CZU:

ABILITAREA ASISTENȚILOR SOCIALI CU COMPETENȚE ÎN ACTIVITATEA

SERVICIULUI DE EVALUARE A GRADULUI DE DIZABILITATE
ENABLING SOCIAL WORKERS WITH SKILLS IN THE ACTIVITY OF THE DISABILITY
ASSESSMENT SERVICE
ISRAFILOV Marina, PhD (medical sciences),
Free International University of Moldova
1. Israfilov Marina, dr. în med., conf. univ., ULIM

Serviciul pentru determinarea gradului de dizabilitate și capacității de muncă în Republica

Moldova este unul din cele mai reformate serviciu pentru ultimii 10 ani. Acesta a beneficiat de
modelele, experiențele și mentoratul specialiștilor din străinătate, de motivația și creativitatea
specialiștilor din cadrul serviciului. Însă după aplicarea practică se constată multiple dificultăți în
activitatea membrilor echipei multidisciplinare. Aceasta se poate explica în parte prin lipsa unor
instrumente operaționale și confidente capabile sa asigure o evaluare cât mai echitabilă a solicitantului.
O analiză a activității asistentului social ne arată rolul important pe care îl joacă în domeniile în
care este implicat, de la promovarea serviciului, elaborarea procedurilor de lucru (care derivă din
obligațiunile sale de funcție), realizarea bazelor de date, etc. la evaluarea capacităților și performanțelor
beneficiarului în activitate și participare, monitorizarea post-servicii la adresarea repetată.
Pe de altă parte prevederile legislative care stau la baza funcționării asistenților sociali din
cadrul serviciului pentru determinarea gradului de dizabilitate și capacității de muncă nu sunt întru totul
corelate. Procedurile și metodologiile de lucru pot varia de la un beneficiar la altul (se datorează în
mare măsură componentei medicale și diversității bolilor), ceea ce în practica de zi cu zi generează
confuzii de atribuții pentru asistentul social, respectiv fac ca practica să nu mai fie unitară și să lase loc
la interpretări și omisiuni.
Asistentul social are un rol important în echipa multidisciplinară din care face parte, în
evaluarea capacităților și performanțelor beneficiarului în activitate și participare (Formular C-05)
corectă sub aspect calitativ și cantitativ care pot face diferența în decizia finală a persoanei expertizate,
în urmărirea interesului superior al acestuia. În acest sens, asistentul social are nevoie să știe ce să facă,
pas cu pas, ca prin ceea ce face să asigure continuitate și coerență demersurilor, să urmeze o linie
directoare care să-l ”salveze” de supra sau subevaluare, subiectivism și improvizații.
Este necesar de elaborat un ghid care să ofere claritate practicii asistentului social din cadrul
serviciului de determinare a gradului de dizabilitate și capacității de muncă, o abordare coerentă și
unitară a activității sale. Mai mult, acest ghid să stabilească chestiuni de bază/cheie în diferite etape ale
acțiunii - de la referire caz prin evaluare la reflecții personale sub formă de opinie separată, după caz.
Cuvinte-cheie: asistent social, echipă multidisciplinară, grad de dizabilitate, chestionar de
evaluare, capacitate și performanță, etc.
The service for determining the level of disability and work capacity in the Republic of
Moldova is one of the most reformed services of the last 10 years. It benefited from the models,
experiences and mentoring of specialists from abroad, from the motivation and creativity of the
specialists within the service. But following the practical application, multiple difficulties arose in the
activity of the members of the multidisciplinary team. This can be explained in part by the lack of
operational and confidential tools capable of ensuring the fairest possible assessment of the beneficiary.
An analysis of the activity of the social worker shows us the important role she/ he plays in the
fields in which she/ he is involved, from the promotion of the service, the elaboration of working
procedures (deriving from his duties), the creation of databases, etc. when evaluating the capacities and
performances of the beneficiary in activity and participation, post-service monitoring at repeated
addressing.
