Cuprinsul

INTRODUCERE…………………………………………………………….........3

1.EVALUAREA AVARIILOR…………………………………………………...5

1.1 Consideraţii generale privind evaluarea avariilor…………………………5

1.2 Metode de reparare…………………………………………………………...7

1.3 Costul reparaţiei………………………………………………………………8

1.4 Tipuri de avarii………………………………………………………………..8

2. TEHNOLOGIA DE REPARARE……………………………………………12

2.1 Operaţii tipice utilizate în tehnologia de reparare………………………...12

2.2 Principalele măsuri de protecţie aplicate la repararea caroseriilor……...16

Bibliografie……………………………………………………………………….17
INTRODUCERE
Caroseria este partea superioară a autoturismului amenajată pentru transportul
persoanelor sau marfurilor. Forma caroseriei est euna aerodinamică, ușoară, rezistentă
solicitărilor și asigură o buna vizibilitate conducatorului auto. Caroseria autoturismelor,
in general este fără șasiu și cu excepția ușilor, capotei și aripilor toate celelalte elemente
metalice formeaza o structură metalică realizată prin sudură. Elementele ce întregesc o
caroserie sunt:
 Scheletul metallic ( partea principal a caroseriei ce le imbina pe toate celelalte si
care trebuie sa fie cât mai rezistent și ușor)
 aripi față (deasupra rotilor din față)
 aripi spate (deasupra roților din spate)
 contraaripile (elemente care împreuna cu aripile închid pasajele roților)
 capotă motor (cea care acoperă si protejeaza sistemul tehnic)
 capotă portbagaj (cea care protejează compartimentul de depozitare a mărfurilor
sau a bagajelor)
 lonjeroanele (sunt grinzi longitudinal ce sunt prinse de scheletul autovvehiculului
pentru ca structura de rezistenta sa fie mai rigida)
 portierele ( sunt usile ce permit accesul in autovehicul)

În ultimii ani s-a acordat o mai mare consideraţie problemei reparabilităţii, încă
din faza de proiectare a caroseriei, deoarece această problemă poate afecta
economicitatea autovehiculului.
Autovehiculul este supus unei continue schimbări. Aceste schimbări şi mai ales
cele din sfera tehnologiei de fabricare (galvanizarea caroserie, folosirea maselor plastice
şi aluminiului, tehnologii noi de finisare, utilizarea oţelurilor de înaltă rezistenţă etc.) au

~2~
 influenţat considerabil reparabilitatea caroseriei. În general, repararea caroseriei este
necesară în urma avarierii accidentale a acesteia, sau în urma îmbatrânirii anumitor
componente ale acesteia.
Îmbătrânirea apare doar după un număr destul de mare de ani, aceasta
manifestându-se, în principal, prin corodarea materialului, desfacerea punctelor de
asamblare şi deformarea spaţială a structurii. Repararea se face de cele mai multe ori prin
reparaţii locale sau prin înlocuirea componentelor afectate, refacerea elementelor de
asamblare dintre componente şi refacerea elementelor de protecţie corozivă, etanşare şi
finisare
Avarierea accidentală apare mult mai frecvent la autovehicule de orice vârstă şi are
mari implicaţii în activitatea firmelor de asigurare în caz de accidente. Caroseria reparată
nu trebuie să fie, în nici un caz, inferioară uneia neavariată. În multe cazuri, coroziunea
care a început să apară este înlăturată în urma reparaţiei, iar finisarea zonei este refăcută
(vopsire), chiar dacă înainte de accident nu era într-o stare corespunzătoare. Din acest
motiv, autovehiculul reparat este de multe ori în condiţii tehnice mai bune decât înainte
de avariere. Se poate spune că are loc o creştere a valorii acestuia în urma reparaţiei.
Această afirmaţie nu are nici o legătură cu frecventa practică înşelătoare prin care sunt
reparate şi alte avarii adiţionale care sunt în afara zonei avariate prin accident.
Orice caroserie avariată care poate fi reparată, poate fi readusă la condiţiile tehnice
iniţiale printr-o tehnologie corectă de reparare, fiind respectate următoarele condiţii:
 Reparaţia să fie făcută într-un atelier de reparaţii autorizat care are utilaje
moderne pentru reparaţii şi personal specializat;â
 În cazul unor avarii severe ale structurii, trebuie să existe cel puţin trei puncte în
zona neavariată pentru rezemarea acesteia pe un stand de reparaţii. În mod optim,
aceste puncte trebuie să fie puncte de prindere a suspensiei sau de rezemare a
grupului motor pe caroserie.

