Sunteți pe pagina 1din 6

Dimensionarea depozitelor

Pentru o bună funcţionare a fluxului de materii prime, materiale precum şi a


celor de produse finite, trebuie să se dispună de depozite dimensionate
corespunzător.
Dimensionarea depozitelor se face ţinând seama de următoarele:
- tipul întreprinderii;
- tipul, natura şi cantitatea materialelor şi a unităţilor de încărcătură ce vor fi
depozitate:
- sistemul de organizare a producţiei (Just in Time, Just in Case etc.);
- tipul producţiei (individuală, serie sau masă);
- modul în care şi utilajele cu care se face manipularea, transportul şi
depozitarea materialelor;
- frecvenţa de intrare-ieşire a mărfurilor din depozit etc.

Etapele privind dimensionarea depozitelor sunt următoarele - adaptat după


1. Culegerea datelor necesare privind depozitul (amplasament, tip,
materiale utilizate în construcţia sa etc.)
2. Determinarea suprafeţei depozitului
Elementul de bază îl constituie cantitatea anuală de mărfuri care se
depozitează, (ţinându-se seama şi de extinderea care se prevede pentru
perioada următoare) raportată la indicele de rotaţie mediu:
Q = Qm/Ir ,
în care
Q - cantitatea de mărfuri depozitate;
Qm - cantitatea medie anuală;
Ir - indicele de rotaţie.
În depozitele paletizate, unitatea de bază pentru determinarea capacităţii
depozitului este cantitatea de mărfuri ce se poate depozita pe o paleta de uz
general (800 mm x1200 mm). Pentru aceasta, trebuie avute în vedere
normele de încărcare pe paletă şi pe metru cub pentru fiecare produs, în
funcţie de natura produselor, de felul ambalajelor şi de modul de aranjare pe
paletă. Odată stabilită cantitatea de mărfuri ce poate fi depozitată pe o paletă
şi cunoscând stocul mediu pentru care trebuie dimensionat depozitul, se
poate determina uşor numărul de palete ce vor fi depozitate şi deci şi
dimensiunile depozitului.
Pentru dimensionarea depozitelor, în cazul în care se cunoaşte cantitatea
de mărfuri ce va fi depozitată se folosesc două metode:
a - metode de calcul de dimensionare generală - acestea iau în considerare
cantitatea de mărfuri ce trece zilnic prin depozit, corectată cu
coeficientul de neuniformitate şi durata medie de păstrare a mărfurilor în
depozit.
M = n Qzi Tn (4.37),
în care
M - capacitatea de depozitare, în tone;
n - numărul de zile de păstrare a mărfurilor în depozit;
Qzi - cantitatea de mărfuri dintr-o zi, în tone;
Tn - coeficientul de neuniformitate; (Tn = 1,1...1.3).
După ce s-a stabilit cantitatea de mărfuri care trebuie depozitată, sedetermină
înalţimea la care se poate face depozitarea, în funcţie de condiţiile de
rezistenţă, de sarcinile admisibile, suprafaţa utilă de depozitare etc.
b - metode de calcul de dimensionare concretă - se folosesc în cazul în
care mărfurile se depozitează:
- în stive pe palete, la care se cunoaşte norma de încărcare pe palete şi
înălţimea stivelor;
- în rafturi cu mărfuri ambalate sau neambalate la care se cunoaşte densitatea
mărfii;
- pe palete, în stelaje cu mai multe nivele.

Stotală = Sbază + Sanexă ,


în care
Sbază - suprafeţele pentru activitatea de bază (spaţii de depozitare propriu zise
închise, semiînchise, şoproane, copertine, platforme de depozitare, rampe
precum şi acele spaţii strâns legate de procesul de manipulare, păstrare şi
comercializare a mărfurilor);
Sanexă - suprafeţele anexe (birouri, grupuri sociale, garaje, drumuri,
platforme etc).
Sbază = Sconstruită + Sutilă ,
în care
Sconstruită - suprafaţa construită desfăşurată, care cuprinde toate construcţiile
ce servesc depozitării, adică suprafeţele tuturor nivelelor pe care se
realizează construcţiile;
Sutilă - suprafaţa utilă, care cuprinde spaţiile pe care se face depozitarea
mărfurilor, circulaţia interioară a mărfurilor şi a personalului, manipularea
mărfurilor şi activităţile complementare.
Sutilă = Sdc + Sp +Se + St + Sm ,
în care
Sdc - suprafaţa de depozitare şi circulaţie;
Sp - suprafaţa destinată primirii şi recepţiei mărfurilor;
Se - suprafaţa destinată expedierii mărfurilor;
St - suprafeţele tehnologice (prelucrări, ambalări etc.);
Sm - suprafaţa camerei de mostre (numai pentru unele tipuri).

