Mao Zedong

Transformarea Chinei într-o ţară comunistă

PRIMII ANI DE VIATA

Tatăl său, Mao Yichang, a fost un ţăran care a ajuns treptat un

fermier boga. Acesta era trimis de tatăl său să meargă din sat în sat să
colecteze datoriile din ouăle şi găinile vândute.
La 13 ani, Mao şi-a încheiat educaţia primară şi printr-o nuntă
aranjată de tatăl său, s-a căsătorit cu Luo Yigu, o fată de 17 ani.
La 16 ani, Mao şi-a început studiile la liceul primar de lângă
Dongshan, unde era hărţuit de colegii săi pentru statutul de fermier pe
care îl avea familia sa.
În 1911, Mao şi-a început studiile medii în Changsha unde spiritual revoluţionar era
puternic.Mao era tot mai mult influenţat de ziarele lui Sun Yat-sen (un american creştin care
conducea societatea Tongmenghui).Ca un simbol al rebeliunii împotriva împăratului Manchu,
Mao şi prietenii săi şi-au tăiat codiţele, un semn de supunere faţă de împărat.

IMBRATISAREA MARXISMULUI

Mao a urmat succesiv studiile la academia de poliţie, o şcoală de producere a

săpunului, la o şcoală de drept şi la o şcoală de economie. Până la urmă, şi-a început şi a
înterupt studiile la Şcoala de studii medii din Changsha. Citea şi lucrări ale savanţilor şi
filosofilor ca Darwin, Mill, Rousseau şi Spencer.
Inspirat de Friedrich Paulsen, Mao consideră că indivizii puternici nu respectau
codurile morale şi că ar trebui să-i ajute pe ceilalţi indivizi mai slabi. I-a fost tăiată alocaţia
pentru studii şi a fost forţat să se mute într-un hostel pentru săraci.
Mao şi-a dorit să ajungă un profesor şi s-a înrolat în a Patra Şcoală Normală din
Changsha, dar ulterior , s-a transferat la Prima Şcoală Normală din Changsha, cea mai bună
din Hunan. S-a împrietenit cu profesorul Yang Changii care i-a recomandat să citească ziarul
radical-naţionalist “Noua Tinereţe”, creată de Chen Duxiu, decan al Universităţii din Peking,
care dorea descotorisirea Chinei de autocraţie şi superstiţii.
Mao şi-a publicat primul articol în “Noua Tinereţe” în 1917. S-a alăturat Societăţii
pentru studierea lui Wang Fuzhi, un grup revoluţionar fondat de literaţi care doreau să aplice
filosofia lui Wang Fuzhi.Fiind un student popular, în 1915, Mao a fost ales ca secretar al
Societăţii Studenţeşti şi a organizat-o în Asociaţia pentru autoguvernarea studenţilor.Împreună
cu Cai Hesen şi Xiao Zisheng, au organizat “Renovarea societăţii studiilor oamenilor” în
aprilie 1918 pentru a dezbate ideile lui Chen Duxiu.

REVOLUTIONARUL ANARHISTO-MARXIST

Yang i-a asigurat lui Mao un post de asistent al lui Li Dazhan, care conducea
biblioteca universitară, un comunist convins ce autoriza citirea articolelor “Noua Generaţie”
pe fondul revoluţiei bolşevice din Rusia.Mao era tot mai mult influenţat de anarhismul lui
Peter Kropotkin, dar ulterior, s-a alăturat grupului de studio al Marxismului în iarna 1919.La
universitate, Mao era criticat şi umilit de studenţi din cauza accentului său hunan şi al
statutului de fermier pe care îl avea.
 Mao nu s-a mai întors în Shaoshan unde mama lui murise bolnavă în octombrie 1919,
iar tatăl lui murise în ianuarie 1920.Pe 4 mai 1919, studenţii protestau la Beijing, în faţa Porţii
al Păcii Cereşti , împotriva guvernului care opunea rezistenţă slabă în faţa expansiunii
japoneze.
Patrioţii erau disperaţi de influenţa japoneză în urma emiterii “celor 21 de cereri” de
către guvernul lui Duan Qirui. În mai, Mao a fost co-fondatorul Asociaţiei Studenţeşti
Hunanese alături de He Shusheng şi Deng Zhongxia, organizând greve studenţeşti în iunie-
iulie 1919.
Mao a fost numit drept recunoştinţă ca şef al secţiunii juniorilor din Prima Şcoală
Normală, primind un salariu mai mare şi căsătorindu-se cu Yang Kajhui în iarna lui 1920. La
primul congress KTM, ţinut la Guangzhou în 1924, Mao a fost ales că membru alternative al
Comitetului Central Executiv Kuomintang şi a emis rezoluţii pentru a descentraliza puterea
către birourile urbane şi rurale.
Mao s-a întors la Guangzhou pentru a candida la cel de-al şaselea mandate al Mişcării
Instituţiei Ţărăneşti al Kuomintangului în septembrie 1926. În februarie 1927, Mao susţinea
că “Revoluţia nu e o petrecere de seară , nu un eseu, nu o pictură, nu o piesă de broderie, nu
poate fi rafinată, temperată, o mişcare blândă, politicoasă şi generoasă, ci o insurecţie, un act
de violenţă în care o clasă o înlocuieşte pe alta.
În martie 1927, Mao şi-a făcut apariţia la cel de-al treilea plen al Comitetului Central
Executiv al Kuomintangului din Wuhan, unde a asistat la numirea lui Wang Jingwei ca lider.