1. EVALUAREA AVARIILOR

1.1 Consideraţii generale privind evaluarea avariilor

Evaluarea avariei este operaţia esenţială prin care se stabileşte tipul avariei. Tipul avariei este în strânsă
legătură cu metoda de reparare aplicată cât şi cu costul reparaţie (fig 1).

Fig. 1

~3~
 Evaluatorul trebuie să analizeze avaria cu foarte mare precizie deoarece pot fi implicate zone
importante de îmbinare prin sudură sau zone de asamblare a altor subansamble ale
autovehiculului. Analiza avariei se face de către un expert evaluator şi un reprezentant al firmei
de reparaţii, eventual în prezenţa clientului.

Prima etapă în analiza avariei este inspecţia vizuală.

Inspecţia vizuală formează o concluzie privind aria de extindere a avariei, localizând

componentele caroseriei afectate. Pe lângă stabilirea zonelor care au suferit mari deformaţii, se
pot stabili şi zone cu deformaţii mai mici prin observarea reflexiei luminii sau prin palparea cu
mâna a diferitelor suprafeţe pentru a sesiza eventuale cute.

Pe lângă această inspecţie vizuală, mai trebuiesc examinate îndeaproape şi următoarele aspecte:

 La toate autovehiculele o verificare vizuală a alinierii punţilor dă o bună evaluare a

torsiunii structurii. În cazul avariilor mari, trebuie stabilit numărul posibil de puncte de
rezemare a structurii, comparativ cu numărul specificat de constructor pentru o structură
nedeformată;
 Inspectarea interstiţiilor dintre panourile structurii din punct de vedere al dimensiunilor şi
al încreţirii acestora;
 Evaluarea micşorării panoului acoperiş între stâlpii B (prin încreţire) precum şi a
simetriei acestuia;
 Verificarea interstiţiilor cadrului uşilor în partea superioară (spre acoperiş) în dreptul
stâlpilor A şi C – strivire superioară;
 Examinarea colţurilor de tranziţie la intersecţiile dintre două-trei părţi de structură (ex:
stâlp A – aripă, panou spate – stâlp C, perete faţă – lonjeroane faţă etc.);
 Examinarea reţelei punctelor sudură (desprinderi);
 Examinarea vizuală a bazei portante (structura inferioară) din punct de vedere al
îndoiturilor, încovoierilor, umflăturilor şi încreţirilor (autovehiculul trebuie ridicat cu un
elevator);
 Examinarea podelei din punct de vedere al îndoiturilor (trebuiesc îndepărtate covoraşele
şi eventual bancheta şi spătarul);
 Observarea garniturilor de etanşare şi a asamblărilor lipite pentru a observa eventuale
rupturi sau desprinderi;
 Examinarea suprafeţelor vopsite pentru a observa eventualele deteriorări ale stratului de
finisaj pe lângă cele din zona avariată major (ex.: ciupituri ale vopselei pe conturul uşii).

Înţelegerea analizei avariei şi stabilirea exactă a tipului avariei este imposibilă astăzi fără o
cunoaştere exactă a construcţiei caroseriei respective. Tehnicianul care execută reparaţia trebuie
să cunoască construcţia structurii şi să posede sculele şi dispozitivele necesare reparării. Fără un

~4~
echipament de măsurare şi îndreptare adecvat este imposibilă repararea corectă. Tehnicianul
trebuie să cunoască:

1. Manualul de reparaţii al autovehicului respectiv;

2. Regulamentele legale;
3. Principiile inginereşti ale tehnologiilor aplicate

1.2 Metode de reparare

Expertul evaluator şi reprezentantul firmei de reparaţii trebuie să decidă dacă e necesară
utilizarea unui stand special de îndreptat şi gradul de dezechipare a autovehicului în vederea
reparării. În funcţie de severitatea avariei poate fi aleasă una din următoarele metode:

