HIDROGELURILE

Bălănescu Ines, Baltag Teodora

Liceul „Demostene Botez” Trușești
prof. îndrumător Culidiuc Irina

Hidrogelurile sunt reţele tridimensionale polimere capabile să absoarbă cantităţi mari

de apă sau fluide biologice, în care se stabilesc legături de natură chimică sau fizică.
Capacitatea lor de a reţine apa (cantitatea de apă reprezentând cel puţin 20 % din greutatea
totală a hidrogelului) se datorează prezenţei grupărilor hidrofile de tipul: - OH, -CONH-, -
CONH2, -COOH şi –SO3H. De la lucrarea de pionierat a lui Wichterle şi Lim din 1960 asupra
hidrogelurilor pe bază de 2-hidroxietil metacrilat (HEMA), domeniul s-a dezvoltat continuu şi
se dezvoltă în continuare exploziv, datorită aplicaţiilor multiple şi importante pe care le au
hidrogelurile.
Proprietăţile hidrogelurilor:
- conţinutul lor de apă şi elasticitatea le face similare cu ţesutul natural din punct
de vedere al interacţiunilor biologice la nivel molecular;
- multe hidrogeluri furnizează suprafeţe inerte (pentru diversele dispozitive
implantabile) care previn adsorbţia nespecifică a proteinelor (antifouling);
- moleculele biologice pot fi legate covalent de hidrogeluri prin intermediul unor
reacţii chimice bine stăpânite;
- proprietăţile mecanice şi gradul de gonflare în apă ale hidrogelurilor pot fi
reglate relativ uşor, de exemplu prin modificarea densităţii de reticulare;
- hidrogelurile pot fi proiectate să-şi modifice proprietăţile sub acțiunea unor
stimuli externi, cum ar fi temperatura, pH, etc.
Aplicațiile biomedicale ale hidrogelurilor sunt diverse pornind de la dispozitive de
diagnosticare pâna la mușchi artificiali. Utilizarea hidrogelurilor ca lentile de contact și lentile
intraoculare au într-o oarecare măsură o istorie lungă comparativ cu alte utilizări. Presiunea de
umflare a hidrogelului poli(metacrilat de hidroxietil) (poliHEMA), a fost utilizată pentru a
stabiliza implanturile osoase. Prin îmbunătățirea designului implantului, hidrogelurile pot fi
utilizate ca interfață stabilizatoare.
În domeniul farmaceutic, polimerii acril-amidici sunt utilizați ca excipienți pentru
capsule, în timp ce, poliamidele acizilor grași se utilizează ca agenți de spumare, utilizați
pentru preparare de aerosol și spray-uri. Poli[N-(2-hidroxipropil)metacril-amida] (poliHPMA)
reticulată este folosită în transportul şi eliberarea controlată a medicamentelor.