On the other hand, the legislative provisions underlying the functioning of social workers within
the service for determining the level of disability and work capacity are not fully correlated. Working
procedures and methodologies can vary from one beneficiary to another (largely due to the medical
component and the diversity of diseases), which in daily practice generates confusions of
responsibilities for the social worker, respectively making the practice no longer unitary and leaving
room for interpretations and omissions.
The social worker has an important role in the multidisciplinary team of which she/ he is part, in
assessing the capacities and performances of the beneficiary in activity and participation (Form C-05)
correct in qualitative and quantitative aspect that can make the difference in the final decision of the
expert, its superior. In this sense, the social worker needs to know what to do, step by step, so that by
what she/ he does to ensure continuity and coherence of the approaches, to follow a guideline that will
“save” her/ him from over or underestimation, subjectivism and improvisations.
It is necessary to develop a guide that provides clarity to the practice of the social worker within
the service for determining the level of disability and work capacity, a coherent and uniform approach
to her/ his work. Moreover, this guide sets out basic / key issues at different stages of the action - from
case reference by evaluation to personal reflections in the form of a separate opinion, when appropriate.
Keywords: social worker, multidisciplinary team, level of disability, evaluation
questionnaire, capacity and performance, etc.
Voi începe prin afirmarea necesității reformei din domeniul serviciului pentru evaluarea
gradului de dizabilitate și capacității de muncă, fapt fundamental impus de prevederile Convenției
privind drepturile persoanelor cu dizabilități la care Republica Moldova este parte. În acest sens
reamintesc că, la 4 noiembrie 2016, în cadrul Sesiunii a 26-a a Consiliului ONU pentru Drepturile
Omului (Evaluarea periodică universală 2016) și la 21-22 martie 2017, în cadrul Sesiunii a 17-a a
Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, la care a fost audiat Raportul de țară
privind implementarea Convenției ONU, Republica Moldova a primit mai multe recomandări specifice
domeniului de dizabilitate. Concluzia 60 menționează: ,,Ca punct de plecare al tuturor schimbărilor
sustenabile, Republica Moldova trebuie să se distanțeze de modelul medical al dizabilității, precum și
de percepțiile limitate și nefondate privind persoanele cu dizabilități care provin din această abordare”.
Aceste concluzii și recomandări sunt investite cu caracter imperativ pentru Republica Moldova,
prin urmare nu pot fi neglijate. În urma analizei situației au fost constatate o serie de aspecte
particulare, care influențează incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova,
printre care: capacități instituționale insuficiente pentru implementarea Convenției ONU.
Este necesar de acceptat viziunea că pentru o evaluare cu acuratețe a gradului de dizabilitate și
capacității de muncă este nevoie de o evaluare holistică a tuturor componentelor care înglobează
conceptul de model bio-psiho-social cu centrare pe beneficiarul care este supus acestui exercițiu. Toate
bolile au componentul mental (psihic) și fizic la fel că există interacțiune dinamică între componentele
sistemului (teoria sistemelor generală), această concluzie a adus la dezvoltarea modelului bio-psiho-
social al medicinii moderne. Rezultă că și echipa care trebuie să efectueze acest exercițiu trebuie să fie
din punctul meu de vedere multiprofesională, să acționeze într-o manieră sinergică și cu sarcini bine
creionate, centrată pe beneficiar și drept scop final să se obțină reabilitarea adecvată pentru o activitate
socială și profesională în coraport cu potențialul vital restant al organismului.
Problematica fenomenului dizabilității în Republica Moldova, a fost și este abordată în mare
măsură, din perspectiva modelului medical, care consideră că deficiențele și afectările sunt datorate
cauzelor biomedicale și modelului social, care pune accentul pe mediul social neadaptat, considerat
cauza dezvoltării barierelor și dificultăților persoanelor cu dizabilități. Tendința a fost de a vedea
incapacitatea și ulterior dizabilitatea strict din perspectiva medicală, sugerând faptul că aceasta este o
condiție ireversibilă care creează limitări când vine vorba despre ce ar putea să facă o astfel de
persoană. Acesta este motivul pentru care, persoanele cu dizabilități au fost văzute dintr-o perspectivă
dezavantajoasă, cea a inabilităților lor și asta a determinat un nivel scăzut al așteptărilor acestora,
comparativ cu cei considerați fără dizabilități.