 Reparare fără demontarea unor subansambluri importante;

 Reparare cu demontarea punţii (faţă) şi/sau subcadrului de prindere a motorului (dacă e
necesară). Motorul şi accesoriile sunt ţinute cu o curea sau un lanţ pe un suport fixat pe
contraaripi (fig.2);
 Reparare cu demontarea punţii (faţă) şi dacă e necesară demontarea motorului şi
accesoriilor;
 Repararea cu ajutorul unui stand special de îndreptat, fără demontarea unor
subansambluri importante;
 Repararea cu ajutorul unui stand special de îndreptat, cu demontarea punţii (faţă) şi/sau
subcadrului de prindere a motorului (dacă e necesară). Motorul şi accesoriile sunt ţinute
cu o curea sau un lanţ pe un suport fixat pe contraaripi;
 Repararea cu ajutorul unui stand special de îndreptat, cu demontarea punţii (faţă) şi dacă
e necesară demontarea motorului şi accesoriilor.

~5~
De fapt, se observă că sunt trei metode care se pot aplica fără sau cu ajutorul unui stand special
de îndreptat. Una din cele şase metode de reparare trebuie aleasă pornind de la următoarele
motive:

 Punctele de control ale punţilor sunt în afara domeniului nominal specificat => Metoda 2,
3, 5, 6 (demontarea punţii);
 Punctele de control ale punţilor sunt avariate => Metoda 2, 3, 5, 6 (demontarea punţii);
 Avarierea lonjeronului faţă sub reazemul motorului sau lângă cadru, avariere care nu
poate fi reparată printr-o simplă aducere la formă => Metoda 4, 5, 6 (demontarea punţii);
 Există accesibilitate pentru îndreptarea lonjeronului faţă => Metoda 4;
 Nu există accesibilitate pentru îndreptarea lonjeronului faţă => Metoda 5, 6;
 Sunt necesare forţe mari pentru îndreptarea structurii => Metoda 4, 5, 6;
 Asamblarea unor părţi noi care necesită puncte de orientare şi fixare => Metoda 4;

Expertul trebuie să ţină cont de studiile statistice care arată că un stand special de
îndreptare este necesar doar în 2-3 % din cazurile de caroserii avariate.

1.3 Costul reparaţiei

În general, sunt patru grupuri distincte de tehnicieni care contribuie la reparaţia
caroseriei. Pe lângă echipa care efectuează reparaţia propriu-zisă (tehnicieni tinichigii), mai
trebuie să efectueze lucrări şi echipe de tehnicieni mecanici, de electrotehnicieni şi în final
echipe de tehnicieni vopsitori. Acest fapt contribuie la creşterea costului manoperei aferente
reparaţiei. În plus, alegerea uneia din metodele de repararea prezentate poate influenţa foarte
mult costul reparaţiei. De exemplu:

 Demontarea – montarea punţii şi suspensiei faţă, incluzând subcadrul, grupul motor şi

accesoriile, precum şi montarea – demontarea caroseriei pe stand pot duce la o creştere a
manoperei cu 10 ore;
 Demontarea – montarea punţii şi suspensiei spate, precum şi montarea – demontarea
caroseriei pe stand pot duce la o creştere a manoperei cu 6 ore.

1.4 Tipuri de avarii

1. Avarie minoră

~6~
Cele mai frecvente avarii constau în avararierea minoră a părţilor fixate demontabil sau sudate.
Avaria minoră implică, în general, încovoieri, încreţiri, ondulări ale unor zone în care nu există
puncte de asamblare a capotelor, uşilor, aripilor, panourilor spate, fără avarierea geometriei
structurii.

Toate aceste avarii pot fi remediate printr-o simplă îndreptare a zonei respective, urmată de
finisarea corespunzătoare. Părţile de caroserie care nu pot fi aduse la forma iniţială prin
îndreptare sunt înlocuite cu părţi noi. Operaţiile de înlocuire pot fi efectuate de un tehnician
mecanic, nu cu mare experienţă, pe când operaţiile de îndreptare pot fi efectuate doar de
persoane specializate în astfel de operaţii (tinichigii) şi doar în ateliere specializate.