RĂZBOIUL CIVIL DINTRE COMUNIŞTI

ŞI NAŢIONALIŞTI ŞI MARŞUL CEL
LUNG

Masacre aveau loc împotriva simpatizanţilor

comunişti al căror număr crescuse terifiant de mult
(la zeci de mii în toată China). În mai, zeci de mii
de comunişti suspectaţi au fost ucişi.
În septembrie 1927, într-un poem denumit “Changsha”, Mao cita “ Vulturii scindează
aerul, Peştii alunecă neinzorzonati în adâncime, Sub un cer congelat un million de creaturi
susţinute în libertate, Clocind peste această imensitate, Eu întreb, pe acest teren nemărginit
Care stăpâneşte asupra destinului omului?” Pe 1 august 1927, batalionul condus de Zhu De a
asaltat oraşul Nanchang în care s-au retras după 5 zile, mărşăluind spre sud, spre Shantou, de
unde au pornit spre sălbăticiile din Fuijan.
Mao a fost numit drept comandantul supreme al Armatei Roşii şi a conduşi patru
regimente împotriva naţionaliştilor în cadrul Revoltei recoltei de toamna din Changsha.
Comitetul Central Comunist, ascunzându-se în Shanghai, l-au exclus pe Mao şi i-au retras
toate rangurile, ca pedeapsa pentru oportunismul militar pe care l-a demonstrat în zona rurală.
În primăvara anului 1928, Comitetul Central i-a ordonat lui Mao să-şi mişte trupele în
sudul Hunanului, în speranţa că vor opri protestele ţăranilor. În ianuarie 1929, Mao şi Zu au
evacuat baza de 2800 de oameni şi s-au mişcat spre sud, în zona Tonggu şi Xinfeng, în
Jiangxi. În 1931, Mao şi-a pus în aplicare reforma agricolă, anunţând proiectul de verificare a
pământului, extins în 1933.
Pe 14 octombrie 1934, Armata Roşie a rupt linia KMT în sud-vestul Jianxi, cu 85 000
de soldaţi şi 15 000 de cadre de partid. Pentru a scăpa, mulţi dintre cei răniţi, bolnavi, femei şi
copii au fost lăsaţi în urmă , apăraţi de luptătorii de gherilă. În ianuarie 1935, armata roşie a
ocupat Zunyi, unde trupele s-au odihnit şi a fost desfăşurată o conferinţă, unde Mao a fost
numit în funcţia de Lider al Politburo, devenind lider de facto al Partidului Comunist Chinez
şi al Armatei Roşii.
 În noiembrie 1935, Mao a fost numit drept lider al comisiei militare şi atunci comanda
15 000 de soldaţi. Brutalitatea japonezilor creştea numărul chinezilor participant la cauza lui
Mao, Armata Roşie crescând la număr de la 50 000 la 500 000. În august 1940, Armata Roşie
a condus campania celor 100 de regimente, în care 400 000 de trupe i-au atacat pe japonezi
simultan în cinci provincii.
După încheierea celui de-a doilea război mondial, SUA şi-a schimbat tabăra, susţinând
Kuomintangul şi pe Chiang Kai-shek împotriva Armatei de Eliberare a Poporului condusă de
Mao Zedong şi generalul Zhu De, sprijinit de URSS. În 1948, la ordinele lui Mao, Armata de
Eliberare a Poporului a înfometat forţele Kuomintangului, ocupând oraşul Changchun.
În acest război civil, care a avut o pauză pe durata celui de-al doilea război mondial, s-
au înregistrat milioane de victim (2 milioane de militari ucişi în anii 1928-1936, 6 milioane de
militari şi civili ucişi în anii 1945-1949).

