REZULTATELE DIN COMPARAREA IEŞIRILOR PROCESULUI CU O SPECIFICAŢIE DE

ACCEPTARE ŞI DECIDEREA DACĂ ELE SUNT CONFORME SAU NECONFORME.

IEŞIRILE SUNT
OAMENI ECHIPAMENT MEDIU CLASIFICATE:
Conforme:
“ACCEPTATE”

Neconforme:
“RESPINSE”
MATERIALE METODE

Exemple de ieşiri Grafice de control

• Vehicule care nu au scurgere/scurgeri
• Becuri care luminează/nu luminează
• Diametrul găurii subdimensionat sau
supradimensionat
• (calibru trece/nu trece)
• Livrare la comerciant corectă/incorectă
• Graficul p pentru proporţia unităţilor
neconforme
• Graficul np pentru numărul unităţilor
neconforme

• Graficul c pentru număr de

• Bule într-un parbriz
neconformităţi pe unitatea controlată
• Vopsirea imperfectă a uşii
• Graficul u pentru număr de
• Erori într-o factură
neconformităţi pe unitatea controlată.

Criteriul de conformitate trebuie clar definit şi procedurile de decizie dacă s-a răspuns la
aceste criterii trebuie să producă rezultate consecvente în timp.

Exemple de specificaţii de acceptare Comentariu

• Suprafaţa trebuie să nu aibă bavuri • Ce este o bavură?
• Suprafaţa trebuie să fie conformă - Este de acord controlorul?
standardul de verificare a culorii texturii, - Cum se măsoară?
strălucirii şi imperfecţiuni.
• Conform cu ce grad?
• Orice material aplicat pe oglinda • Cum se măsoară?
retrovizoare pentru a preveni crăparea nu
• Vizibil pentru cine?
trebuie să cauzeze pătarea vizibilă a
acesteia • În ce condiţii?

Figura 31. Date atribut

-87-
 CAPITOLUL III
GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE

Deşi graficele de control sunt mai des gândite în termenii variabilelor) aşa cum s-a arătat în capitolul
II), au fost dezvoltate de asemenea variante pentru atribute (vezi Figura 31.) Datele de atribut au
numai două valori (conform/neconform, admis/respins, merge/nu merge, prezent/absent) dar ele pot fi
luate în consideraţie pentru înregistrări şi analize.* Exemplele includ prezenţa unei etichete necesare,
continuitatea unui circuit electric, sau erori într-un document bătut la maşină. Alte exemple sunt ale
caracteristicilor care sunt măsurabile dar unde rezultatele sunt înregistrate într-un mod simplu da/nu
cum este conformitatea unui diametru al axului când este măsurat cu un calibru trece/nu trece,
acceptabilitatea marginilor uşilor la o verificare vizuală sau cu un instrument sau performanţa
livrărilor la timp. Graficele de control pentru atribute sunt importante din câteva motive:
• Situaţiile datelor atribut există în orice proces tehnic sau administrativ, deci tehnicile de analiză a
atributelor sunt folositoare în multe aplicaţii: cea mai semnificativă dificultate este dezvoltarea
definiţiilor operaţionale precise a ceea ce este neconformitate.
• Datele atribut sunt deja valabile în multe situaţii – oriunde există controale, descrieri amănunţite
pentru reparaţii, material sorturi de material respins, etc. În aceste cazuri, nu sunt implicate nici un
fel de cheltuieli suplimentare pentru colectarea datelor, doar efortul de convertire a datelor într-o
formă de grafic de control.
• Când trebuie culese noi date, informaţiile atribut se obţin în general ieftin şi rapid şi cu
verificatoare simple (de exemplu calibru trece nu trece) adesea nu este nevoie de abilităţi speciale
de colectare.
• Mai multe date culese pentru raportul sumar de management este o formă de atribut şi se poate
inspira din analiza graficelor de control. Exemplele include secţia, performanţa primei rulări, rata
rebuturilor, audituri de calitate şi respingerea materialelor. Datorită abilităţii de a distinge
variaţiile din cauze comune şi speciale, analiza graficelor de control poate fi valoroasă în
interpretarea acestor rapoarte de management.
• Când se introduc grafice de control într-o organizaţie, este important de a determina aria prioritară
şi a utiliza graficele unde ele sunt cele mai necesare. Semnalele problemă pot veni de la costul
sistemului de control, plângerile utilizatorilor, gâtuiri interne, etc., Utilizarea unui grafic de
control pt. atribute la măsurări generale de calitate cheie poate adesea să puncteze zona specifică
procesului care are nevoie de examinare detaliată – inclusiv utilizarea posibilă a graficelor de
control pentru variabile.
*Acest manual va utiliza în toate discuţiile cu privire la atribut conform/neconform, deoarece 1)
acestea sunt utilizate “tradiţional”, 2) organizaţiile care de abia au început cu structura de îmbunătăţire
continuă în mod obişnuit încep cu aceste categorii şi 3) multe din exemplele la dispoziţie în literatură
folosesc aceste categorii. Acestea nu trebuiesc interpretate ca singurele categorii “acceptabile” sau că
graficele de atribute nu pot fi utilizate în procese situate în cazul 1(vezi pagina 13) (Vezi Anexa H).
Următoarele patru secţiuni acoperă fundamentele a patru tipuri majore de grafice de control pentru
atribute:
• Secţiunea 1 – Graficul p pentru proporţii de unităţi neconforme (din eşantioane nu este necesar ca
mărimea să fie egală)
• Secţiunea 2 – Graficul np pentru număr de unităţi neconforme (din eşantioane egale în mărime)
• Secţiunea 3 – Graficul c pentru număr de neconformităţi (din eşantioane cu mărimi egale)
• Secţiunea 4 . Graficul u pentru număr de neconformităţi pe unitate (din eşantioane care nu au
neapărat mărimi egale)
Primele discuţii, pe graficul p, sunt mai lungi decât celelalte, deoarece se introduc conceptele majore.
Celelalte trei secţiuni se concentrează pe trăsăturile care fac distincţia acestor grafice.