2. Avarie structurală

Dacă deformaţiile (încovoieri, odulări etc.) apar în zone de îmbinare ale diferitelor părţi
componente ale corpului caroseriei (structurii de rezistenţă), avarierea este structurală. În acest
caz, lonjeroanele, traversele, stâlpii şi panourile de ranforsare pot fi afectate individual sau
împreună. Repararea poate fi efectuată doar în ateliere specializate de către personal specializat.
Toţi paşii de bază pentru reparaţie sunt descrişi, de obicei, în manualul de reparaţie realizat de
constructor. Dacă repararea este făcută profesional şi corect din punct de vedere tehnic, vehiculul
reparat este la fel de bun ca şi înainte de avariere. Părţi principale ale structurii sunt afectate în
cazul avariilor severe. Din acest motiv trebuie să fie utilizat un stand de îndreptat aproape
cazurile cu condiţia existenţei a cel puţin trei puncte de rezemare.

3. Avarie minoră a consolei faţă

În urma unui impact frontal slab spre mediu sunt avariate următoarele părţi ale corpului
caroseriei:

 traversa faţă;
 partea anterioară a lonjeroanelor faţă;
 contraaripile;
 eventual capota şi aripile faţă (părţi demontabile).

Repararea se face în modul următor:

~7~
 -Traversa faţă se înlocuieşte în cazul în care este asamblată demontabil pe structură
sau este îndreptată sau reparată prin înlocuire parţială, dacă este sudată pe structură;

-Celelalte elemente pot fi reparate prin îndreptare.

4. Avarie medie a consolei faţă

În urma unui impact frontal mediu apar deformaţii ale traversei faţă, ale lonjeroanelor
faţă şi contraaripilor care se întind şi în partea centrală a acestora şi care pot ajunge până
aproape de peretele despărţitor faţă (firewall). Sunt avariate în mod sigur şi capota şi aripile
faţă.

Sunt două moduri de a efectua repararea:

a) În cazul în care nu sunt afectate punctele de rezemare ale punţii şi suspensiei,

lonjeronul faţă este îndreptat prin tragere. Contraaripa (carcasa roţii) poate fi îndreptată sau
înlocuită (total sau parţial – în funcţie de construcţie). Traversa faţă, capota şi aripile sunt
înlocuite cu piese noi. Procedura este condiţionată de accesibilitatea la lonjeronul faţă în zona
deformată;

b) Dacă avaria se întinde până la peretele faţă al habitaclului, se poate considera că

punctele de asamblare ale punţii şi suspensiei sunt deplasate în afara toleranţelor. Caroseria
trebuie pusă neapărat pe stand (fără a scoate motorul şi accesoriile sau puntea faţă) şi
îndreptată zona respectivă până când se aduce structura în poziţia nominală. Această metodă
este aplicabilă tehnic doar dacă deformaţia lonjeronului între reazemul motorului şi peretele
habitaclului este de forma unei umflături. Dacă nu există accesibilitate în zona deformată a

~8~
lonjeronului, motorul trebuie demontat. Contraaripa este îndreptată sau înlocuită parţial sau
total. Traversa faţă, capota şi aripile vor fi înlocuite.

5. Avarie severă a consolei faţă

În urma unui impact mediu spre sever apar deformaţii ale consolei faţă, extinse şi la
peretele faţă al habitaclului

În acest caz este necesară înlocuirea lonjeronului faţă, a contraaripii, a aripii şi a

capotei. Pentru reparare trebuie demontat motorul cu toate accesoriile precum şi puntea şi
suspensia faţă. Repararea trebuie să se facă neapărat cu ajutorul unui stand special de
îndreptat caroserii.

6. Avarie minoră a consolei spate

În urma unui impact din spate slab spre mediu este avariat cu deformaţii mici panoul
spate şi panoul lateral al caroseriei. Reparaţia se face printr-o simplă îndreptare a zonei
respective.