Pentru soluționarea evaluării complexe și pentru organizarea exercițiului de expertiză al
gradului de dizabilitate a fost necesar crearea echipei constituite din specialiști cu studii superioare în
unul din domeniile: social, educațional sau medical, experți în determinarea gradului de dizabilitate cu
studii superioare la specialitățile: medicină (pediatrică), psihopedagogie și reabilitare.
Procedura de reformare a serviciului pentru determinarea gradului de dezabilitate a demarat în
lipsa elaborării și aprobării curriculumului de instruire, precum și organizarea cursurilor tematice de
instruire inițială și continuă pentru specialiștii implicați în procesul de determinare a gradului de
dizabilitate și capacitații de muncă în funcție de specificul activității acestora.
Obiectivele echipei multidisciplinare în cazul discutat aici sunt: păstrarea și dezvoltarea
identității profesionale; împărtășirea abilitaților profesionale specifice; estomparea granițelor
interprofesionale (învață unii de la alții).
Principalele activități de ordin general în echipa multidisciplinară sunt:
 Recunoașterea caracterului diferit al activității profesionale pentru fiecare membru.
 Necesitatea împărtășirii tuturor informațiilor.
 Implicarea tuturor membrilor echipei în activitățile de planificare a activităților.
 Luarea în considerare a diferențelor de opinie și negocierea.
 Așteptări privind comportamente responsabile din partea tuturor membrilor.
 Discutare deschisă a problemelor ce țin de realizări sau neîmpliniri.
În mod inevitabil, atunci când mai mulți specialiști diferiți lucrează cu aceiași beneficiari, vor
apărea suprapuneri, care pot da naștere unor conflicte. Domeniile lor trebuie negociate în funcție de
situațiile individuale. Reprezentanții fiecărei profesii tind să „acapareze” domenii cât mai întinse de
activitate. Este necesar să se definească domeniile specifice de competență și cele comune, în care apar
suprapuneri. Una dintre problemele specialistului în domeniul social din cadrul structurii teritoriale este
legată de imprecizia definirii parametrilor profesiunii, de faptul că aceștia manifestă tendința de a-și
vedea funcția mult prea cuprinzătoare. O dimensiune a deprinderii de colaborare în cadrul echipei
multidisciplinare consta în abilitatea de angajare în negocierea rolului.
În activitățile comune care încearcă să abordeze problemele unei persoane evident că sunt
prezente elemente de cooperare și competiție. Reiese, că colaborarea presupune că asistentul social să
prezinte celorlalți specialiști aspecte pe care le cunoaște din relația directa cu cel asistat. În acest mod el
trebuie să treacă barierele diferențelor, cu toate că nu este întotdeauna ușor.  În majoritatea echipelor
multidisciplinare apar posibilități infinite de manifestare a comportamentelor competitive: „Eu înțeleg
mai bine nevoile beneficiarului”; „Postul în care lucrez este cel mai important”; „Munca mea respectă
cel mai bine drepturile celui intervievat”. Apariția competiției în anumite domenii este benefică, dar în
altele este distructivă. Cel care nu colaborează nu are nici o șansa de câștig, dar are o mare probabilitate
să piardă.
Munca într-o echipă este esențială pentru un specialist în domeniul social din cadrul serviciului
pentru determinarea gradului de dizabilitate. Adesea ezităm când se pune problema învățării
deprinderilor de activitate colectivă. Asistenții sociali devin ezitanți atunci când se pune problema că ei
sa se implice în activități de echipă și în colaborări interdisciplinare. In fond, participarea asistentului la
activitatea echipei este semnificația unui schimb reciproc de ajutor, la fel de important ca și contactul
nemijlocit cu beneficiarul. Aici este necesar să concretizez că de fapt asistentul social în urma reformei
petrecute a rămas unica persoană care comunică față în față cu solicitantul.
