Structura şi finalitatea controlului de gestiune

Controlul de gestiune a fost creat în marile întreprinderi pentru a verifica dacă acţiunile
întreprinse pe termen scurt, se înscriu în sensul orientărilor strategice. Altfel spus, controlul de gestiune
este destinat facilitării pilotajului întreprinderii de către manageri în deciziile lor operaţionale şi pe termen
scurt, în vederea realizării obiectivelor strategice ale firmei.
Controlul de gestiune al unei organizaţii înglobează aspecte pe termen lung, mediu şi scurt, cu implicaţii
bine determinate în sfera factorilor umani şi a obiectivelor şi sarcinilor de îndeplinit.
Pe termen lung, el se referă la planificarea strategică, care cuprinde un studiu complet al opţiunilor
posibile, al contabilităţii celor care sunt reţinute, o repunere în cauză a structurii întreprinderii şi în
consecinţă, a cheltuielilor sale de funcţionare şi a celor de capital.
Pe termen scurt, este vorba de controlul bugetar care reprezintă ansamblul tehnicilor de pilotaj care
permit orientarea gestiunii întreprinderii spre realizarea obiectivelor definite prealabil. Controlul bugetar
constituie una din tehnicile de control de gestiune, ce permite asigurarea unui control în cadrul unui
exerciţiu bugetar.
H. Bouquin găseşte un numitor comun în definirea controlului de gestiune, începând de la R.
Antony şi până la R. Simons, astfel: controlul de gestiune este garantul logicii economice, coerent cu
strategia, asigurând articularea proceselor de ansamblu, adresându-se conducerii.
Abordarea conceptuală a controlului de gestiune capătă un plus de valoare prin definirea dată de C.
Alazard şi S. Separi: „controlul de gestiune în afară de cunoaşterea costurilor, ajută gestionarii să
orienteze actorii pentru a organiza şi pilota, performanţa”.
Prezentarea abordărilor teoretice scoate în evidenţă următoarele caracteristici ale controlului de gestiune:
 Controlul de gestiune este un proces şi nu o acţiune izolată;
 Controlul de gestiune pune în evidenţă finalitatea procesului, prin noţiunea de obiective;
 Controlul de gestiune ajută la pilotajul organizaţiei;
 Controlul de gestiune are o sferă de acţiune mai largă decât costurile.

Finalitatea controlului de gestiune este reprezentată de furnizarea de informaţii utile pentru deciziile
managerilor.
Pentru a fi utilă în actul decizional, informaţia furnizată de controlul de gestiune trebuie să îndeplinească
următoarele caracteristici:
sa fie fiabilă: adică să dea o reprezentare cât mai bună a realităţii;
să fie actuală: adică furnizată în timp util;
să fie completă: adică să indice toate elementele care să permită luarea deciziei;
să fie pertinentă: adică să fie adaptată problemei vizate;
să fie accesibilă pentru decidenţi.

Controlul de gestiune poate fi privit ca un instrument care permite managerului să adopte un

comportament bazat pe o raţionalitate „procedurală”, adică un instrument care permite gestionarului să-şi
construiască un ansamblu de opţiuni şi să aleagă o soluţie satisfăcătoare, în funcţie de un anumit context.