Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
la disciplina Pedagogia învățământului superior
Chișinău
În evoluţia sa, pedagogia se află în căutarea modelelor optime de integrare a pregătirii
teoretice, pentru cunoştinţe şi a pregătirii practice, pentru competenţe. Sunt în analiză şi reformă
pedagogică, acum, natura şi conţinutul experienţelor de învăţare, relaţiile profesor–
elev, relaţiile profesor–profesor, relaţiile elev–elev, dar mai ales conexiunile necesare între
şcoală, educaţie şi experienţele reale de viaţă.
Această integrare tridimensională: acţiune pedagogică – relaţii interpersonale şi
viaţa reală defineşte noua pedagogie, pedagogia interactivă. Sinteza în pedagogia nouă
este una de maximă concentrare, tabloul disciplinar mozaicat şi diseminat în zeci
de ramuri este condensat în domenii comprehensive, fundamentale: management educaţional;
teoria curriculum-ului; teoria instruirii şi teoria evaluării.
• Numeroşi viruşi au fost reproduşi în laborator.
• Sateliţii au plasat televiziunea la scară mondială.
- cunoştinţe despre alţii şi capacităţi de interacţiune;
- capacităţi de învăţare, a învăţa cum se învaţă;
- gândire critică, creativitate şi productivitate;
-participare activă la viaţa economică şi socială.
Având calitatea de membru cu drepturi depline în Procesul Bologna din mai 2005,
Republica Moldova şi-a propus nu doar un statut de partener cu drepturi egale în Spaţiul
European al Învăţământului Superior, ci şi un demers explicit pe două nivele esenţiale:
• reforme coordonate, structuri comparabile şi acţiuni comune, de cele mai multe ori
acestea derivând din politicile partajate ale Uniunii Europene.
Funcţiile sociale ale învăţământului superior constau în: reproducerea dinamică, păstrarea
şi transmiterea valorilor ştiinţei şi culturii; formarea iniţială şi continuă a cadrelor pentru
economie şi cultură; dezvoltarea unei personalităţi creative, a competenţelor şi atitudinilor
necesare pentru desfăşurarea activităţii profesionale şi sociale; satisfacerea cerinţelor de educaţie
ale individului; formarea conştiinţei şi identităţii naţionale; dezvoltarea culturii naţionale şi
promovarea dialogului intercultural.
Aceste două caracteristici majore ale viitorului universitar impun conceperea unei
abordări sistemice a creşterii capacităţilor academice, instituţionale şi organizaţionale.
BIBLIOGRAFIE: