PROIECT DIDACTIC

PROFESOR: Adina Timofte

DATA: 10.03.2006
CLASA: a IX-a B (profil servicii)
OBIECTUL: Limba şi literatura română
TEMA DE STUDIAT: MATURITATEA
SUBIECTUL: Fantasticul- ezitare între explicabil şi inexplicabil: Mircea Eliade, La ţigănci
TIPUL LECŢIEI: mixtă
SCOPUL LECŢIEI: consolidarea cunoştinţelor

COMPETENŢE GENERALE:
Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite
situaţii de comunicare
Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte
literare şi nonliterare
Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare
Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de
comunicare
Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii
Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate

COMPETENŢE SPECIFICE:
Recunoaşterea elementelor de ordin structural specifice nuvelei;
Argumentarea încadrării operei literare La ţigănci de Mircea Eliade în specia literară a nuvelei
fantastice;
Identificarea tipului de fantastic propriu operei lui Mircea Eliade, care asociază în această operă
elemente de factură diferită;
Explicarea alternanţei planurilor real – fantastic, sacru – profan, în structura episoadelor nuvelei;
Recunoaşterea miturilor fundamentale ale fantasticului eliadesc, existente în nuvelă;
Sesizarea rolului cronotopului în realizarea modernităţii textului literar;

1
 Argumentarea existenţei unei duble aventuri a eroului având drept consecinţă recuperarea
sacralităţii pierdute;
Comentarea motivului labirintului – motiv literar central în nuvelistica lui Mircea Eliade;
Relevarea originalităţii fantasticului eliadesc generat de alternanţa planurilor temporale ce
fuzionează într-o singură dimensiune – suprarealitatea mitică

RESURSE EDUCAŢIONALE:
a. textul literar La ţigănci de Mircea Eliade;
b. capacităţile receptive normale ale elevilor clasei a IX-a;
c. timp de lucru: 50 de minute;
d. spaţiul de lucru: sala CCD

STRATEGIA DIDACTICĂ:
a. Metode şi procedee:
 Conversaţia euristică;
 Activitatea frontală;
 Activitatea pe grupe;
 Problematizarea;
 Activitatea individuală;
 Studiul textului literar.

b. Forme de organizare a activităţii elevilor: activitatea frontală alternativ cu activitatea

individuală;

c. Modalităţi de evaluare:
 Evaluare prin calificative
 Evaluare frontală
 Evaluare formativă

d. Mijloace didactice:
 Limba şi literatura română, manual pentru clasa a IX-a, Ed. Corint, Bucureşti,
2004;
 Fişe cu extrase din opera literară în dezbatere;

2
  Fişe cu extrase din bibliografia critică;
 Scheme cu aspectele structurale ale textului comentat;
 Prezentare în powerpoint a unor aspecte generale legate de semnificaţiile
fantasticului mitic eliadesc Imagini, albume;
e. Material bibliografic:
 Alexandrescu, Sorin – Dialectica fantasticului, Studiu introductiv la volumul Mircea
Eliade, La ţigănci şi alte povestiri, Ed. Pentru literatură, Bucureşti, 1969;
 Chevalier, Jean – Gheerbrand, Alain – Dicţionar de simboluri (vol. II), Ed. Atremis,
Bucureşti, 1995;
 Moţ, Mircea – Dicţionar cu termeni literari şi aplicaţii, Ed. Orator, 1999;
 Eliade, Mircea – Lecturile de taină, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996;
 Marino, Adrian – Hermeneutica lui Mircea Eliade, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980;
 Eliade, Mircea, Culianu, P. Ioan – Dicţionar al religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996;
 Handoca, Mircea – Mircea Eliade, Ed. Recif, Bucureşti, 1991;
 Simion Eugen – Scriitori români de azi (vol. II), Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1976;
 Eliade, Mircea – Sacrul şi profanul, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000;
 Lăzărescu, Gh. – Dicţionar de mitologie, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1992.

3
 PARCURSUL DIDACTIC

Momentul I (5 minute)

Discuţii cu elevii privind proza fantastică a lui Mircea Eliade, evidenţiindu-se

temele dominante şi preferinţa autorului pentru specia literară a nuvelei. Se solicită
identificarea particularităţilor nuvelei fantastice.

Momentul II (10 minute)

Se indică etapele receptării nuvelei La ţigănci prin intermediul recunoaşterii corecte

a tipului de fantastic propriu creaţiei lui Mircea Eliade, fantastic de tip mitic, care asociază în
această operă literară elemente de factură diferită: (folclorică autohtonă, mitologică
universală, eminesciană).
Elevii fixează pe textul nuvelei aceste elemente, apoi urmăresc alternanţa planurilor
real – fantastic, sacru – profan, în structura celor cinci episoade ale nuvelei, care sunt
reactualizare cu ajutorul schemei privite prin intermediul unui videoproiector:
1. Discuţia citadină din tramvai într-o zi caniculară;
2. Pătrunderea eroului în spaţiul fantastic al grădinii ţigăncilor;
3. Dubla căutare labirintică a lui Gavrilescu, în interior şi în exterior;
4. Reîntoarcerea eroului în timpul şi spaţiul profan;
5. Revenirea în timpul sacru şi în spaţiul mitic al grădinii ţigăncilor.

Momentul III (10 minute)

4
 Pentru surprinderea alternanţei planurilor real – fantastic prin care scriitorul
realizează fantasticul mitic, elevii au avut de rezolvat, ca activitate independentă acasă,
următorii itemi:
1. Identificaţi miturile fundamentale ale fantasticului prozei lui Mircea Eliade,
existente în nuvela La ţigănci;
2. Precizaţi cronotopul nuvelei în discuţie.
Se confruntă observaţiile scrise ale elevilor, argumentele şi exemplele, folosindu-se
disertaţia şi conversaţia euristică.

Elevii îşi vor actualiza cunoştinţele prin intermediul schemei sintetizatoare realizată
de profesor şi redată prin intermediul documentului powerpoint:

MITURILE FUNDAMENTALE ALE PROZEI FANTASTICE ELIADEŞTI

 Timpul sacru (timp ireversibil);

 Erosul ca act de cunoaştere;
 Logosul semnificant, având ca funcţie universală de a numi şi ordona
semnificaţiile lumii;
 Moartea ca trecere spre o renaştere cosmică.

CRONOTOPUL NUVELEI LA ŢIGĂNCI:

a. TIMPUL - timp profan- durata temporală obişnuită; ieşirea din el coincide

cu amnezia;
- timp sacru – timpul reversibil, timpul mitic, primordial readus în
prezent; întrarea în el presupune anamneza.

b. SPAŢIUL “mişcat” sugerează mobilitatea spirituală a eroului şi plasarea între lumi:

- tramvaiul – punctează trecerile;
- oraşul Bucureşti – “centru al unei mitologii inepuizabile” (Mircea
Eliade) ;
- drumul - sugerează deplasările spirituale şi existenţa eroului într-o
realitate iluzorie;

5
 - bordeiul ţigăncilor – spaţiul sacru al iniţierii, care oferă şansa
eliberării din profan.

Momentul IV (20 minute)

Sarcină de lucru – evaluare formativă: elevii vor fi împărţiţi în patru grupe care vor
soluţiona următorul item: Evidenţierea relaţiei sacru –profan prin raportare la unul dintre
episoadele nuvelei (patru grupe de lucru pentru care se vor pregăti materiale ajutătoare
necesare realizării unei succinte prezentări orale). Fiecare grupă va desemna un purtător de
cuvânt ce va transmite informaţiile dobândite prin lucrul în echipă.
Se continuă procesul de sistematizate repetată a cunoştinţelor, prin problematizate şi
conversaţie euristică, urmărindu-se surprinderea unor semnificaţii generale, cum ar fi aceea că
omul profan trăieşte inconştient, iar redobândirea dimensiunii sacre a vieţii umane nu se poate
realiza decât prin recuperarea conştiinţei de sine.
În acest scop, discuţiile cu elevii vor viza dubla aventură spirituală a eroului, care
şi-a trădat vocaţia creatoare (interpretativă şi componistica), parcurgând inconştient un triplu
eşec : intelectual, profesional şi sentimental, complăcându-se în mediocritate.
Se evidenţiază motivul literar al labirintului, motiv central al nuvelisticii lui Mircea
Eliade, concentrându-se funcţia magică a acestui traseu complex şi enigmatic, având în vedere
afirmaţia scriitorului:

“Un labirint este uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogăţii, a unui înţeles.
Pătrunderea în el poate fi un ritual iniţiatic, după cum se vede în mitul lui Tezeu. Acest
simbolism este modelul oricărei existenţe, care, trecând prin numeroase încercări, înaintează
spre propriul său centru, spre sine însuşi, Atman, ca să folosesc termenul indian …”
(Mircea Eliade – Încercarea labirintului, Ed. Dacia, Cluj Napoca, pag. 157)