Sdc = Sd +Sc ,
în care
Sd - suprafaţa de depozitare propriu zisă, în care sunt aşezate mărfurile, fie
direct pe pardoseală (în stive, stive bloc, vrac), fie pe mobilier specific:
Sc - suprafaţa de circulaţie, cuprinzând spaţiile (culoarele) dintre stive sau
mobilierul de depozitare, pe ea circulând utilajele specifice:
Suprafaţa de depozitare se va determina funcţie de:
- stocul maxim;
- cantitatea de produse stivuite pe o paletă;
- dimensiunile mobilierului de depozitare:
- înălţimea prevăzută pentru depozitare (numărul de palete suprapuse, în
stivuire liberă sau pe stelaje).
Sd = Qmax/p ,
în care
Qmax - stocul maxim, în tone;
p - încărcarea specifică pe suprafaţa depozitului, în tone/m2.
în care

z - numărul de palete în stivă;


qp −greutatea mărfii încărcată pe o paletă;
sp −suprafaţa ocupată de o paletă.

Lăţimea aleilor de circulaţie se face funcţie de utilajele de manipulare şi


transport intern utilizate în interiorul depozitelor şi de spaţiile pe care acestea
le necesită pentru o bună funcţionare.
Suprafeţele pentru primirea şi eliberarea materialelor se vor determina
funcţie de cantitatea maximă de marfă primită şi eliberată în unitatea de
timp, sortimentaţia acesteia, de utilajele folosite pentru încărcarea sau
descărcarea mărfurilor şi de mijloacele de transport utilizate.
Celelalte suprafeţe se vor dimensiona pe baza unei analize atente şi a
stabilirii tuturor operaţiilor necesare unei desfăşurări normale a activităţilor
în depozitul respectiv.
3. Analiza utilizării suprafeţelor şi volumului depozitelor
Pentru a aprecia gradul de folosire al instalaţiilor tehnice existente sau
proiectate, pentru determinarea anumitor rezerve de capacitate neexploatate,
trebuie calculaţi nişte coeficienţi specifici.
a - Coeficientul de utilizare a suprafeţei depozitului propriu zis (Sn)
În Fig. 1. se arată un exemplu care se va utiliza la calculul coeficientului de
utilizare al suprafeţei depozitului.

Fig. 1. Schema utilizată pentru calculul utlizării suprafeţei depozitului

Sn = Sd/Sdc = Sd/(Sd+Sc) = [(d+d)*a]/[a*(d+e+d)] = 2ad/2dea


în care
Sd - suprafaţa efectiv ocupată de depozitarea paletizată;
Sdc - suprafaţa de depozitare-circulaţie;
Sc - suprafaţa de circulaţie.
b - Coeficientul de utilizare a înălţimii depozitului (In)

În Fig. 2. se arată un exemplu care se va folosi la calculul lui In, care este de
fapt raportul între înalţimea medie ponderată de stivuire şi înălţimea utilă a
depozitului.
Fig.2 Schema pentru calculul coeficientului de utilizare a înălţimii

Itotal −înălţimea utilă a depozitului, este dimensiunea existentă între


suprafaţa
pardoselii şi muchia inferioară a acoperişului
I0 - înălţimea de stivuire este dimensiunea existentă între suprafaţa pardoselii
şi muchia superioară a produsului paletizat respectiv a stelajului
c - Coeficientul de utilizare a volumului (Vn)
La calculul acestuia se foloseşte tot Fig. 1 la care se adaugă înălţimea stivei
din stânga ca fiind h1, a celei din dreapta ca fiind h2, iar înălţimea utilă a
depozitului este Itotal.

Vn = Sn In (4.46),
sau

Depozitele pot fi deservite de utilaje specifice, mecanizarea şi automatizarea


lor fiind direct adaptate cu cerinţele specifice. În momentul de faţă există în
lume depozite complet automatizate în care activitatea este condusă de
calculat.