Nume (numele de căsătorie) prenume: Boian (Ivan) Sînziana

Nume (numele de căsătorie) prenume: Cercel Costel-Ciprian

Nume (numele de căsătorie) prenume: Cercel (Popa) Elena-Cristina
Nume (numele de căsătorie) prenume: Chiratcu (Stan-Chiratcu) Roxana
Nume (numele de căsătorie) prenume: Guramba (Hîrjanu) Mădălina-Elena

Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Disciplina: Educație interculturală Data: 23.01.2022

Titular disciplină:
Lector univ. dr. Ioana Boghian

TEMA pentru seminar la disciplina EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ1

1. Metodă de predare-învățare specifică educației interculturale

Definiția Jocul de rol este o metodă de învățare activă, bazată pe explorarea

metodei experienței participanților, oferindu-le un scenariu în care fiecare persoană are
alese un anumit rol de jucat.
Jocul de rol urmărește formarea modului de a gândi, simți și acționa,
specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităților empatice, a capacității de a
rezolva situații problematice, verificarea corectitudinii și eficienței
comportamentelor formate la elevi și înlăturarea comportamentelor inadecvate.
Descrierea Jocul de rol este un instrument foarte puternic de a pune experiența
metodei participanților pe masă, mai ales când este folosită în sesiunile interculturale.

Condițiile preliminare în atingerea obiectivelor sesiunii sunt:

• Cadrul pentru scopurile și obictivele clare ale sesiunii.
• Nevoile și natura specifică a grupului însuși.
• Aranjarea mediului.
• Trebuie să fie alocat suficient timp piesei (pentru a avea cât mai multe
probleme de discutat la finalul acesteia), timp pentru ca participanții să își
 înțeleagă rolurile și timp (pauză) pentru ieșirea din rol a participanților
înainte de a începe discuția.

În pregătirea și derularea jocului, din punct de vedere metodologic,

trebuie parcurse următoarele etape:
• Identificarea și definirea situației care va fi simulată, în concordanță cu
obiectivele educaționale și cu specificul cunoștințelor ce urmează a fi
învățate.
• Proiectarea scenariului, constând în selectarea conținuturilor și rolurilor
mai importante din situația reală;
• Alegerea participanților și instruirea lor în legătură cu specificul fiecărui
rol;
• Învățarea individuală a rolului;
• Interiorizarea rolului și conceperea modului de interpretare (durata acestui
moment poate fi mai extinsă sau mai restrânsă, în funcție de timpul avut la
dispoziție);
• Interpretarea rolurilor;
• Analiza comportamentului din timpul interpretării rolurilor.
Cei care nu iau parte la scenariu sunt observatorii, fiind necesară instruirea
lor în a observa cu atenție desfășurarea scenariului și de a contribui la discuția
finală, întrucât furnizează multe materiale utile.
Aplicaţia Precizari metodologice:
metodei la
clasă, la Disciplina în cadrul căreia se aplică metoda: Educație interculturală (CDȘ)
disciplina Clasa: a IV-a
predată Materiale şi conţinuturi utilizate în timpul activității:
- laptop şi proiector;
- tablă interactivă;
- înregistrări audio-video cu prezentarea situaţiilor de discriminare;
- cartonașe cu indicațiile rolurilor;
- markere;
- tablă.
Timp estimat pentru activitate: 50’
Competențe generale:
1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea
demersurilor de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente,
procese din viaţa reală;
2. Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor
situaţii problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de
dezvoltare;
3. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi
practice, în cadrul diferitelor grupuri;
4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat
unei lumi în schimbare;
5. Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor
comunităţii.

Atitudini şi valori:
- atitudine pozitivă faţă de persoane şi grupuri care aparţin unor
culturi diferite, care susţin valori, opinii şi credinţe diferite;
- respect faţă de identitatea culturală proprie şi faţă de identitatea
culturală a celorlalţi;
- respect faţă de demnitatea şi drepturile omului;
- toleranţă şi înţelegere;
- rezolvare paşnică a conflictelor;
- empatie culturală;
- spirit civic;
- disponibilitate pentru dialogul intercultural şi pentru cooperare.