Profesorul propune elevilor comparativă a labirintului real, exterior (călătoria cu

tramvaiul printr-un Bucureşti canicular) cu cel interior – relevat de spaţiul fantastic al
bordeiului ţigăncilor, unde eroul are curajul introspecţiei şi recunoaşte că iubirea pentru
Hildegard constituise momentul sacru al vieţii lui.
Se observă faptul că, acceptând introspecţia revelatoare, Gavrilescu descoperă
logosul semnificant, în antiteză cu logoreea din tramvai şi din viaţa obişnuită. Aventura

6
spirituală a eroului se completează printr-o serie de probe iniţiatice în care eşuează, greşind de
fiecare dată identitatea celor trei fete.
Identificarea raporturilor timp – spaţiu – realitate – vis – fantastic – joc prin
comentarea “ciorchinelui” realizat împreuna ora anterioară – expus sub forma unei imagini în
prezentarea realizată de profesor.
Comentarea interpretărilor simbolice asupra personajelor ţigănci prin tehnica
brainstrorming-ului (Parce – Eugen Simion, gunele indice – din Upanişade – Sorin
Alexandrescu, ielele din mitologia românească sau ursitoarele din folclorul românesc
(Torcătoarea, Depănătoarea, Curmătoarea de vieţi).
Elevii vor observa că în spaţiul sacru al bordeiului, timpul este abolit, căci
pătrunderea lui Gavrilescu aici presupune ieşirea din timpul concret. În spaţiul misterios,
iniţiatic al bordeiului, cele două planuri temporale (timpul memoriei şi timpul istoriei)
fuzionează într-o singură dimensiune – suprarealitatea mitică .

Momentul V (5 minute)

Evaluarea receptivităţii literare a elevilor, a unor priceperi şi deprinderi, se face prin

antrenarea lor în rezolvarea, acasă, după preferinţe, a unei teme dintre următoarele:
1. Demonstraţi cu argumente din text ce-ar fi însemnat pentru erou împlinirea
iniţierii;
2. Prezentaţi imaginea labirintului în nuvelă, urmărind „trecerile” lui Gavrilescu din
sacru în profan.

Ca formă discursivă de rezolvare a acestor itemi, elevii pot folosi disertaţia

(succintă prezentare orală) sau compoziţia scrisă. Evaluarea acestei probe de retenţie şi
transfer are loc în următoarea oră de literatură română, în cadrul Momentului I al lecţiei
consacrate definirii personalităţii eroului.

7
Dicţionar cultural

PARCE – zeiţele romane ale destinului ce decideau, la naştere, durata vieţii şi soarta
fiecăruia: Clotho ţinea în mână fusul (ce hotăra soarta) şi urzea firul existenţei individuale,
Lachesis îl torcea hotărându-i lumgimea (durata), iar Atropos îl tăia; ulterior au fost
identificate cu Moirele greceşti.

IELE – făpturi feminine supranaturale din mitologia românească, cu mare forţă de

seducţie şi cu puteri magice, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele. Numărul ielelor e sau
nelimitat, sau redus la şapte, uneori chiar la trei. Ielele sunt nemuritoare, acorporale,
frumoase, seducătoare, excelente dansatoare şi cântăreţe corale, purtând despletit părul lung şi
îmbrăcându-se în veştminte vaporoase de mătase ori in, de obidei translucide sau chiar
străvezii.

UPANIŞADE – comentarii filosofice sanscrite, peste două sute, care stabilesc

consubstanţialitatea între absolutul obiectiv Brahmab şi absolutul subiectiv Atman, adică între
cosmos şi ins; sunt primele texte din cultura Indiei care sistematizează marile întrebări
ontologice (origine, localizare, ţintă, finalitate, Spirit Suprem)

URSITOARELE – trei zâne ale destinului în mitologia românească, toate fecioare, ca şi

ielele, care stabilesc ursita pruncilor în prima noapte sau în primele trei nopţi de la naştere; au
atribute diferenţiate, transmise probabil prin contaminare din mitologia greacă: una toarce
(Torcătoarea), alta deapănă (Depănătoarea) şi a treia taie firul vieţii omeneşti (Curmătoarea).

8
 THESEUS – erou mitic grec, care e trimis în lotul de tineri datorat anual regelui Minos
pentru hrana Minotaurului şi ucide monstrul, ieşind din labirint datorită vestitului fir al
Ariadnei, fata regelui care se îndrăgostise de el.

CERBER – câine monstruos din mitologia greacă, paznic incoruptibile al porţilor

Infernului. Cerberul avea misiunea eternă de a veghea întrarea în Infern a umbrelor celor
morţi şi de a nu permite nimănui ieşirea în lumea umană; era imaginat cu trei capete, cu o
coamă de şerpi vii şi o coadă de reptilă.