SISTEME SPECIALE UTILIZATE

ÎN CADRUL TRATAMENTULUI
EDENTATIEI PARTIALE ÎNTINSE
CU PROTEZE SCHELETATE
 Sistemele speciale de menţinere, sprijin şi
stabilizare sunt dispozitive mecanice de mare precizie
care fac legătura între dinţii stâlpi şi proteză. Au fost
create cu rolul de a asigura o menţinere cât mai
fizionomică a protezelor parţiale care nu mai sunt
prevăzute cu croşete. Alte sisteme speciale au fost
imaginate pentru a fi utilizate la protezele terminale cu
scopul de a permite anumite mişcări ale şeilor fără a
solicita în masticaţie dinţii stâlpi (acestea sunt aşa
numitele sisteme articulate).
 Aliaje pentru sisteme speciale
• aliaje de aur platinat, în proporţii diferite care fac ca acest aliaj să fie dur sau
extradur (Au 18% şi Pt 5%);
• aliajele speciale de aur platinat cu punct ridicat de topire (HSL) pentru a
suporta utilizarea ceramicii dentare, lipire sau supraturnări;
• aliaje cu conţinut mare de platină;
• aliaj de platină-iridiu;
• aliaj aur-platină-argint;
• aliaj aur-platină-paladiu;
• oţeluri inoxidabile (18/8);
• aliaje din cobalt-crom de mare duritate;
• aliaje seminobile de mare duritate - (Palliag M).
 Clasificarea sistemelor speciale
1. sistemele de culise,
2. sistemele de capse,
3. sistemele de bare cu “călăreţi”,
4. sistemele combinate,
5. sistemele de zăvorâre,
6. sistemele de telescopare,
7. sistemele articulate,
8. sistemele magnetice.

Numărul mare de sisteme speciale existente, aflate în continuă

diversificare, fac ca această clasificare să aibă mai mult un caracter
didactic, în prezent existând multiple dispozitive combinate.
Sistemele de culise
Aceste dispozitive numite obişnuit culise, sunt alcătuite din două părţi:
- matricea - este un tub cu diferite forme pe secţiune,
- patricea - care culisează în interiorul matricei cu mare exactitate, având
aceeaşi formă.
Fie matricea, fie patricea, se fixează la dinţii restanţi care întotdeauna sunt
acoperiţi de microproteze, cealaltă parte fixându-se la nivelul scheletului
metalic al protezei. Asamblarea celor două părţi componente ale culisei ă,
asigurând menţinerea, sprijinul şi stabilizarea protezei, oferind în acelaşi
timp un bun efect fizionomic, sistemul .
Pentru a se asigura o bună menţinere a protezei, este necesară în afară de
precizia culisei şi o mare suprafaţă de fricţiune între matrice şi patrice,
care este dependentă la rândul ei de mărimea culisei şi implicit de
mărimea dintelui pe care se aplică culisa.
 Sistemele de culise clasice

Culisă cilindrică Culisa tip Mc. Collum Culisă în „H" Culisa Crismani Culisa Ney-Chayes
neactivabilă Degussa Degussa Activabilă Dentaurum Degussa Degussa

Culisele tip Schatzmann Culisa „Biloc".