Obiective cognitive:
Pe parcursul acestei activități, elevii vor:
- identifica cazuri de discriminare în mediul şcolar;
- descrie comportamentul discriminatoriu;
- enumera trăsături ale unei persoane vulnerabile, expusă riscului de
a fi discriminată;
- analiza conceptele de prejudecată şi discriminare;
 - formula soluții pentru reducerea/eliminarea cazurilor de
discriminare în şcoală şi în viața cotidiană;

Afective:
- manifesta curiozitate față de subiectul abordat;
- empatiza cu persoana discriminată;

Psihomotorii:
- utiliza spațiul clasei în condiții de siguranță şi igienă;
- utiliza corect materialele de lucru puse la dispoziție de către profesor.

Descrierea activității:

Captarea atenției:
Captarea atenției se realizează prin vizionarea mai multor filmulețe ce au
ca subiect discriminarea.
„Spune și tu Nu discriminării!” - https://youtu.be/BVMKG2HnR1g
„Disability and Child Protection. UNICEF” - https://youtu.be/3SzazN2OrsQ
„Stop Discrimination and Respect Diversity” - https://youtu.be/vK41upGBi90

Anunțarea temei:
Învățătoarea anunţӑ tema activității: Discriminarea în şcoală. Apoi le
comunică elevilor că vor realiza un exercițiu pentru explorarea rolului familiei
în transmiterea de imagini despre persoanele care aparțin altor grupuri sociale
sau culturale.

Dirijarea învățării:
Învățătoarea le explică elevilor în ce constă exercițiul. Este vorba despre un
joc de rol, la care vor participa 4 elevi ce vor interpreta rolurile și 4 elevi care
vor fi observatori. Fiecare elev va alege un cartonaș, iar fiecare observator își
alege un personaj pe care îl va observa. Participanții au 2-3 minute la dispoziție
pentru a-și intra în rol.
Are loc pregătirea scenei, prin așezarea a patru scaune în semicerc, acest
cadru reprezentând camera de zi a unei case. Cele 4 personaje vor asista la o
discuție în familie. Timpul alocat discuției este de maximum 15 minute.

Cele patru personaje:

Maria: Ai observat că Ana este mai retrasă și stă mereu singură.
Deoarece are o dizabilitate, colegii evită să vorbească sau să se joace cu ea. Îți
dorești foarte mult să vă împrieteniți și pentru că se apropie aniversarea ta, vrei
să o inviți și pe ea. Îi anunți pe părinți de problema colegei tale și că ar fi o
mare bucurie pentru tine să participe la petrecere.

Mama: Te bucuri că fiica ta dorește să se înțeleagă bine cu toți colegii din

clasă și mai ales cu noua colegă, care se adaptează mai greu. O susții în ceea
ce își dorește și ești de acord ca Ana să participe la aniversare.

Tatăl: Ești mândru de fiica ta pentru dorința ei de a se împrieteni cu

colega care este marginalizată. Totuși, ai o atitudine mai rezervată în ceea ce
privește această apropiere dintre cele două, deoarece te gândești la faptul că,
ulterior, prietenii din clasă o vor exclude și pe ea.

Ioana, sora mai mare: Tu știai de dorința Mariei și aveai o părere foarte
bună despre participarea Anei la aniversare. Auzind argumentele contra ale
tatălui, te gândești că are dreptate, îi înțelegi punctul de vedere și încerci să o
convingi pe sora ta că este mai bine să renunțe la această prietenie.

Cei patru observatori:

Fiecare observator a urmărit și a prezentat comportamentul personajului
ales și modul în care acesta a gestionat situația.