7. Avarie medie a consolei spate

În urma unui impact din spate mediu apar deformaţii severe ale panoului spate,
deformaţii minore până la medii ale unuia sau ale ambilor panouri laterale până la stâlpul C,
deformaţii minore până la medii ale podelei portbagaj şi ale lonjeroanelor spate. Reparaţia se
face prin înlocuirea panoului spate, îndreptarea sau înlocuirea panourilor laterale, a
lonjeroanelor spate şi a podelei portbagajului. În unele situaţii se poate face îndreptare şi
înlocuire parţială a acestor componente.

8. Avarie severă a consolei spate

~9~
 În urma unui impact din spate mediu spre sever apare o deformaţie majoră a întregii
console spate. Repararea se face prin înlocuirea tuturor elementelor componente afectate. În
unele situaţii lonjeroanele şi podeaua se înlocuieşte parţial.

9. Avarie laterală minoră

Acest tip de avarie apare în urma unui impact lateral slab în dreptul uşii, fiind afectate
doar elementele acesteia. În funcţie de gradul de deformare a elementelor uşii se face o
simplă îndreptare sau înlocuirea elementelor deformate. În general, este necesară şi
îndreptarea balamalelor.

10. Avarie laterală medie

În urma unui impact lateral mediu în dreptul uşii, sunt afectate pe lângă elementele
acesteia, elementele pragului. În acest caz, este necesară repararea uşii prin înlocuirea cu
părţi noi, repararea panourilor de prag prin îndreptare sau prin înlocuire (eventual parţială) în
funcţie de gradul de deformare şi îndreptarea balamalelor.

11. Avarie laterală severă

În urma unui impact lateral sever în dreptul uşilor, sunt afectate elementelestructurale
ale uşilor, ale panourilor de prag, ale stâlpului B şi ale podelei. Repararea uşilor se face prin
înlocuirea cu părţi noi, panourile de prag se înlocuiesc total sau parţial, podeaua se îndreaptă,
iar stâlpul B se îndreaptă (prin tragere pe stand) sau se înlocuieşte total sau parţial (dacă este
posibil). Balamalele trebuiesc înlocuite.

2. TEHNOLOGIA DE REPARARE

În foarte multe cazuri, caroseria avariată poate fi reparată într-o modalitate tehnică corectă,
folosind metode diferite (de exemplu: îndreptare sau înlocuirea părţii deformate). În mod optim,
trebuie aleasă modalitatea de reparaţie cea mai economică. Cel care stabileşte modalitatea de
reparare trebuie să pornească de la instrucţiunile din manualul de reparaţie al autovehiculului sau
dacă aceste instrucţiuni nu sunt disponibile, trebuie să pornească de la tehnologiile de reparare
care se aplică în mod curent.

2.1 Operaţii tipice utilizate în tehnologia de reparare

1. Măsurarea

Până spre sfârşitul anilor 50, controlul ramei şasiu se făcea prin măsurarea unor distanţe specifice
(distanţe între punctele de rezemare ale suspensiei şi diferite diagonale), cu ajutorul unor calibre
etalon autocentrante. În prezent, la caroseriile actuale se folosesc metode de măsurare foarte
precise:

~ 10 ~
  Controlul alinierii roţilor (geometria roţilor) folosind echipamente electronice foarte
precise. Acest control trebuie să se facă atât înainte cât şi după reparaţie, în cazul în care
se observă că avarierea nu este minoră şi au fost implicate şi părţi ale jantelor, punţilor
sau suspensiei. Nu este necesar acest control dacă se observă o deformare sigură a
punctelor de rezemare a suspensiei, fiind necesar controlul doar după îndreptarea
caroseriei.
 Măsurarea poziţiei punctelor fixe de control de pe structura caroseriei cu ajutorul unor
calibre fixe sau reglabile.
 Măsurarea poziţiei punctelor fixe de control de pe structura caroseriei cu ajutorul unor
echipamente electronice asistate de calculator. Măsurarea se face cu ajutorul
ultrasunetelor sau razelor laser.

 Măsurarea poziţiei punctelor fixe de control de pe structura caroseriei cu ajutorul unor

standuri speciale cu puncte de măsurare fixe sau ajustabile.

