Greco

Portretul unui om
Portret pictat între 1590 și 1600, cunoscut în mod obișnuit ca „autoportret” în ciuda lipsei de
dovezi istorice.
1 st Septembrie Octombrie Noiembrie anul 1541
Naștere
Candia , ( Republica Veneția )
7 aprilie 1614(la 72 de ani)
Moarte
Toledo ( Spania )
Înmormântare Mănăstirea Sfântul Dominic al Silozurilor ( în )
Numele în limba maternă Δομήνικος Θεοτοκόπουλος
Numele nașterii Domínikos Theotokópoulos ( Δομήνικος Θεοτοκόπουλος )
Activitate Pictor , sculptor , arhitect
Locuri de muncă Veneția , Madrid , Roma , Toledo
Circulaţie Renașterea spaniolă ( în ) , manierism
Copil Jorge Manuel Theotocopouli
Lucrări primare
Vedere spre Toledo , Înmormântarea contelui de Orgaz , Domnul cu mâna pe piept

semnătură

editează - editează codul - editează Wikidata

Domínikos Theotokópoulos , cunoscut sub numele de El Greco , născut pe1 st Septembrie

Octombrie Noiembrie anul 1541în Candia (acum Heraklion ) în Creta (pe atunci posesia
Republicii Veneția ) și a murit la7 aprilie 1614în Toledo , este un pictor , sculptor și arhitect
spaniol de origine greacă.

1
Este considerat pictorul fondator al Școlii spaniole din secolul  al XVI- lea. Opera sa picturală, o
sinteză a manierismului renascentist și a artei bizantine , se caracterizează prin forme alungite și
culori strălucitoare. În timp ce a fost sărbătorit în timpul vieții sale, a fost uitat ulterior mai mult
de un secol. Redescoperite mijlocul XIX - lea  lea de romantic francez , în special, pictura
extravagantă a stârnit numeroase comentarii, de multe ori în contradicție cu faptul istoric.
Unicitatea sa a influențat mulți artiști ai XX - lea  secol, inclusiv Picasso și Jackson Pollock .

rezumat
 1 Biografie
o 1.1 Începeți în Creta
o 1.2 Rămâi în Italia
o 1.3 Instalare în Spania
o 1.4 Succes în Toledo
o 1.5 Un sfârșit de viață ruinat și bolnav
o 1.6 Cerc social în Toledo
 1.6.1 Un membru al comunității grecești din Toledo
o 1.7 Lacune și legende biografice
 2 Lucrări
o 2.1 Munca pentru tineri
o 2.2 Perioada italiană
o 2.3 Perioada Toledan
 2.3.1 Treimea
 2.3.2 Alte lucrări
o 2.4 Îndoială cu privire la autenticitatea unei opere
o 2.5 Sculptor și scriitor El Greco
 3 Recunoașterea critică a operei sale
o 3.1 Călătorii romantici
o 3.2 Începutul XX - lea  secol
o 3.3 După primele documente autografe descoperite
o 3.4 După descoperirea arhivelor grecești și a cărților adnotate
 4 În cultură
o 4.1 Muzeul
o 4.2 Expoziții
o 4.3 Filme
o 4.4 Redări
 5 Note și referințe
o 5.1 Note
o 5.2 Referințe
 6 Anexe
o 6.1 Bibliografie
o 6.2 Legături externe

Biografie

2
Începeți în Creta

Se pare că El Greco a fost instruit în orașul natal de când a fost primit acolo ca maestru pictor în
1566. El poartă apoi numele grecesc de Menegos, a cărui traducere latină este Dominico. Atunci
era pictor de icoane în tradiția ortodoxă bizantină , ajutat de fratele său Manuso, în vârstă de zece
ani. Avem diferite icoane ale lui.