Obținerea performanței:
Învățătoarea împarte tabla în patru coloane, pe fiecare dintre acestea fiind
scris unul din cele patru personaje. Elevii sunt rugați să se gândească la
atitudinea fiecărui membu al familiei cu privire la persoana marginalizată.
Elevii vor ridica mâna pentru a-și expune părerea cu privire la comportamentul
personajelor, iar învățătoarea va scrie pe tablă ideile principale, urmând să fie
formulate câteva concluzii legate de discriminare.
 Asigurarea retenției și a transferului:
Elevii discută despre ce au învățat în cadrul lecției și formulează concluzia
temei - Un cetățean empatic, tolerant începe cu fiecare din noi. Odată ce vom
gândi corect, vom crește o societate bazată pe dreptate și egalitate.
În final, utilizând tabla interactivă, aceștia completează un exercițiu pe
platforma Wordwall, sortând elementele prezentate în funcție de grup
(Toleranță sau Discriminare) .
„Toleranță/Discriminare” https://wordwall.net/ro/resource/8492369/toleran
%c8%9ba-discriminare
Ca temă pentru acasă, învățătoarea le propune copiilor să citească
povestirile Cățeluși de vânzare, Puterea determinării și Aleargă, Patti,
aleargă din cartea Supă de pui pentru suflet. 101 povestiri pentru mângâierea
inimii şi înviorarea sufletului. Vor discuta pe baza acestora în cadrul lecției din
următoarea întâlnire.

Analiza Puncte tari Puncte slabe

SWOT a Metoda „Jocul de rol”: Metoda „Jocul de rol”:
metodei - promovează interacțiunea între - nu toate conținuturile învățării pot fi
alese participanți; abordate prin utilizarea acestei
- stimulează dialogul; metode;
- învățarea se realizează în mod - poate avea caracter inhibitoriu
activ; pentru subiecții introvertiți și pentru
- dezvoltă creativitatea, cei care posedă o fluență verbală mai
spontaneitatea, încrederea în sine; redusă;
- oferă soluții, răspunsuri la - poate deveni limitativă pentru elevii
probleme, la subiecte; din ciclurile mai mici, deoarece
- dezvoltă abilităţi de aceștia nu posedă multiple experiențe
comunicare; de învățare și nici nu au o
- încurajeazӑ exprimarea disponibilitate mărită pentru
părerilor sau a punctelor de comunicare.
vedere individuale;
- ajută la dezvoltarea capacității de
evaluare a atitudinilor partenerilor și
 la adoptarea unui comportament
adecvat.

Oportunitӑţi
Metoda „Jocul de rol”:
- toți participanții pot oferi
alternative pentru soluționarea
problemei;
- stimulează creativitatea;
- conduce la conştientizarea
propriilor atitudini.
Ameninţӑri
In timpul aplicӑrii metodei „Jocul de
rol”:
- unii elevi evită să se implice activ;
- poate apărea analiza critică din
partea colegilor.

