1

SOLITARITATE

Spectacolul a avut premiera la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu în mai
2013, fiind creat în cadrul proiectului internațional Villes en Scene/Cities on
Stage. Solitaritate a fost prezentat în 2014 în secțiunea oficială a Festivalului de
la Avignon.

Distribuția spectacolului original este formată din 9 actori.

Dincolo de relațiile care se stabilesc între personaje în funcție de situațiile din

fiecare scenă , este esențial ca adresarea că tre public sau simpla conștientizare că
acesta este inclus în fiecare situație să fie prezente pe tot parcursul spectacolului.

PERSONAJE:

SCENA 1: Personajul 1, Personajul 2, Personajul 3, Personajul 4, Personajul 5,

Personajul 6, Personajul 7

SCENA 2: Primarul, Consilier 1, Consilier 2, Consilier 3 ( femei), cîțiva angajați ai

primă riei ( pot fi și femei, și bă rbați)

SCENA 3: EL, EA (soț și soție)

SCENA 4: Eugenia Ionescu, Actrița 1, Actrița 2, Ș eful Personalului Tehnic, Critic

de teatru(femeie), Preotul, Tovară șul Marian, Fiul Eugeniei Ionescu, Studentul

SCENA 5: Taximetristul, Mama Taximetristului, Sora Taximetristului, Soțul

Surorii, Cumnatul Taximetristului (Fratele Soției Taximetristului), Cumnata
Taximetristului ( Soția Cumnatului Taximetristului)

SCENA 1

Personajele intră în sala de spectacol din foyer, de pe scenă, pe ușile de la balcon –

din toate părțile prin care se poate intra în sala de spectacol. Scena 1 se va juca în
tot spațiul, atît pe scenă, cît și în sală. Echipa artistică va ține cont de felul în care
sunt numerotate locurile în sală, de structura și de arhitectura spațiului în care
este realizată montarea.

Personajul 1: Bună seara! Frumoasă sală . (Atît celorlalte Personaje cît și

spectatorilor): E frumoasă , nu?

Personajul 2 : Da, chiar e frumoasă . Are atmosferă .

Personajul 3 : ( publicului, dar și celorlalte Personaje care se plimba prin sală sau
pe scenă): Ş i decorul arată bine, nu?

PERSONAJUL 1 (unui spectator): Bună seara! Stați confortabil? Cît ați dat pe
bilet? Sau ați primit invitație? Îmi permiteți să stau 3 secunde pe fotoliul
 2

dumneavoastră ?(După ce testează fotoliul spectatorului): E foarte important

pentru mine să ştiu că staţi confortabil. Pentru că , de fapt, fotoliul pe care sunteţi
aşezat este al meu. Îmi aparţine.

PERSONAJUL 4 : Nu, te înşeli. Imi aparţine. Rîndurile D, E, F, Vest, toată zona

asta e a mea. Tu ai rîndurile A, B, C Vest. Deci, locul acesta îmi aparţine conform
împă rţirii pe care am agreat-o. Nu? ( întrebarea e lansată catre toate celelalte
Personaje).

PERSONAJUL 5 ( se uită pe o hartă): Este corect. Această împă rţire apare

marcată şi pe hartă . Cu semnă turile noastre, ale tuturor.

PERSONAJUL 1 (catre Personajul 5, dar şi catre toate celelalte Personaje): Din

cîte ştiu… se mai pot face înţelegeri şi pe parcurs.

PERSONAJUL 5 : E adevă rat, am convenit că se mai pot face schimburi, noi

înţelegeri faţă de harta deja agreată .

PERSONAJUL 1(Personajului 4): Atunci îţi propun să -mi dai randul D Vest
pentru A Vest.

PERSONAJUL 4 : Rîndul A Vest nu intră în zona mea de interes. Dar dacă tot s-a
pus problema unor anexe, m-ar interesa mai degraba rîndurile H, I Est.

PERSONAJUL 6: Da, mă interesează .

PERSONAJUL 4 : Atunci dau rîndul D Vest la schimb cu rîndurile H, I Est.

PERSONAJUL 6 : Rîndurile H si I Est la schimb cu rîndurile D şi E Vest, ă sta mi s-

ar pă rea un schimb corect.

PERSONAJUL 4 : D Vest face cît două rînduri spate Est. Asta e oferta mea. Da sau
nu?

PERSONAJUL 6 : Bine.

Personajul 3 : Ofer D, E , F exterior Est, locuri preţ redus, pentru 10, 11, 12 C Est.

Personajul 2 : Iau… în considerare.

Personajul 6: Utimele două rînduri balcon pentru rîndul L balcon (“pentru

ultimele două rînduri” din sală – dacă sala nu are balcon sau orice alte rînduri sau
locuri cu vizibilitea cea mai problematică din întreaga sală.)

Personajul 6 : Ultimele două rînduri balcon pentru…

Personajul 4 : Licită m sau ne jucă m? N-o să ia nimeni rîndurile alea, nu se vede

aproape nimic. (Spectatorilor): Vedeți ceva?

Personajul 6 : Dar poţi să dormi mai bine dacă nu-ți place spectacolul.

Personajul 5 : Atunci, laterală balcon Vest pentru ultimele rînduri balcon?

Personajul 3 : 10, 11 D Est pentru ultimele două rînduri balcon.

 3

Personajul 6 : Da!

PERSONAJUL 1: A, B est pentru jumă tatea vestică J.

PERSONAJUL 2: Ofer A vest pentru D, E, F centrale.

Personajul 1: Nu.

Personajul 4: Da.

Personajul 5: Nu.

Personajul 6: Da.

Persoanjul 3: Nu. Deci, nu ne interesează .

TOȚI: 12 G Est pentru…. etc etc etc… (Licitează unii peste alții, din ce în ce mai
repede și mai tare.)

PERSONAJUL 7 (a asistat discret la această licitație pe care o întrerupe acum cu

un fluierat sau cu orice alt sunet/gest care să îi distragă pe ceilalți de la
preocuparea lor): Propun să continuă m aceste discuţii în culise. Nu sunt de
interes public.

PERSONAJUL 3 : Dar le reluă m mai tîrziu...

Personajul 5(Publicului): Stați liniștiți, sunteţi pe mâ ini bune!

PERSONAJUl 7 : Ideea principală este că sala ne aparţine. Cu tot cu scenă . Cu tot

cu decor.

PERSONAJUL 1: Si autorul ne aparţine.

PERSONAJUL 4 : Autoarea.
PERSONAJUL 1 : In fine, ideea e că ne aparţine.

PERSONAJUL 2 : Așa cum ne aparţine întreaga stradă .

PERSONAJUL 3 : Întregul oraş.

PERSONAJUL 4 : Întreaga țară .

PERSONAJUL 7: Întreaga lume.

PERSONAJUL 6 : E un sentiment mai degrabă liniştitor, nu? Sentimentul de

apartenenţă e un sentiment special.

PERSONAJUL 3 : O să ne purtă m frumos. Aşa cum ne-am purtat şi pînă acum.

PERSONAJUL 4 : Trebuie doar să staţi confortabil în scaune, să pă straţi liniştea,

să nu ieşiţi din rînduri…

PERSONAJUL 1: Să nu inițiați relaţii cu vecinii de rînd. E deranjant pentru toată

lumea.
 4

PERSONAJUL 2 : Şi nu intră în convenţia pe care am stabilit-o.

PERSONAJUL 4: Foarte important: nu cedaţi locul unei alte persoane chiar dacă
vi-l cere cu frumosul. Luptaţi pentru locul vostru cu orice preţ. Fiţi pe poziţii!

PERSONAJUL 3 : Pentru că , dacă nu vă respectaţi locurile…

PERSONAJUL 2 : Cu toată bună voinţa, vă asigură m că suntem capabili de orice.

PERSONAJUL 3 : Încercaţi să respectaţi aceste convenţii, altfel…

PERSONAJUL 7 : Cred că au înţeles.

PERSONAJUL 1 : Şi oricum, n-are rost să -i plictisim cu detalii tehnice.

PERSONAJUL 3 : Ideea era să vă punem în temă . În linii mari.

PERSONAJUL 7 : Întrebă ri? Nu. Vizionare plă cută !

SCENA 2

PRIMARUL: Bună seara, cetă țeni ai acestui oraș! Bună seara. Am deosebita
onoare să apar în fața dumneavoastră pentru a vă expune un proiect deosebit de
ambițios. Organiză m acest focus grup la care vă invită m să participați pentru că
noi chiar credem în dialog.

Cum vrem să arate un oraș? Aceasta e-ntrebarea! Liniște, ordine, siguranță

publică – acestea sunt primele cuvinte care vin pe buzele orică rui cetă țean
plă titor de taxe și impozite, nu-i așa? Grecii, și mă refer acum la grecii vechi, adică
la vechii greci, în fine, la grecii de acum ceva mii de ani și mii de ani... la grecii...

CONSILIER 1 (îl ajută pe Primar): Antici.

PRIMARUL: Grecii antici, desigur...

CONSILIER 2 : Care nu au nici o legă tură cu grecii actuali!

PRIMARUL: Exact. Ei bine, grecii antici spuneau că un cetă țean este locuitorul
unei cetă ți. Oameni buni, haideți să construim această cetate împreună .

Am aici consilieri votați chiar de dumneavoastră , cetă țenii orașului. Oameni

tineri, oameni entuziaști, educați, europeni - o nouă generație de politicieni. Toți
au studii în stră ină tate. Vă rog.

CONSILIER 2 : Master la Bruxelles.

CONSILIER 1: Doctorat la Paris.

CONSILIER 3 : Particulară la Craiova.

PRIMARUL: Eu însumi am urmat cursuri de economie la Viena. După cum vedeți,

la noi în primă rie, femeilor li se acordă o deosebită atenție și considerație. Ele
sunt fiicele, surorile, mamele noastre. Acolo unde un bă rbat folosește forța, ele
 5

vor veni, nu-i așa?, cu un zîmbet tandru, cu un cuvînt înțelept, cu un gînd bun.
Femeile...

Înainte însă de a trece la expunerea detaliată a proiectului, țin să remarc, uitîndu-

mă în sală , că sunteți... suntem aici o majoritate ce aparține mai degrabă clasei de
mijloc. Ei bine, stimați domni și stimate doamne, clasa de mijloc este clasa că reia
eu i-am adresat întotdeauna o atenție deosebită . Clasa de mijloc este acea pă tură
care prin educație, prin munca susținută și prin respectarea legilor face ca
lucrurile să meargă .

Meritați să aveți tot ceea ce aveți. Sunteți cei care se duc cel mai tîrziu la culcare
și cei care se trezesc cel mai devreme.

Muncind ca și pînă acum, veți continua să aveți tot ce aveți și mai mult decît atît.
Cu o singură condiție. Să înțelegeți că nu îi putem tolera printre noi pe cei care se
culcă foarte devreme și se trezesc foarte tîrziu. Am o veste proastă pentru
aceștia. De fapt am mai multe vești proaste, dar asta este prima: statul nu este o
asociație de binefacere.

Ș i pentru că suntem la teatru, lă caș al culturii și al educației prin excelență , îmi

permit să fac o paralelă . În orice spectacol există actori principali, există actori
secundari, există actori care au 10 replici, alții care au numai una, mulți care...

CONSILIER 1: .... nu au nici una.

PRIMARUL: Exact. Dar hai să ne întrebă m și să ră spundem cinstit: de ce au

replici cei care au și de ce nu au cei care nu au?

CONSILIER 2 : Pentru că așa decide regizorul.

CONSILIER 1: Sau dramaturgul.

CONSILIER 3: E o chestie legată de astre, de alinierea planetelor... Mercur și

Uranius în berbec... Noroc, ce s-o mai dă m cotită .