-88-
PREGĂTIREA PENTRU UTILIZAREA GRAFICELOR DE CONTROL

• Stabilirea unui mediu adecvat pentru intervenţie

• Definirea procesului
• Determinarea caracteristicilor care să fie administrate
Consideraţii:
- Nevoile clientului
- Zona problemelor curente şi potenţiale
- Corelaţii între caracteristici
• Definirea operaţională a sistemului de măsură.
• Minimizarea variaţiei inutile

-89-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE

Secţiunea 1
GRAFICUL p PENTRU PROPORŢII DE UNITĂŢI NECONFORME

Graficul p măsoară proporţia de unităţi neconforme (discrepanţe sau aşa numitele

imperfecţiuni) ale pieselor dintr-un grup de piese care sunt controlate. Aceasta poate să se
refere la un grup de 75 de piese, luate de două ori pe zi un procent din producţie grupat pe
bază de o oră sau de o zi, proporţia livrărilor în timp, etc. Aceasta se poate baza pe evaluarea
unei caracteristici (a fost o parte specială instalată?) sau mai multe caracteristici (nu a fost
găsit nimic greşit în sistemul electric al staţiei de verificare?). Este important ca:
• Fiecare componentă, parte, sau piesă care este verificată să fie înregistrată fie că este
conformă fie că este neconformă (chiar dacă o piesă are mai multe neconformităţi
specifice, ea este trecută o singură dată ca piesă neconformă).
• Rezultatele acestui control sunt grupate pe baze cu înţeles deplin şi piesele neconforme
sunt exprimate ca fracţii zecimale a mărimii subgrupei.
Înainte ca graficul p să fie utilizabil, trebuie făcuţi câţiva paşi pregătitori:
• Stabilirea unui mediu adecvat pentru intervenţie. Orice metodă statistică va da greş dacă
managementul nu a pregătit un mediu sensibil.
• Definirea procesului. Procesul trebuie să fie înţeles în termenii relaţiei cu alte
operaţii/utilizatori şi în termenii elementelor procesului (oameni, echipament, material,
metode şi mediu) care-l influenţează la fiecare pas. Tehnici ca diagrama cauză şi efect ne
ajută să facem vizibile relaţiile dintre acestea.
• Determinarea caracteristicilor care trebuiesc administrate. Concentraţi-vă pe acele
caracteristici care sunt cele mai promiţătoare pentru îmbunătăţirea procesului (o aplicaţie
a principiului Pareto). Câteva consideraţii sunt adecvate:
- Nevoile clientului. Acestea includ atât procesele următoare care folosesc produsul sau
serviciul ca intrare cât şi produsul final al clientului.
- Domeniile cu probleme curente şi potenţiale. Luaţi în considerare evidenţa risipei sau
a performanţei slabe (de exemplu, rebuturi, remanieri, timp de lucru peste program în
mod excesiv, obiective lipsă) şi domenii cu risc (de exemplu, schimbări dese ale
proiectului sau ale produsului sau serviciului sau a oricărui element din proces)
- Corelaţia dintre caracteristici. Pentru un studiu eficient şi efectiv, luaţi avantajul
relaţiilor dintre caracteristici. Dacă câteva caracteristici individuale a unei piese tind să
varieze împreună, poate fi suficient să puneţi pe grafic numai una dintre acestea (Vezi
avertizarea din pagina 29).
• Definiţi sistemul de măsură. Caracteristica trebuie să fie operaţional definită, astfel ca ce
rezultatele să poată fi comunicate celor interesaţi într-un mod în care să aibă aceiaşi
semnificaţie astăzi ca şi ieri. Aceasta implică specificarea a ce informaţie trebuie culeasă,
unde, cum şi în ce condiţii. Stabilirea operaţională a definiţiilor poate fi deosebit de
dificilă – dar este deosebit de importantă – când judecata personală este implicată.
Definiţia caracteristicilor va influenţa tipul de grafic de control care va fi utilizat – un
grafic de atribut ca graficul p, sau graficul de date variabile aşa cum s-a descris la
Secţiunea II.
• Minimizaţi variaţiile inutile. Cauzele inutile externe de variaţie trebuiesc reduse înaintea
începerii studiului. Scopul este de a evita problemele evidente care pot sau ar putea fi
corectate chiar şi fără utilizarea graficelor de control. În toate cazurile, o înregistrare a
procesului trebuie ţinută notând toate evenimentele relevante ca schimbări procedurale,
noi loturi de materii prime, etc. Aceasta vă va ajuta în problemele de analiză ulterioare.
-90-
Figura 32. Graficul p pentru proporţia neconformităţilor – Culegerea datelor

-91-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE

Secţiunea 1. Graficul p(continuare)