Acesta devine veriga primară de colectare a informației care devine suportul informațional
important pentru actul de expertiză a gradului de dizabilitate ce va urma. Actul final de exercițiu al
acestei chestionări este evaluarea punctajului acumulat pe toate domeniile cercetate. Mai mult,
punctajul evaluat de către asistentul social corespunde unui anumit coeficient (1,3; 1,0; 0,7) care se
pretinde a fi o evaluare calitativă și cantitativă pentru ,,capacitate și performanța’’ persoanei
în ,,activitate și participare’’. Această evaluare are impact direct la determinarea gradului de
dizabilitate. Pentru a colecta această informație asistentul social din cadrul structurilor teritoriale (la
momentul actual funcționează 41 de structuri teritoriale) aplică chestionarul de evaluare a capacităților
și performanțelor persoanelor adulte/copii în activitate și participare (Formular C-05) care a fost
implementat în 2013. În partea introductivă a acestui chestionar se regăsește explicația cu referire că
acesta ,,este elaborat în baza chestionarului WHODAS 2.0, aprobat de Organizația mondială a
Sănătății, și se aplică respondenților pentru a înțelege mai bine dificultățile unei persoane legate cu
starea lui de sănătate’’[3].
Chestionarul care a fost implementat în Republica Moldova n 2013 în serviciul de determinare a
dizabilității și capacității de muncă, a fost prezentat drept instrument elaborat în baza WHODAS 2.0
pentru determinarea gradului de dizabilitate și capacității de muncă corelat cu obiectivele Clasificării
Internaționale a Funcționarii, Dizabilității și Sănătății (CIF, 2001). Anume acest instrument era elaborat
pentru a fi aplicat de către asistentul social din echipa multidisciplinară pentru a evalua domeniul de
activitate și participare pentru a atinge obiectivul de incluziune socială și profesională sustenabilă a
persoanelor cu dizabilități.
Validitatea Instrumentul dat (Chestionar de evaluare a capacităților și performanțelor în
activitate și participare, C-05) nu a fost cercetată nici în momentul implementării nici până în
momentul de față.
De la început am să explic temeiul și contextul conceptual pentru dezvoltarea WHODAS 2.0 de
către Organizația Mondială a Sănătății. Programul original de evaluare a dizabilităților WHODAS -
publicat de OMS în 1988 - a fost un instrument dezvoltat pentru a evalua funcționarea, în principal la
pacienții psihiatrici internați [7]. De atunci, instrumentul a suferit o revizuire considerabilă de către
Centrul de colaborare al OMS de la Groningen, în The Olanda și a fost publicat sub denumirea de
„Groningen Social Disability Schedule” (GSDS) [10, 11].
In ultimii ani aprecierea impactului bolii și a efectivității intervențiilor de îngrijire a sănătății s-a
mutat de la evaluarea clinică, făcută prin cuantificarea severitatea simptomelor sau prin indicatori de
mortalitate, spre o apreciere holistica care cuprinde alte consecințe ale boli precum dizabilitatea și
funcționarea, calitatea vieții, nevoia de servicii și satisfacția generată de utilizarea lor. În ciuda creșterii
exponențiale a noilor măsurători ale consecințelor bolii, multe instrumente au fost dezvoltate fără o
referire clară la un concept de bază care să permită ulterior să se facă comparații între diferite populații
clinice sau între grupuri culturale distincte [5].
Clasificarea Internaționala a Funcționarii, Dizabilității și Sănătății a Organizației Mondiale a
Sănătății, numită și Clasificarea Internațională a Funcționarii (International Classification of
Functioning, Disability and Health - ICF, 2001) furnizează un astfel de cadru conceptual care include
definiții operaționale ce pot fi conectate la proceduri de evaluare și cuantificare a funcționarii și
dizabilității în diferite domenii. ICF este un instrument esențial pentru identificarea și măsurare a
eficacității și efectivității serviciilor de reabilitare și are o buna validitate și confidență demonstrate în
studii cross-culturale [4].