Rămâi în Italia

El Greco a rămas între 1568 și 1570 la Veneția , unde a fost identificat ca „discipol” al lui
Tizian , deși nu a folosit aceeași tehnică. De asemenea, este influențat acolo de Tintoretto și
Bassano . Trăiește la marginea comunității grecești din Veneția și apoi a colaborat cu geograful
cretan Georgios Suderos Kalopados căruia i-a trimis în 1568 desene cartografice ale Cretei.

După o călătorie la Parma , unde a văzut opera lui Correggio și parmezan , a ajuns la Roma unde
s-a pus în slujba cardinalului Alexander Farnese în 1570. Așa s-a împrietenit cu Fulvio Orsini ,
bibliotecarul cardinalului, care a devenit protectorul său și care a achiziționat mai multe dintre
lucrările sale pentru colecțiile sale, inclusiv o Vedere a Muntelui Sinai și Portretul lui Giulio
Clovio . Acesta din urmă, un miniaturist de origine croată, autorul cărții de ore a cardinalului, i-a
devenit prieten. Din această perioadă datează portretul lui Charles de Guise care a organizat
protecția ortodocșilor greci după bătălia de la Lepanto . Această pictură, păstrată la Zurich, a fost
atribuită lui Tintoretto mult timp și a fost atribuită lui El Greco în 1978.

El Greco a părăsit Palazzo Farnese în 1572, fără să știe motivul plecării sale. Potrivit lui Giulio
Mancini (în Considerațiile sale asupra picturii) , propunerea lui El Greco de a distruge și revopsi
frescele sistine a provocat mânia cardinalului și a curții sale. Potrivit unora, ar fi dorit să elimine
nudurile „indecente". Dacă nu din acest motiv, opoziția sa față de Michelangelo este destul de
bine documentată și datează din perioada sa romană. De exemplu, putem citi în notele sale că
Michel-Ange , nu a știut niciodată să picteze nici părul, nici să imite tenul, din lipsă de culori. Cu
toate acestea, păstrăm scrisoarea prin care cerem explicații de la El Greco către cardinalul
Farnese, scrisoare care a rămas fără răspuns.

18 septembrie 1572, este înscris la Academia Sfântul Luca din Roma ca pictor al miniaturilor ,
ceea ce îi lasă perplexi pe istoricii de artă . Se pare că a rămas în Italia până în 1576 cu cei doi
asistenți ai săi, Lattanzio Bonastri da Lucignano și Francesco Preboste. Acesta din urmă îl va
însoți în Spania.

3
 Sfânta Alianță sau visul lui Filip al II-lea , circa 1580
Propunere respinsă
pentru decorarea Escurialului

Martiriul Saint Maurice

2 doua
 panza respins pentru Escorial

Instalare în Spania

A ajuns în Spania, sub Filip AL II - LEA , în perioada considerată drept Epoca de Aur , unde
bogăția curgea și artele s-au dezvoltat, în ciuda cenzurii Inchiziției .

Se pare că El Greco a locuit la Madrid lângă Curte, când a primit comisionul pentru L'Expolio
pentru catedrala din Toledo . Decanul catedralei, Diego de Castilla, este tatăl lui Luis de Castilla
cu care El Greco s-a împrietenit la Roma. Compoziția altarului Trinității comandată în 1577

4
pentru Santo Domingo el Antiguo de Toledo pare să fi fost aprobată și de același Diego de
Castilla.

În 1578 , fiul său Jorge Manuel s-a născut la Toledo. Nu se știe nimic despre mama copilului,
Jeronima de las Cuevas, cu care El Greco nu s-a căsătorit. Copilul a fost crescut de familia
Cuevas, iar Le Greco nu s-a stabilit în Toledo până în 1585 .

În 1579, Filip al II-lea al Spaniei i-a comandat Martiriul Sfântului Maurice , destinat palatului
Escurial , dar pictura, nu mai mult decât Sfânta Alianță, nu a plăcut regelui, Curții sau Inchiziției
care nu l-a găsit suficient credincios spiritului Sinodului de la Trent . În timpul acestui conciliu,
punctul de plecare al Contrareformei în țările catolice, s-a decis punerea în prim plan a aspectelor
mistice și supranaturale ale experienței religioase: martiriul sfântului în pictura lui El Greco se
află în al doilea plan, dificil de citit. În cele din urmă, pictorul italian Rómulo Cincinato a primit
ordinul. El Greco va păstra lecția în lucrările sale ulterioare, dar succesul său la Toledo l-a ținut
apoi departe de curtea Spaniei.