A. CULEGEREA DATELOR
A.1. Selectarea mărimii, frecvenţei şi numărului de subgrupe (vezi Figura 32.)
a) Mărimea subgrupei – Graficele pentru atribute în general cer mărimi de subgrupe
mari (de exemplu, de la 50 la 200 sau mai multe) pentru a fi capabili de a detecta
schimbări moderate în performanţă. Pentru grafic, pentru a arăta structuri analizabile,
mărimea subgrupei trebuie să fie suficient de mare pentru a avea mai multe piese
neconforme pe subgrup (de exemplu, np > 5 ). Notaţi oricum că mărimi mari de
subgrupe pot fi un dezavantaj dacă fiecare subgrup reprezintă o perioadă mare din
funcţionarea procesului. Este mai convenabil dacă mărimea subgrupei este constantă
sau dacă variază dar nu mai mult de +25% dar nu este cazul aici. Este de asemenea
de ajutor ca mărimea subgrupei să fie suficient de mare relativ la p pentru a genera o
limită inferioară de control în acest fel putând fi notate cauze atribuite îmbunătăţirii.
b) Frecvenţa subgrupului – Frecvenţa subgrupării trebuie să aibă sens în termenii
perioadei de producţie, pentru a ajuta la analiza şi corecţia problemelor găsite.
Intervale scurte de timp permit feedback rapid, dar pot intra în conflict cu cerinţele
pentru mărimi mari de subgrupe.
c) Numărul de subgrupe – Perioada de colectare a datelor trebuie să fie suficient de
mare pentru a prinde toate acele surse de variaţie care influenţează sistemul. În
general, trebuie să includă de asemenea 25 sau mai multe subgrupe pentru a da un
test bun pentru stabilitate şi dacă este stabil o estimare corectă a performanţei
procesului.
A.2. Calculul proporţiei de neconformităţi a fiecărui subgrup (p) (vezi Figura 32.)
Următoarele date trebuiesc înregistrate pentru fiecare subgrup:
Numărul de piese controlate – n
Numărul de piese neconforme găsite – np
Din acestea se calculează proporţia neconformităţilor:
np
p=
n
Aceste date trebuiesc înregistrate pe un formular de date ca bază a unei analize iniţiale. Când
sunt disponibile mai multe date istorice mai recente, ele pot fi folosite pentru a accelera
această fază a studiului.
A.3. Selectarea scalei pentru graficul de control (vezi Figura 32.)
Graficul pe care datele sunt înscrise trebuie trasat având ca scală verticală proporţia
neconformităţilor (sau procent) şi identificarea subgrupului (ora, ziua, etc.) ca scală verticală.
Scala verticală trebuie extinsă de la zero la 1-1/12 la de 2 ori mărimea proporţiei
neconformităţilor notată la începutul citirii datelor.
A.4. Înscrierea proporţiilor neconformităţilor pe graficul de control (vezi Figura 32.)
Înscrieţi valorile lui p pentru fiecare subgrup. Este util în general să legaţi punctele cu linii
pentru a ajuta la vizualizare structurilor şi tendinţelor.
Cum punctele au fost înscrise pe grafic, treceţi-le cu vederea pe scurt pentru a vedea dacă ele
sunt raţionale. Dacă orice punct este substanţial mai sus sau mai jos decât celelalte verificaţi
dacă aţi făcut corect calculele.
Înregistraţi schimbările în proces, sau apariţiile neobişnuite care pot influenţa procesul
imediat ce le observaţi, în secţiunea “Comentarii” de pe grafic.

-92-
Figura 33. Graficul p pentru proporţia neconformităţilor – calcularea limitelor de
control, foaia 1

-93-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE
Secţiunea 1. Graficul p (Continuare)

B. CALCULUL LIMITELOR DE CONTROL

B.1 Calculul Mediei proporţiei de neconformităţi a procesului ( p ) (vezi Figura 33,

foaia 1.)

Pentru perioada studiului de k subgrupe, calculaţi media proporţiei neconformităţilor:

n p + n p + .... + nkpk
p= 1 1 2 2
n1 + n2 + ... + nk

unde n1p1, n2p2,…nkpk şi n1, n2…, nk sunt numărul de piese neconforme şi numărul de piese
controlate din fiecare subgrup. Trebuie avut grijă să nu confundaţi procentul (px100) cu
proporţia de defecte (p).

B.2. Calculul limitelor superioare şi inferioare de control (UCL, LCL) (vezi figura 33,
foaia 1.)
Limitele de control sunt media procesului plus sau minus un interval permis pentru variaţie la
care ne aşteptăm dacă procesul a fost în control statistic împărţit la mărimea subgrupei. Pentru
perioada studiului a k subgrupe, calculaţi limita superioară şi inferioară cu:
p(1 − p)
UCL p = p + 3
n
p(1 − p)
LCL p = p − 3
n
unde n este mărimea constantă a eşantionului.
Notă: când p este scăzut şi/sau n este mic, LCL poate fi uneori un număr negativ. În aceste
cazuri nu există limită inferioară de control şi de atunci o valoare a lui p=0 pentru o perioadă
particulară este în limitele variaţiei aleatoare.

B.3. Desenaţi şi etichetaţi liniile (vezi figura 33, foaia 1.)

• media procesului ( p ) – linie orizontală solidă
• limitele de control (UCL,LCL) – linii orizontale întrerupte.
Pe perioada fazei de studiu iniţial, acestea sunt considerate limite de control de probă.

-94-
Figura 33. Graficul p pentru proporţia neconformităţilor – Calcularea limitelor de
control, foaia 2.