PRIMARUL: Mai clar? Cei care au replici au și anumite date naturale care îi
recomandă , pe de o parte. Pe de altă parte și cel mai important: aceștia muncesc
de o mie de ori mai mult decît cei care nu au replici. Morala?! Morala este:
deschide gura numai cine are dreptul s-o facă .

CONSILIER 3: Exact.

PRIMARUL: Iar noi, cei de-aici ne-am cîștigat acest drept.

Vă spun sincer: eu sunt un mare iubitor de teatru. Dacă n-aș fi fost economist, cu
siguranță mi-ar fi plă cut să fiu actor principal.

Întotdeauna mi-a plă cut la teatru chestia asta: ( Face o demonstrație fizică, face
„roata”/”șpagatul”/ orice improvizație fizică care să marcheze această linie cu
ajutorul corpului) linia invizibilă care desparte scena de sală . Această linie!
(Consilier 2 coboară de pe scenă pentru a vedea mai bine demonstrația.Primarul se
adresează publicului vorbind despre Consiliera 2, în timp ce el se află pe scenă):
Acum, doamna consilier pe cultură este spectator, iar eu sunt actor. ( Consilier 2
 6

se întoarce pe scenă intimidată, Primarul face un pas/salt de pe scenă în public):

Acum doamna consilier pe cultură este actriță , iar eu sunt spectator. (Face mai
multe salturi de pe scenă în sală și invers): Acum sunt actor, acum sunt spectator.
Spectator, actor. Spectator, actor, spectator, actor! Această linie, așa invizibilă
cum e ea, este totuși foarte puternică . Nu trece nimeni de ea. E un lucru stabilit:
spectatorul stă în sală , actorul stă în scenă . Lumina e orientată spre scenă , în sală
e-ntuneric. Cînd are loc un spectacol bun?

CONSILIER 3 : Rar.

PRIMARUL: Cînd această linie NU este trecută ! Cel puțin nu dinspre public spre
scenă . Mie sincer să fiu îmi displac profund și trecerile dinspre scenă spre public,
așa numitul teatru interactiv - „bună seara, stați confortabil?cît ați dat pe bilet”...
dar asta să zicem că e o chestiune de gust. Ce vreau să vă spun este că bunul mers
al orică rei societă ți, la fel ca și în să lile de teatru, depinde de respectarea acestor
linii invizibile care au fost stabilite de sute sau chiar mii de ani. De la grecii antici.
Ce se întîmplă cînd aceste linii nu sunt respectate?

CONSILIER 2: Se ajunge la haos, la anarhie…

CONSILIER 1: Se forțează niște limite. Ceea ce nu e neapă rat un lucru ră u…

CONSILIER 3 : Nu știu, domnu’ primar, eu nu-s așa mare amatoare de teatru ca

dumneavoastră .

PRIMARUL: Era o paralelă , mă i fetelor... stimate colege. În fine, ce putem face în

acest caz? Cum putem preîntîmpina astfel de situații? Dacă liniile de demarcație
au devenit invizibile, le facem vizibile. Le marcă m mai puternic. Le renovă m. Le
reconsolidă m. Le construim de la zero dacă este cazul.

Să continuă m paralela cu sala și scena. Aceasta este linia de demarcație între

scenă și public. (Consilierelor ): Vă rog să vă așezați așezi pe ea. Excelent.
( Spectatorilor): Începe să devină vizibilă , nu?
CONSILIER 3 : Stă m cu fața spre public sau cu spatele?

CONSILIER 1: Cu fața, doar n-o să stă m cu spatele spre cetă țeni.

CONSILIER 2 : Am propus profil tocmai ca să nu dă m loc la interpretă ri.

PRIMARUL (Consilierelor): Vă rog frumos, fetelor… doamnelor! Stați cu fața spre

public. Veniți cu soluții, nu cu probleme.

CONSILIER 1(spre culise): Hai, toată lumea pe scenă !. (Apar și alți Angajați ai
Primăriei din culise.) Așezați-vă în rînd cu noi și luați distanță două brațe. (
Angajații se execută).

PRIMARUL (evaluînd cît de dreaptă este linia pe care cele trei consiliere împreună
cu ajutoarele lor o fac poziționîndu-se la buza scenei): În orice oraș există cetă țeni
care participă la ordinea, liniștea și bună starea orașului. Precum și alții... să -i
spunem... mai reticenți.
 7

În orice oraș există zone frumoase, altele mai puțin frumoase: zone total
insalubre, focare de infecție și de violență . Le vom rezolva în timp, nu poți să le
rezolvi pe toate dintr-o dată . Însă niște mă suri minime pot fi luate. De comun
acord cu reprezentanți ai comunită ții la care ne vom referi în continuare. (către
Consilier 1): Unde e... reprezentantul?

CONSILIER 1: E la o televiziune, mi-a zis că vine imediat cum termină acolo.

PRIMARUL: Unde eram?

CONSILIER 3 : La zid...

PRIMARUL: Nu este vorba de un zid! Este vorba despre o linie de...

CONSILIER 3 : ...marcație.

CONSILIER 1 : De demarcație.

PRIMARUL: O linie de demarcație. Între comunitatea rromă mutată abuziv în

blocurile pă ră site de muncitori acum 10-15 ani, blocuri care sunt în proprietatea
noastră , a primă riei... deci între comunitatea rromă și șoseaua principală . De ce
este nevoie de o astfel de linie de demarcație? Principalul motiv pentru care
dorim s-o construim ține de preocuparea noastră pentru copiii acestei
comunită ți. Copiii! Ca orice copii, aceștia se joacă , se zbenguie, se fugă resc și nu
de puține ori ajung pe șosea, riscîndu-și astfel viața. Ei trebuie protejați. În istoria
de 20 de ani a acestei ță ri sunt nu doar cel mai tînă r primar, dar și primarul ales
cu cele mai multe voturi vreodată . 90%!!! Asta înseamnă că cetă țenii m-au
investit cu această putere de a face cură țenie, liniște și ordine pentru ei. Asta
facem acum. Prin această linie de demarcație. (Intră Reprezentantul comunității
rrome, vine dinspre foyer).

REPREZENTANTUL RROMILOR: Gata, punem prima că ră midă la zid?

PRIMARUL: Vi-l prezint pe reprezentantul comunită ții în discuție, un prosper

om de afaceri al orașului, președintele unei asociații dedicate integră rii acestei
comunită ți...

REPREZENTANTUL RROMILOR: Ș i un vechi prieten...

PRIMARUL: Ș i un vechi prieten. Bine ați venit! Tocmai prezentam ideea mea cu
linia de demarcație între...

REPREZENTANTUL RROMILOR: A fost de fapt ideea mea, să știți. Deci eu am

zis: trebuie limitată debandada dom’le. Ș i primarul zice: vino cu soluții, nu cu
probleme, că problemele le știu. Zic: tragem un zid...

PRIMARUL: Zic... o linie de demarcație.

REPREZENTANTUL RROMILOR: Așa. Înființă m și un post de poliție...

PRIMARUL: A fost o idee pe care am agreat-o împreună . În plus, eu am venit cu

ideea de a avea camere de luat vederi pe toată lungimea zidului... liniei de
demarcație.
 8

REPREZENTANTUL: O idee excelentă ! Trebuie să vă spun că avem primar

deștept, tînă r... cel mai tînă r primar din toată țara! Ș i frumos, că de-aia l-au votat
țigă ncile pe rupte. Ș i-i place viața, dom’le, știe să discute și cu ă ia mai mari, dar
știe să se coboare și la nivelu’ la unu’ mai de rînd...

PRIMARUL: Să continuă m cu expunerea proiectului.

REPREZENTANTUL: Imediat. Deci oameni buni, ă ia de-acolo sunt să raci lipiți

pă mîntului. Ș i cînd ești să rac, furi, ce să faci? Adică furi... iei. Deci nu se cheamă că
ai furat... ai luat ca să rezolvi o problemă în familie. Deci aia e. Ș i-atunci am zis c-
ar fi mai bine să existe zidul ă sta...

PRIMARUL: Linia de demarcație.

REPREZENTANTUL: Așa, linia asta, care să fie cumva între ei și locurile de unde
ar putea ei să ... să se aprovizioneze. Ș i să știți că au fost de acord. Am vorbit
personal cu ei, că eu li-s mamă , eu li-s tată și mi-au zis: dacă așa s-a hotă rît cine
suntem noi ca să ...? Bine, au fost și unii care au mai dat din cioc...

PRIMARUL: Nu poți să mulțumești pe toată lumea.

REPREZENTANTUL: Asta le-am zis și eu: hai, ciocu’ mic, pe burtă toată lumea.
Nu vedeți că sunteți în minoritatate? Motorino, ți-ai plă tit întreținerea? De unde-
ți iei lumina? Hai mai subțire că se taie conducta. Că și dom’ primar e om și are
ră bdarea lui.

PRIMARUL: Revenind la ideea liniei... Adică , mai exact la dimensiunile concrete.

Am propus 100 de metri lungime și 1,60 înă lțime.

CONSILIER 3 : Adică înă lțimea mea.

REPREZENTANTUL ( se uită la Consilier 3): E mică , domnule. Îl sar ă știa cît ai

zice pește.

PRIMARUL: Atunci propun... 2 metri?

Toti: 3 metri!

CONSILIER 2: 3 metri, pentru că nu e vorba numai de siguranța copiilor, adică să

nu-l poată să ri, e vorba și de estetic.

PRIMARUL: Doamna consilier pe cultură , te rog!

CONSILIER 2: Deci blocurile, deși au fost vă ruite acum 8 ani sunt incredibil de
murdare. Fac foc în apartamente, aruncă pungile cu gunoi pe geam... Deci e urît, e
murdar, e focar de infecție. Dacă zidul are 3 metri atunci de pe șosea nu se vor
mai vedea decît cîteva etaje de sus.

REPREZENTANTUL: Bun. Batem palma atunci pe 3 metri.

CONSILIER 3 : Ș i eu aș vrea să propun... Stați că mi-am notat ca să nu uit. Deci:

sigur, esteticul e important, însă pînă la urmă degeaba avem forme, dacă nu avem
fond. Deci oamenii ă știa au nevoie de modele de la care să învețe lucruri. Deci să
înțeleagă cum ar veni că se poate și altfel. Ș i să participe și ei la această
 9

schimbare pentru că numai împreună putem face ca umanitatea să avanseze,

orașele să devină niște locuri frumoase, civilizate, curate, liniștite,
europene...Deci propun să vopsim acest zid, adică linia de demarcație, să -l
vopsim într-o culoare plă cută . Turcoaz, de exemplu. Nu știu, mie asta-mi place.
(Reprezentantului): Dar trebuie, desigur, să vedem ce vă place și vouă , țiganilor.
Propun să alegeți voi culoarea sau, și mai bine: s-o alegeți dumneavoastră ,
cetă țenii acestui oraș, că noi pînă ne hotă rîm... Ș i apoi, dat fiind faptul că practic
copiii sunt primii beneficiari... propun să le organiză m în fiecare an de 1 iunie un
concurs de desene pe zid... Pe linie. Se poate face inclusiv un proiect pentru
finanțare europeană .

PRIMARUL: O idee foarte bună ! Excelent!

REPREZENTANTUL: Ideea e bună , nu zic nu, da’ avem o problemă : știți cum e la
noi, la țigani, fiecare bordei are cîte-un obicei... Deci pînă o să se hotă rască asupra
culorii o să le ia un an... Eu zic să hotă rîm noi o culoare, le-o propunem și dacă au
obiecții mai negociem. C-așa e democratic. Iar de desenat, să deseneze ce vor,
treaba lor. Deși eu zic să nu-i încurajă m prea tare, că ă știa n-au nici o rușine, să
știți.

