UNIVERSITATEA DE VEST

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI PSIHOLOGIE

SECTIA PSIHOLOGIE

ATENTIA

Molnar Vanda
anul III, grupa a III-a

TIMISOARA, 2003
 ATENTIA

DEFINIRE SI CARACTERIZARE
Omul traieste si isi desfasoara activitatea intr-un mediu natural si social
hipercomplex, deosebit de bogat in stimuli si in informatii care se transmit creierului
uman si se cifreaza la circa
100000 biti/sec.Din aceasta avalansa de informatii se prelucreaza le nivelul codurilor
psihice, in mod constient doar 25-100 biti/sec.Este imprtant ca din mediul
inconjurator sa receptam cu claritate si sa prelucram informatiile care sunt
indispensabile pentru adaptarea la cerintele ale unei anumite situatii.Aceasta
presupune o stare de constienta,valorificata sub unghi conativ si cognitiv prin
intermediul procesului psihofiziologic numit atentie .
Atentia se refera la o stare de veghe in care informatia senzoriala si mnezica este
selectiv perceputa realiand orientarea selectiva si concentrarea activitatii psihice.Se
poate defini deci atentia , ca starea psihica ce permite orientarea si concentrarea
asupra unor fenomene sau obiecte, avand ca efect cresterea reflectarii acestora si in
general a eficientei unei activitati.Din aceasta definitie reies doua caracteristici: pe de
o parte ca atentia necesita obligatoriu un anumit nivel de veghe (vigilenta nefiind
asociata intotdeauna cu atentia) si , pe de alta parte ca selectivitatea este intotdeauna
inevitabil asociata cu o cantitate neasteptat de mare de stimuli irevelevanti
(nepotriviti) din care cauza orice discutie despre atentie include si aspectul inseparabil
al inatentiei.Intensificarea selectiva si excluderea unor experiente
constiente,fenomene care insotesc atentia sunt strict legate de semnificatia
stimulilor,rezultand dintr-un proces activ neural facilitator si inhibitor ce se desfasoara
la diferite niveluri si structuri ale S.N.,incepand de la organele de simt si terminand cu
scoarta cerebrala. A acorda atentie unui lucru inseamna a face abstractie de restul, a
bloca accesul la simturile noastre a tuturor evenimentelor,stimulilor, ce ar distrage
atentia.In orice moment al activitatii umane exista un obiect al atentiei cu alte cuvinte
nu exista atentie in sine ci atentie “ la ceva” de aceea se pot realiza, unele actiuni fara
a fi atenti, dar nu se poate ca in efectuarea unei activitati sa nu fie implicata atentia.
Atentia dispune de o serie de caracteristici, si anume: selectivitatea, mobilitatea
sau flexibilitatea, directionarea (orientarea) , concentrarea, distributivitatea,
intensitatea, stabilitatea sau durata atentiei.
Selectivitateaeste caracteristica principala a procesului atentiei si inseamna ca
atentia fata de un stimul se realizeaza concomitent cu neatentia fata de altii, fapt
posibil datorita interventiei unor mecanisme de “ filtrare” mobile si comutare
permanenta de la un stimul la altul.
Mobilitatea sau flexibilitatea atentiei inseamna usurinta cu care se poate trece
de la o problema la alta si suplineste in timp perimetrul ingust (limitat) al atentiei.
Directionarea (orientarea) atentiei semnifica faptul ca procesul este
intotdeauna indreptat catre o sursa de stimulare, catre un stimul ,neexistind atentie
fara o anumita orientare a activitatii psihice.
Concentrarea este capacitatea de aprofundare a unei probleme si detasarea de
ambianta.
Distributivitatea atentiei sau capacitatea de a cuprinde “simultan” ,de fapt
succesiv ,dar cu o mobilitate foarte rapida ce da impresia de simultan mai multe
actiuni ( in medie 2-6), dintre care una este intotdeauna dominanta pentru un scurt
timp.Intensitatea atentiei-caracteristica de ordin cantitativ- traduce de fapt intensitatea
proceselor neuronale implicate, mecanismul de “activare” producandu-se nu numai la
nivel cerebral ,dar si la nivelul receptorilor prin cresterea sensibilitatii lor, cresterea
excitabilitatii organelor senzoriale.
Stabilitatea sau durabilitatea atentiei este in realitate o caracteristica destul
de relativa ,atentia prezentand fluctuatii in timp si spatiu.
Sursele atentiei pot fi multiple: ambianta (care este constituita din stimuli
interni si externi , competitia stimulilor care e determinata de o serie de factori:
intensitatea stimulului,contrastul fata de fond, mobilitatea, variatia ,noutatea,etc),
incertitudinea stimulilor (capacitatea de a atrage atentia, care depinde de cantitatea de
informatie pe care o contin stimulii si este masurata prin gradul de incertitudine);
