie are proprietari antitumorale si citostatice,

limitand dezvoltarea tumorilor prin oprirea multiplicarii
celulelor canceroase. Este considerata unul din cele mai
puternice remedii in tratarea cancerului si leucemiei. Sucul
de sfecla rosie se bea in combinatie cu alte sucuri de legume
(preferabil de morcov), in proportie: o parte suc de sfecla(50
ml), 2 sau 3 prti suc de morcovi(150 ml sau 200 ml). Se
creste doza pana la un pahar de sfecla pe zi. Se poate adauga
putin suc de lamaie pentru corecarea gustului mai gretos al sfeclei rosii.

-Urzica-1-2 pahare/zi. Extrem de bogata in clorofila, sucul de

urzica este un excelent purificator pentru sange. Aceta
anihileaza radicalii liberi, remineralizeaza si vitaminizeaza
organismul, are efecte puternice depurative, stimuleaza
procesele de hematopoeza si are efecte antiimflamatoare si
antitumorale.

184
 -Varza-2-3 pahare/zi. Varza contine o multime de substante
puternice care combat cancerul(idoli, izotiocianiti, monoterpene,
sulfarafanul, etc.) Este recomandat sa se consume cat de mult
suc de varza.Varza contine o multime de substante puternice
care combat cancerul(idoli, izotiocianiti, monoterpene,
sulfarafanul, etc.) si un factor cunoscut sub numele de "factorul
de anti-eroziune gastrica ", numit mai tarziu vitamina U-
vitamina antiulceroasa. Pentru corectarea gustului, se poate
adauga la sucul de varza, suc de telina. In cazul unor bolnavi pot
aparea gaze, dureri abdominale, balonari si constipatie in timpul
primelor zile ale curei cu suc de varza. De obicei, dupa a 5-a zi de tratament, tulburarile digestive
sunt rare. Daca simptomele devin severe, sucul de varza se poate intrupe pentru o zi. Varza rosie
este cea mai bogata in antioxidanti si poate fi folosita si pentru suc.

-Orz verde(poate fi folosit si pudra)-1-2 pahare/zi. Orzul verde contine cea mai mare cantitate
de SOD(superoxid-dismutaza), una din cele mai puternice enzime cunoscute cu capacitate
extraordinara de a stopa procesele degenerative cauzate de radicalii liberi. Pe langa aceasta, orzul
verde contine o cantitate insemnata de vitamine, minerale si alte fitoelemente.

-Suc de patlagina- 1 pahar/zi. Patlagina contine

alantoina, substanta antitumorala si cu efect cicatrizant.
Alantoina se mai gaseste in radacina de Tataneasa.

- Lapte de migdale 1-2 pahare/zi.

Migdalele proaspete, uscate(nu prajite) reduc

aciditatea sucului gastric, inhiba activitatea peptica in mod
semnificativ, sunt foarte nutritive si contin vitamina B17 - laetril, vitamina antineoplazica. Reteta
de preparare a laptelui de migdale: 12 migdale crude, 1 lingura pulbere seminte de in(obtinuta
cu rasnita de cafea), 1 lingurita miere(se exclude in cazul diabeticului), 1 banana sau 1 mar
(facultativ), 1 cana(300 ml) apa calduta. Se mixeaza la blender migdalele cu putina apa, apoi se
adauga restul de apa si celelate ingrediente si se mixeaza bine. Se poate consuma 1-2 cani pe zi.

-Suc de cartofi-1-2 pahare/zi. Pentru extragerea sucului de cartofi se foloseste storcatorul

centrifugal. In cazul in care nu aveti acest aparat se poate
folosi razatoare. Se iau 2-3 cartofi, se curata si se spala. Se
rad pe razatoarea cea mica si se adauga o ceasca de apa. Se
amesteca, se lasa 5 minute, se mai amesteca si se strecoara
zeama printr-un tifon sau o strecuratoare de plastic. Se storc
bine cartofii, care apoi es arunca (sau se folosesc in scop
culinar). Zeama obtinuta se lasa aproximativ 15 minute,
intr-o craticioara, sa se decanteze (amodonul se decanteaza
pe fundul craticioarei). Se scurge cu grija apa. In vas
ramane o cantitate de aproximativ doua lingurite de amidon. Se adauga peste ele 2-3 linguri de
185
apa curata, se amesteca si se bea lichidul obtinut. Dupa ingerarea lichidului, va intindeti pe pat si
stati 5 minute cu fata in sus, 5 minute pe partea dreapta, 5 minute cu fata in jos si 5 minute pe
partea stanga. Astfel, amidonul "panseaza" interiorul stomacului. Cartofii sunt bogati in vitamina
C, care este importanta in cazul ranilor si ajuta la neutralizarea acida.

CANCERUL RENAL
Cancerul renal este cea mai frecventa tumora maligna a rinichiului. Reprezinta aproximativ 2-
3 % din cancerele adultului, cu incidenta mai mare la barbat decat la femeie. Cancerul renal este
unilateral si apare cu o frecventa egala la ambii rinichi, localizandu-se de obicei la nivelul polilor
renali.

186
 Tumora apare initial in corticala, creste progresiv in toate directiile, atingand dimensiuni
variabile, uneori impresionante si deformand suprafata rinichiului.
Cancerul renal creste lent, excentric, impinge, disloca si invadeaza cavitatile pielo-caliceale,
precum si venele intrarenale, apoi vena renala. Poate sa apara un tromb venos, format din tesut
neoplazic si sange coagulat, acesta extinzandu-se progresiv in vena cava inferioara si apoi la
nivelul cavitatilor drepte ale inimii. O complicatie care poate sa apara ca urmare a prezentei
trombului venos - obstructia venoasa, ceea ce va favoriza migrarea metastatica a celulelor
tumorale. Extern, tumoarea sparge capsula proprie a rinichiului si invadeaza structurile
anatomice vecine: glanda suprarenala, colon, pancreas.
Extensia cancerului renal se face mai ales pe cale venoasa, dar si pe cale limfatica. Existenta
adenopatiilor (inflamarea ganglionilor) neoplazice, intuneca sever prognosticul.
Metastazele sunt de obicei solitare si evolueaza lent. Aceastea se localizeaza cel mai frecvent la
nivelul plamanului, dar se mai pot localiza si la nivelul sistemului osos, ganglionilor limfatici,
ficatului, glandelor suprarenale si rinichiului controlateral.
Aproximativ 25-30% dintre pacienti au metastaze evidente la prima consultatie. In plus, un
numar important de pacienti au metastaze subclinice in acelasi moment al primei prezentari la
medic, ceea ce explica rezultatul nesatisfacator al tratamentului.
Din punct de vedere microscopic, cancerul renal este un carcinom ce contine celule clare
(25%), celule granulare sau intunecate (25%) si celule sarcomatoide (2%). Majoritar este
carcinomul de tip mixt.

Cauzele aparitiei cancerului renal

Cauza care determina aparitia cancerului renal

este incerta. Exista totusi o serie de factori de
risc:
- fumatul
- abuzul de analgezice
- expunerea profesionala indelungata (cadmiu,
azbest, produse petroliere)

187
Exista cazuri in care cancerul renal este mostenit genetic, asa cum se intampla in cazul
sindromului von Hippel-Lindau.

Simptomele cancerului renal

Semnele de alarma in cazul unui cancer renal sunt:

- hematurie (prezenta sangelui in urina)
- durere
- nefromegalie (marirea de volum a rinichiului).

De obicei, aceste simptome exprima un stadiu local avansat al bolii. Aceste simptome pot sa
apara si separat. Astfel hematuria apare la 60% dintre pacienti, fiind spontana, capricioasa si
uneori abundenta. Prezenta hematuriei corespunde invaziei cailor excretorii urinare.

Durerea apare mai rar, atunci cand apare este surda si permanenta, fiind determinata de distensia
capsulei renale. Durerea poate avea un caracter mai accentuat, de colica nefretica, atunci cand se
produce obstructia ureterului prin cheaguri.

Nefromegalia este mai evidenta cand localizarea maligna este la nivelul polului renal inferior.

Nu doar aceste simptome pot alarma pacientul, uneori singura manifestare a bolii poate fi
reprezentata de un sindrom paraneoplazic si anume:

- anemia: care apare mai ales datorita hematuriei

- hipertensiunea arteriala: este determinata de secretia de catre tumora a reninei
- febra: este cauzata de secretia de catre tumora a unor substante pirogene
- disfunctia hepatica: poate sa apara o hepatomegalie (marire de volum a ficatului), cu cresterea
bilirubinei, a fosfatazei alcaline
- hipercalcemia : apare pentru ca tumoarea secreta o anumita substanta

Mai sunt secretate si alte substante:

- insulina (determina hiperglicemia)
- enteroglucagon (determina enteropatia proteica)
- ACTH (determina sindrom Cushing)

Srirul
Anticii au descoperit că stirul este mai hrănitor decât porumbul,
grâul sau alte cereale, iar cercetările moderne au relevat aceste
calităţi ale plantei. Stirul este o plantă bogată în vitamine, în
special A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E, riboflavină, acid folic şi
folat, în minerale precum calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu,
zinc si cupru. Frunzele conţin cu 25% mai multe proteine şi mult
mai mult lisină decât orice produs obţinut din porumb sau alte cereale şi mai multă metionină
188
decât soia. De asemenea, conţine cantităţi importante de provitamina A (beta-caroten), stirul fiind
bogat în acizi graşi polinesaturaţi (PUFA), în special acid linoleic, potrivit votp.info.

Astragal

Proprietăţile medicinale ale Astragalus se găsesc în rădăcină woody.

Chinezii au folosit plante medicinale de secole pentru a ajuta la lupta
împotriva oboselii cauzate de illnesses.The Sloan-Kettering Cancer
Center prevede că astragal indică având nişte proprietăţi de protecţie
renală atunci când vine vorba de medierea expresia genelor in cancer.
Luaţi 500-1.000 mg de Astragalus trei ori pe zi. Puteţi lua această plantă în forma sa bag
supliment sau ceai. Fă-ţi propriul ceai de cumpararea rădăcini şi aruncându-le într-o oală cu apă
clocotită. Se strecoara apa si se serveste cu o lingura de suc de lamaie.

Claw pisicii

Claw pisicii este un nativ comun plantă medicinală în Peru. Recent, a

fost folosit ca un purificator de rinichi şi de rapel imunitar.
Culegerea de Societatea Americana de Cancer că botanisti prescrie
dictează 20 de grame de Gheara Pisicii o zi, pentru cei care sunt
grav bolnavi. În timp ce juriul este încă cu privire la autenticitatea
proprietăţi medicinale Cat de gheare, acesta a fost folosit de sute de
ani în America de Sud. Claw pisicii nu este sigur de a lua în cazul în care aveţi diabet zaharat sau
sunt gravidă. Nu-l dau la copii cu vârsta sub 6.