PRIMARUL: E adevă rat, se salvează timp și evită m provocarea unor conflicte în

comunitate.

CONSILIER 2 : Propunerile colegei mele sunt bune, nu zic nu. Însă cred că e bine
să venim și cu soluții pragmatice. Pentru ca banii de construcție a zidului să
ră mînă în comunitate, propun ca primă ria să efectueze lucră rile cu forță de
muncă din comunitate. La fel și vopsitul. Iar oamenii să fie plă tiți și să simtă că
pentru ei a fost fă cut acest proiect.

PRIMARUL: Este o idee proastă . Trebuie fă cută licitație, să vedem ce forță de

muncă ar fi cea mai potrivită ...

REPREZENTANTUL: Ba eu cred că e o idee foarte bună ... Ce licitație? Ca

reprezentant al comunită ții fac eu lucră rile cu firma mea de construcții, angajez
oamenii de acolo, le dau ceva de muncă . Că așa e corect.

PRIMARUL: Nu pot să sar peste licitație. Nu se poate să ri peste lege.

REPREZENTANTUL: Nu se poate să ri? Bine. Dacă nu se poate așa, nu se face

deloc. Am zis, am zis.

PRIMARUL: Eu zic ca asta s-o discută m noi mai tîrziu pentru că oricum nu e de
interes public...

REPREZENTANTUL: Mi se rupe mie de interesul public. ( Iese în culise, Primarul

fuge după el. Se aude din culise): Am zis 60% tu, 40% eu. Ce naiba, ți-am zis că
deja sunt unii la care nu prea le convine... Eu zic să nu ne țigă nim, că n-o să fie
bine. (Revin în scenă în aplauzele Consilierilor și ale celorlalți Angajați.)

PRIMARUL: Ș i acum pentru că suntem la teatru și doamna consilieră pe cultură a

propus o modalitate, cum îi zice...

CONSILIER 3: Penibilă ...

 10

CONSILIER 2 : Performativă !

PRIMARUL: Exact. O modalitate performativă de a invita cetă țenii să -și exprime

pă rerea asupra proiectului, propun să ...

CONSILIER 1: Am și eu cîteva propuneri concrete...

PRIMARUL (agasat): Una.

CONSILIER 1: Propun înființarea unei gră dinițe și a unei școli chiar în zonă .

REPREZENTANTUL: Ce școală , doamnă ? Ce gră diniță ?

CONSILIER 3 : Domnu’ rrom, vă rog frumos...

CONSILIER 1 : Copiii ă ia bat stră zile și pentru că cea mai apropiată școală e la
kilometri buni depă rtare...

PRIMARUL: Doamnă , acum vorbim despre linia de demarcație nu despre

educație. Propun deci...

CONSILIER 1 : Pă i eu credeam că tocmai despre educație e vorba aici.

REPREZENTANTUL: Haideți, doamnă , ce naiba? Nu-nțelegeți româ nește?

PRIMARUL (încercînd să-i calmeze și să meargă mai departe): Oameni buni,

propun să ne așeză m cu toții în această linie de demarcație. Să fim solitari în
această …

CONSILIER 1: Solidari.

PRIMARUL: Pă i și eu ce-am zis?

CONSILIER 1: Se zice solidari, nu solitari.

CONSILIER 3: Nu vă d diferența.

CONSILIER 1: Se zice solidari cu „d”, nu solitari cu „t”.

CONSILIER 3: Așa, și care e diferența?

CONSILIER 1: Diferența este...

PRIMARUL: Ieși afară . Ș i să nu te prind în scena urmă toare.

CONSILIER 1: Dar mai am două replici. Ș i o reacție.

PRIMARUL: Nu mai ai.

Un Actor dintre cei care joacă Angajații din linie : Iau eu replicile.

Alt Actor:

Iau eu reacția. (În timp ce Actrița care juca Consilier 1 iese trîntind ușa, ceilalți
Actori mai puțin cel care joacă Primarul, încep să se certe între ei, cine ce
replică/reacție ia.)
 11

PRIMARUL: Gata, vă rog frumos! E un proiect important, ambițios, trebuie să

dă m dovadă de toată responsabilitatea. Așadar, stimați cetă țeni, doamne și
domni, vă ală turați activ proiectului „Intră în linie pentru orașul tă u”!

REPREZENTANTUL (către o persoană cunoscută din public): Motorino, intră -n

zid! Hai, haideți cu toții!

PRIMARUL: Sunt convins că există în sală cetă țeni foarte entuziasmați de

proiectul nostru, dar care nu ni s-au ală turat din timiditate. Pe aceștia îi așteptă m
să se exprime pe site-ul primă riei orașului nostru: www. Liniadedemarcație.ro.

SCENA 3

EL: Bună seara.

EA: Bună seara. Aveți copii?

EL: Nu știu dacă e bine să fim atît de personali din prima...

EA: De ce? Doar am venit aici să vorbim de o problemă personală .

EL: Da, așa e. Totuși, chiar dacă unii dintre dumneavoastră nu au copii, eu cred că
noi toți, cei care ne află m acum în această sală , suntem de acord că viitorul unei
societă ți depinde de felul în care își crește copiii. De felul în care îi educă . Ș tim
însă la fel de bine că educația nu este un lucru simplu. La fiecare pas te lovești de
tot felul de pericole. Unul mai teribil decît altul.

EA: Povestea noastră e destul de recentă ... ne-a afectat foarte mult și pe mine, și
pe soțul meu...

EL: Totuși, ne-am gîndit că a tă cea pe un asemenea subiect ar fi o crimă . Pentru

că da, e o problemă personală , însă ea este relevantă pentru o categorie mai
largă . De aceea am hotă rît să facem totul public. (Pauză scurtă): Pericolul de care
ne-am izbit... coșmarul prin care am trecut se numește Ofelia.

EA: De fapt se numește Wa... (Pauză scurtă.) Noi avem un bă iețel de 5 ani...Brian.
La momentul la care a început toată chestia asta avea 3 ani...

EL: În primii 3 ani am incercat nu mai puțin de 15 bone. Româ nce. Ne-a fost
foarte greu cu ele. La noi încă nu există persoane care să facă munca asta din
vocație. Nu există cursuri de formare. Așa că oferta, îmi pare ră u s-o spun, e sub
orice critică . Cred că suntem de acord și asupra acestui lucru.Vorbind cu ele îți
dai seama din primele minute că educația e o mare problemă . Mă refer la o
educație minimă . De limbi stră ine ce să mai vorbim... nici nu se pune problema.

EA: Te aștepți atunci să compenseze lipsurile din educație prin muncă . Ei bine,
nu e deloc așa. Dacă le rogi frumos să facă puțină ordine, ridică din sprîncene.
Cum ar veni că nu e de datoria lor. Dacă totuși acceptă să facă ceva în plus, cer o
mă rire consistentă de salariu. Apoi... mă rog, nu știu dacă e locul și momentul
potrivit să spun asta, dar... ne-au dispă rut lucruri din casă .
 12

EL: Ș i cu toate astea nu le-am dat afară . Atenție! Nu le-am dat afară niciodată .

EA: Au plecat ele. Tam-nesam ne trezeam cu bilețele: „Am plecat în Spania. Sau în
Italia. Dracu să vă ia!” – adică pe noi. „Dracu să vă i-a”. Cu „i” „liniuță ” „a”!

EL: Așa că am hotă rît să ne adresă m unei firme de recrutare de bone filipineze.
Prezentarea de pe site ni s-a pă rut foarte promiță toare: „bune, atente,
muncitoare, ră bdă toare, supuse, umile, cu capul plecat, dispuse să lucreze non-
stop”. Vă rog să nu mă -nțelegeți greșit. Eu sunt patriot. Foarte patriot.

EA: Este.

EL: Timp de 3 ani am încercat cu forță de muncă româ nească . Dar acuma... nu
poți să mă silești să folosesc un produs prost și scump cînd pot să folosesc un
produs ieftin și bun. Oferta agenției suna cam așa: ai o bonă zi de zi, pe toată
durata zilei. Stă la tine în casă , are grijă de copil, doarme cu el în cameră , iar pe
lîngă asta e dispusă să facă și servicii de menajeră . În același preț.

EA: În plus, vorbește engleză , vine dintr-o cultură atît de diferită , practic îl expui
pe copil de mic la alte culturi, îi deschizi noi orizonturi... Noi tinem foarte mult să
ne creștem copilul într-o atmosferă deschisă spre lume, spre multiculturalitate…

EL: După ce am citit mai multe CV-uri, am avut conversații pe Skype, ne-am
consultat între noi… într-un final am ales-o pe Wa.

EA: Pe Ofelia. Așa am botezat-o. Ca să ne fie, și să -i fie și ei mai ușor. I-am propus
trei nume: Rodica, Florica, Viorica. A ales Ofelia. După ce ne-am consultat între
noi, am hotă rît să -i respectă m alegerea. Vă dați seama, chiar e o șansă unică -n
viață : să poți să -ți alegi numele care-ți place, care simți că te reprezintă ...

EL: Care te ajută să te integrezi în cultura adoptivă . În cultura noastră . ( Pauză

scurtă) La început toate bune și frumoase...

EA: Zîmbea tot timpul, nu stă tea o clipă locului, pur și simplu nu-i simțeai
prezența în casă . Pă rea o femeie cu experiență în domeniu, matură ... Are 45 de
ani.

EL: Mă rog, tu ai insistat să aibă 45 de ani. Eu ți-am zis că poate n-ar fi ră u să fie
cineva mai tînă r, un fel de soră mai mare. Poate că astfel s-ar fi evitat toată ... mă
rog, tot ce s-a întîmplat.

EA: La început totul a fost minunat. Trebuie să recunosc: au un talent deosebit în

a-ți spune ce vrei să auzi.

EL: Deci atenție: te mint în față ! Ar putea fi niște actrițe extraordinare. Totuși,
pentru că la un moment dat ni s-a pă rut prea frumos ca să fie adevă rat, ne-am
gîndit s-o verifică m.

EA: Noi plecă m dimineața foarte devreme și venim seara tîrziu. Avem job-uri
extrem de solicitante. Am muncit din greu să ajungem să avem o situație
materială confortabilă .
 13

EL: Ș i muncim în continuare. Nu suntem workaholici, însă credem că fă ră muncă

nu ai cum să faci nimic în viață . (Publicului): Bă nuiesc că și asupra acestui lucru
suntem cu toții de acord. Nu...?

EA: După ce ne-am consultat între noi...

EL: Am hotă rît să punem camere de luat vederi. În toată casa. Pînă la urmă e un
risc enorm: practic îți încredințezi copilul cuiva complet necunoscut.

EL: Ce credeți că am descoperit? ( Se aude din ce în ce mai tare sunetul unei

alarme.)

EA: Nu e mașina ta?

EL: O, nu. Nu din nou. Revin imediat. Spune-le tu ce am descoperit. Scuze, revin
imediat.

EA: Ce-am descoperit pe camere... Deci cînd Brian adormea, bona noastră se
întindea pe canapea și se uita la telenovele. Aș fi fost de acord să se uite la
programe româ nești ca să învețe limba. Dar la telenovele turcești?! O dată chiar a
adormit. De trei ori a vorbit pe Skype. De fiecare dată cîte jumă tate de oră . Am
avut o discuție cu ea. I-am zis tot ce-am avut de zis. Decent, civilizat, uman. Ca de
la om la om. Am crezut că a înțeles... Noi ne-am purtat foarte frumos cu ea, n-
avem nimic să ne reproșă m. Am pus-o la masă cu noi. I-am dat să poarte haine
de-ale mele. Toate de firmă . Era ca un... a fost un membru al familiei. Așa am
considerat amîndoi: că e o ființă umană și că trebuie să ne purtă m omenește cu
ea... (se aude EL, înjurînd în timp ce se întoarce pe scenă: Futu-ți morții mă-tii!)