motivatia ( o cauza interna ,o necesitate fiziologica, o preferinta); curiozitatea
(elementele de noutate si surpriza odata cunoscute-,curiozitatea satisfacuta-explorarea
si manipularea obiectelor inceteaza, deoarece nu li se mai acorda atentie ); si
recompensarea (joaca rol important in suscitarea atentiei,iar dobandirea informatiei
recompenseaza cautarea, deci si atentia).
Atentia a fost clasificata avand in vedere obiectul ,originea si dezvoltarea
sa temporala.
Pornind de la obiectul asupra careia e concentrata atentia, daca acesta este
reprezentat de stimuli exteroceptivi sau interoceptivi se vorbeste de atentie
senzoriala , iar daca este reprezentat de idei sau memoria atunci avem “ atentie
ideationala sau intelectuala”.
In functie de originea sa atentis poate fi declansata involuntar prin stimuli
sau impulsuri situatie denumita atentie involuntara, pasiva sau poate fi generata
voluntar si directionata , numindu-se in acest caz “atentie voluntara sau activa”.
Mecanismul neurofiziologic, al atentiei este complex interferadu-se cu
majoritatea proceselor ce constituie activitatea nervoasa superioara.
Starea de veghe constituie conditia fundamentala necesara procesului
atentiv si de aceea mecanismul neurofiziologic al atentiei implica existenta starii de
veghe , cu mecanismele sale determinante.
Un stimul senzorial specific determina un potential evocat cortical
specific dar si o activare cerebrala difuza nespecifica care are rolul de modificator al
starii funtionale a creierului. Cortexul activat (trezit) este capabil in masura mai mare
sa primeasca si sa prelucreze informatia specifica transmisa pe un anumit canal
senzorial aferent.Pentru producerea atentiei este necesar insa un anumit nivel
“optim” de activare corticala care nu trebuie sa fie nici foarte intensa dar nici foarte
slaba.In emotii puternice , teama,manie,anxietate o activare cerebrala in “exces”
produce confuzie,lipsa de control, dzorganizarea comportamentului si scaderea
performantelor.La un nivel scazut de activare cerebrala, individul se comporta ca un
neatent sau usor distrat , la un nivel foarte crescut , ca un om excesiv de anxios, in
timp ce la nivelurile medii ale vigilentei individul este alert, atent si performantele
sale ating un nivel optim de eficienta.Nivelul “optim” nu este fix si idntic la toate
persoanele sau la aceeasi persoana in toate momentele.
Un alt mecanism necesar producerii atentiei il constituie procesul de
orientare catre sursa de stimulare considerat ca “antecamera atentiei” , reactia punand
creierul in stare de disponibilitate activa” si pregatindu-l pentru selectia ulterioara a
informatiei.Deteriorarea atentiei se explica prin aparitia reactiei de “ obisnuinta”
{habituare} cerebrala care are drept efect scaderea treptata pana la diparitie a reactiei
de orientare, fenomen ce produce si o diminuare a atentiei.
 Un alt mecanism care intervine in procesul atentiei este fenomenul de
filtru ( teoria filtrului-Broadent) datorita caruia creierul selectarea informattia
relevanta.Potrivit acestui model importanta naturii selective a atentiei rezida in faptul
ca organismul este fortat sa aleaga , permanent si competativ , numai o parte din
varietatea de stimuli senzoriali care, influenteaza receptarii,alegere care impune
existenta unor mecanisme de “ filtru”, care sa permita executarea operatiei de
selectionare a stimulilor inca de la intrarea lor.S-a demonstrat , de asemenea ca
probabilitatile stimulilor de a trece prin anumite “filtre” depind atat de calitatile fizice
cat si de starea de receptivitate momentana a organismului.Stimulii care au reusit sa
strabata un filtru care lasa sa treaca succesiv informatii sunt transmisi apoi unei, parti
a sistemului atentional , care permite stocarea lor , pentru un timp scurt , datorita
intrarii in functiune a unui sistem care retine excesul de informatii , cand primul
sistem este complet “ocupat”. Dupa aceea informatiile ajung intr-un canal de decizie
cu capacitate limitata , { ce permite selectivitatea) pentru a da raspunsurile adecvate si
a fi pastrate intr-un dispozitiv de memorie de lunga durata, astfel incat informatiile
curente pot fi integrate prermanent cu informatiile pastrate in timp, ceea ce permite
elaborarea unui raspuns adecvat.Deci atentia opereaza ca un filtru , selecteaza
informatiile ,admitand-o pe cea relevanta si respingandu-le pe cele irelevante ,
protejand astfel etajele superioare de supraincarcare.