Ginseng siberian

Ginseng siberian a fost folosit în medicina chineză pentru a restabili

sănătatea, îmbunătăţirea poftei de mâncare şi de a creşte eficienţa
sistemului imunitar. Potrivit Pagina de start plante medicinale, studii
sunt efectuate în Germania pentru a sprijini capacitatea de ginseng de
a ajuta cu efectele secundare ale tratamentului cancerului, cum ar fi
radiatii si chimioterapie. Ginseng poate avea capacitatea de a stimula biosinteza interferon.
Interferonul este un produs chimic-stimularea imun in organism. Convingeţi-vă, atunci când ia
unele dintre aceste plante aromatice, care nu pot fi recomandate de comunitatea medicala Statele
Unite ale Americii, dar au fost folosite de mii de ani.

TINCTURA DE ARMURARIU -beste o soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la rece din
seminţele plantei Silybum marianum.
INTERN:
Adulţi: câte o linguriţă de tinctură diluată în 100ml de apă (jumătate de pahar) de 3-4 ori pe zi, pe
stomacul gol.
EXTERN:
Se aplică sub formă de comprese cu soluţie diluată care se menţin la locul afectat timp de 1- 3
189
ore. Soluţia diluată se obţine prin adăugarea a ½-1 linguriţă de tinctură la 50 ml apă (¼ de pahar).
Înaintea administrării produsului se recomandă ca, persoanele care au o piele sensibilă, să aplice
o cremă cu extract de plante, argilă sau răşină.

TINCTURA DE BUSUIOC - este o soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la rece din
părţile aeriene ale plantei Ocimum basilicum. Originar din India, busuiocul este cunoscut şi
utilizat de mii de ani în medicina tradiţională, fiind considerat sacru în multe zone ale lumii.
INTERN:
Adulţi: câte o linguriţă de tinctură diluată în 100ml de apă (jumătate de pahar) de 3-4 ori pe zi, pe
stomacul gol.

LEGUME SI FRUCTE INDICATE IN CANCERUL RENAL

1. Ardeiul gras rosu - 1/2 cana de ardei rosu contine un mg de sodiu, 88 mg de poatasiu, 10 mg
de fosfor. Ardeiul rosu are un continut scazut in potasiu si este o sursa excelenta de vitamina C si
A, B6, acid folic si fibre. Ardeiul gras rosu contine licopen - un antioxidant care protejeaza
impotriva anumitor tipuri de cancer.
Acesta poate fi inclus in dieta, crud, sub forma de gustare, aperitiv sau amestecat in salata de ton
sau pui, servit cu biscuiti sau paine. Ardeiul gras mai poate face parte din compozitia
sandwichurilor, poate fi adaug intr-o omleta, alaturi de salata verde la orice fel de friptura, sau
copt, ca fel principal de mancare.

2. Varza - 1/2 cana de varza contine 6 mg de sodiu, 60 mg de potasiu si 9 mg de fosfor. Varza

face parte din familia crucifere si este bogata in fitochimicale, compusi chimici care se regasesc
in compozitia fructelor sau legumelor care impiedica actiunea negativa a radicalilor liberi.
Fitochimicalele mai sunt cunoscute pentru protectia pe care o ofera organismului contra
cancerului si pentru faptul ca sustin sanatatea sistemului cardiovascular. Sulforafanul este un
elemnent nutritiv regasit in legumele crucifere, care poate preveni sau chiar stopa cresterea
celulelor canceroase specifice cancerulu pulmonar, de colon, san, vezica urinara, prostata si
ovarian.
Cu un nivel crescut de vitamina K, vitamina c si fibre, vaza este o sursa importanta de vitamina
B6 si acid folic. Un alt avantaj pentru care varza poate fi adaugata in dieta pentru sanatatea
rinichilor este continutul scazut de potasiu.

3. Conopida - 1 cana de conopida fiarta contine 9 mg de sodiu, 88 de potasiu si 20 mg de fosfor.

O alta leguma care face parte din familia crucifere, conopida are un continut ridicat de vitamina c
si este o sursa esentiala de vitamina C, acid folic si fibre.
Are un continut generos de indoli, glucosinolate si tiocianati - compusi care ajuta ficatul sa
neutralizeze substantele toxice ce ar putea deteriora membranele celulare si ADN-ul.

4. Usturoi - 1 catel de usturoi contine 1 mg de sodiu, 12 mg potasiu si 4 mg fosfor. Usturoiul

ajuta la prevenirea placilor de bacterii care se formeaza pe dinti, scade colesterolul si reduce
inflamatiile. Poate fi consumat proaspat, conservat sau sub forma de praf si se poate adauga atat
190
la carne, legume cat si paste. Usturoiul ofera un gust delicios iar praful de usturoi poate fi un
substitut delicios pentru sare, pentru persoanele care urmeaza dializa.

5. Ceapa - 1/2 ceasca de ceapa contine 3 mg sodiu, 116 mg potasiu, 3 mg de fosfor. Ceapa este
un membru al famliei Allium si are o aroma care sta la baza multor feluri de preparate culinare,
gratie compusilor de sulf, cei care ii ofera mirosul intepator.
Ceapa este bogata in flavonoide (mai ales quercetina - un antioxidant puternic care contribuie la
diminuarea riscului aparitiei bolilor de inima si protejeaza impotriva multor tipuri de cancer).
Ceapa are un continut redus de potasiu si este o sursa adecvata de crom, un mineral care ajuta la
metabolizarea glucidelor, grasimilor si proteinelor. Pot fi utilizate diferite soiuri, de la ceapa alba
la cea rosie.

Fructe

1. Merele - 1 mar mediu cu coaja contine 0 mg de sodiu, 158 mg de potasiu, 10 mg de

fosfor. Merele sunt cunoscute pentru rolul lor de a reduce colesterolul, de a preveni
constipatia, de a proteja impotriva bolilor cardiovasculare si de a diminua riscul aparitiei
cancerului. Marul este bogat in fibre si compusi cu rol antiinflamator.
2. Merisorul - 1/2 cana de suc de merisor contine 3 mg sodiu, 22 mg potasiu, 2 mg de
fosfor; 1/4 ceasca de sos de merisor contine 35 mg sodiu, 17 mg potasiu, 6 mg fosfor; 1/2
cana merisor uscat contine 2 mg sodiu, 24 mg potasiu si 5 mg de fosfor.
Aceste fructe de padure cu gust acrisor sunt cunoscute a proteja impotriva infectiior
vezicii urinare prin impiedicarea aderarii bacteriilor la peretele vezicii urinare. In mod
similar, merisorul preintampina dezvoltarea ulcerului gastric si protejeaza mucoasa
tractului gastrointestinal fapt ce sustine sanatatea sistemului gastrointestinal. S-a
demonstrat ca merisorul previne aparitia cancerului si a bolilor de inima.

3. Afine - 1/2 cana de afine proaspete contine 4 mg sodiu, 65 mg potasiu, 7 mg de fosfor.

Afinele sunt bogate in fitonutrienti antioxidanti numiti antocianide, care le confera
culoarea albastra si care contin multipli compusi naturali care reduc inflamatia.
Afinele sunt o sursa buna de vitamina C, mangan (care mentine oasele sanatoase) si fibre.
Aceste fructe ajuta la protejarea creierului de unele dintre efectele imbatranirii. S-a
dovedit ca antioxidantii din afine si alte fructe de padure previn distrugerea lenta o
oaselor ca urmare a nivelurilor scazute de estrogen.
Afinele pot fi consumate proaspete sau uscate si pot fi pastrate congelate, cateva luni.
Sunt delicioase amestecate cu cereale, frisca, briose si alte tipuri de deserturi.

4. Zmeura - 1/2 ceasca de zmeura contine 0 mg sodiu, 93 mg potasiu, 7 mg fosfor.

Zmeura contine un fitonutrient numit acid elagic care ajuta la neutralizarea radicalilor
liberi din organism, pentru a preveni deteriorarea celulelor.
Acestea contin si flavonoide numite anticiani, antioxidanti care le ofera culoarea rosie si
sunt o sursa excelenta de vitamina C, fibre si acid folic. Zmeura inhiba cresterea celulelor
canceroase si formarea de tumori. Zmeura poate fi consumata alaturi de cereale, piureuri,
deserturi sau sub forma de sosuri si suc, dar si proaspata.

5. Capsuni - 1/2 ceasca de capsuni proaspete contin 1 mg de sodiu, 120 mg de potasiu, 13

191
 mg fosfor. Capsunile sunt bogate in doua tipuri de fenoli: antociani si ellagitannins.
Antocianii sunt cei gratie carora capsunile au culoare rosie, antioxidanti puternici car
eajuta la protejarea structurilor celulare ale organismului si previn daunele oxidative.
Capsunile sunt o sursa excelenta de vitamina C si mangan si contin multe fibre. Acesta
sunt cunoscute pentru rolul lor in protectia inimii, lupta anti cancer si pentru continutul
lor de componente antiinflamatorii. Capsunile pot fi combinate cu cereale, piureuri, frisca
sau chiar proaspete.

6. Ciresele - 1/2 cana de cirese dulci contine 0 mg de sodiu, 160 mg potasiu, 15 mg

fosfor. Ciresele s-au dovedit a reduce inflamatia atunci cand sunt consumate zilnic.
Acestea au un nivel ridicat de antioxidanti si fitochimicale care protejeaza inima. Ciresele
pot face parte proaspete din dieta unei persoane, in compozitia placintelor sau sub forma
de suc.

7. Strugurii rosii - 1/2 jumatate de cana de suc de struguri rosii contin 1 mg de sodiu, 88
mg potasiu, 4 mg de fosfor. Strugurii rosii sunt bogati in flavonoide, cele care le ofera
culoarea rosiatica. Flavonoidele ajuta la protejarea organismului impotriva bolilor
cardiovasculare prin prevenirea oxidarii si diminuarii sanselor formarii de cheaguri de
sange.

APITERAPIA

Mierea de flori de pomi fructiferi (cireş, măr, păr, castan, prun,

corcoduş, etc.) prezintă efecte favorabile în afecţiunile renale.
Totodată acest sortiment se dovedeşte util în bolile vaselor de sânge,
în special ale venelor (varice, flebite, etc.).

CANCERUL DE PANCREAS

Cancerul este rezultatul multiplicării dezordonate a celulelor. Putem în?elege acest lucru,
cercetând procesele care au loc în celulele sănătoase. Corpul uman este alcătuit din diferite ?
esuturi fiecare din ele fiind formate din milioane de celule. Acestea sunt dispuse într-o manieră
ordonată, fiecare ?esut în parte având propria sa structură ?i arhitectură celulară. Ele se supun
unor reguli generale care permit functionarea normală a întregului, adică a organismului.