Ca parte a acestei activități de clasificare și evaluare a dizabilităților, OMS a dezvoltat un nou
instrument de măsura a dizabilității și funcționarii numit World Health Organization – Disability
Assessment Schedule II (WHODAS 2.0) care este bazat pe conceptele din ICF. Acest instrument
cuprinde 36 întrebări care sunt grupate în 6 capitole corespunzător celor șase domenii ale dizabilității
pe care le evaluează: cogniție, mobilitate, autoîngrijire, interacțiune și relații interpersonale, activități
de viată și participarea în societate. In final WHODAS 2.0 furnizează un scor total și scoruri pentru
toate cele 6 domenii evaluate. Acest nou instrument a demonstrat bune calități psihometrie de validitate
și confidență în studii cross culturale întreprinse sub egida OMS sau în diferite studii naționale [1, 6].
 Ca și în CIF, WHODAS 2.0 plasează sănătatea și dizabilitatea pe un continuum, cu evaluarea
percepută și definit ca „o scădere în fiecare domeniu funcțional”.
WHODAS 2.0, precum ICF, este neutru etiologic; adică este independent de boala de fond sau
de condițiile anterioare de sănătate.
Această caracteristică face posibilă concentrarea directă asupra funcționării și dizabilității și
permite evaluarea de funcționare separat de afecțiunile bolii.
Instrumentul WHODAS 2.0 este unul cu totul diferit care a fost dezvoltat special pentru a
reflecta clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății (CIF). Organizația mondială a
Sănătății a dezvoltat CIF atât ca o clasificare a sănătății, cât și ca model al experienței complete a
dizabilității. Statisticile privind dizabilitățile din ICF oferă măsuri pentru evaluarea sarcinii tuturor
dizabilităților condițiile de sănătate, atât fizice, cât și psihice, indiferent de cauza lor [8].
Structural, CIF se bazează pe trei niveluri de funcționare, cu niveluri corespunzătoare de
disfuncționalitate.
Tabelul 1. Privire generală asupra componentelor CIF [8]
Nivel de funcționare Corelație cu nivel de dizabilitate
Funcțiile organismului și structurile corpului Afectări/Deficiențe
Activitate Limitarea activității
Participare Restricții de participare

Metoda utilizată pentru a dezvolta WHODAS 2.0 avea mai multe caracteristici unice și anume:
 Abordarea internațională de colaborare cu scopul dezvoltării unui instrument generic unic
pentru evaluarea stării de sănătate și a dizabilității în diferite setări.
 Set unic de protocoale de studiu a aplicabilității interculturale (studiul cross culturale), pentru a
se asigura că WHODAS 2.0 ar avea un grad ridicat de echivalență funcțională și metrică între
diferite culturi și setări.
 Pentru a efectua un exercițiu de aranjament cu fundamentele și obiectivele CIF, pentru a
permite noului instrument să fie direct legat de ICF [9].
O versiune scurtă cu 12 itemi, dedicată screeningului a fost la fel dezvoltată și testată [2].
WHODAS 2.0 a fost conceput ca un instrument capabil să măsoare starea de sănătate generală a
individului, acesta putând fi folosit atât în cercetări epidemiologice cât și în domeniul clinic sau al
studierii nevoilor de servicii socio-medicale.
Privitor la acest ultim aspect, de economie sanitară, scopul a fost de a cerceta și determina
următoarele:
 Mărimea cu care WHODAS 2.0 este capabil să sesizeze schimbările în statutul de sănătate după
efectuarea unei intervenții recuperatorii (responsivitatea interna sau sensibilitatea la schimbare).
 Corelațiile dintre schimbările în scorurile WHODAS 2.0 si anumiți comparatorii care au
măsurat funcționarea și starea clinică a subiecților (responsivitatea externa).
 Din cele expuse putem concluziona: Instrumentul WHODAS 2.0 oferă o valoare comună a
impactului oricărei afecțiuni de sănătate în ceea ce privește funcționarea. Fiind o măsură
generică, instrumentul nu vizează o anumită boală - poate fi astfel utilizat pentru a compara
dizabilitatea cauzată de diferite boli. Aplicarea WHODAS 2.0 face, de asemenea, posibilă
proiectarea și monitorizarea impactul sănătății și al intervențiilor legate de sănătate.