-95-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE
Secţiunea 1. (continuare)

NOTĂ: Calculele limitei de control date mai sus sunt corespunzătoare când toate mărimile
subgrupelor sunt egale (ar trebui să fie în situaţia de eşantionare controlată). Teoretic, oricând
se schimbă mărimea eşantionului (chiar şi numai pentru un singur grup), limitele de control se
schimbă, şi limitele unice vor fi calculate pentru fiecare subgrup având o mărime unică a
eşantionului. Oricum, în scopuri practice, limitele de control calculate cu o mărime medie a
eşantionului ( n ) este acceptabilă când mărimea individuală a subgrupei diferă de medie cu nu
mai mult de +25% (tipic pentru volumele de producţie reale sub condiţii relativ stabile).
p(1 − p)
Pentru aceste situaţii: UCLp , LCLp = p ± 3 . Când mărimea subgrupului variază mai
n
mult decât cu această valoare, sunt necesare limite separate de control pentru perioade cu
eşantioane particulare mai largi sau mai mici. O procedură raţională (care poate fi
documentată în secţiunea “Comentarii” a formularului) este:
Determinarea intervalului mărimilor eşantionului care poate diferi de medie cu +25%;
identificarea tuturor subgrupelor cu mărimi ale eşantionului care depăşesc acest interval.
Recalcularea limitelor precise pentru aceste puncte după cum urmează:
p(1 − p) p(1 − p)
UCLp , LCLp = p ± 3 = p±3
n n
unde n este mărimea eşantionului a subgrupei particulare. Numai n se schimbă de la punct la
punct.
Înscrieţi noua limită superioară şi inferioară pe grafic (vezi Figura 33, foaia 2) pentru
subgrupe schimbate şi folosiţi-le ca bază pentru identificarea cauzelor speciale.
Notaţi că orice procedură pentru stăpânirea limitelor variabile de control devine greoaie şi
multe din acestea duc la confuzii potenţiale printre oamenii care încearcă să interpreteze
graficele. Este mult mai bine, oricând posibil, să structuraţi datele colectate planificând să se
folosească mărimea eşantionului constantă.

-96-
Figura 34. Graficul p pentru proporţia neconformităţilor – puncte în afara limitelor de control

-97-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE
Secţiunea 1. Graficul p (continuare)

C. EXPLICAŢII PENTRU GRAFICUL DE CONTROL AL PROCESULUI

Obiectiv: identificarea a oricărei evidenţieri că procesul nu mai lucrează la acelaşi nivel – că

este în afara controlului – şi de a lua măsurile corespunzătoare. Puncte în afara limitelor de
control, sau tendinţe clar sau structuri în date în afara a ceea ce pot apare datorită şansei,
sugerează prezenţa unor cauze speciale de variaţie.
C1. Analiza Datelor înscrise pentru evidenţierea instabilităţii

a) Puncte în afara limitelor de control (vezi figura 34.) – prezenţa a unui sau mai multor
puncte în afara oricărei limite de control este evidenţa instabilităţii în acel punct. Atât cât
punctele în afara limitelor vor fi foarte rare, dacă procesul a fost stabil şi numai cauze
comune de variaţie au fost prezente, presupunem că a fost înregistrată o cauză specială
pentru valoarea extremă. Cauza specială poate să fie favorabilă sau nefavorabilă; ambele
situaţii atrag investigaţii imediate Acesta este regula primordială a deciziei pentru
intervenţie asupra oricărui grafic de control. Orice punct în afara limitelor de control
trebuie marcat.
Un punct deasupra sau dedesubtul limitei de control (proporţie de neconformităţi
superioare ) este în general un semn a uneia sau mai multor din următoarele:
• Limitele de control sau punctele înscrise sunt eronate
• Performanţa procesului s-a înrăutăţit, fie în acest punct în timp sau ca parte a tendinţei
• Evaluarea sistemului a fost schimbată (de exemplu, controlorul, instrumentul).
Un punct peste limita inferioară de control (proporţie de neconformităţi inferioare) este în
general un semn al unei sau mai multor din următoarele:
• Limitele de control sau punctele înscrise sunt eronate
• Performanţa procesului s-a îmbunătăţit (aceasta trebuie studiată pentru îmbunătăţiri
care pot fi încorporate în bazele permanente).
• Sistemul de măsură a fost schimbat.
Structuri sau tendinţe în limitele de control – Prezenţa unei structuri sau tendinţe
neobişnuite, chiar şi atunci când toate punctele sunt în limitele de control, pot evidenţia
non controlul sau schimbare în nivelul performanţei procesului pe parcursul perioadei
tendinţei sau structurii. Aceasta poate da o avertizare în avans a condiţiilor care, dacă sunt
corectate greşi pot da puncte în afara limitelor de control.
Notă: Când numărul mediu de piese neconforme pe subgrup (n p ) este moderat mare (9
sau mai mult), distribuţia p-ului subgrupului este apropiată de normală şi analiza
tendinţei similară cu cea utilizată pentru graficul X poate fi utilizată. Când
n p devine mic (5 sau mai multe), următoarele reguli nu sunt direct aplicate.

-98-
Figura 35. Graficul p pentru proporţia neconformităţilor – salturi

-99-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE

Secţiunea 1. Graficul p (continuare) – Interpretare pentru control

b). Salturi (vezi figura 35.) – Într-un proces sub control, cu n p moderat de larg, aproximativ
un număr egal de puncte pot cădea în cele două părţi ale mediei. Unele dintre următoarele
pot fi un semn că procesul s-a schimbat sau tendinţa a început:
• 7 puncte într-o linie deasupra mediei
• 7 puncte într-o linie care cresc consecvent (egal sau mai mare decât punctul
precedent) sau descresc consecvent.
În aceste cazuri, punctul care marchează decizia trebuie marcat (de exemplu al şaptelea
punct deasupra mediei); poate fi de ajutor extinderea unei linii de referinţă înapoi la
începutul saltului. Analiza trebuie să considere timpul aproximativ la care a apărut că
trendul sau schimbarea a început prima dată.
Salturi peste media procesului, sau salturi în sus, în general semnifică una sau amândouă
din următoarele:
• Performanţa procesului s-a înrăutăţit – şi se poate înrăutăţi în continuare.
• Evaluarea sistemului s-a schimbat
Salturi sub media procesului, sau salturi în jos, în general semnifică una sau amândouă
din următoarele:
• Performanţa procesului a fost îmbunătăţită (cauzele trebuiesc studiate pentru o
încorporare permanentă)
• Evaluarea sistemului s-a schimbat
NOTĂ: Când n p este mic (sub 5), salturile aleatoare sub p cresc, deci un salt de lungime 8
sau mai mult poate fi în mod necesar un semnal al descreşterii în proporţia
neconformităţilor.