2. Specificul abordării interculturale

,,Lenea socială” sau ,,efectul Ringelmann”, cum l-au numit mai târziu psihologii
sociali, se referă la reducerea efortului individual ca urmare a creșterii numerice a grupului.
Experimentul inițial care a pus în evidență mecanismul lenei sociale a fost realizat de
către Max Ringelmann, iar proccedura standard solicita subiecților să tragă de frânghie în
condiții de competiție (individual, respectiv în grupuri de câte 3 și 8 persoane). Eforturile
participanților la studiu atestau că subiecții nu se mobilizau pentru un efort maximal în cazul
efectuării în comun a sacinii. Astfel, performanța în sarcină se diminua în comparație cu
situația în care subiectul era nevoit să realizeze sarcina individual.
Efectul Ringelmann poate fi descris ca o tendință a indivizilor de a depune mai puțin
efort atunci când fac parte dintr-un grup. Cu cât echipa este mai mare, cu atât crește mai mult
riscul de a nu îndeplini sarcinile, deoarece membrii echipei nu lucrează la capacitate maximă.
O parte dintre ei tind să se bazeze pe ceilalți, randamentul fiind, astfel, mai scăzut.
Cercetătorii contemporani au găsit două posibile explicații ale acestui fenomen: lipsa
de coordonare – atunci când se lucrează în grup, participanții se pot încurca unii pe alții; și
pierderea motivației – subiecții sunt mai puțin motivați să ducă sarcina la bun la sfârșit decât
dacă ar lucra separat.
Lenea socială apare și atunci când subiectul consideră sarcinile plictisitoare,
neinteresante, fapt ce determină neimplicarea acestuia și dorința de a lenevi. Astfel, dacă nu
vor exista constrângeri sociale, va apărea lenea socială. Prezența celorlalți membri ai grupului
oferă acoperirea anonimatului pentru individul nemotivat.
Câțiva cercetărori de la Yale University împreună cu M. Ingham au reluat această
cercetare a lui Ringelmann pentru a verifica aceste explicații. Într-una dintre condițiile
experimentului, grupuri de mărimi diferite trăgeau de funie, iar în altă condiție evoluau
pseudo-grupuri, compuse dintr-un subiect naiv și din complici ai experimentatorilor.
Complicii nu depuneau efort, doar se prefăceau că trag de funie. Subiectul, care se afla în
primul șir nu știa că ceilalți doar se prefac că trag de funie. Rezultatele au arătat o scădere a
performanței individuale în pseudo-grupuri. Scăderea performanței s-a datorat scăderii
motivației și nu lipsei de coordonare între indivizi.
Începând cu acest experiment, scăderea motivației a fost numită ,,lene socială”, care
este de fapt dezinteresul subiectului de a depune efort atunci când se află într-o sarcină de
grup. Această ,,lene socială’’ apare doar în cazul anumitor sarcini colective.
Mai târziu, în anul 1991, cercetătorul Russell Geen a propus următoarele trei explicații
pentru lenea socială: echitarea rezultatelor, frica de evaluare și apropierea de standard
În funcție de dimensiunea culturală individualism-colectivism, în urma unor studii din
ultimele decenii, s-a observat că lenea socială se manifestă diferit. S-a ajuns la concluzia că în
SUA elevii lucrează sarcinile mai bine individual, pe când în Taiwan, elevii lucrează mai bine
în grup. Zece manageri din SUA, având de completat un chestionar cu 20 de itemi, standardul
reușitei fiind desemnat fie individual, fie colectiv, au dovedit o lene socială crescută în
condiția inserării subiectului în grup și a valorizării colective, în timp ce managerii din China,
având aceeași sarcină, au lucrat mai bine în condiția valorizării reușitei colective și mai
modest în condiția valorizării reușitei individuale. S-au obținut scoruri asemănătoare și în
experimentele comparative Japonia – SUA – Australia, în care subiecții din Japonia optau
pentru o strategie individuală mai angajată în condiția activității derulate împreună cu
colectivul de muncă, spre deosebire de cei din SUA și Australia, care lucrau mai bine în
condiția singulară sau aceea a indentificabilității muncii lor în grup.
În ceea ce privește România, vorbim despre individualism, însă acesta nu este unul
partenerial, ci unul în care competitorii se transformă în dușmani.