 Scorul sumar al unui chestionar trebuie executat cu atenție în conformitate cu recomandările din
dezvoltatorii de instrumente. În cazul WHODAS 2.0 pot fi calculate două scoruri diferite, unul
simplu și una complexă. Manualul elaborat de către experții OMS cu referire la aplicarea
WHODAS 2.0 explică faptul că scorul complex se bazează pe „Item-Response-Theory - IRT”
în considerare sintaxa SPSS. Din cele expuse reiese, că evaluarea pur matematică a punctajului
final duce la o evaluare eronată.
 Concluzii:
1. Instrumentul WHODAS 2.0 este un instrument integru care nu poate fi utilizat sectorial. Acest
instrument nu poate servi drept bază pentru a dezvolta instrument de măsurare a capacității
de ,,activitate și participare’’ pentru evaluarea ,,gradului de dizabilitate’’ și ,,capacității de
muncă’’.
2. Deoarece ,,activitate și participare’’ sunt componentele fundamentale cert definite de
Clasificarea Internaționala a Funcționarii și Dizabilității precum și calificatorii care le
reprezintă.
3. Coeficienții la care se face referire în formularul (Chestionar) C-05 aplicat la momentul actual
în serviciul de determinare a gradului de dizabilitate nu au fost validați prin nici un studiu
fezabil.
4. Procedura de reformare a serviciului pentru determinarea gradului de dizabilitate a demarat în
lipsa elaborării și aprobării curriculumului de instruire, precum și organizarea cursurilor
tematice de instruire inițială și continuă pentru specialiștii (inclusiv asistenții sociali, specialiști
relații sociale) implicați în procesul de determinare a dizabilității și capacitații de muncă în
funcție de specificul activității acestora.

Bibliografie:
1. Chwastiak L., Von Korff M. Disability in depression and back pain: responsiveness to change
of the WHO Disability Assessment Schedule (WHO DAS II) in a primary care setting. In:
Journal of Clinical Epidemiology, nr. 56, 2003. p. 507–514.
2. Chatterji S., Ustun TB. The development of a screening instrument for disability: results from
the WHO-NIH Joint Project. Geneva, 2004.
3. Hotărârea Guvernului cu privire la determinarea dizabilității și capacității de muncă. N65 din
23.01.2013. În : Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.01.2013, nr.18-21.
4. Üstün TB., Chatterji S., Bickenbach J. International Classification of Functioning, Disability
and Health: a new tool for understanding isability and health. In: Disabil Rehabilitation, nr.25,
2003. p.11-12.
5. Üstün TB et al. World Health Organization Disability Assessment Schedule II (WHO DAS II):
development, psychometric testing and applications. In: Bulletin of the World Health
Organization, nr. 1, 2010.
6. Vazquez-Barquero JL., Vazquez Bourgon E., Herrera Castanedo S., Saiz J. Spanish version of
the new World Health Organization Disability Assessment Schedule II (WHO-DAS-II): initial
phase of development and pilot study. Cantabria disability work group. In: Actas Esp Psiquiatr,
nr. 28, 2000. p. 77-87.
7. World Health Organization. WHO psychiatric disability assessment schedule. Geneva, 1988.
8. World Health Organization. WHO Measuring Health and Disability. Manual for WHO
Disability Assessment Schedule WHODAS 2.0 Geneva, 2010. http://www.who.int/whodas
9. World Health Organization. International classification of functioning, disability and health
(ICF). Geneva, 2001.
10. Wiersma D., De Jong A., Ormel J. The Groningen Social Disabilities Schedule: development,
relationship with ICIDH, and psychometric properties. In: International Journal of
Rehabilitation Research, nr. 11, 1988. p. 213–224.
11. Wiersma D et al. GSDS-II The Groningen Social Disabilities Schedule, second version.
Groningen:, University of Groningen, Department of Social Psychiatry, 1990.
.