-100-
Figura 36. Graficul p pentru proporţia neconformităţilor – Structuri nealeatoare

-101-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE
Secţiunea 1. Graficul p (continuare) – Explicaţii pentru control

c. Structuri clar nealeatoare (vezi Figura 36) – Alte structuri distincte pot indica prezenţa
cauzelor speciale de variaţie, deşi atenţie trebuie acordată pentru a nu suprainterpreta datele.
Printre aceste structuri sunt tendinţele, cicluri, răspândirea neobişnuită a datelor punctuale în
limitele de control şi relaţiile în jurul valorilor din subgrupe (de exemplu dacă toate piesele
neconforme apar în primele câteva citiri luate din subgrup). Un test pentru răspândire
neobişnuită descris mai jos:
Distanţa dintre puncte şi media procesului: În general, într-un proces sub control statistic, cu o
singură cauză comună de variaţie prezentă şi n p moderat de larg, în jur de 2/3 din punctele
înscrise vor fi în treimea de mijloc a regiunii dintre limitele de control; în jur de 1/3 din
puncte vor fi în celelalte două treimi ale regiunii; în jur de 1/20 vor fi relativ aproape de
limitele de control (în regiunile treimilor înspre exterior).
Dacă în mod substanţial mai mult de 2/3 din punctele înscrise sunt apropiate de media
procesului (pentru 25 de subgrupe dacă mai mult de 90% sunt în treimea de mijloc a regiunii
limitelor de control) aceasta poate însemna una sau mai multe din următoarele:
• Limitele de control sau punctele înscrise au fost greşit calculate sau înscrise greşit.
• Procesul sau metoda de eşantionare sunt stratificate; fiecare subgrupă conţine în mod
sistematic măsurători din două sau mai multe fluxuri din proces care au medii ale
procesului foarte diferite (de exemplu , ieşiri mixate din două linii de producţie paralele).
• Datele au fost editate (valorile care deviază mult de la medie au fost modificate sau
eliminate).
Dacă în mod substanţial mai puţin de 2/3 din puncte înscrise sunt aşezate apropiat de media
procesului (pentru 25 de subgrupe dacă 40% sau mai puţine sunt în treimea de mijloc) acest
lucru poate însemna una sau ambele din următoarele:
Limitele de control sau punctele înscrise sunt greşit calculate sau greşit înscrise.
Procesul sau metoda de eşantionare face ca subgrupe succesive să conţină măsurători din două
sau mai multe fluxuri din proces care au foarte diferită media performanţei (de exemplu
diferenţe de performanţe dintre schimburi).
Dacă sunt prezente câteva procese în flux, ele trebuiesc identificate şi trasate separat.

-102-
Figura 37. Graficul p pentru proporţia neconformităţilor – Recalcularea limitelor de control.

-103-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE
C.2. Găsirea şi Corectarea Cauzelor Speciale (vezi Figura 37.)

Când o condiţie în afara controlului a fost identificată în date, operaţia procesului

trebuie studiată pentru a determina cauza. Această cauză trebuie atunci corectată şi
pentru extensie trebuie prevenită reapariţia ei. Cât timp o cauză specială a fost indicată
de graficul de control, analizarea operaţiei este necesară şi ceea ce aşteptăm cel mai des
este să găsim cauza variaţiei şi prin abilitatea operatorului sau a supraveghetorului local
să o corectăm. Tehnici de rezolvare a problemei cum ar fi analiza Pareto şi analiza
cauză şi efect pot fi utile (vezi Anexa H, Referinţa 11).
Pentru studiile continue făcute cu date în timp real, analizele condiţiilor în afara
controlului implică investigaţii de durată a operaţiei procesului, cu accentuarea
rezultatelor dacă este cazul asupra a ce schimbări au apărut şi care ar putea explica
performanţa anormală. Când această analiză a rezultat din acţiuni corective, eficacitatea
acţiunii trebuie să devină aparentă în graficul de control.
Pentru studiul preliminar cu date istorice, trecerea timpului poate face mai dificilă
analiza schimbărilor operaţionale în proces, în special pentru simptome care apar şi
dispar. Analiza trebuie făcută pe cât posibil în împrejurări, pentru a identifica condiţia şi
a preveni reapariţia ei. O secţiune “Comentarii” bine documentată poate fi de ajutor in
această privinţă.

C.3. Recalcularea limitelor de control (Vezi Figura 37.)

Când conduceţi un studiu iniţial de proces sau o reevaluare a capabilităţii procesului,
limitele de control de probă pot cere să fie recalculate pentru a exclude efectele din
perioada în care stadiul de control a fost afectat de cauze speciale care au fost corectate.
Limitele de control trebuie să fie recalculate excluzând punctele asociate cu cauze
speciale şi înscrise pe grafic conform cu paragraful B a acestei secţiuni. Acest pas
previne perioadele anormale de producţie de a fi incluse în estimarea variabilităţii tipice.
Datele istorice trebuiesc cercetate din nou faţă de limitele revizuite pentru a confirma
dacă punctele din continuare nu vor sugera prezenţa unor cauze asociate.