Culisa Stern G/L Matricea este din plastic,
iar patricea din HSL sau Palliag
 Sistemele de culise
indicaţii şi containdicaţii
Indicaţia de bază este edentaţia de clasa a III-a, în care protezele scheletate
au sprijin dento-parodontal;
Sunt indicate numai atunci când dinţii restanţi au o înălţime suficientă, care
să permită aplicarea de microproteze în care să fie fixat sistemul special,
fără a fi afectată prea mult suprafaţa de fricţiune;
În edentaţiile terminale cu obligativitatea solidarizării fixe (prin
microproteze) a cel puţin doi dinţi stâlpi între ei, sau cel mai bine a tuturor
dinţilor restanţi. Acest aspect se impune deoarece culisele realizează o
legătură foarte rigidă între şeile protezei şi dinţii stâlpi care vor fi solicitaţi
printr-un efect de pârghie deosebit de mare în masticaţie.
În edentaţiile de clasa a IV-a pot fi utilizate numai culise de mici
dimensiuni;
Se contraindică utilizarea culiselor, ca şi a altor sisteme speciale, pe dinţi de
înălţime redusă sau abrazaţi.
După raportul cu microproteze se pot deosebi:
- culise intracoronare, caracterizate prin plasarea matricei în interiorul
perimetrului microprotezei;
- culise intra-extracoronare/ caracterizate prin plasarea matricei parţial
intracoronar şi partial extracoronar ,
- culise extracoronare, caracterizate prin aceea că matricea sau patricea
sunt fixate în afara perimetrului microprotezelor .
După formă pe secţiune a patricei există: culise în ,,T", ,,H", trapez,
circulate sau ovale. Patricea în formă de ,,H" oferă cea mai mare suprafaţă
de fricţiune, fără a fi necesar mărirea volumului matricei .
Culisele intracoronare de semiprecizie, pot fi realizate cu
ajutorul unor tije care dau forma matricei, încă din faza de
machetă a microprotezelor, modelul fiind fixat la
paralelograf. După turnarea microprotezelor, matricea va fi
prelucrata cu freze speciale, fixate la izoparalelometre, sau la
paralelografele obişnuite. După finisarea matricei, se
introduce pasta de acrilat autopolimerizabil care va reprezenta
apoi macheta patricei ce poate prezenta retenţii pentru
acrilatul şeilor. Turnarea se poate face din aliaj de cobalt-
crom, sau un alt aliaj de mare duritate.
după turnarea microprotezei, realizarea în laborator a culisei
matricea este prelucrată cu freze
speciale

aplicarea în matrice a acrilatului

autoplimerizabil pentru realizarea
machetei patricei
 Culise moderne extracoronare de semiprecizie
utilizate în mod curent în practică

Aplicarea la paralelograf a Partea metalică a Pregătirea pentru duplicare

machetei patricei la macheta microprotezelor cu patricea după
microprotezei turnare si prelucrare-lustruire

Modelul duplicat cu conformatorul Macheta scheletului protezei Introducerea matricii in partea

pentru lăcaşul matricii metalică a scheletului
 Culise moderne extracoronare cu fricţiune reglabilă

Cilindrul de
Canal filetat
fricţiune
de reglaj
siliconic Palierul filetat
al cilindrului de
frictiune
Macheta patricei fixată Partea metalică a patricei şi microprotezelor
Dispozitiv de la macheta microprotezelor după turnare, prelucrare şi lustruire
reglaj prin Patricea
comprimarea extracoronară
variabilă a
cilindrului
siliconic