192
 Ca
nc eru
l

pancreatic este una dintre afectiunile maligne cele mai dificil de tratat si cu o rata a mortalitatii
extrem de ridicata pentru ca, deseori, este diagnosticat in stadii avansate. Este o afectiune
intalnita mai ales la persoanele varstnice, conform statisticilor varsta medie a pacientilor
diagnosticati cu cancer de pancreas fiind de 72 de ani.
Din pacate, anual, in intreaga lume sunt diagnosticate peste 200,000 de noi cazuri de
cancer de pancreas, cu o rata a mortalitatii de 98%. Peste 80% dintre pacienti sunt diagnosticati
in stadiul avansat al bolii si doar 15% – 20% sunt eligibili pentru interventia chirurgicala, la
momentul diagnosticului. Chiar si dupa interventia chirurgicala, prognosticul pacientilor cu
cancer de pancreas este unul extrem de rezervat: doar intre 10% si 30% dintre cei operati
supravietuiesc 5 ani.

FACTORI DE RISC

193
 Desi cauza
exacta a aparitiei
cancerului de pancreas nu
este cunoscuta, exista o
serie de factori de risc
care cresc sansa de
aparitie a acestei boli:
Fumatul. Sansele de
aparitie a cancerului de
pancreas la fumatori
sunt de 2-3 ori mai mari
decat la nefumatori.
Varsta. In aproximativ
70% din cazuri, cancerul de
pancreas este
diagnosticat la persoane cu
varsta peste 60 de ani.
Alimentatia bogata in
grasimi. O alimentatie
bogata in grasimi si
carne poate creste riscul de
cancer de pancreas. Pancreatita cronica. Inflamatia de durata a pancreasului a fost asociata cu
cresterea riscului de aparitie a cancerului de pancreas. Diabetul. Atat diabetul de tip 1, (insulino-
dependent), cat si cel de tip 2 (insulino-independent, al adultului) pot fi asociate cu un risc
crescut de a dezvolta cancer de pancreas. Antecendentele in familie. Persoanele care au in familie
cazuri de cancer de pancreas prezinta un risc marit de a dezvolta aceasta boala. Expunerea la
anumite substante chimice. Expunerea la pesticide, coloranti industriali si alte substante chimice
poate creste sansa de aparitie a cancerului de pancreas. In 75% din cazuri tumora apare in capul
pancreasului (de obicei dand si icter), in 15% in corpul organului iar restul in coada pancreasului.
Din totalul cazurilor de cancer de pancreas, peste 80% provin din celulele canalelor pancreatice
(adenocarcinom), iar restul sunt alte tipuri – carcinom cu celule gigante, scuamos,
adenocarcinom microglandular , carcinom mucinos , chistadenocarcinom, carcinom cistit papilar,
chistadenocarcinom papilar, sau acinar.

REMEDII

194
 Au existat numeroase cazuri în care compuşii bioactivi din
unele plante au intrat în conexiune cu tumora canceroasă dând
rezultate miraculoase :

- infuzie de salvie din care se beau două căni pe zi

- infuzie din amestec cu flori de gălbenele, flori de coada-şoricelului şi

frunze de urzică vie (în părţi egale) din care se iau două linguri la 250 ml apă clocotită; se
infuzează 10 minute şi se beau 2-3 căni pe zi, înainte de mese. Se adaugă o lingură bitter suedez
la cană şi 6 înghiţituri cu decoct de obligeană, preparat prin macerarea rizomilor (trei linguri la
un litru apă rece) timp de două zile, după care se încălzeşte şi se strecoară. Se constată că după
câteva zile dispar edemele la picioare, se uşurează durerile şi se îmbunătăţeşte analiza sângelui si
a urinei;

- tinctură 10% din amestec cu flori de urzică moartă, frunze de tuia, herba de rostopască şi
lichen de piatră, rizom de obligeană şi fructe de fenicul (în părţi egale); se iau câte 10-20 de
picături de trei ori pe zi, după mesele principale, într-o cură de două luni pe trimestru; - sirop de
creson (o linguriţă de trei ori pe zi);

Strugure ( rosu sau negru)-1-3 pahare/zi. Preparati sucul folosind si semintele si

coditele. Contine substante cu puternice efecte anticancerigene: acidul elagic, quercitina,
resveratrolul, seleniu. Este un dizolvator puternic al tumorilor. Cand se consumul sucul de
struguri, tesuturile bolnave si degenerarile grase, toate formele de materie morbida par sa se
fragmenteze in particule minuscule si sa fie aruncate in fluidul sanguin pentru a fi duse la
organele de eliminare. Sucul de struguri stimuleaza activitatea limfatica,fortifica sistemul
cardiovascular, elimina radicalii liberi.

195
 Sucul de Macese-1-2 pahare/zi. Macesele nu au rival in
cea ce priveste continutul in vitamina C si este bogata in
provitamina A. vitamina PP si alte fitoelemente. Se folosesc
macese bine coapte, putin moi, culese toamna foarte tarziu,
sau chiar dupa ce da frigul iarna pana aproape de lunile
martie-aprilie. Se pun in blender, se adauga apa cat sa le
depaseasca putin. Se mixeaza, apoi, se strecoara printr-un
tifon dublu sau o sita deasa, pentru a fi retinuti perisorii. Se adauga miere dupa gust sau se bea
simplu.

Mar (sau alte fructe) - 1-2 pahare/zi. Sucul de mere are un continut enzimatic bogat,
sustine digestia, elimina radicalii liberi, fortifica organismul.

Catina- 1-2 pahare/zi. Catina este bogata in

betacaroten, vitamina C si vitamina E - toate substantele
antioxidante puternice. De asemenea, are proprietati
excelente in reglarea sistemului imunitar si sistemului nervos.
Alte fructe de sezon: piersici, prune, cirese, capsuni, afine,
coacaze, etc

Rostopasca este recomandată pentru vindecarea tuturor formelor de cancer, deoarece are
o acţiune extrem de importantă în tratarea acestei maladii: stimulează funcţia hepatică şi
drenează ficatul, care este foarte solicitat atunci când tumorile sunt fagocitate în procesul
vindecării

Decoct din lichen de piatră, preparat cu o linguriţă herba la 250 ml apă, care se fierbe 5
minute; după răcire la 400C se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se beau 3 căni pe
zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale, având efecte foarte bune în stimularea
secreţiilor pancreatice; infuzie din anason: 10 grame seminţe pisate la 250 ml apă clocotită se
infuzează acoperit 15-20 de minute şi se bea o cană pe zi, fracţionată în 3 reprize, înainte de
mese; infuzie din sânziene: două linguriţe herba uscată şi mărunţită se infuzează 15 minute în
250 ml apă clocotită, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi; macerat la rece de obligeană dintr-o
linguriţă rădăcină uscată şi mărunţită, ţinută timp de 8-12 ore în 250 ml apă rece; în ziua
următoare se încălzeşte uşor, se strecoară şi se bea câte o înghiţitură înainte şi după fiecare masă
principală (în total 6 înghiţituri pe zi). În amestecuri de plante sunt recomandate arnică, genţiană,
mentă, nalbă de grădină, păpădie, pelin, pufuliţă, sânziene, siminoc, traista ciobanului, urzică vie
şi valeriană. Reţeta autorului: anason (seminţe), lichen de piatră, sânziene, păpădie, pufuliţă
(herba), muşeţel (flori), obligeană şi valeriană (rădăcini). Din acest amestec se iau două linguriţe
la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 10 minute, se strecoară şi se beau trei ceaiuri
îndulcite pe zi. tinctură din lichen de piatră (20 g herba uscată la 100 ml de alcool 700); se
macerează 10 zile, se strecoară şi se iau câte 15-25 de picături înainte de mese; tinctură de
păpădie (20 g rădăcini uscate şi mărunţite la 100 g alcool 700); se macerează timp de 14 zile la
196
soare sau aproape de o sursă uşoară de căldură şi se iau câte 15-20 picături de 2-3 ori pe zi; ulei
eteric de anason, din care se iau câte 8-12 picături pe zi, fracţionate în 2-3 reprize; tijă de păpădie
(6-10 tije proaspete) se consumă zilnic într-o cură de primăvară, alături de o salată din frunze
proaspete de păpădie.

CANCERUL MAMAR

197
 Cancerul mamar este o boală în care celulele maligne se formează în țesuturile sânului.
Sânul este format din lobi și ducte.
Această formă de cancer poate fi întâlnită atât la femei, cât și la bărbați. Riscul de cancer mamar
creste odata cu vârsta
 aceasta boala este rară la femeile mai tinere de 35 de ani
 toate femeile de 40 și peste 40 de ani au risc pentru cancer mamar
 cele mai multe cazuri apar la femei în varstă de peste 50 de ani
 riscul de cancer mamar este crescut la femeile de peste 60 de ani.

Semnele şi simptomele cancerului de sân

198
 Principalul semn de alarmă al apariţiei cancerului de sân este prezenţa unui nodul sau a
unei îngroşări mamare. Alte semne pot fi scurgerea mamară clară sau de culoarea sângelui,
retractarea mamelonului sau existenţa unor modificări ale conturului sânilor.
Diagnosticarea cancerului de sân este extrem de importantă. Cu cât diagnosticul este
stabilit mai devreme, cu atât posibilitatea vindecării este mai mare. Tratamentul constă, în
general, în efectuarea unei intervenţii chirurgicale prin care se vor înlătura celulele maligne.
Operaţia este urmată de o cură de chimioterapie şi de un tratament medicamentos recomandat de
medicul specialist.

199
Tratamente naturiste pentru cancerul de sân

200
 În ultima perioadă pe lângă tratamentul tradiţional au fost descoperite numeroase terapii
naturiste adjuvante care au avut rezultate eficiente în tratarea cancerului mamar. Aceste
tratamente sunt recomandate, însă, ca metode de tratare complementare şi nu administrate
singular, în lipsa tratamentului medical tradiţional. Tratamentele naturiste ale cancerului mamar
includ diverse plante cunoscute pentru proprietăţile curative şi antitumorale, pentru capacitatea
de a proteja organismul pe parcursul curei de chimioterapie şi de a reduce simţitor durerile.
Pentru tratamentul acestei boli, se pot folosi urmatoarele plante medicinal: afin, alun,
anason, angelica, anghinare, brusture, busuioc, cartof, catina, ceai verde, ciubotica cucului,
coacaz negru, coada calului, coada soricelului, echinacea, galbenele, gheara-matei, gentiana,
ginseng, ienupar, menta, mesteacan, nuc, papadie, patlagina, pelin, porumb, roinita, rostopasca,
rozmarin, schinduf, secara, soia, sunatoare, talpa-gastei, tataneasa, tei, turmenic, varza alba,
valeriana, zmeur.
Unele plante se pot administra si sub forma de prafuri. Praufurile se obtine din plante
medicinale, uscate si macinate cu rasnita de cafea. Se tin in gura timp de 10-15 minute, timp in
care se va umezi bine cu saliva, apoi se inghit. Se iau de 4 ori pe zi, fiind una dintre cele mai
eficiente metode de administrate a plantelor medicinale.