Odată ce datele istorice arată performanţă consecventă în limitele de control de probă,

limitele pot fi extinse mai departe pentru a acoperi perioade viitoare. Ele devin limitele
de control operaţional faţă de care datele viitoare vor fi evaluate când vor fi culese şi
înregistrate.
Limitele pentru controlul continuu pot fi modificate din acelea dezvoltate pe perioada
analizei prin schimbarea mărimii eşantionului. În asemenea caz, formulele de bază din
paragrafele B.1. şi B.2. sunt utilizate, dar cu eşantionul dorit nnou în loc de n .

Notă: Pentru discuţii mai largi de interpretare, teste pentru date aleatoare şi rezolvarea
problemelor, vezi Anexa H, Referinţele 6 până la 12.

-104-
 CALCULUL CAPABILITĂŢII PROCESULUI

Din exemplu:
p = .312
Capabilitatea procesului este în mod curent 3,12% căderi în verificarea funcţională (96,88%
OK)

EVALUAREA CAPABILITĂŢII PROCESULUI

Dacă verificarea funcţională este făcută 100% şi produsele neconforme sunt aranjate aparte,
clientul este protejat de primirea produselor neconforme, dar rata medie de căderi de 3% (
care necesită remanieri sau sunt rebuturi) este risipă. Trebuiesc dezvoltate acţiuni de
îmbunătăţire a nivelului cronic de performanţă.

-105-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE
Secţiunea 1. Graficul p (continuare)

D. EXPLICAŢII PENTRU CAPABILITATEA PROCESULUI

Când rezultatele controlului au foste rezolvate (cauzele speciale identificate, analizate şi când
a fost cazul corectate/prevenite la reapariţie) graficul de control reflectă capabilitatea
fundamentală a procesului. Pentru graficul p (şi toate celelalte grafice de atribute),
capabilitatea procesului diferă de cea a datelor variabile în sensul că fiecare punct de pe
graficul pentru atribute indică direct procentul sau rata de produse neconforme (în afara
specificaţiei) la cerinţele clientului, în timp ce punctele de pe graficele pentru variabile indică
ce anume produce procesul, indiferent de specificaţiilor tehnice. De aceea, pentru graficele de
atribut, capabilitatea este simplu definită ca proporţia sau rata medie de produse neconforme,
în timp ce capabilitatea pentru grafice de variabile se referă la variaţiile totale
(inerente)( 6σˆ R / 2 ) produse de un proces (stabil), cu şi/sau fără reglajele pentru centrarea
procesului la specificaţiile ţintă.
D.1. Calcularea capabilităţii procesului
• Pentru un grafic p, capabilitatea procesului este reflectată de către media
neconformităţilor procesului, p , calculat când toate punctele sunt în control. Dacă se
doreşte, aceasta poate fi exprimată ca proporţia pieselor conformităţilor cu specificaţia
(1- p ).
• Pentru o estimare preliminară a capabilităţii procesului, folosiţi date istorice, dar excludeţi
datele punctuale asociate cu cauzele speciale.
• Pentru un studiu formal al capabilităţii procesului, trebuiesc aduse noi date, preferabil
pentru 25 sau mai multe perioade, cu punctele care toate reflectă controlul statistic. p -ul
pentru aceste perioade consecutive în control este o estimare mai bună a capabilităţii reale
a procesului.

D.2. Evaluarea capabilităţii procesului

• Capabilitatea procesului deja calculată reflectă nivelul continuu de performanţă pe care-l

generează procesul şi care ne aşteptăm să-l genereze atât timp cât procesul rămâne în
control şi nu se experimentează nici o schimbare de bază în performanţă. Pe bazele
perioadă la perioadă, proporţia neconformităţilor măsurate poate varia între limitele de
control, dar oprind orice schimbări în proces sau perioade permisive de ieşire din control,
media proporţiilor de neconformităţi va tinde să fie stabilă.
• Această capabilitate medie, nu fluctuaţia valorilor individuale, trebuie evaluată faţă de
aşteptările managementului pentru o caracteristică particulară. Atunci, dacă acest nivel
mediu este inacceptabil, analizele în continuare şi intervenţiile trebuiesc îndreptate către
procesul însuşi (responsabilitatea managementului).

-106-
 ÎMBUNĂTĂŢIŢI CAPABILITATEA PROCESULUI

Pentru a îmbunătăţi performanţa cronică a procesului, concentraţi-vă pe cauzele

comune care afectează toate perioadele. Acestea vor necesita în mod normal
intervenţia managementului

PUNEŢI ÎN GRAFIC ŞI ANALIZAŢI PROCESUL REVIZUIT

Confirmaţi eficacitatea schimbărilor sistemului prin monitorizarea continuă pe graficul

de control

-107-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE

Secţiunea 1. Graficele p (continuare)- Interpretare pentru capabilitatea procesului

D.3. Îmbunătăţiţi capabilitatea procesului

• Odată ce procesul este demonstrat în control statistic, nivelul mediu rămas de

neconformităţi va reflecta cauze sistematice de variaţie în fundamentele procesului –
capabilitatea procesului. Tipurile de analiză făcute în diagnosticarea rezultatelor cauzelor
speciale (control) care se concentrează pe operaţii, nu vor mai fi adecvate în
diagnosticarea cauzelor comune care afectează sistemul. Fără intervenţia managementului
asupra sistemului însuşi nici o îmbunătăţire în capabilitatea procesului nu poate fi
aşteptată. Soluţii pe termen lung sunt necesare pentru a corecta sursele de neconformităţi
cronice.
Tehnici de rezolvarea problemei cum sunt analiza Pareto şi analiza cauză şi efect pot fi de
ajutor (vezi Anexa H, Referinţa 11). Oricum, înţelegerea problemelor poate fi dificilă
când se utilizează numai date atribut. În general, rezolvarea problemei este ajutată de
funcţionarea fluxurilor următoare în proces atât timp cât este posibilă îndepărtarea sursei
de cauze suspecte de variaţie şi prin utilizarea datelor variabile pentru analize. (de
exemplu graficele X şi R).