Aplicarea conformatorului ceramic

Modelul duplicat la macheta sceletului pentru realizarea palierul filetat

Tarodarea finală (de precizie) a filetului Introducerea cilindrului de fricţiune Înfiletarea dispozitivului
Forma finală a machetei scheletului din silicon comprimabil special de reglaj a compresiunii
în partea metalică a scheletului
 Sistemele de capse
Capsele sunt sisteme speciale alcătuite dintr-o matrice tubulară ce se
fixează pe faţa mucozală a şeilor şi o patrice de diferite forme, fixată la un
dispozitiv radicular. Ca si culisele, există capse simple care asigură
menţinerea protezei prin fricţiune şi capse prevăzute cu mijloace
suplimentare de retenţie, sau cu resorturi elastice.
Capsele Biaggi 648 si 650. . Diferenţa dintre acestea constă în aspectul
matricelor, dar şi a modului de acţiune. Una asigură menţinerea protezei prin
fricţiune, matricea fiind tubulară, cealaltă asigură menţinerea asemănător unui
croşet, matricea trecând de circumferinţa maximă a patricei sferice, aşa cum
croşetul trece peste ecuatorul protetic. Amândouă matricele pot fi activate şi
sunt prevăzute cu un şant ce serveşte la ancorarea în acrilatul şeilor. Patricele
sferice se continuă cu o tije care ajută la fixarea pe un dispozitiv radicular, fie
prin lipire, sau fie mai bine, prin supraturnare. În acest ultim caz tija patricei va
fi introdusă in macheta din ceară a dispozitivului radicular, turnarea fiind
făcută peste patrice. Aceste capse sunt confecţionate din aur 18 karate, platinat
10% sau din Palliag. Pentru o bună şi echilibrată menţinere a protezei, sunt
necesare două capse plasate la nivelul caninilor sau premolarilor. Sistemul
fiind acoperit de şeile acrilice, realizează o menţinere cu bun efect fizionomic.
Capsele Rothermann . Patricea este rotundă şi prezintă un şanţ circular. Se
realizează din aur-platinat extra dur şi se fixează prin lipire la un dispozitiv
radicular. Matricea este realizată din aur-platinat, seamănă cu un croşet
circular şi prezintă retenţii pentru acrilatul şeilor. Există capse Rothermann
prevăzute cu discuri de distanţare între matrice şi patrice, pentru ca
dispozitivul să acţioneze ca un ruptor de forţe.
Capsele Dalbo. Sunt realizate în două variante: cu patrice cilindro-
sferica din aur platinat şi cu matrice din aur-platinat extra dur şi tipul
cu patrice sferica din aur platinat ca şi matricea. Se livrează şi cu disc
de distanţare între matrice şi patrice.
 Sisteme de capse clasice

Capsele Rothermann Capsele Baer Capsele Dalbo

(Degussa) (Degussa) (Degussa)

Dispozitivul Dispozitivul Sistem combinat

Capsele Sandri Capsele Micro fix de ancorare de ancorare culisă şi capsă
(Degussa) (Degussa) Gmur (Degussa) Conod (Degussa) CEKA-INTRAX
 Sisteme de capse moderne aplicabile pe dispozitive
radiculare şi bare cu dispoziţie axială

Dispozitiv radicular turnat împreună

cu patricea

Matrice

Fixarea machetei patricei
la macheta dispozitivolui radicular
cu ajutorul paralelografului
Macheta din
plastic a
patricei
Macheta finală a dispozitivului Dispozitivul radicular şi patricea după
radi cular împreună cu patricea capsei turnare, prelucrare şi lustruire

Variante de
matrici
prefabricate

Fixarea machetei patricei Macheta finală a barei Ansamblul microproteze, bară şi patrice după
la macheta barei împreună cu patricea capseii turnare, prelucrare şi lustruire
cu ajutorul paralelografului
 Sisteme de capse moderne de tip extracoronar orientate ocluzal

Matrice

Macheta microprotezei Lipirea machetei patricei Macheta finală

prevăzută cu lăcaş oral la macheta microprotezei

Patricea
extracoronară
Microproteza cu patricea după turnare, Matricea şi inelul de distanţare Modelul duplicat
Prelucrare şi lustruire aplicate peste patrice

Macheta scheletului Scheletul după turnare, Introducerea matricii in schelet

prelucrare şi lustruire
 Sisteme moderne de culisă-capsă şi bară-culisă orientate
lateral

Aplicarea machetei culisă-capsă laterală Ansamblul după turnare,

Aplicarea matricii peste patrice Pregătirea modelului pentru duplicare
la macheta microprotezelor Prelucrare şi lustruire

Modelul duplicat Realizarea machetei scheletului Angrenajul patrice - matrice

Aplicarea machetei culisei laterale Ansamblul după turnare, Aplicarea matricii peste patrice Realizarea machetei scheletului Matricea aplicată
la macheta barei Prelucrare şi lustruire Pe modelul duplicat în interiorul scheletului
 Sistemul de capse CEKA