ASPECTE PATOLOGICE ALE ATENTIEI

La limita normalului gasim disipatii, adica persoane incapabile de o atentie
indelungata: copiii mici si unii adulti, firi afective si nestapanite care nu se pot
concentra asupra unor situatii care nu-i intereseaza.
Tot la limita normalului ar putea fi inclusi si distratii.Numim distrati oamenii a
caror atentie e incapabila sa se fixeze intr-un mod cat se cat stabil , oameni care trec
fara incetare de la o idee la alta , care sunt la cheremul schimbarilor celor mai
fugitive ale dispozitiei lor sau ale evenimentelor celor mai insignifiante din
ambianta.E o stare de perpetua mobilitate si imprastiere.Se numesc distrati oamenii
absorbiti de o idee, sunt incapabili de atentie deoarece sunt extrem de atenti , ca de
exemplu savantii.
Cazuri patologice sunt cele de hipertrofie a atentiei, adica predominarea
absoluta a unei stari sau a unei grupe de stari care devine stabila neputand fi expulzata
din constiinta.Un astfel de fenomen apare in ipohondrie (teama de boala care duce la
o continua concentrare a atentiei asupra stomacului ori inimii, dand o mare importanta
unor senzatii cu totul minore , motiv de vesnica preocupare). Tipice forme de
hipertrofie sunt ideile fixe.(De exemplu unele persone simt nevoia sa numere diferite
obiecte: ferestrele caselor etc.)
Ribot imparte ideile fixe in “idei fixe simple de natura intelectuala care
raman cel mai adesea inchise in constiinta sau care se manifesta prin acte
insignifiante, idei fixe acompaniate de emotii : groaza, angoasa (nebunia indoielii
,agorofobia} si idei fixe cu forma impulsiva tendinte irezistibile care se manifesta prin
acte de violenta sau criminale (furt, omucidere, sinucidere).Ideile fixe apar la cei cu o
constitutie nevropatica.Aceasta poate fi ereditara, cel ,mai des sau consecinta vietii
cotidiene (oboseala fizica , intelectuala, emotii, pasiuni etc.)”(Ribot, )
Ribot defineste si “extazul ca fiind o idee fixa , forma cronica de hipertrofie
a atentiei”(Ribot, ).Psihologia franceza examineaza extazul din perspectiva sa
pozitiva aceea de extrema activitate intelectuala concentrate pe o singura idee
folosindu-se de exemplul Sfintei Tereza.
 Fenomene similare extazului se pot obtine si prin tehnicile Yoga.Si in cazul
lor se poate ajunge prin exercitii indelungate la o stare de imobilizare psihica si chiar
vitala.
Se pare ca o puternica fixare a atentiei asupra unei portiuni a corpului ori
asupra activitatii unui organ poate produce efecte fiziologice unor persoane care se
considera Isus Hristos le apar pete rosii in palma, ca urme ale cuielor .De asemenea
mentinerea atentiei asupra unui element lipsit de complexitate cum ar fi unnume