2. Tragerea la forma iniţială

Procesul de îndreptare este foarte importantă şi foarte dificil de a fi realizat fără un echipament
special. De-a lungul timpului au fost realizate mai mult tipuri de echipamente de îndreptare.
Sistemele de îndreptare cele mai moderne au următoarea componenţă:

~ 11 ~
1. Rama de bază pe care este ancorată caroseria cu ajutorul unor montanţi şi tiranţi de
reţinere;
2. Echipamentul pentru măsurarea (controlul) poziţiei punctelor de control stabilite de
constructor (măsurare cu rigle gradate, calibre, cu ultrasunete, cu raze laser);
3. Echipamentul de ridicare – elevatoare hidraulice sau mecanice;
4. Stâlpul de tragere, sub forma unui braţ articulat pe rama de bază (orizontal+vertical).
Acesta ajută la aplicarea forţei de tragere în direcţia dorită (opusă direcţiei în care s-a
produs deformaţia). Forţa este aplicată cu ajutorul unui lanţ. Unele standuri, folosite la
îndreptarea unor structuri de caroserii mai mari (autoutilitare, microbuze, cabine de
autocamion etc), au un turn separat de tragere.

5. Echipament hidraulic pentru exercitarea forţei de împingere sau tragere. Forţa necesară
îndreptării caroseriei este aplicată stâlpului de tragere cu ajutorul unor cilindrii hidraulici
fixaţi rama de bază. Cilindrii hidraulici pot fi folositi si la îndreptarea ramelor de uşi, de
portbagaj etc.

3. Operaţii mecanice şi de tinichigerie

Îndreptarea suprafeţelor deformate Principiul de bază folosit la repararea suprafeţelor
metalice deformate este acela de a readuce zona respectivă la forma iniţială prin diverse
acţiuni mecanice pe direcţia şi în sensul opus deformaţiei. Operaţia de îndreptare este
foarte importantă şi trebuie executată foarte precis, astfel încât să fie eliminată orice
deformaţie şi să nu apară dificultăţi de asamblare a părţilor care sunt înlocuite sau a

~ 12 ~
elementelor montate demontabil. Operaţia de îndreptare se poate face prin împingere sau
lovire dar sunt şi situaţii când poate fi efectuată prin tragere, folosind un braţ de tragere.
Îndreptarea se poate face la rece dar, în situaaţia unei deformaţii mai mari, se poate face
şi îndreptare la cald, prin încălzirea suprafeţei care trebuie îndreptată cu ajutorul unei
flăcări. Încălzirea şi lovirea se face succesiv pe zone ale suprafeţei deformate. Încălzirea
se face până la temperatura de refulare a materialului (tabla de oţel trebuie să aibă
culoarea vişinie a punctului de încălzire). Dacă e inaccesibilă lovirea sau împingerea
suprafeţei, aceasta poate fi îndreptată din afară prin sudarea unei urechi sau unui ochi de
tragere cu ajutorul unui ciocan de alunecare.

Panourile exterioare pot fi îndreptate dacă materialul nu a suferit deformaţii remanente

mari (curgeri). În cazul în care nu se poate face operaţia de îndreptare, se aplică
înlocuirea părţii deformate cu o parte nouă.

Înlocuirea unei componente noi

Înlocuirea unei componente noi se face prin următoarea succesiune de operaţii:
 Îndreptarea marginilor pe care se face asamblarea componentei noi;
 Îndreptarea stratului de vopsea de pe marginile pe care se face asamblarea;
 Aplicarea unui strat de protecţie anticorozivă în zona de sudare (spray Zn);
 Poziţionarea componentei noi;
 Verificarea dimensiunilor de poziţionare (indicate în manualul de reparaţii);
 Executarea punctelor sau cordoanelor de sudură;
 Curăţarea zonelor sudate (polizare sau periere);
 Finisarea prin acoperire cu aliaje de lipit, dacă este cazul, pentru a acoperii
porozităţile şi a netezi suprafaţa;
 Grunduirea zonelor implicate în reparaţie (direct pe suprafaţa metalică);
 Etanşarea zonelor de îmbinare, dacă e cazul (mastic);
 Aplicarea materialelor de protecţie anticorozivă şi de antifonare

~ 13 ~
~ 14 ~