Machete de patrici cu diferite nivele de legătură

Matrice tip M2 Matrice tip M3
Matrice interşarjabilă cu macheta microprotezei şi inelul de fricţiune de precizie

Forma de prezentare a capselor CEKA Patricile şi microprotezele Forma de prezentare a

Aplicarea patricei la macheta microprotezelor ansamblului matrice de precizie, inel de distanţare,
şi instrumentele de lucru la paralelograf după turnare
macheta patricei cu inelul de fricţiune de precizie

Patricele aplicate peste matricile Patricile solidarizate cu răşină Proteza scheletată pe faţa mucozală Proteza scheletată aplicată pe model
solidarizate de microproteze de partea metalică a scheletului
c. Sistemele de bare şi călăreţi
Există mai multe tipuri de bare, privind forma pe secţiune şi călăreţii
(clamele sau cavalerii) care sunt aplicaţi pe aceste bare.
Barele sunt lipite între două microproteze, fie în regiunea laterală, fie în
regiunea frontală. Călăreţii, graţie unor retenţii, sunt fixaţi în faţa
mucozală a şeilor din acrilat ale protezelor.
Sistemul de bare şi călareţi Gilmore
Barele sunt dreptunghiulare, pe secţiune sau rotunde.
Barele dreptunghiulare au dimensiunile de 200/10/1,5 mm.
Barele rotunde au lungimea de 200 mm şi secţiunea de 1,5-1,8-2 mm.
Sunt confecţionate din aur platinat.
Călăreţii sunt turnaţi din aur platinat, au sau nu retenţii pentru acrilat,
iar mărimea este corespunzătoare, ca şi forma, tipului şi mărimii pe
secţiune a barelor.
Sistemul de bare şi călăreţi Dolder
Firma Degussa livrează două tipuri de bare:
bare în formă de ,,U" în lungime de 50 si 200 mm în două mărimi
(tipul micro şi tipul normal). Călăreţii au aceeaşi lungime cu barele,
prezintă sau nu retenţii pentru acrilat. Atât barele, cât şi călăreţii sunt
confecţionate din aur platinat sau Palliag . Acest tip de bare sunt
utilizate numai în regiunea laterală.
Tehnica utilizării barei Dolder
Sistemele clasice de bare şi călăreţi

Sistemul de bare şi capse CEKA

Bare Dolder de formă ovoidă

Sistemul de bare şi călăreţi Ackermann

 Sistemele moderne de bare solidarizate între implante

Aplicarea machetelor de bare între matricile Solidarizarea barelor turnate de matricile

dispozitivelor coronare ale implantelor de precizie, cu răşină specială urmate de sudră laser

Profiluri de bare şi călăreţi Aplicarea peste bară a dispozitivului Modelul duplicat în detaliu
de menajare a spaţiului pentru călăreţ

Faţa mucozală a părţii metalice

Realizarea machetei scheletului Inserţia călăreţului în parea metalică a scheletului Componentele de angrenare
a scheletului fără călăreţ
Sistemele moderne de bare solidarizate între dinţi restanţi

Aplicarea profilului de bară la paralelograf Partea metalică a ansamblului bară-microproteze Aplicarea călăreţului peste bară
şi solidarizarea de machetele microprotezelor după turanare, prelucrare şi lustruire şi pregătirea modelului pentru duplicare

Modelul duplicat Realizarea machetei scheletului Partea metalică a scheletului după turnare, prelucrare şi lustruire
aplicată peste ansamblul bară ş microproteze pe model

Faţa mucozală a scheletului cu călareţul inserat

 Sistemele moderne de bară aplicate terminal,
utilizate în edentaţii de clasa I şi a II-a Kennedy

Macheta patricei aplicată la macheta microprotezelor Ansamblul bară terminală microproteze Aplicarea călăreţului peste bara terminală
după turnare, prelucrare şi lustruire şi pregatirea modelului pentru duplicare