propriu, produce o diminuare a activitatii mentale insotita de relaxare, metoda numita
“meditatie transcendentala”.
Starile patologice, bolile mintale sunt insotite si de fenomenul contrar
hipertrofiei atentiei si anume , atrofia atentiei cand atentia nu se poate mentine si
uneori nici constitui de exemplu la indivizii cu infirmitati congenitale:”imbecilii”
(intelect care nu depaseste pe cel alcopiilor de 5-6 ani) si mai ales “idiotii” (care nu
se pot autoservi si nu pot vorbi) care rareori au momente cand pot fi atenti.Modificari
ale comportamentului atentiv se produc intr-o serie de procese patologice care lezeaza
SNC.
Dementa senila boala cu incidenta crescuta care se insoteste de disfunctia si
scaderea atentiei bolnavii acordand o mai mare importanta stimulilor irelevanti sau
redundanti.
Arteroscleroza cerebrala este o boala in care se realizeaza o tendinta la
distractibilitate prin directii irelevante momentului si redundanta crescuta; la fel se
intampla si cu unii bolnavi schizofrenici.
La fel produc tulburari ale atentiei leziunile lobului frontal, lobului
temporal, lobului parietal, leziunile subcorticale, leziunile talamusului.
Unele medicamente pot influenta de asemenea procesul atentiei.Astfel la
persoane sanatopase, amfetamina si derivatii sai produc cresterea interesului si
concentrarii atentiei cu ameliorarea oboselii, apatiei si plictiselii.
Deficit de hiperactivitate atentionala. are trei simptome primare si
anume: neatentie, hiperactivitate si impulsivitate.Aceasta boala este detectate in
general la varsta scolara dar si in adolescenta si varsta adulta.
ADHD efecteaza aproximativ 3-7% din copii ,ceea ce inseamna ca in
fiecare clasa exista un copil care sufera de aceasta afectiune (in SUA), baietii fiind
mai afectati dacat fetele , raportul fiind de 3 la 1. Adhd persista in adolescenta in 50-
80 % din cazuri, iar in varsta adulta 30-50% din cazuri.
Cu timpul ADHD este asociat cu riscuri majore privind realizari
scolare mici, suspendare scolara si exmatriculare, anxietate si depresie, agresivitate,
probleme comportamentale si dilicventa, accidente de circulatie (incalcarea vitezei
legale de conducere), de asemenea dificultati in relatiile sociale (in perioada adulta) ,
in casatorie si la locurile de munca.
Persoanele cu ADHD pot fi cu usurinta distratimsi plictisiti, au
probleme cu concentrarea asupra oricarui lucru pentru oricat de scurt timp.Tipic
acestor persoane este ca actioneaza intai iar apoi gandesc.
Cauzele sau factorii care determina ADHD sunt in buna parte genetice
sau alcoolul, tutunul , drogurile folosite de mama in timpul sarcinii care duc la lezari
neurologice, saracia, malnutritia, nasterea prematura,etc.