În același an, teoreticianul italian al manierismului , Federigo Zuccaro , l-a vizitat și i-a oferit
Viața pictorilor de Vasari , o carte păstrată, adnotată de mâna lui El Greco.

Înmormântarea contelui de Orgaz

1586-1588
Biserica Santo Tomé, Toledo

Succes în Toledo

Toledo fusese mult timp centrul vieții artistice, intelectuale și religioase din Spania, când 18
martie 1586, El Greco primește ordinul înmormântării de la contele de Orgaz pentru Biserica
Santo Tomé din Toledo . Reprezintă mitul fondator al Toledoului și portretele nobililor și
autorităților orașului care sunt martorii miracolului înmormântării. Deasupra sufletului
decedatului este întâmpinat în cer.

În 1587 , a participat la decorarea monumentală a orașului Toledo pentru sosirea lui Philippe al
II-lea și a curții.

5
În jurul anilor 1592-1593, el a adnotat tratatul de arhitectură de către Vitruvius , unde și-a
exprimat ideile estetice în special despre deformări.

El locuiește, apoi, în Toledo, într-o casă închiriată marchizului de Villema unde are, potrivit
mărturiei lui Jusepe Martínez „un apartament regal cu o bucătărie principală, o sală de recepție și
un subsol cu vedere la un prim patio. Cu o fântână (…) A câștigat o grămadă de bani, dar i-a
irosit în somptuosul tren al casei sale, mergând atât de departe încât să angajeze muzicieni pe
care i-a plătit pentru a-și însoți mesele ” . În 1604, El Greco și familia sa ocupau douăzeci și
patru de camere în casă.

Cardinalul Fernando Niño de Guevara , 1600-1601

Muzeul de artă metropolitan , New York

Au apărut comisioane religioase și private, în special multe portrete. În 1596, el a fost însărcinat
pentru altarul major al Colegiului de la Encarnación din Madrid, apoi în 1603 cel al Colegiului
de San Bernardino din Toledo și cel al spitalului Caridad de Illescas și, în cele din urmă, cel din
Tavera , pentru care își dă seama pictură, sculptură și arhitectură.

În 1603 , fiul său Jorge Manuel s-a căsătorit, a apărut ca asistent al tatălui său sau ca pictor
independent în stilul inventat de tatăl său. Pictorul este asistat și de Luis Tristán . În 1604, fratele
lui El Greco, Manuso, a murit la Toledo, unde a fost înmormântat.

Între 1605 și 1608, gravorul Diego de Astor a reprodus o serie de tablouri sale.

Un sfârșit de viață ruinat și bolnav

Anul 1606 marchează începutul proceselor sponsorilor altarelor împotriva lui El Greco și a fiului
său. Acestea sunt adesea consecința procedurilor comerciale ale pictorului care, de exemplu, i-a
cerut asistentului său Francisco Prebloste să încheie un acord cu un genovez din Sevilla, astfel

6
încât picturile sale să fie reproduse în broderii . Studioul său reproduce fiecare dintre picturile
sale de trei sau patru ori în diferite formate, în special picturi devoționale, cum ar fi seria
dedicată Sfântului Francisc de Assisi . În plus, din 1608, starea sa de sănătate s-a deteriorat, iar
fiul său Jorge Manuel și-a falsificat semnătura contractelor.