D.4. Puneţi în grafic şi analizaţi procesul revizuit.

• Când intervenţii sistematice în sistem au fost făcute, efectele lor trebuie să devină
aparente în graficele de control; graficul devine o cale de verificare a eficacităţii acţiunii.
• Când schimbarea procesului este implementată, graficul de control trebuie monitorizat cu
grijă. Această perioadă de schimbare poate fi catastrofală operaţiilor, potenţial putând
cauza noi probleme de control care ar putea ascunde efectul adevărat a l schimbării
sistemului.
• După ce au fost identificate şi corectate orice cauze speciale de variaţie care au apărut pe
perioada de schimbare, procesul va fi în control statistic la o nouă medie a procesului.
Această nouă medie care reflectă performanţa în control poate fi utilizată ca bază pentru
controlul continuu al procesului. Oricum, trebuie să continue investigaţia şi îmbunătăţirea
procesului.

-108-
Figura 38. Graficul np pentru numărul neconformităţilor.

-109-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE

Secţiunea 2
GRAFICUL np PENTRU NUMĂRUL NECONFORMITĂŢILOR
Graficul np (vezi figura 38.) măsoară numărul de piese neconforme (cu discrepanţe sau aşa
numite piese defecte) dintr-un lot în control. Este identic cu graficul p cu excepţia că este
înregistrat numărul real de piese neconforme şi nu proporţia lor în eşantion. Atât graficul p cât
şi np sunt potrivite pentru aceleaşi situaţii de bază, cu posibilitatea de trece la graficul np dacă
(a) numărul real de neconformităţi este mai plin de semnificaţii sau mai simplu pentru a
raporta atunci proporţia şi (b) mărimea eşantionului rămâne constantă de la perioadă la
perioadă. Detaliile instrucţiunilor pentru graficul np sunt virtual identice cu acelea pentru
graficul p, excepţiile sunt notate mai jos.

A. CULEGEREA DATELOR
(Vezi Secţiunea 1, Partea A a acestui capitol, excepţiile sunt notate mai jos)

Mărimea eşantionului de control trebuie să fie egală. Perioada de subgrupare trebuie să aibă
sens în termenii intervalelor de producţie şi sistemelor feedback, şi eşantioanele trebuie să fie
suficient de largi pentru a permite mai multe piese neconforme să apară în fiecare subgrup.
Înregistraţi mărimea eşantionului pe formular.
Înregistraţi şi înscrieţi numărul de neconformităţi în fiecare subgrup (np).

B. CALCULUL LIMITELOR DE CONTROL

(vezi Secţiunea 1, Partea B a acestui capitol; excepţiile sunt notate mai jos.)
Calculaţi Numărul mediu de neconformităţi ale procesului (n p ).
np + np2 + ... + npk
np = 1
k
unde np1 , np2 .. npk sunt numărul de neconformităţi în fiecare din cele k subgrupe.
Calculaţi limita de control superioară şi cea inferioară.
np
UCLnp = np + 3 np(1 − ) = np + 3 np(1 − p)
n
np
LCLnp = np − 3 np(1 − ) = np − 3 np(1 − p)
n
unde n = mărimea subgrupei eşantionului

C. EXPLICAŢII PENTRU CONTROLUL PROCESULUI

(Vezi Secţiunea 1, Partea C a acestui capitol).

D. EXPLICAŢII PENTRU CAPABILITATEA PROCESULUI

(Vezi Secţiunea 1, Partea D a acestui capitol). Reţineţi că, capabilitatea procesului pentru un
grafic np este tot p , la fel ca şi la graficul p.

-110-
Figura 39. Graficul c pentru numărul de neconformităţi.

-111-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE

Secţiunea 3
GRAFICUL c PENTRU NUMĂRUL DE NECONFORMITĂŢI
Graficul c (vezi Figura 39) măsoară numărul de neconformităţi (discrepanţe sau aşa numitele
defecte) într-un lot în control (opus numărului de unităţi găsite neconforme, cum sunt înscrise
în graficul np). Graficul c necesită o mărime a eşantionului constantă sau valoarea
materialului controlat. El este aplicat în două tipuri majore de situaţii de control:
Când neconformităţile sunt risipite în fluxul continuu al produsului (de exemplu, bavurile pe
un bolţ de vinil, bulele în parbriz, sau punctele de izolaţie subţire pe un conductor) şi unde
trata medie de neconformităţi poate fi exprimată (de exemplu bavuri pe 100m2 de vinil).
Unde neconformităţile din surse potenţiale diferite pot fi găsite într-o singură unitate de
control (de exemplu, instrucţiuni de reparaţii la o secţie din staţia de reparaţii, unde fiecare
vehicul individual sau componentă are una sau mai multe varietăţi largi de neconformităţi
potenţiale).
Următoarele reprezintă paşi în construirea şi aplicarea graficului c, care este similar cu modul
de bază descris anterior la graficul p; excepţiile sunt notate mai jos:

A. CULEGEREA DATELOR
(vezi Secţiunea 1, Partea A a acestui capitol; excepţiile sunt notate mai jos).
• Mărimea eşantionului controlat (nr. de unităţi, suprafaţa fabricii, lungimea sârmei, etc.)
trebuie să fie egală, astfel valorile înscrise a lui c vor reflecta schimbarea în calitatea
performanţei (rata apariţiei neconformităţilor, c) mai mult decât schimbări în expunere
(aceiaşi mărime, n). Înregistraţi mărimea eşantionului pe formular.
• Înregistraţi şi înscrieţi numărul de neconformităţi în fiecare subgrup (c).