CONCENTRAREA ATENTIEI
Concentrarea atentiei indica gradul de focalizare , de profunzime si de claritate
al atentiei. Se manifesta prin focalizarea obiectelor, fenomenelor sau activitatilor
desfasurateprin reducerea progresiva a volumului atentiei, prin instalarea unei zone de
neatentie pentru celelalte obiecte din camp si presupune activarea principiului
dominantei. Concentrarea se evidentiaza prin rezistenta opusa factorilor perturbatori,
aceasta rezistenta fiind insa in functie de caracteristicile personale sau de genul de
activitate desfasurata. Unele persoane au dezvoltata aceasta insusire, ea devenind o
deprindere si o trasatura de personalitate, rezistenta la factori disturbatori , datorita
implicarii trasaturilor de vointa. Pe de alta parte insa, alte particularitaticum ar fi
motivatia pentru activitatea respectiva, interesul, nivelul intelectual, rezistenta la stres
pot sustine cu o intensitate mai mare concentrarea. Gradul de concentrare poate
fluctua si in functie de starea de oboseala cand si efortul individual diminueaza. Sunt
oameni care au nevoie de anumite conditii pentru a se putea concentra eficient.
Concentrarea atentiei poate deveni o aptitudine la un moment dat in legatura cu
exercitarea unor profesii. Este vorba de capacitatea de concentrare, de intensitatea
atentiei, Gradul in care ne adancim in studiul unei lucrari se poate masura prin
rezistenta la excitanti perturbatori, in special la zgomot. Zgomotul din ambianta poate
stanjeni foarte mult in muncile unde trebuie sa distingi un aspect putin aparent , acolo
unde se cere mare concentrare. Dar un zgomot slab sau de intensitate moderata poate
favoriza munca daca ea este monotona ori cand suntem obositi.De aceea, unii
lucreaza(mai ales noaptea) pe fondul unei muzici discrete. In aceasta privinta, un rol
important il joaca si deprinderile.
Concentrarea atentiei presupune delimitarea intre o dominanta, un focar de
excitatie intensa si zonele apropiate, relativ inhibate si inaccesibile la factoi
perturbatori. Nivelul concentrarii atentiei conditioneaza eficienta perceptiei, gandirii,
memoriei, activitatilor practice, asigurand precizie, profunzime, claritate in
desfasurarea acestora. Opusa concentrarii, este distragerea si oscilatia atentiei.
Posibilitatea de concentrare a atentiei depinde de respectarea urmatorilor
factori:
-importanta activitaii desfasurate care creste concentrarea
-interesul pentru acea activitate
-structura buna a activitatii mentine concentrarea
-antrenamentul special de rezistenta la factori perturbatori
S-au efectuat o serie de studii privitoare la oboseala mentala, analizand
evolutia performantelor la sarcini monotone ca: denumirea unor culori, adunarea si
scaderea unor perechi de numere, denumirea antonimelor, substituirea unui cod, etc.
In afara de faptul ca performantele sufera o scadere (viteza si corectitudinea
raspunsurilor), se observa aparitia periodica a unor intreruperi, a unor scurte pauze, cu
frecventa aproximativa de trei pe minut. Aceste pauze se numesc “blocaje” si sunt
definite ca “intreruperi ale activitatii avand o durata egala sau dubla fata de timpul
mediu necesar unui raspuns.” (Floru, ) In cazul in care durata probei se
prelungeste , se constata o crestere a frecventei si duratei blocajelor; in afara
perioadelor de blocaj, timpul de reactie isi pastreaza valorile normale. Erorile tind sa
apara fie inainte , fie dupa blocaj, astfel incat “blocajul” poate fi interpretat nu numai
ca un indicator al scaderii capacitatii de lucru, ci si ca o perioada de odihna care
restabileste nivelul reactivitatii initiale. Perioadele de “blocaj” permit subiectului sa-si
continue proba timp indelungat fara o scadere marcata a timpului de reactie propriu-
zis, dar cu “blocaje” mai frecvente si mai prelungite , ceea ce constituie un indice de
oboseala. Introducerea unor pauze scurte de o secunda si jumatate in cursul
prezentarii stimulilor determina o crestere a procentajului raspunsurilor corecte si
reducerea numarului si duratelor “blocajelor”.Frecventa “blocajelor” creste
proportional cu dificultatea sarcinii si cu intensitatea motivatiei.
DISTRIBUTIA ATENTIEI
Distributia atentiei a fost obiectul a numeroase cercetari experimentale prin care
s-a incercat sa se raspunda la intrebarea daca atentia poate fii concentrata in acelasi