Angelica (Angelica arhangelica) - se pot folosi

radacinile maruntite sau chiar macinate cu rasnita de
cafea. Acestea dupa macinare se pun o jumatate de
lingurita in gura, pentru 5 minute, dupa care se inghit cu
apa. Se poate de asemenea pune 1 lingurita la 250 ml apa
si se fierb pentru 5 minute, dupa care se strecoara. Se pot
consuma 3 asemenea ceaiuri cu 30 minute inaintea
meselor principale.
Tinctura de angelica este o soluţie
hidroalcoolică obţinută prin preparare la rece din
rădăcina plantei Angelica archangelica.
Mod de administrare:
Adulţi şi tineri peste 15 ani: câte o linguriţă de tinctură
diluată în 100ml de apă (jumătate de pahar) de 3-4 ori pe
zi, pe stomacul gol.
Copii între 7 şi 14 ani : câte 3-15picături de tinctură
diluate în 100ml de apă sau ceai (jumătate de pahar) de 3
ori pe zi, pe stomacul gol.

Brusture (Arctium lappa) - 1 lingurita de

radacina se marunteste apoi se pune la 250 ml apa si se
fierbe pentru 10 minute. Se strecoara si se poate folosi
cate 3 cani pe zi, consumate cu inghitituri mici. Se poate
de asemenea face gargara cu acest ceai de mai multe ori pe zi. Extern se vor pune comprese reci
cu acest ceai sau chiar cataplasme cu planta dupa fierbere.
Tinctura de brusture este o soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la rece din
radacina plantei Arctium lappa.

201
Acţiunie: INTERN: diuretică, antimicrobiană, antifungică, coleretică, antitumorală, ușor
laxativă.
EXTERN: antiseboreică, stimulează creşterea părului.

Infuzie de busuioc (Ocimum basilicum) - Se

pune,o lingurita de busuioc maruntit,la 250 ml apa
clocotita. Se acopera pentru 15 minute,apoi se strecoara.
Se consuma 3 cani pe zi,pentru a mari cantitatea de
secretii. Este una dintre plantele anticancerigene.
Tinctura de busuioc este o soluţie hidroalcoolică
obţinută prin preparare la rece din părţile aeriene ale
plantei Ocimum basilicum. Originar din India, busuiocul
este cunoscut şi utilizat de mii de ani în medicina
tradiţională, fiind considerat sacru în multe zone ale
lumii.

Tratament cu cartofi (Solanum tuberosum) -

Daca aveti in camara cartofi de anul trecut, rupeti-le
colturile albe (germenii),apoi taiati marunt acesti
germeni,din care preparati un macerat in alcool rafinat.
Maceratul se prepara astfel:
Intr-un borcan umplut cu germeni tocati,se toarna
alcoolul rafinat din cereale,cat sa-i acopere,se inchide
vasul ermetic si se lasa la macerat 21 de zile, agitand des.
Se strecoara si se pune intr-o sticla la rece. Se va
administra cate o lingurita,de 3 ori pe zi, eventual diluat
la 50 ml apa, cu 15 minute maintea meselor principale.
Cartofii se mai poate folosi si ca piure aplicat cald pe
sani, pentru calmarea durerilor.

Tratament cu ceai verde (Camellia sinensis)

Ceaiul verde are un efect de prevenire a

formării tumorilor solide şi deci, de scădere a incidenţei
apariţiei cancerului mamar la femei. De altfel, studiile
specialiştilor denotă faptul că flavonoidele pe care le găsim în acest tip de ceai reduc riscul
aproape oricărui tip de cancer. Mai mult, prelevând date pe o perioadă de 7 ani de zile,
cercetătorii japonezi au descoperit importanţa ceaiului verde chiar şi în cazul femeilor cu cancer
mamar în stadiile I şi II de evoluţie a bolii, recurenţa bolii fiind de 2 ori ami mică în cazul unui
consum de cel puţin 5 ceşti de ceai verde pe zi. Studiile clinice au demonstrat ca polifenolii din
ceaiul verde au un efect protector, in special in cancerele dependente hormonal (de san,de col
uterin,de prostata).

202
 Ciubotica cucului (Primula officinalis) - 1
lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa
clocotita. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoara.
Se pot consuma 3 cani pe zi. 1 lingurita de radacina se
marunteste apoi se pune la 250 ml apa si se fierbe pentru
10 minute. Se strecoara si se poate folosi cate 3 cani pe zi,
consumate cu inghitituri mici. Se poate de asemenea face
gargara cu acest ceai de mai multe ori pe zi. Extern se vor
pune comprese reci cu acest ceai sau chiar cataplasme cu
planta dupa fierbere.

Infuzie de coada calului (Equisetum arvense) - Se

pune,o lingurita de planta maruntita,la 250 ml apa clocotita.
Se acopera pentru 15 minute,apoi se strecoara. Se pot
consuma 3 cani pe zi,pentru a mari cantitatea de SECRETII.
Este o planta diuretica,care contribuie la eliminarea
toxinelor din organism. Se pot face chiar si bai. De
asemenea,se poate pune pe sani, comprese cu ceai cald, sau
cataplasme calde cu plantele fierte.

Tinctura de coada-calului este o soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la rece

din părţile aeriene ale plantei Equisetum arvense.
Mod de administrare:
Adulţi şi tineri peste 15 ani: câte o linguriţă de tinctură
diluată în 100ml de apă (jumătate de pahar) de 4 ori pe zi,
pe stomacul gol.
Copii între 7 şi 14 ani: câte 7-30 de picături de tinctură
diluate în 100ml de apă sau ceai (jumătate de pahar) de 3
ori pe zi, pe stomacul gol.

Infuzie de coada soricelului (Achilea millefolium) - Se pune,o lingurita de planta

maruntita,la 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 15 minute,apoi se strecoara. Se beau 3 cani
pe zi,pentru a mari cantitatea de secretii. Extern,se pot pune comprese cataplasme calde pe sani.
Tinctura de coada-soricelului este o soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la
rece din părţile aeriene ale plantei Achillea millefolium.
Mod de administrare:
Adulti si tineri peste 15 ani: câte o linguriţă de tinctură diluată în 100ml de apă (jumătate de
pahar) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Copii între 7 şi 14 ani: câte 10-30 picături de tinctură diluate în 100ml de apă sau ceai (jumătate
de pahar) de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

203
 Tratament cu drojdie de bere - Este bine sa se consume zilnic 1-2 lingurite de drojdie
de bere,in cure de lunga durata. Aceasta furnizeaza organismului foarte multe vitamine,in special
complexul B, extrem de util in timpul tratamentului de cancer.

Tratament cu fasole (Phaseolus vulgaris) -

Fasolea,contine estrogeni vegetali si previne in special
cancerul de san si ovarian, inclusiv prin inhibarea unei
substante (proteaza) ce defavorizeaza proliferarea celulelor
canceroase. Se va consuma in alimentatie, cate o jumatate de
cana de fasole in cura de minimum 10 zile urmata de o
pauza de 7 zile, apoi se poate relua.

Infuzie de galbenele (Calendula oficinalis) - Se

pune,o lingurita de planta maruntita (flori de galbenele), la
250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 15 minute,apoi se
strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi, pentru a mari
cantitatea de secretii. Se pot aplica si comprese calde pe
sani.
Tinctura de galbenele este o soluţie hidroalcoolică
obţinută prin preparare la rece din florile plantei Calendula
officinalis.
Acţiune: cicatrizantă, antiinflamatoare, antispastică,
coleretică, hipolipemiantă, antibacteriană, antimicotică, antivirală, antitumorală,
antitrichomonazică, calmează durerile menstruale.
Mod de administrare:
Adulţi şi tineri peste 15 ani: câte o linguriţă de tinctură diluată în 100ml de apă (jumătate de
pahar) de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Copii 7-14 ani: câte 10-30 picături diluate în 100ml apă (jumătate de pahar), de 3 ori pe zi, pe
stomacul gol.

Tratament cu morcov (Daucus

carota) - Se folosesc frunzele pisate si
radacina rasa de morcov. Se piseaza toate
(in parti egale) si se pun pe o bucata de
panza care se aplica pe sani. Se tine
compresa de seara pana dimineata, cand se
pune alta identica.

Infuzie de nuc (Juglans regia) - Se pune o lingurita

de planta maruntita( frunze de nuc) la 250 ml apa clocotita. Se
acopera pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 3

204
cani pe zi. Se poate folosi si la comprese si cataplasme calde aplicate pe sani. Se pot folosi
frunzele atat uscate cat si proaspete

Infuzie de pelin (Artemisia absinthium L.) - Se pune,o

lingurita de planta maruntita,la 250 ml apa clocotita. Se acopera
pentru 15 minute si strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi
pentru a mari cantitatea de SECRETII. Infuzie din matase de
porumb. Se pune,o lingurita de matase de porumb,la 250 ml apa
clocotita. Se acopera pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se
consuma 3 cani pentru efectul diuretic.
Tinctura de pelin este o soluţie hidroalcoolică obţinută
prin preparare la rece din părţile aeriene ale plantei Artemisia
absinthium.

Tratament cu soia (Glycine hispida) - Soia este indicata

pentru continutul ei foarte bogat de fitoestrogeni (un hormon).
Soia ajuta, de asemenea, si in CANCERUL de colon, deoarece
contine aproximativ 17 g de fibre vegetale.

Infuzie de sunatoare (Hypericum perforatum) - Se

pune,o lingurita de planta maruntita(sunatoare),la 250 ml apa
clocotita. Se acopera pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se pot
consuma 3 cani pe zi. Se poate aplica si extern comprese sau
cataplasme calde, pe sani. Este si un tonic psihic.
Tinctura de sunatoare este o soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la rece din
părţile aeriene ale plantei Hypericum perforatum.
Mod de administrare:
Adulţi şi tineri peste 15 ani: câte o linguriţă de tinctură diluată în 100ml de apă (jumătate de
pahar) de 3-4 ori pe zi, înainte de mese.
Copii 7-14 ani: câte 10-30 picături de tinctură diluate în 100ml
apă (jumătate de pahar) de 3 ori pe zi, înainte de mese.