REGIMUL TERORII SI MARELE SALT ÎNAINTE

Mao şi-a stabilit reşedinţa la Zhongnahai, lângă Palatul Interzis de la Beijing, unde a
ordonat construirea unei piscile de înot. În octombrie 1950, Mao a trimis Armata Populară de
Voluntari în Războiul din Coreea pentru a sprijini Armata Populară Coreeană şi simpatizanţii
comunişti. În cadrul programului său de reformă agrară, mulţi proprietari bogaţi de pământuri
au fost bătuţi până la moarte.
Până în 1976, un milion de chinezi au fost ucişi în cadrul reforma agrară, şi 800 000 în
urma campaniei contra-revoluţionare. Mao pretindea însuşi că 700 000 de oameni au fost
ucişi în atacurile comise de contra-revoluţionari în anii 1950-1952. Populaţia rurală a fost
împărţită în 25 000 de comune populare, formându-se brigăzi de producţie.
Mulţi apropiaţi, inclusiv ai mareşalul Peng, care i-a salvat viaţa, au fost maziliţi pentru
că s-au opus programului, fie pentru că l-au criticat pe Mao pentru excesele de care dădea
dovadă atunci când poporul chinez flămânzea: el se “destindea” la o orgii organizate cu
balerine. Ateu fiind de tânăr, lipsit de mustrări de conștiință, cu un cinism greu de egalat, Mao
îşi recunoştea crimele, însă motivând că erau necesare.
Din cauza dezastrului, aflat sub presiunile anturajului, Mao a fost forţat să abandoneze
politică marelui salt în 1962, pierzând în totalitate puterea plitica în favoarea altor lideri
moderaţi că Liu Shaoqi şi Deng Xiaoping. Producţia dorită de oţel a fost atinsă, dar cu preţul a
milioane de vieţi curmate de foamete.
Liu Shaoqi şi Deng Xiaoping şi-au asumat răspunderea de a salva economia de la
dezastru, desfiinţând comunele populare şi introducând elemente de control privat în
locuinţele ţăranilor şi importând grâu din Canada şi Australia. Din cauza lui Mao, datoriile
faţă de sovietici crescuseră la 1, 973 miliarde de yuani în anii 1960-1962, exporturile crescând
cu 50%, ţările comuniste partenere precum Coreea de Nord, Vietnamul de Nord şi Albania
primind grâu gratuit.

MAREA REVOLUŢIE CULTURALĂ

Aflat la o adunare pe malul fluviului

Yangtze, în luna mai, în vârstă de 73 de ani, Mao
a înotat timp de câteva minute, în râu. Mao
consideră că regimul educaţional curent îi
defavorizau pe tinerii din mediul rural în favoarea
celor din mediul urban, mai ales pe cei din
familiile demnitarilor. A scris "Cărticica Roşie"
care avea să devină Biblia chinezilor, o lucrare a lui Mao vândută în 900 de milioane de
exemplare.
Toate şcolile şi universităţile au fost închise şi tinerii intelectuali au fost deportaţi din
oraşe în satele lor natale pentru a fi reeducaţi de ţărani să muncească manual. Haosul general
s-a instalat în toată ţara din cauza revoluţiei şi milioane de oameni au fost ucişi, mulţi fiind
nevoiţi să se sinucidă.
Revoluţia Culturală a condus la distrugerea culturii tradiţionale chineze şi la
moştenirea antică. Mao spunea că Imperiul Chinez n-a lăsat în urma sa decât sărăcie,
inegalitate, feudalism , absolutism şi imperialism. Haosul general s-a instalat în toată ţara din
cauza revoluţiei şi milioane de oameni au fost ucişi, mulţi fiind nevoiţi să se sinucidă.
Mao l-a ales pe Lin Biao să-i devină succesor. Totuşi, din 1971, puterea se dividase.
Biao plănuia o lovitură de stat pentru a-l înlătura şi asasina pe Mao. Dar Biao a murit într-un
accident aviatic din Mongolia, fugind din China pentru a nu fi arestat. Mao îşi pierdea
încrederea în multe figuri ale partidului.
În 1967, China a testat prima bombă nucleară cu hidrogen.
În 1969, Mao a declarat Revoluţia Culturală încheiată.