Concluzii

Ca aproape orice în lume, lenea poate fi percepută în moduri diferite. Percepţia

generală este ilustrată prin lipsa dorinţei de muncă sau de a realiza o sarcină. Experţii
subliniază că lenea se referă la sfera volitivă a fiecărei persoane şi, de regulă, este percepută
ca fiind o calitate negativă. În cadrul ştiinţei medicale lenea nu este nici boală , nici o stare
psihologică nesănătoasă. Mai degrabă este un semnal din partea corpului că există un
moment de conflict între dorinţele unei persoane şi datoria sa. Lenea socială este tendinţa
oamenilor de a lucra mai puţin din greu atunci când îşi unesc forţele pentru un scop comun,
în comparaţie cu atunci când sunt responsabili personal pentru munca lor. Pe scurt lenea este
teama de munca ce urmează, ea este o sinucidere blândă şi este cheia care deschide uşa
sărăciei.
Am ales povestea Odihnească-se în pace. Înmormântarea lui „Nu pot” din cartea
Supă de pui pentru suflet. 101 povestiri pentru mângâierea inimii şi înviorarea sufletului, ca
fiind reprezentativă pentru lenea socială. Elevii clasei a IV-a lucrau la un subiect ce
presupunea scrierea unor gânduri și idei, ce descriau lucruri pe care nu le puteau face. Toate
propozițiile începeau cu „Nu pot” („Nu pot să fac împărţiri cu mai mult de trei cifre.”; „Nu
pot să fac 10 flotări.”; „Nu pot să trimit mingea de baseball peste gardul de la teren.” etc.). Și
învățătoarea rezolva subiectul („Nu pot s-o determin pe mama lui John să vină la o şedinţă.”;
„Nu pot să-l fac pe Alan să folosească cuvintele în loc de pumni.”. După ce au finalizat,
elevii au fost rugați să împăturească foaia în două și să o lase în cutia goală de pantofi
așezată pe catedră.
Când s-au adunat toate lucrările, învățătoarea i-a rugat pe elevi să o însoțească și a
luat o lopată din camera administratorului. Au ajuns în curtea școlii, în cel mai îndepărtat
colț al terenului de joacă, unde au început să sape pentru a îngropa „Nu pot”urile. Săpatul a
durat mai mult de 10 minute, pentru că fiecare dintre cei 31 de elevi au dorit să sape câte
puțin. Când groapa s-a făcut de un metru adâncime, au așezat cutia cu lucrări în aceasta și au
acoperit-o repede cu pământ. În acel moment, învățătoarea i-a rugat pe elevi să se prindă de
mâini și să plece capetele, spunând „Prieteni, ne-am adunat astăzi să cinstim memoria lui
„Nu pot”. Cât timp a trăit alături de noi, a atins vieţile tuturor, pe unii mai mult, pe unii mai
puţin... Fraţii şi surorile sale „Pot”, „Voi face” şi „O voi face chiar acum” i-au
supravieţuit...Fie ca „Nu pot” să se odihnească în pace şi fie ca cei prezenţi aici de faţă să-şi
ia viaţa în propriile mâini şi să meargă mai departe fără el. Amin!”.
La sfârșitul discursului, au mers în clasă și au sărbătorit trecerea în neființă a lui
„Nu pot” cu prăjituri, floricele de porunb și suc de fructe.
Prin această sarcină, învățătoarea îi ajută pe copii să renunțe la cuvântul „Nu pot”,
în spatele căruia se ascunde frica de eșec.
 În momentul în care o persoană are de realizat o sarcină care i se pare dificilă,
prima dată se lovește de bariera „Nu pot”. Acest „Nu pot” îi este la îndemână, înainte să mai
analizeze despre ce este vorba. „Nu pot” vine în ajutorul ei, pentru a o scăpa de o
responsabilitate anume. De cele mai multe ori în spatele lui „Nu pot” este „Nu vreau”.
Neavând un cadru favorabil de a trece de bariera lui „Nu pot”, persoana depune un
eform minim în realizarea sarcinii sau renunță în a duce sarcina la bun sfârșit. În cazul
povestirii, elevii își vor aminti pe tot parcusul vieții de înmormântarea lui „Nu pot” și vor
păși încrezători în viață.

Bibliografie:
1. Boghian, I. (2019). Educație interculturală. Note de curs. Universitatea „Vasile
Alecsandri” din Bacău.
2. Canfield, J., Hansen, M. V. (1998). Supă de pui pentru suflet. 101 povestiri pentru
mângâierea inimii şi înviorarea sufletului. Bucureşti: Almatea.
3. Cucoş, C. (2000). Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale. Polirom:
Iași.
4. Gavreliuc, A. (2011). Psihologie interculturală. Polirom : Iaşi.
5. Nedelcu, A. (2008). Fundamentele educației interculturale. Diversitate, minorități,
echitate. Iaşi: Polirom.
6. Pintilii, R. E. (2014). Formarea competențelor interculturale. ECOSTUDENT -
Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 3/2014. Târgu Jiu: Editura
ACADEMICA BRÂNCUŞI.
7. *** Consiliul Europei & Comisia Europeană (2003). Învățarea interculturală. T-kit.
Traducere în limba româna autorizată de Programul Parteneriatului European pentru
Educarea Tinerilor, proiect al Consiliului Europei şi Comisiei Europene, responsabilitatea
pentru traducere revenind Asociatiei AtelieR.