Infuzie de tei (Tilia cordata) - Se pune,o lingurita de

flori fara bractee,la 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 15
minute,apoi se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi,pentru
efectul tonic si calmant pe care-l are.
Tinctura de tei este o soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la rece din florile
plantei Tilia cordata.
Mod de administrare:
Adulţi şi tineri peste 15 ani: câte o linguriţă de tinctură diluată în 100ml de apă (jumătate de
pahar) de 3-4 ori pe zi, înainte de mese.
Copii 7-14 ani: câte 10-30 picături de tinctură diluate în 100ml apă (jumătate de pahar) de 3 ori
pe zi, înainte de mese.

205
 Turmericul (Curcuma longa) – Un studiu recent efectuat pe soareci de laborator,
certifică proprietăţile tumericului, capabil de a încetini evoluţia şi
raspândirea celulelor canceroase la nivelul plamânilor şi alte
organe. Alte studii, relevă şi importanţa tumericului în tratarea
unor boli cu transmitere sexuală precum clamidia sau gonoreea.

Tratament cu varza alba (Brassica oleracea) - Se

striveste frunza proaspata de varza alba cu o sticla,pentru a turti
nervurile, si se aplica pe sani. Se lasa 12 ore sau chiar peste
noapte. Se schimba de 1-2 ori pe zi, in functie de sensibilitatea
si toleranta individuala. Cu cat se pune mai des si se tine mai
mult timp, este mai bine. Varza ajuta la retragerea umflaturilor
si calmeaza durerile.

Apicultura in tratamentul cancerului de san

Mierea este bine cunoscuta a fi unul dintre cele

mai bune remedii naturale. Acelasi lucru poate fi spus
si despre turmeric. Insa atunci cand sunt combinate,
aceste doua ingrediente au un puternic efect anti-
inflamator, antibacterian si anti-cancerigen.
Spre deosebire de medicamentele chimice achizitionate
din farmacii, amestecul de aur nu produce efecte
secundare. De asemenea, aceasta combinatie are
capacitatea de a imbunatati atat flora intestinala cat si intregul proces de digestie.

Ingrediente:
1 lingura de curcuma (turmeric)
100 de grame de miere
2 linguri de otet din cidru de mere
1 lingurita de coaja de lamaie rasa
Un varf de cutit de piper negru

Metoda de preparare:

206
 Puneti curcuma, piperul negru si otetul de mere intr-un castron si amestecati bine.
Adaugati coaja de lamaie rasa si apoi la final, mierea. Amestecati bine pana cand veti obtine un
preparat omogen. Se transfera amestecul rezultat intr-un borcan de sticla cu capac si se pastreaza
la frigider.

Mod de consum:
In cazul in care sunteti raciti sau aveti o alta infectie in organism, in primele doua zile
trebuie sa consumati o jumatate de lingurita din ora in ora. A treia si a patra zi trebuie sa
consumati o jumatate de lingurita la fiecare doua ore. Dupa cea de-a patra zi, consumati jumatate
de lingurita de trei ori pe zi. Continuati cu acest tratament pana cand veti scapa de simptomele
care va supara.
Pentru actiunea impotriva cancerului, consolidarea imunitatii si imbunatatirea starii generale de
sanatate, sa ia cate o lingura din amestecul de aur in fiecare zi. Consuma remediul dimineata
pentru ca in acest fel veti beneficia din plin de efectele lui miraculoase.
Este crucial pentru dumneavoastra sa consumati amestecul de aur in mod corespunzator. Puneti
remediul in gura si asteptati pana cand aceasta se topeste complet. Dupa ce ati inghitit, asteptati
cateva minute inainte de a bea orice fel de bautura.
Pentru tratamentul post chirurgical al cancerului de sân, mierea se poate dovedi un auxiliar
preţios.
Administrarea în ambulator a unei cure cu miere pe cale orală şi aplicaţii topice pe sânul pe care
nu s-a practicat ablaţia, a redus complet, după 5 ani, riscul de recidivă.
Poate că cea mai uimitoare acţiune asupra cancerului de sân este cea a propolisului, acţiune ce se
explică prin prezenţa esterului fenetilic al acidului cafeic (CAPE) dar şi a celorlalţi esteri ai
acizilor fenolici în cazuri de leucemii, cancere
pulmonare, cancere de colon etc.

Reteta
-Laptisor de matca – 4g
-Miere de salcam – 1.5 kg
-Polen macinat – 300g
-Tinctura de propolis – 150g
-Ser fiziologic – 200 ml
Acestea se amesteca,compozitia
pastrandu-se in frigider.Se administreaza
cate o lingura dimineata,la pranz si seara.

CANCERUL DE COL
UTERIN

Cancerul de col uterin sau cancerul

cervical este o tumora maligna, care apare
la femei cu varsta intre 15 si 45 de ani, si
207
care afecteaza cervixul, adica prima parte a uterului care se deschide in vagin. Spre deosebire de
celelalte cazuri de cancer. cancerul cervical este tratabil, daca este descoperit in stadiile
incipiente.

Tratamentele fitoterapeutice au rolul de a prelungi viata bolnavei prin revigorarea sistemului

imunitar si stimularea reactiilor de lupta cu boala. Aceste tratamente pot fi asemuite cu o operatie
fara bisturiu; chiar daca provoaca unele tulburari intermediare, preparatele cu plante elimina
sectionarea unor vase sanguine, precum si pericolul septicemiei si a ocluziei intestinale.

Una dintre principalele plante care amelioreaza simptomele cancerului de col uterin si
reuseste sa stopeze inmultirea celelulelor canceroase este coada- calului. Folosita inca din
vremuri stravechi, coada- calului este pastrata si in prezent in traditiile medicale, fiind folosita
pentru a eradica infectiile ginecologice, pentru a preveni durerile menstruale, pentru a opri
hemoragia. Pentru uz intern, se recomanda infuzia din coada- calului, obtinuta din doua lingurite
de pulbere adaugate peste 200 ml de apa clocotita. Se lasa sa se infuzeze timp de 20 de minute si
se beau doua cani pe zi, una dimineata si una seara, inainte de culcare.

208
Un alt tratament naturist care mentine sanatatea aparatului
reproducator feminin este coada- soricelului. Cunoscuta ca
fiind o planta cu puternice efecte benefice asupra sistemului
nervos, calmandu-l, coada- soricelului are marea capabilitate de a
preveni aparitia afectiunilor genitale care duc la dezvoltarea
cancerului cervical. Se realizeaza infuzie din doua linguri de
coada- soricelului, care se adauga peste 500 ml de apa clocotita.
Infuzia se obtine dupa 20 de minute, se strecoara si se consuma
cate patru sau cinci cani pe zi, pentru randament fitoterapeutic
optim.

Tataneasa, denumita popular si mierea ursului sau barba

tatei, are multiple efecte benefice asupra sanatatii
organismului nostru. Printre indicatiile terapeutice. se numara
tratarea afectiunilor venerice, precum HPV, Candida Albicans,
Chlamydia. De asemenea, decoctul de tataneasa are rolul de a
cicatriza ranile de pe colul uterin. Tratamentul dureaza doua
saptamani, se prezinta sub forma spalaturilor vaginale si, pentru o
mai buna eficienta, tataneasa se combina cu coada- soricelului.
Specialistii recomanda decoctul de tataneasa pentru igiena optima
a organelor genitale feminine. Tot pentru uz intern, se indica
folosirea infuziei din frunze de tataneasa, care se consuma de doua
sau trei ori pe zi pentru rezultate eficiente.

Cancerul de col uterin poate fi prevenit si cu ajutorul infuziei din flori de galbenele.
Cunoscute ca fiind ” florile care vindeca orice buba “, galbenelele au efect dezinfectant,
antiseptic, cicatrizant, emolient, hidratant. Auzim foarte des de denumirea Caledula Officinalis si
acest lucru se datoreaza numeroaselor efecte binefacatoare si tamaduitoare ale acestei plante
minune. Infuzia de galbenele previne durerile menstruale,
regleaza ciclul si creeaza o bariera impotriva bacteriilor venerice.
Pentru rezultate optime, se recomanda ca infuzia sa cuprinda si
pulbere de coada- calului, flori uscate de coada- soricelului si
salvie. Infuzia se realizeaza din 500 ml de apa clocotita, in care se
adauga trei linguri din amestecul de plante. Se lasa sa infuzeze
timp de 20 de minute si apoi se consuma in trei sau patru reprize
pe zi.

Cea din urma, dar nu si cu cea mai mica importanta

fitoterapeutica in tratarea afectiunilor, care pot determina
cancerul cervical, este salvia. Mirosul sau ne imbie, iar infuzia
din flori de salvie ne calmeaza sistemul nervos, solicitat nespus de
mult de catre stresul si oboseala zilnica. Infuzia din flori de salvie
209
este indicata in reglarea ciclului menstrual, in calmarea durerilor premenstruale. De asemenea,
infuzia din salvie are marea capacitate de a trata infectiile ginecologice produse de Candida,
gonoree sau Chlamydia.

Plopul negru creste de la campie pana sus, la munte, la

altitudini de 1.400, 1.800 de metri. Poate atinge inaltimi de
pana la 35 de metri si un diametru de doi metri. Plopul negru
prefera terenurile umede de pe malurile raurilor si din lunci.
In scop terapeutic, de la plopul negru se folosesc mugurii, cu
miros placut si gust amarui, aromat, care se pot recolta de la
sfarsitul lunii februarie pana in aprilie, de preferat inainte sa
dea frunza.
Mugurii de plop negru au efect antiseptic, datorita uleiurilor
volatile din compozitie, astringent, antiinflamator, tonic si
expectorant, analgezic, datorita salicinei din compozitie, diuretic.
Preparatele din muguri de plop negru se recomanda in astmul bronsic si bronsite,
candidoza, cistite si cancer, degeraturi, spondiloza anchilozanta, tuberculoza cutanata,
tuse, dermatomicoze.

CANCERUL DE COLON

210
 Cancerul la colon este o tumoră malignă ce poate sa apăra pe o leziune precursoare al
unui cancer malign (polipi de exemplu). Acest tip de cancer este întâlnit atât la bărbați cât și la
femei. Majoritatea acestor cancere pornesc de la adenomuri sau polipi. Aproximativ 80% dintre
cazuri sunt sporadice, doar 20% fiind moștenite.