EA (Lui): Ești ok?

EL: Ca de obicei. Discriminare. ( Publicului): Cu siguranță vi s-a întîmplat și

dumneavoastră cel puțin o dată ... Ok, poate nu tuturor, dar mă car unora dintre
voi.

EA: Au fost niște semne...

EL: Vi s-a întamplat să vină un... un handicapat să vă întrebe: „Ce caută dom’le
Jeep-ul dumitale pe locul pentru handicapați?”. „Deci în primu’ rînd că ă sta nu-i
Jeep, ă sta-i BMW-u’ și în al doilea rînd sunt în perfectă legalitate. Am certificat de
handicapat.”

EA: Are. L-am luat la un preț foarte bun...

EL: Dar chestia nu se oprește aici. Inevitabil, urmă toarea întrebare este: „Ș i ce
boală aveți, mă rog?” „Am boală pe mă -ta .” Dom’le o dată , de două ori, dar pînă la
urmă te lasă nervii. Că pînă vine legea să -mi facă mie dreptate, vin din ă știa și mă
iau la mișto. Pă i am eu timp de miștouri?! Mă scuzați... unde ră mă sesem?

EA: Au fost niște semne...

EL: Le-ai zis de filmare?

EA: Acum urma să ...

 14

EL: Deci ne uitam într-o seară pe o filmare... Bona îl hră nea pe ă sta micu’...

EA: Pe Brian.

EL: Da. Ș i el, la un moment dat, îi spune: „ Mulțumesc, am mîncat destul, Mami”.
M-am uitat de mai multe ori. Rewind, play. Rewind, play...

EA: Am zis să nu exageră m...

EL: De fapt nu ne venea să credem.

EA: Pînă cînd... s-a întîmplat dezastrul.

EL: Într-o seară ... Aveam niște prieteni de familie invitați la noi, fă cuse filipineza
niște sarmale foarte bune... Ș i la un moment dat l-am întrebat pe ă sta micu’...

EA: Pe Brian.

EL: L-am întrebat, cum se face: „Ț uțu, pe cine iubești tu cel mai mult? Pe mami
sau pe tati?”

EA: Ș i Brian a zis: „pe mami”....

EL: Ș i atunci i-am zis: atunci ia du-te tu în brațe la mă -ta... maică -ta. Iar el s-a dus
în brațe la...la...

EA: Ofelia.

EA: Am crezut că n-a înțeles. Așa că am repetat întrebarea: Pe cine iubești cel mai
mult, pe mami sau pe tati?”

EL: Ș i ă sta micu’, Brian, o ia de gît și zice „Pe mami”! Prietenii noștri, după ce au
ră mas cu gura că scată în primă fază , s-au tă vă lit pe jos de rîs. Iar nevastă -mea a
început să ...

EA: Cine e mami?! Cine e mama ta, Brian?! Cine pizda mă -tii e mă -ta, mă ?

EL: Ș i ă sta micu’ zice cît se poate de clar: „Ea e mami a mea.” Teribil, nu?( Pauză)
Poate că și noi am greșit în anumite privințe. Nu zic că e doar vina ei.

EA: Am greșit, e adevă rat. Am fost prea... prea familiari.

EL: Pînă la urmă e o relație de angajat și angajator. Dacă se trec anumite limite...
Cred că cel mai mult ai greșit tu. I-ai dat hainele tale. Psihologic se poate explica
și cred că suntem cu toții de acord(Publicului): copilul a vă zut-o îmbră cată în
hainele ei și de aici a început confuzia.

EA: De acolo a început confuzia și pentru tine probabil. Psihologic se poate

explica, nu?

EL: Te rog nu începe iar ...

EA: Dacă tot ai pus camere video, nu ți-ai imaginat c-o să vă d și... alte lucruri?!

EL: Are o imaginație foarte bogată , soția mea.

 15

EA: Eu chiar nu-nțeleg cum poți să pipă i o... o babă de 45 de ani.

EL: Încercam să fiu afectuos.

EA: Punîndu-i mîna pe cur. Oricum, mi se rupe.

EL: Asta e problema, că ți se rupe...

EA (Publicului): E numai și numai vina lui. Nu faptul că eu i-am dat rochia l-a
fă cut pe Brian să -și imagineze că aia e maică -sa. Ci faptul că el era „afectuos” cu
ea ca și cum ar fi fost maică -sa.

EL: Mă crezi atît de prost încît să fac asta de față cu copilul?

EA: Te cred atît de prost încît să faci orice.

EL: Hai să nu facem o scenă .

EA: Fac o scenă că doar sunt pe o scenă .

EL ( se ridică si o ridică și pe ea de pe scaun cu forța, Publicului): Asta a fost

povestea noastră , aveți mare grijă să nu pă țiți la fel... La revedere!

(El reușește să o ridice și să o tragă spre culise. Își dau ghionturi, se împing la
început discret, apoi încep să se ia la bătaie.)

EA: Cretinule. Perversule. Animalule. Neam de ciobani cu certificat de

handicapat!

EL (în același timp cu EA): Te-am cules de pe drumuri, să ră ntoacă ordinară , neam
de amă ră șteni din curul Moldovei...

BONA( apare pe scenă cu un microfon, în timp ce EA și El continuă un timp să se

bată în spatele Bonei) :

Bună seara. Numele meu este Ofelia Popii. ( Este indicat ca numele pe care îl
spune să fie numele real al actriței, numele și prenumele. Prenumele ar trebui
preluat desigur și în scena de dinainte. Ofelia Popii este numele real al actriței care
a jucat premiera spectacolului și l-am păstrat ca exemplu.)

Am 35 de ani. (la fel, vîrsta reală a actriței care interpretează acest personaj)

Nu vă fie teamă , întregul moment din spatele meu este coregrafiat. Nici o
secundă viețile colegilor mei, Mati si Cristina (la fel, numele actorilor reali, care în
acest moment se scuză și ies din scenă), nu sunt puse în pericol. Ideea este că eu
trebuie... înfine, ar trebui s-o joc pe Ofelia. Ofelia, bona filipineză . După cum
puteți observa, nu ară t chiar ca o filipineză . De fapt, nu ară t deloc ca o filipineză .
Ș i oricît m-am stră duit să imit accentul filipinez în engleză nu mi-a ieșit. „Mam’,
sir, Have a nice day!” Cel mai cinstit ar fi fost să joace o actriță filipineză . Eu așa
am zis: luați o filipineză ! Dar nu s-a gă sit. La noi în Româ nia sunt vreo 500 de
filipineze. Nici una nu-i actriță . A fost totuși una interesată de idee, dar pînă la
urmă a zis că ea pentru un salariu de actor nu vine. Așa că eu a trebuit, de fapt ar
fi trebuit să fac acest personaj. Ofelia. Deși personal eu nu am vă zut în viața mea
nici o filipineză . Decît în filme. Monologul Ofeliei nu are replici. Din fericire. El
 16

cuprinde doar indicații de regie. Eu am și zis: hai să -l tă iem, să -l tă iem de tot. Mai
bine lă să m omu’ să -și imagineze... dar n-am avut cu cine mă -nțelege. Acuma,
sincer, eu nu știu ce să fac: să spun indicațiile de regie, așa cum le-ar spune un
regizor sau... să joc aceste indicații așa cum ar face-o un actor... Sigur, ar fi trebuit
să fi stabilit asta cu regizoarea în timpul repetițiilor. Dar atît ea cît și coregraful
au fost preocupați mai mult de... de momentul bă tă ii din spate, pentru că o actriță
cu un microfon nu li s-a pă rut prea ofertant. La costum s-a optat totuși pentru
această soluție. Ț in să mulțumesc cu această ocazie creatorului costumului...
Mulțumesc din suflet. ( Are o rochie strălucitoare, teatrală, care însă mai mult o
încurcă și nu are nici o legătură cu „personajul Bona Filipineză”.) Acuma... eu sunt
o actriță foarte conștiincioasă , aș putea spune chiar supusă regizorului. Sclava
ideală a orică rui regizor. Eu mă implic și încerc să respect regulile. Nu sunt o
excepție, aceasta este tradiția în teatrul româ nesc și nu numai. Regizorul e
Dumnezeu. Actorul își urmează orbește regizorul. Tră im în secolul regie. De două
secole! Mai sunt unii care mai cîrîie, mai mîrîie, dar... în general fac ce li se spune.
I-ați vă zut în spate pe cei doi colegi ai mei... Să știți că nu le-a fost ușor. Loviturile
nu sunt toate pe bune, dar transpirația era reală . Să revenim la Ofelia. Ș i la
indicațiile de regie. Pînă la urmă , ca să împă că m și capra și varza, am hotă rît... m-
am hotă rît să zic indicația așa... cum ar zice-o un regizor și apoi s-o joc așa cum ar
juca-o un actor.

Ofelia.

Ofelia nu vorbește decît atunci cînd i se cere pă rerea. De obicei nu i se cere.

Ofelia vorbește în gînd dacă are totuși ceva de spus. / Dar și în gînd trebuie să
vorbească frumos pentru că , dacă vorbește urît, i se citește pe fată .

Ofelia nu plînge. Poate totuși să se emoționeze? Da, dar foarte rar.

Ofelia are program între 6 dimineata și 11 seara.

Ofelia învață limba româ nă . Primele lucruri, cele mai importante: „Bună ziua”,
„Multumesc”, „Cu plă cere”, „Am înțeles.”

Ofelia are frica lui Dumnezeu. Dumnezeu le vede pe toate și te pedepsește dacă
nu faci curat / dacă nu speli, dacă nu calci, dacă nu gă tești/ dacă nu aerisesti,
dacă nu aspiri, dacă nu bati covorul /dacă nu ștergi praful, dacă nu duci gunoiul,
dacă nu plimbi cîinele/ dacă nu plimbi copilul, dacă nu-l ștergi la nas, dacă nu-l
faci să rîdă .

Ofelia trebuie să -și perfectioneze limba engleză și să nu contamineze cu accentul

ei limba engleză a copilului.

Ofelia nu gă tește mîncă ruri filipineze pentru că angajatorii nu suportă mirosul. /

Asta chiar nu știu s-o fac. Dar vă las pe dumneavoastră , publicul, să vă imaginați.

Ofelia are acasă 3 copii care așteaptă bani în fiecare lună ca să poată merge la
școală .
 17

Pe durata contractului, Ofeliei nu au dreptul să -i moară pă rintii, copiii sau alte

rude din Manila. Dacă totuși o fac, Ofelia poate participa la funeralii doar prin
Skype.

Ofelia este mîndria ță rii din care vine. Pentru banii trimiși acasă , țara o
recunoaște a fi un erou economic.

Ofelia este și mîndria angajatorului. Nu oricine își permite o bonă filipineză . Cei
care își permit fac public acest lucru. Invidioșii pot vedea fotografii în reviste
mondene cu Ofelia la șmotru.

Ofelia este în casă . Wa mai există doar în pașaport. Pașaportul lui Wa este într-un
safe al angajatorului. Safe-ul este închis cu cheia pentru o perioadă de minim doi
ani. / Deci tema pierderii identită ții... tema e clară , dar cum o fac? Aici am „ce-ul”,
dar n-am „cum-ul.”

Ofelia nu poate să -și dea demisia. Poate doar să fie dată afară .

În Româ nia, Ofelia teoretic nu există . Ș i pentru că nu există , ea nu poate să fie

protejată de nici o lege. Legile sunt pentru oameni care există .