timp asupra mai multor activitati adica daca este posibila o impartire a atentiei. De
exemplu s-au analizat rezultatele obtinute in cazul recitarii unei poezii , simultan cu
scrierea alteia, ambele fiind insusite anterior. Studiile arata ca o conditie de baza
pentru executarea simultana a doua activitati este ca cel putin una din ele sa fie
insusita in asa masura incat sa nu necesite controlul permanent al atentiei, sa aiba un
caracter automatizat. In caz contrar activitatile nu se vor putea desfasura deodata
decat cu consecinte daunatoare atat pentru una cat si pentru cealalta.
Executarea simultana a doua activitati atunci cand una din ele este automatizata
se explica prin faptul ca activitatea automatizata poate fi dirijata de regiuni corticale
partial inhibate astfel incat atentia se poate concentra asupra activitatii
neautomatizate.
In alte cazuri cele doua activitati sunt de asa natura incat permit alternarea rapida
a atentiei de la una la alta, astfel ca simultaneitatea este doar aparenta. Desfasurarea
simultana a unor actiuni se poate realiza si in cazul cuprinderii lor intr-o activitate
unitara, intr-un sistem de miscari coordonate si subordonate unele altora.
Distributia atentiei se caracterizeaza asadar prin numarul de ativitati pe care un
om le poate indeplinii simultan fara ca una sa interfereze prea mult cu celelalte. Acest
fapt nu trebuie inteles in sensul ca ar aparea mai multe focare de excitabilitate optima
din scoarta cerebrala. Simultaneitatea se realizeaza cum am vazut fie prin faptul ca
una din activitati este automatizata, si nu cere controlul atentiei, fie prin alternarea
radpida a atentiei de la o actibvitae la alta, fie prin includerea actiunilor intr-o singura
activitate coordonata ceea ce se realizeaza pe seama extinderii focarului de
excitabilitate optima.
Asa cum am mai spus distributia atentiei, adica capacitatea de a urmarii simultan
mai multe surse de informatie mai multe obiecte ori activitati, a fost mult contestata
de unii psihologi. De exemplu Cherry (1953) a realizat un experiment: subiectilor li se
puneau casti pe urechi prin care erau transmise mesaje diferite. Li se cerea sa
urmareasca cu atentie numai cel difuzat la urecha stanga. Persoanele puteau sa
relateze amanuntit ceea ce auzisera in urechea stanga dar nu stiau mai nimic din ceea
ce se difuzase prin ceala;ta casca: nici macar daca s-a citit proza sau poezie. Totusi
sesizau daca a vorbit barbat sau o femeie ori daca se schimba vorbitorul. De aici
Cherry a concis ca exista doua “filtre” in actul de atentie: unul foarte grosier, capabil
sa ne furnizeze doar impresii de ansamblu si un altul “semantic”, permitand sesizarea
de detalii si de intelesuri. Tptusi s-a observat ca subiectul isi dadea seama daca in
cealalta casca se pronunta numele sau. Deci sensul ar putea fi sesizat si in casca ce nu
constituie obiect de atentie. Lucrul acesta a fost verificat de catre A. Treistman si in
experimentele sale se imitau mesaje deosebite in cele doua casti subiectii urmarind
mesajul dintr-o singura casca. Dupa derularea unei parti din text in stanga ( urmarita
de subiect), brusc textul se intrerupe in stanga si se continua in dreapta. Subiectii
sesizau cu totii acest lucru continuand urmarirea textului in casca cealalta impotriva
consemnului. Deci Treistman a dedus ca nu sunt doua filtre ale atentiei existand un
singur filtru cu doua componente: una slaba si alta intensa, cu posibilitati de
intervertire rapida.
Distributia atentiei este insusirea care permite unei persoane sa desfasoare
concomitent mai multe activitati cu conditia ca macar unele din ele sa fie relativ
automatizate. Prezenta acestei insusiri permite elevului sa indeplineasca in acelasi
interval de timp actiunea: sa asculte ce-I comunica profesorul si sa ia notite, sa
deseneze sau sa exploreze vizual un tablou, o harta, etc. Aceasta insusire este cu
precadere ceruta in activitati complexe cu un larg camp alperceptiei sau al
problemeticii de gandire si de actiune practica.
Problema efectuarii mai multor lucruri in acelasi timp a reaparut ca obiect al
cercetarii experimentale din ultima vreme sub presiunea automatizarii productiei;
operatorul uman se gaseste in mod obisnuit in situatia de a raspunde la stimuli
concurenti. Dupa teoria care afirma ca, in timp ce are loc prelucrarea informatiei,