Realizarea machetei scheletului pe modelul duplicat Inserţia călăreţului în partea metalică a scheletului Faţa mucozală a părţii metalice a scheletului cu călăreţul inserat
 Legături moderne în dublu T

În edentaţii intercalate În edentaţii frontale În edentaţiii terminale

Aplicarea machetelor legăturilor tată Aplicarea machetelor legăturilor tată Aplicarea machetei legăturii tată
la machetele microprotezelor la machetele microprotezelor la machetele microprotezelor

Aplicarea machetelor legăturilor mamă Aplicarea machetelor legăturilor mamă Aplicarea machetelor legăturilor mamă
peste partea metalică a legăturilor tată peste partea metalică a legăturilor tată peste partea metalică a legăturilor tată

Legăturile angrenate Legăturile angrenate

Legăturile angrenate
 Sisteme de zăvorâre laterală cu buton

Butoni laterali

Zăvor deschis Zăvor închis

Aplicarea la paralelograf Macheta microprotezelor Microprotezele şi patricea după Verificarea poziţionării matricei de
a machetei patricii Pregătirea modelului pentru duplicare
şi macheta patricei turnare, prelucrare şi lustruire fricţiune cu ajutorul unei tije de inox

Modelul duplicat Realizarea machetei scheletului Scheletul după turnare,

prelucrare şi lustruire Poziţionarea butonului de zăvorâre Montarea dinţilor

Proteza finită cu buton lingual Sistemul de zăvozâre Realizarea aceluiaşi sistem pe o bară ce solidarizează dinţii limitanţi breşei edentate
vedere mucozală
 Sisteme de zăvorâre laterală cu clavetă

Zăvor lateral
Elementele sistemului

Aplicarea machetei patricei Partea metalică după turnare, Modelul duplicat

la macheta microprotezelor prelucrare şi lustruire

Aplicarea machetei zăvorului la modelul duplicat Aplicarea machetei axei de rotaţie a zăvorului Realizarea machetei scheletului Angrenajul după turnare, prelucrare şi lustruire
Sistemele de telescopare
Sistemele de telescopare asigură menţinerea protezelor parţiale prin fricţiune,
asemănător culiselor, însă suprafaţa de fricţiune este mult mai mare. Cel mai
frecvent este utilizată telescoparea coronară. Sistemul este realizat în laborator,
fiind alcătuit din:
cape sau coroane primare, de formă cilindrică sau tronconică, cu sau fără prag
circular la nivelul coletului; acestea se realizeaza în laborator cu ajutorul unor
instrumente şi freze speciale fixate la izoparalelometre. Se pot utiliza două, trei
sau patru cape, între care trebuie să existe un paralelism riguros. Aceste cape se
cimentează definitiv pe bonturile dentare. Pentru ca şlefuirea dinţilor stâlpi în
vederea telescopării este mai mare decât pentru o coroană obişnuită, este necesară
devitalizarea dinţilor.
 coroanele secundare se toarnă odată cu scheletul metalic al protezei, cu care
fac corp comun; acestea acoperă coroanele primare, asigurând sprijin parodontal,
stabilizarea protezei şi menţinerea prin fricţiune. Coroanele secundare se opresc pe
pragul capelor dacă acestea sunt prevăzute cu prag. Aceste coroane nu trebuie să
pătrundă subgingival. Pentru motive fizionomice, coroanele secundare pot fi
realizate asemănător unor coroane mixte, cu acrilat sau porţelan. Pentru a uşura
inserţia protezei, muchiile ocluzale ale capelor se teşesc prin şlefuire.
dispozitivul Isoclip dispozitivul Presso-
matic
 Sisteme clasice de telescopare
Coroane
secundare
Matrice
tubulară

Patrice
activabilă

Coroane
Cub fixat la
primare (cape)
dispozitiv
radicular

Telescopare coronară Telescopare coronară

Dispozitiv TK-Snap (Si-Tec Germania) Dispozitiv Introfix (Metaux Precieux Elveţia)