( Actrița): Cam asta. Încă ceva: trebuie să vă spun că , din pă cate, aceste „indicații
de regie” nu sunt creația originală a dramaturgului. Au fost culese cu copy&paste
din reclamele firmelor de recrutare de bone filipineze din Româ nia. Mie personal
mi se pare un minus. Artistic vorbind. Eu cred în puterea ficțiunii, în emoția pe
care o emană o poveste inventată ... ( I se taie microfonul. În timp ce iese din
scenă): Dar dacă n-ai cu cine!...

  
SCENA 4

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC (la microfon): Bună seara! Doi zece, doi zece.
(Sunetistului):Dă -mi o reverberență. Un-doi, un-doi, test test test, unu-doi, un-doi,
un... minut de pauză . (Publicului): Puteți să vorbiți, să vă foiți, dar vă rog frumos
să nu ieșiți. Închideți vă rog ușa aia.

În timpul acestei pauze improvizate se aranjează scenă pentru înmormîntare – se

aduce sicriul în care se odihnește Eugenia Ionescu, coroanele cu flori etc.

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC : Gata pauza! (Intră ACTRIȚELE, CRITICUL, FIUL

din culise, apoi intră PREOTUL pe ușa dinspre foyer.)

PREOTUL (la microfon): „Lumea-ntreagă e o scenă ...” (Sunetistului): Te rog mai

scoate din reverb. „Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori/ Ră sar și pier
cu rîndul fiecare.” Bună seara. Am onoarea să vă vorbesc în calitate de fost
duhovnic al uneia dintre personalită țile de excepție ale culturii noastre. Eugenia
Pop...Ionescu a fost o artistă adorată de public, de cronicari si de colegii de
breaslă , un pedagog minunat și devotat tinerei generații. A fost, desigur, și o
mamă iubitoare. Dar nu pot să vorbesc îndeajuns despre Eugenia Ionescu așa
cum am cunoscut-o eu: o ființă caritabilă și onestă , cu mare credință în
Dumnezeu. De curînd a reușit să convingă diferiți politicieni și oameni cu dare de
mînă să contribuie prin alocarea de fonduri de la stat sau prin donații personale
 18

la bugetul necesar construirii Catedralei Mîntuirii Neamului, simbol al mîndriei

noastre naționale și totodată un simbol al demnită ții noastre europene. Ca să
aveți dimensiunea acestei contribuții, vă pot spune că aceste finanță ri vor face
posibilă existența unei parcă ri subterane cu cel puțin 250 de locuri. Pentru a ne
ară ta recunoștința față de asemenea gesturi de solidaritate cu biserica, am decis
să amplasă m o placă memorială cu numele regretatei noastre Eugenia Ionescu
chiar la intrarea în parcare.

EUGENIA IONESCU: La intrarea în parcare?! Mi-ați promis o plă cuță la înlă țime,
nu în subsoluri!

PREOTUL: Ș i pentru că mă aflu în fața dumneavoastră , public iubitor de teatru,

public iubitor al regretatei noastre Eugenia Ionescu, vă invit să urmați acest
model de virtute și milostenie. Puteți contribui inclusiv prin redirecționarea
impozitului de 2% pe persoană fizică la strîngerea sumei de 600 milioane euro.
Orice ajutor, oricît de mic, e foarte important. Banii vor fi folosiți exclusiv pentru
finantarea lucră rilor. Dumnezeu să ne ajute! / (ȘEFULUI PERSONALULUI
TEHNIC): Fi bun și împarte formularele. (Acesta le pune la marginea scenei ca să
își ia cine dorește.)

În calitate de duhovnic al multregretatei, vă aștept în cîteva ore la cimitirul Bellu,

pe Aleea Artiștilor, acolo unde trupul neînsuflețit va fi depus întru odihna
veșnică . Îi vom aduce un ultim și pios omagiu. Dumnezeu s-o odihnească !

FIUL (vine să vorbească la microfon): Multregretata... această personalitate de

excepție... Mama mea... a fost... pentru mine ea a fost... mama mea.

EUGENIA IONESCU: Cine l-a pus pe ă sta să vorbească ? Ș i încă primul.

FIUL: Ce-aș putea eu să mai spun? A, da... înmormîntarea va avea loc mîine
dimineață la cimitirul Pace Vouă .

EUGENIA IONESCU: Pace Vouă ?!

FIUL: Este un cimitir privat la capă tul tramvaiului 16.

EUGENIA IONESCU: Eu am locul meu la Bellu pe Aleea Artiștilor...

FIUL: Pentru cei apropiați, sujba va fi urmată de o masă la restaurantul de lîngă

cimitir. Dumnezeu s-o odihnească !

EUGENIA IONESCU: Ce să caut eu la dracu’-n praznic?

FIUL: Dumnezeu s-o odihnească . În continuare...

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC (FIULUI): Personalul tehnic se poate considera

printre cei apropiați?

EUGENIA IONESCU: Vreau să știu ce s-a-ntîmplat cu locul meu la Bellu.

FIUL (ȘEFULUI TEHNIC): E numai pentru cei foarte apropiați... Depinde de cît de
numeros este acest personal.
 19

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC: Atunci vin doar eu. În calitate de șef al

personalului tehnic. Să știți că ră posata ținea foarte mult la noi, bă ieții. Ș i,
desigur, cel mai mult și mai mult ținea la mine.

FIUL: În continuare dau cuvîntul celor care cu siguranță au cunoscut-o mai bine
decît mine, colegilor ei, actorii.

EUGENIA IONESCU (PREOTULUI): Întreabă -l ce-a fă cut cu locul meu de veci.

(Fiului): Stai puțin!

PREOTUL: Stați puțin! Stimați artiști, onorat public, în calitate de duhovnic știu
sigur că Eugenia... doamna Ionescu și-a achiziționat acum mulți ani un loc de veci
în cimitrul Bellu. Ș tiu toate acestea pentru că eu am intermediat... am
acompaniat-o atunci cînd a fost să caute un loc pentru odihna veșnică .

CRITIC DE TEATRU: Așa este, avea un loc de veci la Bellu, mi-a spus și mie într-
un un interviu acum mulți ani.

PRIMA ACTRIȚĂ: Ș i mie mi-a spus. A dat o groază de bani pe el.

A DOUA ACTRIȚĂ: Ce coincidență , și mie mi-a spus!

EUGENIA IONESCU: Da, dragă , știa toată lumea, nu era nici un secret.

FIUL: Locul nu ne mai aparține. L-am vîndut.

EUGENIA IONESCU: Ce-ai fă cut?!

Toată lumea: L-ați... vîndut?

FIUL: L-am vîndut, da. (ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC ): Dă -mi te rog și mie un
scaun. (Își ia scaunul și se așează în public, printre spectatori).

PREOTUL: Dar nu aveți dreptul. Pînă la realizarea succesiunii nu puteți să

înstră inați nimic din ce-a aparținut mamei dumneavoastră .

FIUL: O să mai aștept. Încă nu am bă tut palma cu nimeni. Aștept să vă d toate

ofertele.

PREOTUL: Dar cum ați putut să ... de ce ați vîndut locul de veci al mamei
dumneavoastră ? Sunteți un om total imoral. De ce?!

FIUL: Am nevoie de bani.

PREOTUL: Cu toții avem nevoie de bani în aceste vremuri grele, dar v-ați
întrebat: merită oare?

FIUL: 20 000 de euro. Eu zic că merită . ( către Public): Dacă are cineva o altă
ofertă ...

EUGENIA IONESCU: Pentru ce ai tu nevoie de banii ă știa?

FIUL (explică unui spectator lîngă care s-a așezat): Vreau să -mi iau un loc de
parcare.
 20

PREOTUL: Ați vîndut locul de veci al mamei pentru...

EUGENIA IONESCU: Un loc de parcare?!

FIUL (tot celor din public, din jurul lui): Are și boxă inclusă în preț. Cînd mi-am
cumpă rat apartament în blocul rezidențial unde stau acum, nu mi-au mai ră mas
bani și de parcare.

CRITICUL DE TEATRU: Dar la mama dumneavoastră nu v-ați gîndit?

FIUL: O să mă gîndesc la mama mea de fiecare dată cînd o să -mi parchez mașina.

PREOTUL:Dar la cei care vor dori să -i aducă flori la mormînt?

EUGENIA IONESCU: Chiar așa, mă i mamă , cine o să vină pînă la capă tul lumii să -
mi aducă o floare?

FIUL (celor din public): Tramvaiul 16 circulă destul de bine, să știți.

PREOTUL: Totuși, mama dumneavoastră e o personalitate a culturii noastre, nu

poate fi îngropată într-un cimitir obscur undeva la marginea orașului...

CRITICUL: Ală turi de cine știe ce... indivizi. În viață a fost înconjurată de oameni
de excepție, de personalită ți de marcă !

FIUL: Asta e, în fața morții toți suntem egali.

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC (prinde microfonul): Să știți că nu e chiar așa de

ră u. Eu stau în zonă ... Acuma, sigur, la 2 kilometri e groapa de gunoi... Miroase
cam urît cînd bate vîntul și sunt multe ciori, dar ciorile sunt pă să ri foarte
deștepte... ce vorbim noi aici... Dom’le, e un loc frumos, liniștit, sunt că doamnei
Ionescu i-ar fi plă cut foarte mult.

A DOUA ACTRIȚĂ: Mai taci, domnule, o dată . Te-a-ntrebat cineva ceva?

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC: Doamna... actrița asta e supă rată că n-a primit
ea rolurile doamnei Ionescu.

A DOUA ACTRIȚĂ: Nu ți-e rușine, după ce că vii praf de beat!

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC: Nu sunt beat, doamnă . Sunt foarte foarte

deprimat. Iar ne-au tă iat ă știa din salarii! ( E scos afară din scenă de Actrița a
doua)

PREOTUL: Onorați artiști, stimat public,Dumnezeu le vede pe toate și le judecă .

Iar cînd te vei întîlni cu mama ta în ceruri...

FIUL: O să -i explic situația.

EUGENIA IONESCU: Sper să ne vedem cît mai curînd. Să intri cu mașina aia în
primul stîlp.

FIUL: Pînă atunci, ne vedem cu toții la Cimitrul Pace Vouă .

PREOTUL: Mi-e teamă că eu nu voi putea fi prezent.

 21

FIUL: De ce?

PREOTUL: Pentru că nu am voie să fac slujbe într-un cimitir privat.

FIUL: De ce?

PREOTUL: Așa s-a hotă rît.Nu pot să încalc o hotă rîre a Bisericii.

FIUL: Nici mă car pentru mama, că reia i-ați fost duhovnic atîția ani?

EUGENIA IONESCU (Preotului): Chiar așa, mi-ai fost duhonvnic 20 de ani.

CRITICUL: În numele Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, vă rog faceți

ceva!

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC (din culise): Ș i în numele bă ieților de la tehnic...

PREOTUL: O să dau un telefon.

PRIMA ACTRIȚĂ (la microfon)Aș vrea să spun că ... A fost fă ră îndoială una dintre
cele mai mari personalită ți ale teatrului româ nesc, poate chiar ale teatrului
universal. Toata lumea știe, ultimele 10 roluri create au fost niște adevă rate
bijuterii...

EUGENIA IONESCU: Pe care acum le-ai moștenit tu!

PRIMA ACTRIȚĂ: Pe care voi avea onoarea de-a le prelua. Va fi o sarcină extrem
de dificilă ... Sper să nu dezamă gesc publicul și să mă ridic la valoarea moștenirii
lă sate de preaiubita noastră colegă . Din partea colegilor....”Odihnească -se în
pace!”.

EUGENIA IONESCU: Tîrîtură ordinară , ară t eu ca și cum m-aș odihni în pace?

PRIMA ACTRIȚĂ: Sunt sigură că de undeva de acolo ne privește cu ochii ei

blînzi.