Colonul are rolul de a stoca și îndepărtă acele resturi pe care organismul nu le poate
digera. În momentul în care reziduurile alimentare au ajuns în colon, organismul a absorbit deja
toate substanțele nutritive pe care le-a putut absorbi. Ceea ce a mai rămas sunt apa, electroli ții
precum sodiul și clorul, dar și reziduuri cum ar fi fibre, bacterii și celule moarte rezultate din
stratul intern al tractului digestiv. În timpul celor 12-24 de ore în care resturile alimentare trec
prin colon, organismul absoarbe aproape toată apa rămasă - aproximativ 1-l,5 litri pe zi.

211
Rezidurile rămase, denumite materii fecale, sunt de obicei moi, dar formate. Sunt, de asemenea,
pline cu bacterii, care sunt inofensive pentru organism atât timp cât peretele colonului este intact.

Cancerul de colon este pe locul 3 in topul bolilor care duc la cele mai multe decese anual.
Acest tip de cancer initial in intestin si in timp se raspandeste in alte parti ale corpului.

Reziduurile alimentare se mișcă prin colon datorită contracțiilor musculare. Mușchii

colonului separă reziduurile în fragmente mai mici. După fiecare masă, pe colonul descendent se
produc mișcări considerabile. În acest timp, mai multe segmente de reziduuri se unesc pentru a
forma materiile fecale, care sunt împinse în partea inferioară a colonului și în rect. Pe măsură ce
peretele rectal se întinde, semnalează necesitatea ca materiile fecale să fie eliminate. Cu cât
momentul eliminării materiilor fecale este amânat, cu atât se absoarbe mai multă apă din ele.
Aceasta face ca ele să devină mai compacte, mai tari și mai dificil de eliminat (constipație).

Deseori apar mucozități în scaun, însoțite de scaun cu sânge. Tranzitul intestinal devine
neregulat și variabil din punct de vedere al consistenței (se alternează constipația cu diareea).
Poate crea o senzație persistentă de defecație. De asemenea, poate provoca dureri abdominale și,
în funcție de organism, scăderi bruște de greutate, anemie, amețeli.

Aproximativ 80% dintre cazuri sunt sporadice și apar la persoane fără riscuri aparente,
din cauza unor factori externi cum ar fi dieta, fumatul și alcoolul.

Principalele cauze ale dezvoltarii cancerului de colon sunt:

- Consumul in excese de carne rosie

- Istoric de cancer de colon in familie
- Boala Crohn
- Formarea polipilor colonici

Simptome:

- dureri de stomac
- sange in scaun
- pierderea in greutate
- anemie
- ingustarea scaunelor

Studiile de laborator includ:

- teste de sânge: hemoleucograma - arata anemie hipocromă microcitară, prin deficiență

de Fe; combinarea cu deficitul de vitamina B12 sau folat determină anemie macrocitară;

- teste funcționale hepatice: sunt de obicei normale, chiar și în cazul metastazelor

hepatice;
212
 - testele de inflamație: VSH crescut;

- testul hemocult pozitiv.

- Tuseul rectal

- Rectoscopia (vizualizarea doar a rectului = porțiunea terminala a colonului)

sigmoidoscopia (vizualizeaza rectul si colonul sigmoid, adica cam 1/3 din tot colonul) sau
colonoscopia totala cu vizualizarea de imagini din interiorul colonului

- Biopsia zonelor suspecte la colonoscopie

- Irigografia simpla (mai rar folosita astăzi) sau cu dublu contrast

- Ecografia abdominala (nu vede cancerul de colon, dar poate sa vadă eventualele
metastaze în ficat, abdomen sau ganglionii abdominali)

- Examenul tomografic (computer tomograf, CT), nu vede de obicei cancerul de colon ci

metastazele și extensia la organele din vecinătate)

- Colonoscopia virtuala (colonografia CT) – este disponibila și în România.

In cazul in care cancerul de colon este detectat in stadii incipiente, se poate apela la
remedii naturale care vor ajuta in tratarea cancerului de colon, fara a se apelala operatii sau
tratamente cu radiatii.
213
 Tratamentele fitoterapeutice au efecte directe asupra cancerului şi stimulează capacitatea
imunitară contra factorilor agresivi, declanşatori ai cancerului.

Gălbenele (Calendula officinalis) – infuzie, luând câte o

cană de trei ori pe zi sau tinctură (câte 30 de picături de 3 ori pe
zi). Pentru infuzia cu galbenele se pun 2 lingurite cu varf de
floare uscata de galbenele in 350 ml apa clocotita. Din infuzie
se bea caldut ceaiul de trei ori pe zi inainte cu o jumatate de ora
de a lua masa. O infuzie mai puternic concentrata se face din 4
linguri de flori de galbenele la 250 ml apa din care se beau 3
lingurite pe zi.

Busuiocul de câmp (Brunella vulgaris) – infuzie, luând

câte o cană de două-trei ori pe zi, având efecte anticanceroase la
nivelul intestinelor şi stomacului.

Cătina albă (Hippophae rhamnoides), preparată sub

formă de ulei, care se consumă câte o lingură de trei ori pe zi,
înainte de fiecare masă, cu puţină miere. Se spala bine cu apa
fiarta si racita 1 kg de fructe, dupa care se usuca in servete. Se
zdrobesc apoi pe rînd cu o lingura de lemn intr-un vas emailat
sau de sticla. Se stoarce sucul obtinut prin tifon, obtinîndu-se
aproximativ 600 de grame. Se lasa timp de 24 de ore la
temperatura camerei, fara a-l acoperi etans. Se va forma o
pelicula de culoare mai deschisa, care este uleiul de catina.

Obligeana (Acorus calamus) se consumă sub formă de

infuzie sau macerat din rădăcini – câte 30 de picături de trei-patru
ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese, având efecte
anticancerigene la nivelul colonului şi al organelor adiacente
(ficat, pancreas, splină). Se obtine prin punerea intr-o cana de apa
a unei lingurite de pulbere de obligeana, care apoi se lasa la
temperatura camerei, vreme de 10-12 ore, pentru ca extractia sa
se faca complet, dupa care se filtreaza.

Tataneasa contine o substanta numita alantoina care inhiba procesele tumorale si ajuta la
disparitia lor. Puneti la macerat pentru 8 ore 2 lingurite de radacina in 250 ml apa. Se strecoara
apoi si se consuma jumatate de cana dimineata si alta jumatate seara, timp de 30 zile urmate de o
pauza de 7 zile.

214
 Echinacea are efecte tonice asupra sistemului imunitar si ajuta la lupta organismului cu
infectiile. Se va putea lua o jumatate de lingurita de tinctura la 100 ml apa, de 2-3 ori pe zi, sau
2-3 capsule de 500 mg pe zi. Se fac 4 zile de tratament si apoi 4 zile pauza.

Cimbrul de cultura (Thymus vulgaris) este recomandat in

toate formele de tumori ale aparatului digestiv. Se pune 1 lingurita
de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 15
minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi.

Marul lupului se foloseste pentru clisme care ajuta la

curatarea colonului si la imbunatatirea tranzitului. Se pune seara 1 lingurita de planta uscata si
maruntita in 250 ml apa. Dimineata se strecoara si cu lichidul
caldut se face clisma. Marul lupului este una dintre plantele
cu puternic efect antitumoral si de intarire a imunitatii
organismului si totodata un bun cicatrizant si antibiotic de
exceptie. La pacientii care s-au operat de cancer de colon sau
rect se recomanda sa se aplice pe locurile unde a fost operat
(pentru grabirea cicatrizarii) o pasta obtinuta dintr-un amestec
de marul lupului, tataneasa si/sau brusture (in parti egale), apa
si miere.

Menta broastei se poate folosi in toate formele de

cancer digestiv. Se pune 1 lingurita de planta maruntita la 250
ml apa clocotita. Se acopera pentru 15 minute, se strecoara si
se consuma 2-3 cani pe zi.

Ginsengul ajuta la cresterea energiei intregului organism, pentru ca acesta sa lupte

eficient cu boala. Se ia o jumatate de lingurita de tinctura in
100 ml apa sau 2 capsule pe zi. Se poate de asemenea folosi
ceaiul din radacina de ginseng (1 lingurita de radacina
maruntita la 250 ml apa se fierb 15 minute si se pot consuma
2-3 cani pe zi).

215
 Ginsengul siberian stimuleaza glandele suprarenale si intareste rezistenta organismului
la stres, fiind util in toate formele de cancer. Se ia o jumatate de lingurita de tinctura la 100 ml
apa de 2-3 ori.

CANCERUL DE PROSTATA

Cancerul de prostata este o grava maladie a

glandelor prostatice, reprezentand a doua cauza
de deces prin cancer, dupa cancerul pulmonar.
Liga Romana de Cancer estimeaza ca in
Romania sunt diagnosticate, anual, 177 de

216
cazuri noi de cancer de prostata si ca peste 7% din barbati mor in fiecare an din cauza acestei
afectiuni.
Tehnicile naturiste si medicamentoase pot rezolva o mare parte dintre cazurile de adenom si
cancer de prostata, evitand riscurile interventiilor chirurgicale, mai ales la varste inaintate, de
peste 85-90 de ani.
Boala debuteaza cu formarea, sub vezica urinara, a unei tumori benigne, necanceroase, care,
cu trecerea anilor, atinge dimensiuni de peste 40-50 mm in diametru (cat o lamaie) si devine mai
dura, lipsita de elasticitate.
Din cauza presiunii create asupra vezicii urinare si a uretrei, apar dificultati de urinare prin
nevoia urinarii dese (polikiurie), la inceput de 2-5 ori in cursul noptii, acestea intetindu-se apoi si
ziua. In jurul varstei de 80 de ani, 90% dintre barbati au adenom de prostata, cu grade diferite de
inflamare.
Din punctul de vedere al simptomatologiei, bolnavul acuza o oboseala cronica, lipsa poftei de
mancare, dureri de cap si chiar o infectie a vezicii urinare, care nu poate sa fie evacuata la timp,
ca urmare a obturarii uretrei.
Cu cat ramane mai multa urina in vezica, neeliminata la timp, cu atat creste pericolul unei
agravari a bolii din cauza inmultirii bacteriilor, a unor infectii urinare si a formarii de calculi
renali si vezicali. In aceasta faza este posibila degenerarea bolii spre cancer de prostata, cand
starea generala se agraveaza rapid, bolnavul slabeste, devine palid, astenic si nervos, din cauza
unui somn intrerupt prea des.

Statisticile au aratat ca barbatii cu rude apropiate (tati, frati), care au suferit de cancer de
prostata, pot avea un risc de imbolnavire de 2-5 ori mai mare.
In stadiile initiale, cancerul de prostata evolueaza lent si fara simptome caracteristice.
Semnalele de alarma apar prin dureri la urinare, mictiuni frecvente si urgente, mai ales
nocturne, urinare cu sange, dureri lombare, toracice, pelviene sau la nivelul coapselor. Aceste
simptome se deosebesc greu de cele ale hipertrofiei de prostata si de aceea se apeleaza la testul
antigenului specific prostatic (PSA), masurat in sange; celulele neoplazice produc un exces dintr-
o proteina care determina cresterea nivelului PSA.