canalul este blocat pentru celelalte semnale posibilitatile operatorului de a face fata
unor stimuli competitivi ar fi extrem de reduse. La randul sau insa, procesul
prelucrarii informatiei depinde de numerosi factori, printre care amintim: semnificatia
semnalelor concurente, activitatile ce trebuie efectuate ca raspuns la semnalele
prezentate, antrenamentul, etc. Operatorul dispune de o varietate de strategii pentru
manuirea mai multor semnale.Mecanismul central al deciziei poate fi ocupat numai cu
datele provenite de la un singur semnal(sau grup de semnale) la un moment dat, astfel
incat informatiile care sosesc in cursul reactiei la un semnal precedent trebuie sa
astepte pana ce mecanismul deciziei se elibereaza. Acest mecanism este insa blocat in
anumite imprejurari si de feed-back-ul general de miscarile de raspuns. Ipoteza unui
singur canal de prelucrare a informatiei constituie doar unul dintre punctele de vedere
posibile; numeroase date experimentale pledeaza pentru existenta unei faze refractare,
independente de tipul de reactie; durata acestei perioade refractare psihologice ar fi
intre 0,1-0,5 sec. Ipoteza efectului incertitudinii temporale-care postuleaza necesitatea
unui interval minim pentru pregatirea de a raspunde la un semnal-explica de asemenea
unele rezultate experimentale, in care s-au aplicat cupluri de stimuli masurandu-se
timpul de reactie -T.R.-la fiecare din ei. Fapt este ca , daca intervalul dintre doi
stimuli este mai mic decat timpul de reactie la primul stimul, la cel de-al doilea stimul
T.R. este prelungit. Perioada refractara psihologica se exprima si prin aceea ca T.R. la
cel de-al doilea stimul variaza invers proportional cu durata intervalului dintre stimuli,
pentru intervale pana la aproximativ 0,250 sec. Acelasi rezultat se obtine si asupra
T.R. cu alegere folosind intervalele pana la 0,500 sec. In experimente efectuate in
doua conditii diferite (cu aplicare regulata si neregulata de stimuli) nu se remarca
deosebiri semnificative, ceea ce contrazice punctul de vedere dupa care incertitudinea
temporala constituie factorul care mareste perioada refractara psihologica. Totodata se
precizeaza ca termenul de perioada refractara psihologica are un caracter pur
descriptiv; el se refera la intervalul de timp urmator unui stimul care produce o reactie
imediata; in acest interval T.R. la un al doilea semnal este mai lung decat in cazul in
care nu s-ar fi aplicat primul semnal. Relatiile reciproce dintre cel de-al doilea T.R. si
intervalul dintre sfarsitul primei reactii si aparitia celui de-al doilea stimul conduce
acelasi autor la ipoteza ca mecanismul central este ocupat de catre prima reactie
pentru un timp care dureaza mai mult decat primul T.R.-un timp central de
restabilire . Se poate presupune, de asemenea, ca ramane o capacitate disponibila
chiar in timpul perioadei refractare, care se poate ocupa cu cel de-al doilea semnal.
Experimentele au aratat ca, in cazul in care doi stimuli, S1 si S2 sunt prezentati
intr-o succesiune rapida, iar subiectul trebuie sa raspunda la ambii stimuli(R1 si R2)
cel de-al doilea timp de reactie (TR2) creste in raport cu scaderea intervalului dintre
stimuli.
Pentru a explica acest fapt s-au emis doua teorii principale: Teoria
intermitentei, bazata pe manuirea succesiva si Teoria expectativei, care considera ca
intarzierea reprezinta un efect al asteptarii, datorita variatiilor intervalului dintre
stimuli.
 Cu alte cuvinte , “teoria interminentei postuleaza existenta unei perioade
refractare psihologice, in care timp mecanismul central ocupat cu primul semnal
( receptie, decizie, raspuns) nu mai e capabil sa manuiasca cel de-al doilea semnal.
Deci, elementul principal consta in imposibilitatea de prelucrare a doua semnale in
acelasi timp.”(Floru, )
In teoria expectativei , “neregularitatea (incertitudinea) aparitiei semnalelor
determina cresterea T.R.2. Eliminand orice raspuns deschis la primul stimul , T.R.2
continua sa se produca , ceea ce arata ca efectul se datoreste in primul rand directiei
atentiei la primul semnal, mai curand decat pregatirii pentru raspuns la acesta.”( Floru
) S-a scos in evidenta rolul asteptarii primului semnal ca sursa a intarzierii. S-a aratat
ca si informatia nerelevanta blocheaza sistemul central pentru manipularea semnalului
la care trebuie raspuns.
 TESTUL DE BARAJ