A DOUA ACTRIȚĂ (preia microfonul): Comme c’est curieux, comme c’est bizarre
et quelle coincidence! A fost fă ră îndoială una dintre cele mai mari personalită ți
ale teatrului româ nesc, poate chiar ale teatrului universal. Toata lumea știe,
ultimele 10 roluri create au fost niște adevă rate bijuterii, pe care voi avea
onoarea de-a le prelua. Va fi o sarcină extrem de dificilă ... Sper să nu dezamă gesc
publicul și să mă ridic la valoarea moștenirii lă sate de preaiubita noastră colegă .
Din partea colegilor, odihnească -se în pace. Sunt sigură că de undeva de acolo ne
privește cu ochii ei blînzi.

(În timp ce cea de-a doua Actriță își spune monologul, Prima Actriță începe să
spună și ea aceleași cuvinte, spun la unison o parte din text, ca și cum ar fi un
concurs de interpretare, iar spre final atmosfera se încinge pînă cînd ajung să se ia
la palme.)

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC (întrerupe momentul celor două, preia

microfonul): Doamna Eugenia a fost cea mai talentată actriță din teatrul ă sta și
nimeni n-o s-o poată înlocui, cel puțin în inimile noastre, ale bă ieților. După
fiecare premieră ne dă dea de bă ut...
 22

EUGENIA IONESCU: Ș i înainte.

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC: ... dar și înainte, dom’le, că avea încredere în

noi.

EUGENIA IONESCU: Ș i numai chestii fine...

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC: Ș i numai chestii fine! Toți o iubeam. Toți

bă ieții. De aceea niciodată nu i s-a stins lumina pe vreun monolog important,
niciodată nu i s-a rupt vreun toc în scenă și niciodată nu i-a că zut în cap vreo
ștangă . Că să știți că se mai poate întîmpla... A fost o doamnă în toate sensurile
cuvîntului. Tră iască doamna Eugenia Ionescu!

CRITICUL (preia aproape cu forța microfonul):

Ce situație, ce situație! Plecarea Eugeniei că tre Cîmpiile Elizee...

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC: Unde pleacă ?

CRITICUL: ... lasă teatrul mai să rac în personalită ți, în monștri sacri ai scenei. E
un moment greu, de mare tristețe pentru întreaga lume teatrală . Personal i-am
fost o credincioasă tovară șă de drum. Dovada? Această carte ce s-a nă scut din
discuțiile noastre, din interviuri, din experiența turneelor în care i-am fost
ală turi. Mulți dintre dumneavoastră o cunosc. Mă refer la carte. Însă ce țin acum
în mînă este o ediție adă ugită și revizuită . De lux. E caldă , în această dimineață a
ieșit de sub tipar. După ceremonie vă aștept în foaierul teatrului pentru
autografe. „Eugenia Ionescu – O personalitate a culturii noastre” – 7,50 euro . Veți
gă si în carte și un capitol dedicat stră lucitei sale cariere pedagogice. Dar pentru
că avem printre noi și un reprezentant al tinerei generații, îl voi lă sa pe el să
vorbească despre doamna profesor Eugenia Ionescu. (Spre culise): Hai, tinere, nu
te sfii, hai că nu te mă nînc. (Intră Studentul.)

EUGENIA IONESCU: Cine-i ă sta, dragă , de unde l-ai cules?

CRITICUL (deschide cartea și îi indică Studentului un pasaj pentru lectură):

De aici pînă aici.

STUDENTUL: Doamna Popescu a fost o profesoară extraordinară . Un pedagog de

excepție. De la dumneaei am învă țat că trebuie să respectă m cu sfințenie tradiția,
valorile noastre naționale, precum și marele repertoriu clasic.

Studentul scoate chitara și cîntă prima strofă din imnul României:

“Deşteaptă -te, româ ne, din somnul cel de moarte,

În care te-adâ nciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tă i duşmani!”

STUDENTUL (Publicului):
Acesta este imnul nostru național. Cred că ar fi potrivit să ne ridică m cu toții în
picioare.
 23

Cîntă o altă strofă:

“Preoţi, cu cruce-n frunte! că ci oastea e creştină ,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfâ nt.
Murim mai bine-n luptă , cu glorie deplină ,
Decâ t să fim sclavi iară şi în vechïul nost' pă mâ nt!”

Studentul (încheie în ritmuri rock imnul național, își face cruce și zice):
Așa să ne ajute Dumnezeu!

(Se aude scandal de afară, din foyer-ul teatrului):

Vocea preotului: Nu se poate, dom’le. Pentru că pă mîntul nu e sfînt în cimitirele

private. În plus, dacă se trezesc unii preoți să oficieze acolo sub prețul pieței...

Vocea Fiului: Ș i eu ce fac cu mama?

Vocea preotului: Dar înțelege-mă , mă i omule, și pe mine, mi-au zis de sus că

dacă mă pune dracu’ să calc acolo mă dau afară din Biserică .

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC (prin ușa întredeschisă): Se aude...

PREOT(de afară): Ce se aude?!

ȘEFUL PERSONALULUI TEHNIC: Se aude în sală .

PREOTUL (intră în sală împreună cu Fiul): Stimat public, onorați artiști, nu se

poate. (Fiului): Ș i toate astea numai din cauza dumitale!

FIUL: Din moment ce a ajutat la sponsorizarea a 250 de locuri de parcare pentru

alții, mi se pare normal să mă ajute și pe mine, ca fiu, cu un loc de parcare. Mă car
atît.

PREOTUL ( îl ia de guler pe Fiu și începe să îl zgîlțîie): Cele 250 de locuri sunt

pentru comunitate, nu sunt pentru interes personal. Chiar nu vezi diferența?!

FIUL (îl ia de sutana și îl aruncă la pămînt): Nu.

Toți rămîn împietriți o secundă, apoi tabloul se pune din nou în mișcare: Actrițele,
Criticul de teatru se grăbesc să îl ajute pe Preot să se ridice de la pămînt și să-și
rearanjeze sutana.

CRITICUL: Ce să vadă ă știa diferența, pă rinte? Tinerii ă știa sunt în stare să -și
vîndă și mama. Doar că ei uită că mama lor nu le aparține, ea este a noastră , a
întregului popor.

FIUL: Dacă este a intregului popor, atunci s-o îngroape poporul.

CRITICUL: Vînză tor de mamă ce ești! (Fiul urcă dintr-un pas pe scenă și e cît pe ce
să înceapă un nou scandal).

TOVARĂȘUL MARIAN: Mă scuzați că intervin...

EUGENIA IONESCU: Tovară șul Marian! Ce surpriză plă cută !

 24

PREOTUL: A... domnu’ Marian!

TOVARĂȘUL MARIAN: Am auzit fă ră să vrem. Ca bun și vechi prieten al

ră posatei, aș putea să încerc să încerc și eu... un pic mai sus.

FIUL: Dumneavoastră sunteți...?

CRITICUL (Fiului): A spus omul: un vechi prieten. Mai aveți tupeul să puneți și
întrebă ri?

FIUL (Criticului): Ț ie chiar nu ti-e rușine, vii cu că catul ă sta de carte și mă judeci
pe mine?

(E cît pe ce să înceapă un nou scandal).

EUGENIA IONESCU: Gata. Stop joc! Hai, gura toată lumea că m-ați enervat cu
toții. ( Celelalte personaje, în afară de Tovarășul Marian se opresc în stop cadru.
Publicului): Asta chiar trebuie să vă povestesc eu. Nu pot să uit ziua cînd
tovară șul Marian aici de față mi-a trimis flori la cabină , apoi m-a invitat să bem o
cafea la restaurantul Berlin. Mi-a spus...

TOVARĂȘUL MARIAN: „Sunteți o personalitate de excepție, de oameni ca

dumneavoastră avem nevoie. Ați fi de acord să lucrați pentru noi? Nu trebuie
decît să faceți portretele colegilor dumneavoastră de scenă . Veți scrie, desigur,
sub pseudonim. Aveți vreo preferință , vreun nume de personaj față de care
sunteți atașată ?”

EUGENIA IONESCU: Eu pe atunci eram și mai tînă ră , totuși lucram la un rol de

compoziție, jucam... „Arkadina e bine?”

TOVARĂȘUL MARIAN: „Arkadina. E destul de greu de reținut, dar dacă ă sta vă

place, atunci așa să fie.”

EUGENIA IONESCU: Timp de doi ani, am creat zeci de portrete. „Sursa vă

informează : pe durata pauzei dintre acte, tovară șa D. C., artist al poporului, a
vorbit despre mizeria și lipsurile din Româ nia. Spunea că la mă celă rii sunt mereu
la rînd sute și sute de persoane, că untul, oul, cașcavalul și brînza lipsesc cu
desă vîrșire. Ș i, în timp ce lipsurile se țin lanț, acum, conducerea superioară de
partid a dat dispoziție să i se schimbe fotografiile din școli, fabrici și uzine. Vă
dați seama cîte milioane se vor cheltui pe noile fotografii în culori?” La discuție
au fost de față și ceilalți actori din distribuție, precum și Șeful personalului
tehnic. Nici unul dintre ei nu a luat însă atitudine decît după intervenția mea.
Sursa... Arkadina.” După revoluție, eu și Marian... tovară șul Marian, am pă strat
legă tura. Prima racolare, ca și prima iubire, nu se uită niciodată .

TOVARĂȘUL MARIAN (în timp ce celelalte personaje revin la acțiunile lor, sună la
telefon): Alo, eu sunt, ajută -mă cu ceva... Ați și aflat... futu-vă -n gură de securiști!
Înțeleg, înțeleg, dar e vorba totuși de o personalitate a culturii noastre, o lă să m
așa agă țată de garduri... Cum facem? Da, ă sta e capitalismul. Bun, atunci avansez
eu banii, e în regulă . (Fiului): Îți dau 20 000. Cash. Fă ră chitanță .

FIUL: În regulă . ( Ia banii). Mersi.

 25

TOVARĂȘUL MARIAN ( îi șoptește Eugeniei): Să -mi scrii. Ne interesează tot ce se

întîmplă , tot ce se discută pe-acolo.

EUGENIA IONESCU: Semnez tot Arkadina?

TOVARĂȘUL MARIAN: Desigur.

PREOTUL: Totul e bine cînd se termină cu bine. Onorați artiști, stimat public, ne
vedem mîine dimineață cu toții la Bellu. Pe Aleea Artiștilor. Ș i nu uitați să
redirecționați cei 2% pe persoană fizică pentru a contribui la înă lțarea Catedralei
Mîntuirii Neamnului, simbol al mîndriei noastre naționale și al demnită ții
noastre europene. (îi strînge mîna Fiului înainte de a ieși): Felicită ri!

SCENA 5

SORA: 7 milioane (150 Euro) e bine?

CUMNATA: 7 (150 Euro) milioane?!

TAXIMETRIST: Am dat 450 de Euro pe el...

SOȚUL SURORII: Asta e cu aparatele electrocasnice. După un an nu poți să le

vinzi nici cu jumă tate din preț.

TAXIMETRIST: Atunci spuneți cît ați putea voi să dați.

SORA: N-are nici un sens să te superi.

TAXIMETRIST: Nu mă supă r. Sunt foarte obosit.

MAMA: N-a dormit de trei nopți, să racu’...

SORA: Mie nu mi se pare în regulă să conduci în orașul ă sta fă ră să dormi de trei

zile. Mamă , acuma pe bune, tu cum îl lași să plece așa?

TAXIMETRIST: Ș i dacă stau în casă crezi că -mi dă cineva de pomană ?

SORA: Nevastă -ta știe cum umbli tu pe stră zi?

CUMNATUL: Ioana n-a dormit nici ea de luni de zile, să știi.

SORA: Dar ea nu conduce un taxi.