217
 Tratamente eficiente din plante
– infuzie de epurare, cu un amestec, in parti egale, in care intra herba de ghimpe, pufulita cu flori
mici, coada soricelului, radacini de urzica alba, flori de galbenele si sulfina, radacini de brusture
din care se beau cate 1-2 litri pe zi;
– tinctura antitumorala generala: rostopasca (40%), trei-frati-patati (30%), coada calului (20%),
tintaura (8%) si traista ciobanului (2%); se consuma cate 30 de picaturi de trei ori pe zi, cu 30 de
minute inainte de mesele principale, diluandu-se cu ceaiul de epurare;
– tinctura antitumorala, specifica prostatei, preparata dintr-un amestec, in parti egale, cu flori de
urzica alba, traista ciobanului, frunze de tuia, craite si saschiu, din care se iau cate 30 de picaturi
de trei ori pe zi, in ceaiul de epurare;
– tinctura de echinaceea (1:5 in alcool 45%), din care se iau cate 30 de picaturi de trei ori pe zi in
putina apa;
– infuzie din muguri de pin (20-30 g la un litru apa), din care se beau 3 cani pe zi timp de doua
saptamani, cu efect de reducere a inflamatiei glandei prostatice;
– decoct din castane salbatice (2-3 seminte zdrobite si fierte intr-un litru apa); se bea cate o cana
de ceai inainte de fiecare masa, timp de 3 saptamani, urmate de o pauza de 10 zile.
– infuzie din ceai verde (2-3 cani pe zi);
– ginseng siberian (3 capsule pe zi).
– amestecul din radacini de tataneasa (20 g), flori de galbenele (20 g), flori de musetel (20 g),
herba de busuioc (20 g), herba de ghimpe (20 g), flori de urzica alba (10 g), muguri de pin (10 g),
din care se prepara un decoct cu o lingura amestec la 300 ml apa; se fierbe 4-5 minute la foc mic
si se bea in cursul zilei avand efecte antiseptice, antiinflamatoare, anticongestive, diuretice si
antitumorale.

218
Indicatii pentru tratamente cu uz extern
– bai locale cu infuzie sau decoct din diferite plante medicinale luate separat: castane salbatice,
flori proaspete de musetel sau urzica alba, fan (2-3 pumni la un litru apa);
– amestec de plante cu flori de musetel (20 g), flori de galbenele (20 g), flori de urzica alba (10
g), herba de busuioc (20 g), muguri de pin (10 g) si radacini de tataneasa (20 g) din care se
prepara un decoct cu 3 linguri amestec la un litru apa, cu utilizare in bai calde de sezut.

Consumati sistematic seminte de dovleac si de in

Regimul alimentar are un rol esential in reglarea secretiei hormonale si a procesului de

diviziune a celulelor maligne. La consumul mare de grasimi animale si vegetale saturate, riscul
imbolnavirii este de 2-3 ori mai ridicat, exceptie facand uleiul de masline si grasimile de tip
Omega-3 din uleiul de peste si din nuci. De aceea, se recomanda un consum marit de peste
oceanic (somon, ton, sardine, macrou), cu un continut ridicat in acizi grasi nesaturati, care
prezinta proprietati antiinflamatoare si antitumorale.

Incetinirea evolutiei cancerului de prostata se realizeaza printr-un consum sistematic de

seminte de dovleac si de in, care contin cantitati ridicate de fitosteroli si zinc, cu rol important in
diminuarea nivelului de testosteron din sange. Dintre legume, cele mai evidente efecte
protectoare fata de cancer le au tomatele (2-3 pe zi) si sucul de rosii, bogate in licopen, un
antioxidant care inhiba procesele de oxidare celulara, previne avansarea hipertrofiei si scade
riscul de cancer de prostata. De asemenea, se recomanda pentru consum morcovi, varza,
broccoli, conopida, varza de Bruxelles, struguri, pepene verde (bogate in beta-caroten si licopen).
Sunt deosebit de eficiente vitaminele E si D, precum si unele elemente minerale cu proprietati
antioxidante, cum ar fi seleniu, existent in cereale integrale si in nucile braziliene.
Renuntati la bauturile alcoolice si la alimentele acide sau foarte condimentate
In cancerul de prostata se recomanda un consum suplimentar de peste, spanac, telina, ardei,
tomate, fructe rosii, bogate in antioxidanti.
Exista recomandarea de a reduce treptat consumul de lapte si produse lactate, din cauza unui
aport prea mare de calciu.

Pentru a evita iritarea tesuturilor prostatei se va renunta la consumul de mancaruri

condimentate, alimente acide (citrice), bauturi alcoolice tari, bauturi carbogazoase si racoritoare
cu cofeina. Pentru buna functionare a rinichilor si pentru prevenirea infectiilor urinare, localizate
in vezica urinara sau la nivelul prostatei, se recomanda a se bea, zilnic, 1,5-2 litri de apa potabila,
dar numai pana la orele 18-10 seara. Consumul de lichide dupa aceste ore sau in cursul noptii
poate provoca frecventa marita a urinarilor nocturne, intrerupand perioada rezervata somnului.
Miscarea stimuleaza circulatia sanguina din zona prostatei

219
O prima masura eficienta in prevenirea si combaterea hiperplaziei benigne de prostata (HBP) si a
cancerului de prostata (CP) consta din renuntarea definitiva la fumat, stiind ca riscul aparitiei
unui cancer agresiv este mult mai mare la fumatori.
In fiecare zi se va face o baie calda-fierbinte, timp de 15 minute, care incalzeste prostata,
reduce hipertrofia, relaxeaza vezica urinara si muschii abdominali inferiori, asigura o urinare
lejera, fara dureri. Dupa baie, se va imbraca o lenjerie intima mai larga, eventual din bumbac,
care absoarbe umezeala corpului si permite o transpiratie normala a pielii. Daca lenjeria este prea
stramta se diminueaza fluxul sanguin din zona prostatei, reducandu-se cantitatea de substante
nutritive necesare glandei prostatice.
S-a constatat ca barbatii obligati sa stea ore intregi pe scaun, atat in birouri, cat si ca soferi
profesionisti, sunt mai mult predispusi la HBP si la cancer de prostata. Se recomanda ca, la
anumite intervale de timp, sa se faca pauze, inlocuind scaunul cu plimbari usoare care au
capacitatea de a ameliora circulatia sanguina in zona prostatei si a de usura simptomele.
La barbatii de peste 70 de ani, cancerul de prostata progreseaza foarte lent, astfel ca decesele
survenite ulterior ar putea fi provocate de alte cauze. De aceea se impune renuntarea la
interventia chirurgicala dupa aceasta varsta, mai ales ca operatia facuta poate provoca reactii
nevindecabile cum ar fi impotenta si incontinenta urinara sau chiar afectiuni cardiace grave,
adesea fatale

CANCERUL OSOS
220
Cancerul osos este cauzat de o problemă a celulelor care alcătuiesc osul
Osteosarcomul este cea mai frecventă tumoare osoasă, care se instalează la adolescenţi de
15- 20 ani, localizarea cea mai frecventă fiind la extremitatea superioară a tibiei, la cea inferioară
a femurului, extremitatea superioară a humerusului, la omoplat şi se face simţită prin dureri de
scurtă durată la membre şi încheieturi, inflamaţie, înroşiri, stare generală rea. Tumoarea
proliferează în special la plămâni.

221
Alte tipuri de cancer osos.

Sarcomul Ewing este cea mai agresivă forma de cancer osos și afectează persoanele
tinere cu vârsta cuprinsă între 4 și 15 ani. Apare mai frecvent în rândul băieților și este rareori
întâlnit la adulții de peste 30 de ani. Sarcomul
Ewing debutează cel mai des la mijlocul oaselor
lungi ale brațelor și picioarelor.
Ca incidență, condrosarcomul este al doilea
tip de cancer osos și însumează 25% din toate
tumorile osoase maligne. Aceste tumori se
dezvoltă din celulele cartilaginoase și pot fi
agresive sau relativ lente, în creștere. Spre
deosebire de multe tumori osoase, condrosarcomul
este cel mai frecvent manifestat de persoanele de
peste 40 de ani. Acesta afectează mai mult bărbații
și se poate răspândi la plămâni și ganglionii
limfatici. Condrosarcomul este cel mai adesea
localizat la nivelul oaselor pelvisului și șoldurilor.

Histiocitomul fibros malign afectează țesuturile moi, inclusiv pe cele musculare,

ligamentele și tendoanele. Acesti tip de cancer apare de obicei la persoanele cu vârsta de 50-60

222
de ani. Este prezent mai ales în zona extremităților și este, de asemenea, de două ori mai întâlnit
la bărbați decât la femei.
Fibrosarcomul este mult mai rar diangosticat decât celelalte tumori osase. Apare cel mai
frecvent la persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 și 55 de ani și afectează țesuturile moi din
spatele genunchilor.
Cordomul este o tumoară osoasă foarte rară, cu o rată de supraviețuire de maxim 6 ani
de la diagnosticare. Cordomul apare la adulții de peste 30 de ani și afectează cel mai des
persoanele de sex masculin. Acest tip de cancer osos apare în mod special în partea inferioară sau
superioară a coloanei vertebrale.

Remedii naturale recomandate in tratament:

Se începe tratamentul cu o cură de sucuri de fructe şi zarzavaturi, timp de 15-20 zile. Se
va consuma câte 250 ml de suc la două ore şi jumătate. într-o zi se va însuma 1,5 - 2,5 litri de
sucuri. Studiaţi cu atenţie pagina „Cura cu sucuri şi crudităţi” şi veţi găsi multe informaţii,
detalii şi răspunsuri la întrebările dumneavoastră legate de acest subiect. în felul acesta, veţi fi
bine informaţi şi veţi evita anumite greşeli. Sunt recomandate următoarele sucuri:

Morcov - 1-2 pahare/zi. Sporeşte numărul de globule roşii şi

hemoglobină şi este bogat în beta- caroten, substanţă care măreşte
numărul de limfocite T şi celule „ajutătoare” din sistemul imunitar.