Testul baraj masoara concentrarea atentiei. El este alcatuit din patratele care prezinta
codite in

toate directiile         , acestea fiind in total in numar de

600.Subiectul are sarcina sa incercuiasca trei astfel de tipuri de patratele   

,

lucrand cat mai corect si mai repede, avand la dispozitie 10 minute.

INSTRUCTIUNE;
“ Aici gasiti o serie de patratele care au codite asezate in diferite directii. Voi va
trebui sa incercuiti patratelele care arata ca acestea trei ( aratam cele trei tipuri de
patratele), adica cele care au codita in dreapta la mijloc, cele care au codita la mijloc
jos, si cele care au codita orientata oblic in sus.Incercati sa lucrati cat mai repede si cat
mai corect, avand la dispozitie 10 minute de lucru.
Acum sa incercam sa rezolvam impreuna primul rand care este exemplul.
Ati inteles ce aveti de facut? Daca, da atunci aveti la dispozitie 10 minute, si puteti
sa incepeti!”

Se cronometreaza si dupa 10 minute se face un semn unde a ramas subiectul.

Apoi trebuie numarat:- cate patratele a parcurs in total subiectul
-cate patratele corecte a incercuit
-cate patratele corecte a omis
-cate patratele a incercuit in mod gresit
Se calculeaza exactitatea si viteza de lucru care este apoi raportat la etalon.
Total corecte
total corecte+omise+gresite

VITEZA = total semne parcurse/ 100

ETALON –EXACTITATE

Clsasa VII

Clasa VI

Clasa V

Clasa IV

Clasa III

Clasa II

Clasa I
ETALON-VITEZA

Clsasa VII

Clasa VI

Clasa V

Clasa IV

Clasa III

Clasa II

Clasa I
 TESTUL PRAGA

Testul Praga masoara distributivitatea atentiei. Este alcatuit din doua parti: prima
cuprinde un tabel in carui casute se afla cate doua cifre unul care este scris mare si
ingrosat si dedesupt o alta cifra scrisa mai mic; a doua parte, foaia de raspuns
cuprinde 4 coloane adica 4 serii de cate 25 de cifre. Subiectul are sarcina de a gasi
perechea fiecarei cifre din aceste siruri, cautand in tabel aceasta pereche, stiind ca
cifra pe care o cauta este scrisa mai mare si mai ingrosat iar perechea ei pe care
trebuie sa o treca in foaia de raspuns este scris dedesupt mai mic.
Subiectul are la dispozitie 4 minute de lucru pentru fiecare coloana, care este apoi
urmata de 1 minut pauza, apoi urmeaza iar 4 minute pentru a doua coloana urmat de 1
minut pauza, si asa mai departe pentru celelalte doua serii. Daca termina o serie in
mai putin de 4 minute atunci continua cu urmatoarea serie. Daca nu termina o serie in
4 minute atunci dupa pauza de 1 minut nu continua seria neterminata ci o incepe pe
urmatoarea.

INSTRUCTIUNI
“Aveti aici doua foi: pe una se afla un tabel in care sunt in fiecare patratel o cifra
mai mare si mai ingrosata sub care se afla o alta cifra scrisa mai mic; cealalta este o
foaie de raspuns pe care se afla patru coloane de cate 25 de cifre. Veti avea de
completat aceasta foaie de raspuns cu perechea fiecarei cifre. Cifra a carui pereche o
cautam este scrisa mai mare si mai ingrosat in tabel. O cautam si retinem cifra scrisa
mai mic de dedesupt care este perechea pe care o cautam si o scriem in foaia de
raspuns.
Sa cautam perechea primei cifre adica a lui75. Perechea lui este 69 pe care il
trecem pe foaia de raspuns.
Aveti 4 minute in care sa gasiti cat mai multe perechi ale cifrelor. In pauza de 1
minut se poate discuta cu subiectul, se intreaba cum i se pare, etc.”
Se numara la sfarsit cate raspunsuri corecte a facut in fiecare serie, iar apoi se
face totalul care este raportat la etalon. Interpretarea se face in functie de rezultatul
raportat la etalon, dar se analizeaza si evolutia pe parcursul seriilor.

ETALON –PRAGA

Clsasa VII

Clasa VI

Clasa V

Clasa IV

Clasa III

Clasa II

Clasa I
BIBLIOGRAFIE

Barkley,(1997), Inhibation and ADHD, Psychological Bulletin, nr 1, vol 121

Cosmovici, ( ), Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi
Exarcu, T.,( ), Fiziologia si fiziopatologia sistemului nervos, Editura Medicala,
Bucuresti
Lieury, (1996), Psihologie generala, Editura Antet,
Floru,( ), Psihofiziologia atentiei,
Radu, I., ( ), Introducere in psihologia contemporana,