CUMNATUL: Nu e timp de discuții din astea. Suntem o familie, trebuie să ne

ajută m. Deși nici noi nu stă m chiar așa de bine cu banii.

CUMNATA: Stă m chiar foarte prost.

MAMA: Cine mai stă bine cu banii în ziua de azi?

CUMNATA: Lasați că dumneavoastră pensionarii aveți o pensie acolo, de bine de

ră u...

MAMA: Ce mai pensie, nu-mi ajunge nici de întreținere.

 26

CUMNATA: Noi muncim și tot numai de întreținere avem. Eu am și zis: de ce să

venim dacă n-avem bani?

CUMNATUL: E totuși soră -mea, dacă nici la un necaz din ă sta nu pot s-o ajut...

CUMNATA: Ș i dacă n-ai cu ce? Uită -te la tine, cauți un serviciu de 4 luni... Te ajută
cineva?

CUMNATUL (Soțului Surorii): La voi nu se mai fac angajă ri?

SOȚUL: Mîine trebuie să dau afară afară încă 10 oameni. E îngrozitor. Cum alegi,
dai cu banul? Nu pot să dorm de două nopți.

CUMNATUL: Îți dai seama cum dorm ă ia pe care i-ai dat afară .

SOȚUL: Crezi că mie mi-e ușor?

CUMNATUL: Cred că lor le e totuși mai greu.

CUMNATA: Lasă , nu-i plîng eu pe ă știa. Pe ă știa de la privat care-au avut salarii
de mii de euro. Dacă n-au pus nimic deoparte cînd le-a fost bine, înseamnă că au
fost proști. La noi e greu, la bugetari. Ce să pui deoparte din salariile astea
mizerabile din învă ță mînt?

SORA: E adevă rat, salariile sunt mici în învă ță mînt. Dar tu faci meditații… care nu
sunt impozitate…

CUMNATA: Nu se compară meditațiile mele cu șpă gile voastre la spital…

SORA: Eu nu iau șpagă . Cine ți-a spus că eu iau șpagă ?!

CUMNATA: Nu zic de tine, zic în general. (Taximetristului): Tu spuneai că ați dat

pînă acuma șpă gi de v-ați uscat.

Taximetrist: Am dat, dă m… ce să facem?

CUMNATA (Surorii ): Ș i pe de altă parte, înțeleg. Că și voi, doctorii sunteți vai

mama voastră . Ca și noi, profesorii. Eu nu-i judec pe medici că iau șpă gi. Ș i eu aș
face la fel. Sigur, la voi e altă situație, Matei cîștigă foarte bine la privat. Tu n-ai
nevoie să iei șpagă .

SORA: E o chestie de principiu. N-aș face asta niciodată . Ș i să știi că și noi avem
rate la bancă , ne-au tă iat și nouă salariile…

SOȚUL: Ș i nimeni nu exclude posibilitatea ca și eu să fiu dat afară . De fapt e

chiar... destul de…

SORA: Poftim?

SOȚUL: Ziceam că în principiu există și această posibilitate. În fine, despre ce

dracu vorbim noi acum? Oamenii ă știa au nevoie de ajutor imediat. (
Taximetristului): Am zis că dacă nu putem să vă dă m cu împrumut, mă car să vă
ajută m așa... fiecare cum poate.
 27

TAXIMETRIST: Știu, e greu pentru toată lumea. Dar cum ne-am hotă rît să
vindem, am zis să vă anunță m și pe voi.

CUMNATA: E mai bine să ră mînă în familie. Uite, eu pot să vă dau 65 euro pentru
televizor.

SORA: 70.

CUMNATA: 75.

SORA: 80.

CUMNATA: 85.

TAXIMETRIST: Mă gîndesc să dă m și un anunț în ziar...

MAMA: Nu mai e timp, doctorii spun că fiecare zi e importantă .

TAXIMETRIST: Bine, 80 de euro.

CUMNATA: Dar noi am oferit 85.

TAXIMETRIST: Ok, 85.

SORA: 90.

CUMNATA: 95.

SORA: 110.

CUMNATA: 120.

SORA: 130.

CUMNATA: 150.

SORA: Să -l stă pîniți să nă toși!

CUMNATA: Da, dacă nu ai să nă tate degeaba ai...

SOȚUL: Televizor. Ziceai că v-ați gîndit să vindeți și mobila.

SORA: Cu mobila e greu...

TAXIMETRIST: Cu mobila de bucă tă rie s-au oferit niște vecini... Au auzit de

problema noastră . Au zis că ne dau prețul cu care am luat-o.

SORA: Serios?

TAXIMETRIST: Are abia 6 luni...

SORA: Sunt tineri?

TAXIMETRIST: Cam de vîrsta mea.

CUMNATUL: Ș i apartamentul e al lor?

 28

TAXIMETRIST: Da. L-au cumpă rat. I-au ajutat un pic și pă rinții.

SORA: Ce noroc au unii în viață ! Pe noi pă rinții ne-au ajutat cu sfaturi. (Mamei):
Ș i nici alea nu au fost dintre cele mai bune.

MAMA: Pă i cu ce să vă ajută m? Crezi că noi n-am fi vrut? V-am ținut în școli, asta
e nimic?

Pauză.

TAXIMETRIST ( Actorul) : Aveați replică aici?

MAMA (Actrita): Nu, dar mi s-a pă rut că pică bine. E în situație.

SORA (Actrița): Nu pică bine deloc. Aici dumneavoastră trebuia să lă sați capul în
jos. Cum ar veni că vă e jenă . Asta era situația.

MAMA ( Actrita) : Cred că știu destul de bine cum să joc o situație...

CUMNATA ( Actrita): Cu tot respectul: jucă m după reguli și după text sau fiecare
cum are chef? ( Scoate un text din geantă, citește cu voce tare): „Ce noroc au unii
în viață !Pe noi pă rinții ne-au ajutat cu sfaturi. Ș i nici alea nu au fost dintre cele
mai bune.” La care eu zic...

MAMA ( Actrita) : Ia vezi-ți tu de rolul dumitale.

CUMNATA ( Actrita) : Nu, nu zic asta...

MAMA ( Actrița îi spune Actorului care joacă Cumnatul): Tu bei de cînd te știu,
dar de 4 luni ești praf în fiecare seară .

CUMNATUL( Actorul): Asta e din personaj sau...?

MAMA ( Actrita) : Știu, e derutantă chestia cu bă utul. Dar e din personaj. Voi
tinerii atîta știți: distracție, distracție și iar distracție. Ș i ne judecați pe noi, pe noi
care am muncit o viață -ntreagă ... Rușine! Rușine, rușine, rușine.

CUMNATA ( Actrita) : Vă rog frumos să mă lă sați să -mi zic replica.

MAMA ( Actrita) : Tu să taci. Ai ieșit dintr-un concediu de maternitate ca să intri

în altul. Pe banii statului.

CUMNATA (care joacă o femeie însărcinată în 7 luni): Vă referiți la personaj sau

la mine?

MAMA ( Actrita): Ș i la personaj și la tine!

CUMNATA ( Actrita) : Cum puteți să spuneți așa ceva?!

MAMA ( Actrita): Pe vremea mea, nă șteai și a doua zi erai în fabrică sau pe scenă
sau unde aveai treabă ... Nu stateai acasă pe banii statului.

CUMNATA (Actrița): Lasați, doamnă , că banii dați de stat să crești un copil nu

sunt chiar...
 29

MAMA (Actrita): Așa cum sunt, pe vremea mea nu aveai mobilă Ikea și alte...

CUMNATUL: Pentru că nu era Ikea pe-atunci.

MAMA: Bine că au ce vinde ă știa. Tinerii ă știa, personajele. Hai să nu le mai

plîngem atîta de milă .

SOȚUL: Dar cine le plînge, doamnă , de milă ?

MAMA: Pă i dacă voi aveți toate replicile și eu nu zic decît „să racii de ei” și cam
atît?

SORA: Asta era deci, replicile...

Actorul care va juca Agentul de Teren de la Provident: Doamnă , nici pe mine

nu mă dau afară replicile din casă , dar nu fac atîta scandal.

MAMA: Eu vorbesc din perspectiva generației mele, a ă stora care am muncit o

viață întreagă și o să avem niște pensii de tot rahatul...

TAXIMETRIST: Atunci spuneți tot ce aveți de spus și... continuă m?

MAMA: Pă i tocmai am spus. Sper că nu am uitat nimic. Aha: „Rușine! Sunteți o

rușine!”

SORA: Pot să mă uit un pic?

MAMA: Te rog.

SORA: Așa, deci după intervenția asta din realitate, se reia textul de dinainte de
întrerupere. Personajul meu zice:.. Unii au noroc în viață . Pe noi pă rinții ne-au
ajutat cu sfaturi.

Reia:

SORA: Pot să mă uit un pic?

MAMA: Te rog.

SORA: Așa, deci după intervenția asta din realitate, se reia textul de dinainte de
întrerupere. Personajul meu zice:.. Unii au noroc în viață . Pe noi pă rinții ne-au
ajutat cu sfaturi.

CUMNATA: Cînd vă d din ă știa de bani gata, ă știa ca vecinii voștri, mi se urcă
sîngele la cap... Oricum, aveți curaj să lă sați niște necunoscuți să vă intre în casă ...

CUMNATUL: Canapeaua o vindeți?

CUMNATA: Canapea îți trebuie ție acum. Să stai cît e ziua de lungă cu berea în
mînă și să te uiți la meciuri.

CUMNATUL: Mă gîndeam la tine, că poate ai nevoie de ceva comod...

 30

CUMNATA: Am fost de acord să venim cu o singură condiție: să cumpă ră m

lucruri de care chiar avem nevoie. Mai exact: să cumpăr lucruri de care-avem
nevoie. Că tu n-ai bani să cumperi nici un colac de veceu.

SOȚUL: Iubita, pe noi ne-ar interesa o canapea?

SORA: Eu aș fi vrut ceva de piele...

SOȚUL: Pielea e nașpa, vara transpiri, iarna ține frig.

SORA (Taximetristului): 250 euro, e bine?

TAXIMETRIST: E bine.

SOȚUL îi dă SURORII portofelul, aceasta se uită în el și descoperă că are mai puțin

de 250 de euro.

SORA (TAXIMETRISTului): Îți dau 150 acum și 100 la salariu.

TAXIMETRIST: În două zile trebuie să mă duc cu banii la spital.

SORA ( Soțului): Cînd îți intră salariul?

SOȚUL: În două zile... fac rost de 100 de euro.

SORA: Of, Doamne. Îmi pare ră u... Dacă am fi putut...

TAXIMETRIST: E în regulă . Pe bune, știu că nici voi nu aveți.

SORA: Am pus ieri acatiste la biserică . Pentru să nă tatea fetiței. Poate că n-ar fi
ră u să se ducă și Ioana, e o mă nă stire cu un preot foarte bun...

TAXIMETRIST: Ioana e toată ziua la spital, nu poate s-o lase singură pe Maria.

CUMNATA: Mă gîndeam... acuma sigur poate că nu vreți, dar... o să avem nevoie

în curînd de un că rucior...

TAXIMETRIST: Nu, că ruciorul nu-l vindem, încă mai avem nevoie... Adică sper
să mai... (Pauză scurtă.) 135 euro.

CUMNATA: 90 euro.

TAXIMETRIST: 135 euro. Cu atît l-am luat, cu atît îl dau.

CUMNATA: 90 euro. Mai mult chiar n-avem de unde.

CUMNATUL: Gata. Mai pun eu 45 de euro și-l luă m.

CUMNATA: De unde, din ajutorul de șomaj pe care l-ai bă ut deja?

CUMNATUL: Din ajutorul de șomaj pe care o să -l iau luna viitoare. Ț i-i dau
atunci.