MOARTEA ŞI MOŞTENIREA

Mao era tot mai bolnav. Avea probleme cu inima, scleroza şi Parkinson din cauza
dietei grase şi fumatului excesiv. Dantura sa se deteriorase fiindcă nu avea o igienă dentară
corespunzătoare, spălandu-şi dinţii cu ceai. Era bolnav de boli venerice fiindcă “se îmbăia” pe
trupurile adolescentelor tinere.

În 1976, Mao suferise trei infarcte. Cel de-al treilea l-a răpus pe 9 septembrie 1976 la
ora 00:10, la vârsta de 82 de ani. Anunţul privind moartea sa a fost făcut abia pe la ora 16:00,
printr-un comunicat radio. Moartea sa a produs doliu la nivel naţional. Trupul lui Mao a fost
îmbălsămat şi dus la Marea Sala a Poporului unde milioane de oameni au venit să-l jelească şi
să-i aducă respectul cuvenit. În cele din urmă, a fost dus la Mausoleul său propriu unde a fost
conservat precum Lenin.

Mao a fost succedat de premierul Hua Guofeng care s-a lepădat de practicile şi
politicile maoiste. Deciziile de ordin economic le-a luat Deng, care a stabilit noi legături
economice la nivel internaţional şi a implementat măsuri de modernizare şi liberalizare în
toate domeniile. China s-a liberalizat, orientându-se spre piaţa globală. După conflicte cu
URSS la graniţe în 1969, a urmat o perioadă de detensionare politică. În 1971, China a fost
primită în ONU. În privinţa Taiwanului, China a rămas intransigent, susţinând că numai
Beijingul reprezintă China pe plan internaţional, refuzând să recunoască guvernul de pe insula
respectivă.

Umbra lui Mao încă mai domneşte în China prin intermediul regimului comunist care
şi azi suprimă multe drepturi şi comite abuzuri în ciuda liberalizării economice şi intrării pe
piaţa globală. Iar asta ne-a demonstrat-o seria de proteste pentru drepturi şi libertăţi din Piaţă
Tiananmen în anul 1989 care au fost reprimate brutal.

Regimul lui Mao a pricinuit moartea a 78 de milioane de oameni de-a lungul vieţii sale
şi a ruinat vieţile a altor sute de milioane prin abuzuri, escaladarea foametei şi sărăciei şi a
privarea de educaţie corespunzătoare.
 În mod uluitor, în ciuda atrocităţilor comise de regimul sau, chinezii îl mai venerează
şi îl comemorează şi în ziua de azi. Poziţia de superputere şi dezvoltarea Chinei actuale îi este
atribuită lui Mao Zedong. Peste tot în China se găsesc potretele şi tablourile sale, în special
tabloul ataşat de clădirea Palatului Interzis, precum şi statui ca bustul gigantic din stâncă ce
redă chipul său tânăr ori statuia colosală de aur şezând pe tron cu înălţime de peste 30 de
metri. Încă s-au mai oficializat ceremonii şi serbări în memoria sa.

I-a depăşit pe Hitler şi Stalin la numărul de crime

comise.Regimul comunist al lui Mao Zedong este
considerat de către istorici drept cea mai mare catastrofă
umanitară globală din istorie după gripa spaniolă, marea
ciumă, invazia mongolă şi al doilea război mondial.

BIBLIOGRAFIE Iosif Stalin şi Mao Zedong pe un timbru

chinezesc

 https://www.youtube.com/watch?v=Tk2eP2T2pz8 - Uncovering Communist China |

Mao's Cold War (Chinese Communism Documentary) | Timeline
 https://www.youtube.com/watch?v=WxaWmqgmJxs - Evolution Of Evil E03: Mao
Zedong | Full Documentary
 https://en.wikipedia.org/wiki/Mao_Zedong - Mao Zedong
 https://cs.stanford.edu/people/eroberts/cs201/projects/communism-computing-china/
china.html - Communism in China
 https://history.state.gov/milestones/1945-1952/chinese-rev - The Chinese Revolution
of 1949
 https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/mao-zedong-revolutionarul-fauritorul-
si-dictatorul-republicii-populare-chineze - Mao Zedong - revoluţionarul, făuritorul şi
dictatorul republicii populare chineze
 https://en.wikipedia.org/wiki/Chinese_Communist_Party - Chinese Communist Party
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Mao_Zedong - Mao Zedong

Realizat de Hurubă Teodora

Colegiul Naţional "Alexandru Papiu Ilarian"
Clasa a X-a A

Semnătura lui Mao Zedong