Sfecla roşie are proprietăţi antitumorale şi citostatice, limitând

dezvoltarea tumorilor prin oprirea multiplicării celulelor canceroase.
Terapeutul austriac Rudolf Breuss considera sucul de sfeclă roşie drept unul din cele mai
puternice remedii în tratarea cancerului şi a leucemiei. Sucul de sfeclă se bea în combinaţie cu
alte sucuri de legume (preferabil de morcov), în proporţia: o parte suc de sfeclă (50 ml), 2 sau 3
părţi suc de morcov (150 ml sau 200 ml). Se creşte doza până la 1
pahar de sfeclă pe zi. Se poate adăuga puţin suc de lămâie pentru
corectarea gustului mai greţos al sfeclei roşii.

Roşii - 1-2 pahare/zi. Sunt cele mai bogate în licopen, un antioxidant

special ce combate afecţiunile prostatei, inclusiv cancerul.

Urzică - 1-2 pahare/zi. Extrem de bogat în clorofilă, sucul de urzică este un excelent purificator
pentru sânge. Acest preparat anihilează radicalii liberi, remineralizează şi vitaminizează
organismul, are puternice efecte depurative, stimulează procesele de hematopoieză şi are efecte
antiinflamatoare şi antitumorale.

Varză - 1 pahar/zi. Varza conţine o mulţime de substanţe puternice care

combat cancerul (indoli, izotiocianaţi, monoterpene, sulfarafanul etc.).
Extern, frunzele de varză proaspete, zdrobite bine, pot fi aplicate cu
succes pe tumori.

Pătrunjel (frunze) - 1 pahar/zi (făcut la blender, adică este inclusă şi apa). Pătrunjelul conţine
substanţe valoroase, cu proprietăţi anticancerigene puternice: poliacetilena (împiedică
223
sintetizarea prostglandinei, substanţă care facilitează apariţia cancerului); flavonoidele (unele
acţionează ca antioxidanţi, altele neutralizează acei hormoni care pot iniţia creşterile tumorale);
monoterpena (un antioxidant cu proprietăţi anticancerigene, care reduce colesterolul). In plus,
pătrunjelul verde combate multe dintre reacţiile adverse ale citostaticelor şi ale radioterapiei şi
este un puternic stimulent imunitar.

Orz verde (poate fi folosită şi pudra) - 1-2 pahare/zi (se poate folosi şi pudra de orz verde).
Dintre plantele studiate, orzul verde conţine cea mai mare cantitate de SOD (superoxid-
dismutază), una dintre cele mai puternice enzime cunoscute cu o capacitate extraordinară de a
stopa procesele degenerative cauzate de radicalii liberi. Pe lângă aceasta, orzul conţine o
cantitate enormă de vitamine, minerale şi alte fitoelemente.

Strugure (roşu sau negru) -1-2 pahare/zi. Conţine substanţe cu puternice efecte
anticancerigene: acidul elagic, quercitina, resveratrolul, seleniu. Este
un dizolvator puternic al tumorilor. Când se consumă suc de struguri,
ţesuturile bolnave şi degenerările grase, toate formele de materie
morbidă par să se fragmenteze în particule minuscule şi să fie
aruncate în fluidul sanguin pentru a fi duse la organele de eliminare.

Sucul de la 2 lămâi + sucul de la un grape-fruit roz/zi.

Lămâia este un activator al globulelor albe, un tonic al sistemului
nervos, un bun cărăţitor al sângelui, are o acţiune hematopoietică
(sinteza elementelor figurate ale sângelui). Lămâia este bogată în
vitamina C (agent antioxidant şi stimulent al imunităţii) şi alte
substanţe anticanceroase (lactone şi cumarine), ce fac din ea un
adevărat „măturător” al tumorilor. Grape-fruit-ul roşu este bogat
în licopen.

Migdalele proaspete, uscate (nu prăjite) reduc aciditatea

sucului gastric, inhibă activitatea peptică în mod semnificativ,
sunt foarte nutritive şi conţin cele mai sănătoase grăsimi. Pot fi
consumate ca atare, bine mestecate. Puteţi prepara lapte de
migdale: 12 migdale crude, 1 lingură pulbere seminţe de in
(obţinută cu râşniţa de cafea), 1 linguriţă miere (se exclude în cazul diabetului), 1 banană sau 1
măr (facultativ), 1 cană (300 ml) apă călduţă. Se mixează la blender migdalele cu puţină apă,
apoi se adaugă restul de apă şi celelalte ingrediente şi se mixează bine. Se pot consuma 1-2 căni
pe zi.:

 1 pahar = 250 ml
 Se vor folosi articolele de care dispuneţi în sezonul respectiv. De asemenea, nu se vor
folosi toate sucurile enumerate într-o zi.
 Gustul sucurilor care par mai greţoase (spre ex. sfecla roşie) poate fi corectat prin
adăugarea câtorva picături de suc de lămâie.

224
  în timpul curei exclusive cu sucuri, din prima zi a tratamentului, intern se vor folosi:
ceaiurile, tincturile de plante, pulberile de plante, argila şi/sau cărbunele vegetal, iar
extern se pot practica toate procedurile indicate.

Preparatul de aloe, miere şi propolis Miere de albine - 1.000 g

Propolis (dat pe râzătoare de plastic sau de sticlă) - 20 g
Aloe (frunze, date prin râzătoare de plastic sau de sticlă) - 750 g
Este bine ca planta de aloe să fie de 3-5 ani. înainte de recoltare,
planta să nu se ude timp de 5 zile. Toate acestea se pun într-un
borcan de sticlă şi se ţin la rece timp de 5 zile, după care se
administrează astfel: primele 5 zile se ia câte o lingură
dimineaţa şi la prânz, cu 2 ore înainte de masă, apoi, restul
curei, se ia câte 1 linguriţă dimineaţa şi la prânz, cu 2 ore
înainte de masă. Durata tratamentului este de 3 săptămâni, până la 2 luni. Cura se poate repeta,
după o pauză de 7 zile.
Cataplasme cu rădăcină de Tătăneasă (Symphitum
officinale). Tătăneasa are proprietăţi antiinflamatorii şi
antitumorale (datorită alantoinei). Rădăcinile proaspete de
Tătăneasă se spală bine cu o perie, apoi se dau prin răzătoarea
mică. Această compoziţie se pune pe o frunză de varză
(zdrobită în prealabil cu ajutorul unei sticle sau cu un sucitor de
lemn) şi se aplică pe regiunea tumorală. Totul se leagă cu o faşă lată de tifon sau pânză de
bumbac pentru a adera la tegument. Se păstrează 1-2 ore. După folosire, rădăcina se aruncă.
Acest procedeu are o eficienţă deosebită. Noaptea se pot pune
cataplasme din frunze de varză, zdrobite în prealabil cu o sticlă sau
un sucitor.
Comprese cu alcoolatură de Tuia, care se aplică pe regiunea
tumorală, o dată pe zi. Se lasă să acţioneze două ore, după care
pielea se usucă la aer. Ulterior se poate aplica unguent de
gălbenele. Alcoolatura se prepară din planta verde. Se obţine uşor, punând într-o sticlă două sute
de grame de frunze tăiate mărunt (se pot da prin maşina de tocat), peste care se toarnă un litru de
alcool alimentar de 60 de grade. Recipientul se închide ermetic cu un dop şi se lasă 10 zile într-
un loc călduţ, agitând zilnic conţinutul. Maceratul se filtrează, iar tinctură rezultată se toarnă în
sticluţe care vor fi păstrate închise ermetic. Se poate folosi în alternanţă cu cataplasmele de
Tătăneasă, observându-se care procedeu are o eficienţă mai mare, urmând să ne axăm în special
pe acela.

CUPRINS

225
Fitoterapia p. 1

Aparatul respirator p. 7

Aparatul cardio-vascular p. 15

Aparatul gastro-intestiinal p. 38

Organele sensitive p. 52

Aparatul genital feminine p. 73

Vezica urinara p. 93

Tiroida p. 112

Ficatul-Hepatita p. 135

Sistemul nervos central p. 146

Dermatologie p. 158

Plante afrodisiace p. 166

Cancerul de Ochi p. 170

Cancerul de Tiroida p. 176

Cancerul Gastric p. 183

Cancerul Renal p. 190

Cancerul Pancreatic p. 196

226
Cancerul Mamar p. 201

Cancerul de Col Uterin p. 211

Cancerul de Colon p. 214

Cancerul de Prostata p. 220

Cancerul Osos p. 224

Cuprins p. 229

Bibliografie p. 231

BIBLIOGRAFIE

1. Bojor Ovidiu
Ghidul plantelor medicinale de la „A” la „Z”, Bucuresti, Ed. Ulpia
Traiana,1999;
227
2. Bojor Ovidiu, Popescu Octavian
Fitoterapia traditionala si moderna, Bucuresti, Ed.Fiat Lux ,1998;
3. Calinescu Alexandru
Sanatatea prin farmacia naturii, Bucuresti, Ed. Forum, 2000;
4. Craciun Florentin
Farmacia naturii, Bucuresti, Ceres,1976-1977;
5. Cristea Aurelia Nicoleta
Tratat de farmacologie
Ed.Medicala, Bucuresti, 2005;
6. Ducot Emmanuel
Incursiune in homeopatie, Iasi, Ed.Polirom,1999;
7. Eugen Giurgiu
Tratamente naturiste in bolile femeilor,Ed. Meteor Press 2008;
8. Dr.bioch.Mateescu Cristina
Apiterapia sau CUM SA FOLOSIM PRODUSELE STUPULUI PENTRU
SANATATE , Ed.Fiat Lux , 2005
9. MEMOMED
Editia 14, Ed. Minesan, 2008;
10. Mogos Gheorghe
Mica enciclopedie de boli interne, Ed.Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1986;
11. Mogos Gheorghe, Alex Ianculescu
Compendiu de anatomie si fiziologie, Bucuresti, Ed.Stiintifica,1974;
12. I.C.Petricu, I.C.Voiculescu,
Anatomia si fiziologia omului, Ed.a-IV-a, Ed. Medicala, Bucuresti,1971;
13. Stroenescu Valentin
Bazele farmacologice ale practicii medicale,Bucuresti,Ed.Medicala,1999;

14. www.Totul despre plante medicinale;

15. www.Musetelul-Healthy-sanatate si diete;

16. www.Pro Hemp Romania;

17. www.StiriRol.ro;

18. www.Terapii-naturiste.com;

19. www.Medicul tau.com;

20. www.exportersindia.com;
228
21. www.picsearch.com;

22. www.remediu.ro/prospecte/medicament;

23. www.pcfarm.ro;

24. www.farmaciastejara.ro;

25. www.prospecte.net;

26. www.sanatate100.ro;

27. www.sfatulmedicului.ro;

28. www.apiterapie.ro

29. www.gemoterapie.ro

30.www.vitamix.ro

31.www.sfatulmedicului.ro

32.www.romedic.ro

33.www.mymed.ro

34.www.scribd.com

229