CUMNATA: Da, e foarte frumos să fii caritabil pe banii mei.

 31

CUMNATUL: E sora mea, vreau și eu să ajut cumva... Ok, tu aduci în casă banii de
4 luni, dar e o perioadă mai grea, ai putea să -nțelegi sau mă car să încerci... Nu se
poate tră i așa... O să avem un copil... Eu nu pot, pur și simplu nu mai pot ... sunt
pus la zid în fiecare zi de dimineața pînă seara. Nu mai pot... eu așa nu mai pot.
Mă scuzați.

AGENT DE TEREN: Bună dimineața!

TAXIMETRIST: Salut, Cristi!

AGENT DE TEREN: Aveți musafiri?

TAXIMETRIST: Da.

AGENT DE TEREN: Așa devreme?

TAXIMETRIST: Ceva urgent?

SORA: Ce faci, mă i Cristi? Nu te-am mai vă zut de cîțiva ani buni.

AGENT DE TEREN: Cristian Iulian Dobrescu. Agent de teren. Iată cartea mea de
vizită .

MAMA: Cristi, dacă ai venit să ne ceri bani cu împrumut să știi că ai picat prost.

AGENT DE TEREN: Nu, cum să vin să vă cer bani?

MAMA: Pă i cum ai mai venit și altă dată .

AGENT DE TEREN: Nu, doamnă . Azi am venit să vă aduc bani. Ne-ați sunat și am
venit.

MAMA: Cine te-a sunat?

TAXIMETRIST: Eu am sunat.

MAMA: Pe cine ai sunat?

AGENT DE TEREN (spune dintr-o răsuflare toată poezia, dar poate să-și mai
arunce din cînd în cînd un ochi pe un pliant pe care îl tine în mînă):

Compania noastră este parte a unui grup britanic, lider internațional în

furnizarea de credite de consum la domiciliu. Oferim credite fă ră giranți și fă ră
taxe ascunse. Fă ră birocrație. Ratele sunt fixe. Serviciul de gestionare la domiciliu
îți permite să primești banii în două zile la tine acasă . Iar ratele le vei plă ti în
confortul propriei locuințe. Agenții firmei vizitează să ptă mînal clienții la
domiciliu. Aceste vizite ne permit să înțelegem mai bine situația fiecă rei
gospodă rii în parte și să reacționă m imediat, fie oferind un nou împrumt, fie
reeșalonînd aceste rate. Iată un pliant despre firmă . Iată contractul. Iată banii.

MAMA: Ș i rata asta... cît e?

AGENT DE TEREN: Scrie aici în contract.

 32

TAXIMETRIST: Mamă , am discutat deja la telefon cu cei de la bancă ... de la

companie.

CUMNATA: Am vă zut parcă o reclamă la televizor cu firma asta...

SOȚUL: E un fel de…

AGENT DE TEREN: E o companie cît se poate de...

SOȚUL ( în paralel cu AGENT DE TEREN): De că mă tă rie...

AGENT DE TEREN ( își continuă fraza ): Legală !

SORA (Taximetristului): Tu chiar vrei să faci împrumutul ă sta?

MAMA: Pă i de ce să nu… care-i problema?

SORA:Mamă , și așa sunt înglodați în datorii… Dacă aș fi în locul vostru...

TAXIMETRIST: Nu ești în locul nostru.

MAMA (Agentului Provident): Ne știm de o viață ... Cristi, tu nu ne-ai bă ga într-o

chestie urîtă ...

AGENT DE TEREN: Vai de mine, doamnă , doar ne știm de-o viață ... Compania
noastră este parte a unui grup britanic, lider internațional în furnizarea de
credite de consum la domiciliu.

MAMA: Dar ce coincidență nemaipomenită ... să te trimită tocmai pe tine, mă i

Cristi.

AGENT DE TEREN: Nu e o coincidență , doamnă . Compania alege agenți din zona

unde locuiește clientul. Eu o să vin în fiecare să ptă mînă la dumneavoastră ca să
recuperez rata. Dumneavoastră nu trebuie decît să fiți acasă și să aveți banii.
Miercurea viitoare vin tot pe la ora asta. Bem și o cafea...

SORA: Ș i de cînd te-ai angajat la ei?

AGENT DE TEREN: De două zile. Ă sta e primul meu contract.

CUMNATUL: Plă tesc bine?

AGENT DE TEREN: Depinde și de cît muncești, de cît ești de eficient.

CUMNATUL: Ș i îți trebuie... anumite studii?

AGENT DE TEREN: Pă i ce, îți trebuie studii universitare ca să suni la ușa cuiva?
Te antrenează ei rapid.

CUMNATUL: Ș i ce te-nvață ?

AGENT DE TEREN: Tot felul de...tehnici de pesuasiune. Adică să convingi omul

să -ți dea banii pe care îi datorează . Că sunt unii mai ră u platnici. N-o să fie cazul
dumneavoastră ... dar știți cum sunt unii oameni.

CUMNATUL: Ș i mai angajează agenți?

 33

AGENT DE TEREN: Sigur, afacerea înflorește, mai ales în perioada asta...

CUMNATUL : M-ar interesa și pe mine...

AGENT DE TEREN: Suni acolo, se fac angajă ri în fiecare zi.

CUMNATUL: Sun chiar azi, poate am noroc și mă angajez chiar de mîine.

AGENT DE TEREN: Cît ați dat pe plasmă ?

CUMNATA: 150 euro.

AGENT DE TEREN ( îl întreabă pe Taximetrist): Așa ieftin? Ș i canapeaua?

SORA: 250.

AGENT DE TEREN ( îl intreabă pe Taximetrist): Le-ați luat la mîna a doua?

TAXIMETRIST: Le vînd la mîna a doua. Te interesează ceva?

AGENT DE TEREN: Pe mine nu.... Ș i vindeți tot, tot?

TAXIMETRIST: Tot.

AGENT DE TEREN: Ș i casa?

MAMA: Sper să nu ajungem în situația asta.

AGENT DE TEREN: Pă i da, ar fi destul de nasol...Suntem vecini de-o viață ... Mi-ar
pă rea ră u să ... să nu mai fim.

TAXIMETRIST: Eu chiar nu mai pot să stau.

AGENT DE TEREN: Vă descurcați cu că ratul? Vă ajut și eu.

MAMA: Lasă , mă i Cristi, tu ești în timpul serviciului.

AGENT DE TEREN: Doar suntem vecini. Dacă nu te ajută cel care ți-e aproape,
cine să te ajute?

SORA : O să fie bine. O să ră sară soarele și pe strada voastră , cum se zice.

CUMNATA: Se zice: O să intre soarele și-n casa voastră .

CUMNATUL: Că dacă n-ar mai fi și nori, nu ne-am mai bucura de soare.

SOȚUL: După ploaie... vine soarele.

AGENT DE TEREN: În casa în care nu intră soarele pe fereastră , intră doctorul pe

ușă .

Rudele și Agentul de Teren ies din scenă, îl lasă singur pe TAXIMETRIST.

TAXIMETRISTUL:

8.45. Am ieșit de 5 minute și deja am luat comandă . O cursă spre aeroport. Face
cît trei. Am noroc. Astă zi chiar o să am noroc. O să strîng banii ă ia, o să
 34

supraviețuim, o să fim bine, o să fim bine de tot. “257, în cît timp ajungi?” “Sunt
la un semafor lîngă Casa Poporului. Spune-i tipei că ajung în maxim 7 minute.
Sper să nu fie blocată stră duța aia dintre blocuri. Dar las’ că mă descurc eu
cumva.” Noroc cu ză pada asta, așa am și eu mai mulți clienți. Cine-i nebun să -și
nenorocească mașina? Dacă n-ar fi soarele ă sta… ar fi perfect.

Un poponar se plimbă prin Central Park. Vede un peștișor lîngă un lac, îl ia și-l
aruncă -napoi în apă . “Richard, bă i Richard, unde pleci? Sunt peștișorul de aur,
distrusule. Pentru că m-ai salvat, o să -ți îndeplinesc 3 dorințe. De fapt numai una
pentru că ești gay.” “Pă i mi-aș dori… mi-aș dori o pereche de ochelari de soare.
Gucci.” “Cum, Richard, cînd toată lumea se duce dracului, tu, poponar nenorocit,
vrei o pereche de ochelari Gucci?!” Richard stă , se gîndește și “Ok, then… Gucci
for everybody!”

Tare bancul, nu? Adevă rul e că mi-ar trebui si mie o pereche de ochelari de soare,
poate nu chiar Gucci, dar…De ce dracu’ nu dau ă știa drumu’? Nici ambulanța n-o
lasă să treacă . Urlă sirena aia de te scoate din minți. E clar. Coloană oficială . Îi
doare fix în pulă . Dispecera mă anunță că a sunat clienta. Că ce se întîmplă , că de
ce nu ajung. O rog pe dispeceră să vorbească cu clienta, s-o întrebe dacă nu mai
poate s-aștepte 5 minute. Ce să fac, eu nu pot să zbor deasupra intersecției.
Întreb un polițist cînd au de gînd ă știa să dea drumu’ la trafic. Polițistul ridică din
umeri. Dispecera sună -napoi. Clienta o să m-aștepte. Ce bine. Dispecera mă
întreabă ce face Maria. Ce să facă , poimîine o să intre în operație. Asta dacă fac
rost de toți banii. Dispecera zice că o să reușesc. Ș tiu și eu? N-am nici jumate din
sumă . Unde dracu se duc porcii ă știa sîmbă ta dimineață ? “Unde să se ducă , 257,
se duc la ski. E soare, e frumos, e ză padă . Numai noi stă m aici și ne rupem gîturile
de muncă .”

Clienta sună din nou. Maria are 3 ani. E foarte deșteaptă . Nu știu cu cine seamă nă .
Poate cu soră -mea. Nici mie, nici Ioanei nu ne-a prea plă cut școala. Adică ne-a
plă cut… dar cînd faci un copil la 18 ani… mai greu cu facultate. Ioana mă car ar fi
trebuit să se ducă , ar fi trebuit s-o trimit obligat forțat. “257, îmi pare ră u, clienta
a plecat, a luat alt taxi.” Pă i da, doar n-o să piardă avionul ca să m-aștepte pe
mine. Oare unde se duce? Unde pleacă toate avioanele astea? Unde poți să … unde
să pleci?

Soarele îmi bate drept în ochi. Îmi taie retina. Nu mai respir. Aș vrea să -i spun
ceva fetei ă steia, dispecerei. Să -i multumesc. Mi-a dat cele mai bune comenzi de
cînd a aflat că am probleme acasă . Dar nu pot să deschid gura. Coloana trece.
Mașini cu geamuri negre. Mașini cu ochelari de soare. Gucci Originals. Toate
mașinile din jurul meu, din fața mea, din spatele meu, pornesc în viteză din
intersecție. Eu ră mîn.

Maria, probabil noi doi n-o să ne mai vedem niciodată . Pentru că eu nu pot să ies
de-aici. N-am gă sit nici un peștișor de aur în ză padă . Nu în orașul ă sta. Ș oferii mă
claxonează . Mă -njură . Îmi arată muie. O matahală s-a oprit lîngă geamul meu și
bate în el. Dă cu piciorul în portieră . Aș putea să scot levierul ă la pe care îl am
lîngă ușă . Aș putea să îi fac creierii terci. Aș putea să … “Să mă fut pe sîngele mă -
tii!” Asta spun eu sau el? Spun eu sau el? Cine pula mea spune asta? Polițistul îmi
face semne prin geam. “257, am primit un telefon de la poliție, s-a-ntîmplat ceva?
257, de ce nu pleci din intersecție?”
 35

Sunt blocat aici. Ră mîn aici. Cu ochii în soare.

Gianina Cărbunariu, mai 2013