B. CALCULUL LIMITELOR DE CONTROL

(Vezi Secţiunea 1, Partea B a acestui capitol, excepţiile sunt notate mai jos).

Calculaţi numărul mediu de neconformităţi al procesului ( c )

c + c + ... + c k
c= 1 2
k

unde c1 , c 2 .. sunt numărul de neconformităţi din fiecare subgrup k.

Calculaţi limitele de control (UCLc şi LCLc).
UCLc = c + 3 c
LCLc = c − 3 c
C. EXPLICAŢII PENTRU CONTROLUL PROCESULUI
(Vezi Secţiunea 1, Partea C a acestui capitol)

D. EXPLICAŢII PENTRU CAPABILITATEA PROCESULUI

(Vezi Secţiunea 1, Partea D a acestui capitol; excepţiile sunt notate mai jos)

Capabilitatea procesului este c , numărul mediu de neconformităţi într-un eşantion cu mărime

fixă n.

-112-
Figura 40. Graficul u pentru neconformităţi pe unitate

-113-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE

Secţiunea 4
GRAFICUL u PENTRU NECONFORMITĂŢI PE UNITATE
Graficul u (vezi Figura 40) măsoară numărul de neconformităţi (discrepanţe sau aşa numitele
defecte) pe unitatea raportată de control în subgrupe care pot avea mărimi ale eşantionului
diferite (sau valori ale materialului controlat). Este similar cu graficul c cu excepţia că
numărul neconformităţilor este exprimat pe baza unei unităţi. Atât graficul c cât şi graficul u
sunt corespunzătoare pentru aceleaşi situaţii de bază; oricum, graficul u poate fi folosit dacă
eşantionul conţine mai mult de o “unitate” (pentru a face raportul mai semnificativ), şi trebuie
folosit dacă mărimea eşantionului poate varia de la perioadă la perioadă. Detaliile
instrucţiunilor pentru graficul u sunt similare cu acelea pentru graficul p; excepţiile sunt
notate mai jos:
A. CULEGEREA DATELOR
(Vezi Secţiunea 1, Partea A a acestui capitol; excepţiile sunt notate mai jos)
Mărimile eşantioanelor nu trebuie să fie constante de la subgrup la subgrup, deşi ţinându-le în
limita a 25% deasupra sau dedesubtul mediei putem simplifica calculul limitelor de control.
Înregistraţi şi înscrieţi neconformităţile pe unitate în fiecare subgrup (u):
c
u=
n

unde c este numărul de neconformităţi găsite şi n este mărimea eşantionului (numărul de

unităţi controlate în raport) subgrupului; c şi n pot fi de asemenea înregistrate pe formular.
NOTĂ: Mărimea eşantionului fiecărui subgrup, n, este exprimată în termenii unităţilor
raportate controlate. Uneori, unitatea raportată este o unitate de producţie, de exemplu un
motor. Adesea, oricum, unitatea raportată controlată este alta decât unitatea de producţie. De
exemplu, în rapoartele arătând neconformităţi pe 100 de unităţi, unitatea raportată este 100 de
unităţi de producţie şi n arată câte sute sunt inspectate.

B. CALCULUL LIMITELOR DE CONTROL

(Vezi Secţiunea 1, Partea B a acestui capitol; excepţiile sunt notate mai jos).
Calculaţi media neconformităţilor procesului pe unitate ( u )
c + c 2 + ...c k
u= 1
n1 + n2 + ...nk
unde c1,c2… şi n1,n2.. sunt numărul de neconformităţi şi mărimea eşantionului din fiecare
grupă k.

Calculaţi limitele de control (UCL şi LCL)

3 u u
UCLu = u + = u+3
n n
3 u u
LCLu = u − = u−3
n n
unde n este media mărimii eşantionului.

-114-
Figura 41. Graficul u – Recalcularea limitelor de control

-115-
 III GRAFICE DE CONTROL PENTRU ATRIBUTE

Secţiunea 4. Graficele u (continuare) – Calculul limitelor de control

NOTĂ: (Vezi Figura 41.) Dacă mărimea eşantionului oricărui subgrup individual este mai
mare cu 25% peste sau sub media mărimii eşantionului, recalculaţi limitele precise de
u
control aşa cum urmează: UCLu, LCLu = u ± 3 u / n = u ± 3 unde u este media
n
procesului iar n este mărimea eşantionului (număr de unităţi raportate controlate) a
subgrupei particulare. Schimbaţi limitele pe grafic şi folosiţi-le ca bază pentru
identificarea cauzelor speciale.
Notaţi că orice folosire a limitelor de control variabile este greoaie şi creează
potenţiale confuzii. Este mult mai indicat, acolo unde este posibil, să evitaţi această
situaţie prin folosirea de mărimi constante ale eşantioanelor subgrupei.

C. EXPLICAŢII PENTRU CONTROLUL PROCESULUI

(Vezi Secţiunea 1, Partea C a acestui capitol).

D. EXPLICAŢII PENTRU CAPABILITATEA PROCESULUI

(Vezi Secţiunea 1, Partea D a acestui capitol)
Capabilitatea procesului este u , media numărului de neconformităţi pe unitate raportată.

-116-