MAREA UNIRE DE LA 1918

Unirea Principatelor
Române a avut loc la
jumătatea secolului al
XIX-lea prin unirea
statelor Moldova și Țara
Românească sub
numele Principatele
Unite ale Moldovei și
Țării Românești. Unirea a fost legată de personalitatea lui Alexandru
Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5
ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.
Procesul, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între
cele două țări, a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale
între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail
Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii
a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular
favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în
1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile
Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două
țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului
1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca
domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state
într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două
țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică.
După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin
aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar
constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

1
 La 1 ianuarie 1848 a intrat în vigoare o convenție moldo-munteană
prin care a fost desființată vama dintre cele două țări, excepție făcând
sarea.[1] Actul a fost precedat în 1842 de un proiect de unificare al
măsurilor și greutăților. Cununia domnitorului Gheorghe Bibescu a fost
oficiată la Focșani, în septembrie 1845, la Biserica Sfântul Ioan, lângă
borna de hotar, naș de cununie fiind domnitorul Moldovei, Mihail
Sturdza.
Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din
secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 - 1856) o temă
de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe
plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea
Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii
în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea,
împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale,
care să contrabalanseze expansiunea rusească și să contribuie, alături
de Italia, la subminarea sau chiar destrămarea monarhiei austro-ungare.
Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către
liderii partidei naționale, în cele două țări și în străinătate. Activitatea
desfășurată în emigrație, îndeosebi în Franța, a cunoscut diverse forme:
apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în
publicații ca România viitoare(1850, Paris), Junimea română (1851),
Republica română (Paris, 1851, Bruxelles, 1853); afilierea la „Comitetul
Central Democratic European”, cu sediul la Londra, care urmărea
declanșarea unei noi revoluții europene; memorii către Napoleon al III-
lea, împăratul Franței și către Palmerston, premierul britanic; constituirea
la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”;
sprijinul unor personalități marcante (Paul Bataillard, Edgar Quinet,
Hippolyte Desprez). Această propagandă unionistă a necesitat mari
sume de bani pentru cointeresarea materială a unor personalități

2
franceze, iar I.C. Brătianu s-a remarcat prin vânzarea moșiei soției sale
pentru a asigura aceste fonduri.
În țară, acțiunile unioniste s-au desfășurat în noul context
determinat de prevederile Convenției de la Balta Liman, afirmându-se
modalități variate: constituirea Comitetelor Unirii la Iași și la București
(1856); editarea unor organe de presă ca România Literară, Steaua
Dunării (Iași), Românul (București); venirea în patrie a unor revoluționari
pașoptisti (îndeosebi în Moldova, ca urmare a regimului liberal-moderat
al domnitorului Grigore Alexandru Ghica).
La data de 1 decembrie 2018 se vor împlini 100 ani de la Marea

Unire.