Telescopare coronară Telescopare coronară

Dispozitiv Ipsoclip al lui Gugliemetti (Degussa) Dispozitiv Presso-matic al lui Romagnoli
(Metaux Precieux Elveţia)
 Sistemele moderne de telescopare coronară
Răşina FGP

Capele primare – aliaj nobil Dirijarea spaţiului răşinii FGP Modelul duplicat

Coroană Coroană
secundară primară Macheta scheletului
şi a coroanelor secundare Scheletul şi coroanele secundare Spaţiul pentru răşina de fricţiune

Izolarea modelului Aplicarea sistemului adeziv Prepararea răşinii de fricţiune FGP Aplicarea răşinii în coroane

Aplicarea scheletului peste

coroanele primare pe model Răşina de fricţiune polimerizată Proteza la final
Sisteme de telescopare
Sisteme de telescopare
Sistemele articulare

Sistemele speciale articulate sunt utilizate în edentaţiile terminate, ele

permiţând şeilor protetice un grad mai mare sau mai mic de mobilitate,
evitându-se în acest fel efectul de pârghie pe care îl au protezele terminate
cu sprijin mixt rigid, asupra dinţilor stâlpi.
Se pot deosebi două categorii de sisteme articulate: ruptorii de forţe şi
amortizorii de forţe.
Ruptorii de forţe
Ruptorii de forţe, numiţi şi întrerupători, sau distribuitori de forţe sau
presiune sunt dispozitive prefabricate, care fac legătura între dinţii
stâlpi şi şeile terminate, având rolul distribuirii presiunilor de
masticaţie, fie pe creste, fie şi pe creste şi pe dinţii stâlpi, în funcţie de
numărul şi amplitudinea mişcărilor şeilor pe care le permite
dispozitivul. Dintre ruptorii care permit o singură mişcare a şeilor, cele
mai utilizate sunt balamalele.
Se deosebesc două tipuri de balamale:
- Balamale care se fixează în întregime la scheletul metalic al
protezei.Aceste balamale realizează sprijinul mixt articulat.
- Balamale care se fixează cu o parte la microproteze, iar cealaltă la şaua
protezei. Şeile sunt independente, asamblarea celor două părţi făcându-se
în gură, în momentul inserţiei. Nu mai există schelet metalic al protezei, ci
două şei protetice sau una (în funcţie de edentaţie), care funcţionează
independent. Aşa sunt Balamalele cu culisa PR a firmei Metaux Precieux
care este livrată în două mărimi. Menţinerea şeilor se face datorită unui
dispozitiv tip Presso-Matic.
Acest dispozitiv este de fapt o balama cu arc. Patricea care este prevăzută şi cu
axul balamalei este realizata din aur platinat, Palliag sau HSL. Se fixează la
microproteza care limitează edentaţia.
Amortizorii de forţe
Amortizorii de forţe sunt de fapt tot ruptori de forţe care însă, datorită
unor resorturi elastice, readuc şeile în poziţia iniţială, după încetarea
efortului masticator. Resorturile elastice au o rezistenţă mult inferioară
forţelor de masticaţie. Pentru a acţiona ca un adevărat amortizor, resortul
ar trebui să aibă o rezistenţă de câteva kilograme. Sub 2 kilograme
resorturile au numai rolul de a readuce şeile la poziţia de plecare, după
încetarea presiunii de masticaţie. Deşi destul de slabe, resorturile
contribuie totuşi la decompresiunea ţesuturilor mucozale ale crestei
alveolare. Dacă resortul este mai puternic, la nivelul crestelor ajung mai
puţine presiuni. Un resort mai puţin puternic se recomandă când dinţii
stâlpi au o valoare parodontală redusă, la nivelul crestelor ajungând mai
multe presiuni.
 Sisteme articulate - ruptori de forţe

Balama clasica
Balama Conod Balama Gerber

Balama PR Balamale FM
(Metaux Precieux Elveţia) (Degussa Germania) Balamale cu culisă Ancorvis

Dispozitiv Stern 7 Dispozitiv Roach

Dispozitiv Roach plat
cu platou sferic de ghidaj
 Sisteme articulate - amortizori

Amortizor Dalbo Amortizor Dalbo

Amortizor ASC 52

Amortizor Biaggi Amortizor Beat Muller

Amortizor Crismani
Sistemele magnetice
Deşi magnetii au fost utilizaţi de mai mult timp în protetică, rezultate
mulţumitoare nu s-au obţinut.
Pentru a fi eficiente, sistemele magnetice trebuie să îndeplinească câteva
cerinţe importante şi anume: intensitate şi permanenţa magnetică cât mai
ridicate, la dimensiuni cât mai mici.
Din 1978 au apărut aliaje magnetice din cobalt-samariu, care au o
intensitate magnetică de 10 ori mai mare şi o permanenţă magnetică de 40
de ori mai mare decât a oricărui aliaj magnetic cunoscut. Aceste
proprietăţi se păstrează chiar la magneţi de mici dimensiuni.
Un astfel de sistem magnetic de menţinere a protezelor a fost brevetat de
prof. Gillings din Sidney. Forţa de atracţie magnetică a unui astfel de
magnet de uz protetic este de 100-400 g, iar permanenţă magnetică de 10
ani.
O unitate magnetica utilizată pentru menţinerea protezelor este
alcătuită dintr-un dublu magnet din Co-Sm de mici dimensiuni, cu
polii inversaţi, ceea ce dublează forţa magnetică. Acest mini-magnet
este acoperit cu o capsulă de oţel inoxidabil, în grosime de 0,20-0,25
mm, care protejează magnetul de mediul bucal şi limitează şi câmpul
magnetic exterior. Magnetul se fixează în baza protezei, în dreptul unei
rădăcini dentare acoperite de un dispozitiv radicular, turnat dintr-un
aliaj magnetizabil (Keeper) ce conţine cobalt-platină.
 Sisteme magnetice

Minimagnet

Dispozitiv radicular turnat din

Minimagnetul Dyna (Olanda) aliaj magnetizabil (Keeper)
realizat din aliaj de cobalt-samariu

Dispozitive magnetizabile
cimentate pe preparaţii radiculare

Posibilităţi variate de aplicare a minimagneţilor

Minimagneţii în şaua protezei
LEGĂTURI COLANTE
ZĂVOARE CROPANTE
 Concluzii
 Sistemele speciale prezintă avantajul major că prin dimensiunile foarte reduse şi
modul de plasare realizează o menţinere estetică a protezelor scheletate;
 Amortizorii şi sistemele tip balama se comportă cel mai fiziologic faţă de dinţii stâlpi
din edentaţiile terminale eliminând forţele dizortodontice;
 Majoritatea sistemelor speciale necesită pentru realizare o pregătire deosebită a
medicului şi mai ales a tehnicianului, precum şi o dotare corespunzătoare a
laboratorului;
 Pregătirile proprotetice ale dinţilor restanţi sunt mai pretenţioase, decât în cazul
utilizării croşetelor turnate;
 Costul anumitor tipuri de sisteme speciale este încă destul de ridicat;
 Unele sisteme speciale sunt destul de fragile, mai ales în ceea ce priveşte uzura, iar
defecţiunile fac uneori aproape imposibile reparaţiile sau înlocuirile;
 Nu în toate cazurile clinice pot fi utilizate sisteme speciale de menţinere, motiv pentru
care se impune cunoaşterea perfectă a cazului clinic, dar şi a caracteristicilor acestor
dispozitive speciale;
 Protezele prevăzute cu sisteme speciale necesită controale periodice obligatorii,
rebazările sau căptuşirile fiind de cea mai mare importanţă pentru menţinerea
longevităţii sistemului special.