În 1611, Francisco Pacheco , pictor, teoretician și teolog al artei, l-a vizitat la Toledo. El descrie
întâlnirea sa cu El Greco, care îi arată modelele, modelele și sculpturile din ceară realizate
manual, folosite pentru compoziția pânzelor, apoi originalele pictate în ulei de dimensiuni reduse
ale tuturor compozițiilor sale. La întrebarea: ce este mai dificil, pictura sau desenul? , Greco ar fi
răspuns „să folosească culoarea” . Cu această ocazie, el își confirmă părerea despre
Michelangelo și adaugă: „era cu siguranță un om bun, dar care nu știa să picteze” . Pacheco îl
califică pe El Greco drept „pictor-filosof”.

În 1612, fiul său i-a cumpărat un loc de înmormântare. El Greco moare în ruină7 aprilie 1614în
Toledo prin a nu lăsa un testament. Este înmormântat religios acolo în biserica Santo Domingo el
Antiguo . Fiul său face un inventar al bunurilor tatălui său în timp ce încearcă să scape de
confiscările spitalului Tavera cu care este judecat pentru retaula încă neterminată.

În 1619, rămășițele El Greco au fost transferate la Biserica San Torcuato din Toledo. Biserica a
fost distrusă în 1868, mormintele s-au împrăștiat. Tot ce a mai rămas din mormântul său este
descrierea poetului spaniol Luis de Góngora , contemporan cu El Greco, Mormântul lui
Domenico Greco, excelent pictor  :

„De formă elegantă, O Passant, această piatră luminoasă de porfir dur împiedică lumea de cea
mai moale perie, care a dat spirit lemnului și viață picturii. Numele său este demn de o respirație
mai puternică decât cea a trâmbițelor faimei Acest câmp de marmură îl amplifică. Adorați-l și
mergeți pe drumul vostru. Aici zace greaca. El a moștenit din Nature Art. A studiat arta. Irisează
culorile. De la Phoebus luminile și de la Morpheus umbrele. Fie ca această urnă, în ciuda
durității sale, să bea lacrimile și să exudeze parfumurile ei. Coaja funerară a copacului Saba. "

Cerc social în Toledo

7
 Vedere din Toledo sub furtună
(1596-1600)
Metropolitan Museum of Art , New York

Portretul lui Jerónimo de Cevallos

primar din Toledo, 1613
Muzeul Prado

Fratele Hortensio Felix de Paravicino

c. 1609, Boston

În cercul familiei lui El Greco din Toledo , așa cum îl știm acum, adică cu Manuso , fratele
negustor mai mare, Jorge Manuel , fiul, Jeronima de las Cuevas , mama copilului, precum și
diversele asistenții atelierului, a fost adăugat un grup mic de prieteni și cărturari din Toledo, ale
căror nume le cunoaștem și ale căror portrete le-a pictat El Greco.

El Greco îl frecventează pe Luis de Castilla, decanul catedralei din Toledo și fiul natural al lui
Diego de Castilla, care deține unele dintre picturile sale. Andrez Nunez de Madrid, preot paroh al
Bisericii Santo Tomé și înrudit cu familia La Fuente, deținea și tablouri ale lui El Greco și l-a
ajutat pe pictor să obțină comenzi de la clienți, printre care un medic, Martin Ramirez de Zayas,
profesor de teologie la Universitatea din Toledo. Alonso de la Fuente Montalban este trezorierul

8
La Ceca de Toledo. În consiliul guvernului orașului, ortodoxia doctrinară a picturilor este
responsabilitatea doctorului Pedro Salazar de Mendoza care, se pare, deținea Vederea Toledo .
Acest consiliu îl numără, de asemenea, pe membrii săi pe Jeronimo Oraa de Chiroboga,
Rodriguez Vazquez de Arce, al cărui portret se află în prezent la Prado, Francisco Pantoja de
Ayala, Domingo Perez Ribedaneira, Juan Bravo de Acuna.

Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui El Greco este croitorul Diego de Avila. În cercul său de
prieteni se află cercetători și umaniști , precum Alvarez Gomez de Castro, Antonio de
Covarrubias y Leiva, eleniști și profesori la Universitatea din Toledo, teologul Francisco de Pisa,
doctorul Jeronimo de Cevallos, primarul orașului; avocatul Alonso de Narbona, al cărui frate
Eugenio l-a pus în contact cu poetul Luis de Góngora și cu predicatorul curții, Hortensio Félix
Paravicino de care a pictat, a fost confesorul și poetul regelui, îi va dedica un poem apologic
„Divinul Greco”.

Cunoaște, de asemenea, colecționari precum Salazar de Mendoza care deținea șaizeci și cinci de
tablouri ale sale, doamna Luisa de Centeno, care deținea trei tablouri, doctorul Cristobal del
Toro, preot paroh, care deținea portretul său și, în cele din urmă, marele inchizitor Pedro Giron
Tribunalul tolédan al Sfântului Ofici care a posedat, pe lângă un Greco, primele naturi moarte ale
lui Velásquez . Printre prietenii săi sunt puțini nobili, cu excepția lui Pedro Lasso de la Vega,
fratele poetului Garcilaso de la Vega care deținea șapte tablouri. Doctorul Gregorio de Angulo,
poet și prieten credincios, este îngerul păzitor al pictorului, împrumutându-i bani cu diverse
ocazii; este nașul unuia dintre fiii lui Jorge Manuel.

Membru al comunității grecești din Toledo

El Greco a fost, de asemenea, un membru influent și foarte implicat al comunității grecești din
Toledo care a venit să locuiască în Spania după victoria Ligii Sfinte de la Lepanto . El participă
și organizează strângerea de fonduri pentru răscumpărarea ostaticilor greci din mâinile turcilor;
și, deși vorbea spaniolă cu dificultate, a servit ca interpret într-un proces de Inchiziție.

Lacune și legende biografice

9
Domnul din mână pe piept
(Redescoperind El Greco la începutul XX - lea  lea, acest portret a „dezlănțuit un torent literar în
Spania“ .)

O mulțime de informații discutabile, legendare sau eronate circulă pe Greco.

În afară de actele și documentele din Toledo, care nu i-a fost dat naștere la Candia, în Creta, în
1541, nu există niciun document sigur privind nașterea sa .

6 iunie 1566, se menționează un anumit maestru pictor Menegos (forma dialectului venețian din
Dominica) în Creta. Mai este aceeași persoană? Opiniile istoricilor diverg. În orice caz, în 1576,
un anume Domeniko Theotocopoulos a obținut autorizația de la guvernul venețian al insulei
Creta pentru a scoate la licitație un tablou reprezentând Patimile lui Hristos pentru 70/80 de
ducați . Față de referință la orașul Fodele se datorează unui document fals, scris în XVII - lea
secol și publicată în 1932 de jurnalistul grec Achilleus Kyrous.

Este posibil ca pictorul să fi fost căsătorit sau să fi primit ordine, așa cum este tradiția ortodoxă
greacă în cazul pictorilor de icoane care iau ordine și pot fi căsătoriți, dar nu există niciun
document de botez, nici conversie, descoperit până în prezent. Ipotezele istoricilor sunt
controversate, istoricii greci propun ortodoxia, englezii și spaniolii propun catolicismul ...
Misticismul lui El Greco, o temă apărută în Cossio, este nefondat.

Motivele plecării la Veneția sunt necunoscute până în prezent. O serie de documente venețiene
menționează prezența lui Manussos și a unui anumit Menegin Theotocopoulo la Veneția în 1567.

Nu știm nici motivele plecării sale de la Roma la Madrid , nici motivele pentru instalarea sa la
Toledo. Se spune că a pledat cu înverșunare pentru un preț mai ridicat pentru picturile sale, iar
legenda spune că a fost un debitor rău care a condus totuși o viață frugală.

Hugo Kehrer a publicat în 1921 un fals literar, o scrisoare apocrifă către cardinalul Farnese
atribuită lui Giulio Clovio . André Malraux îl citează în scrierea sa Les Voix du Silence  :
„Luminozitatea zilei mi-ar afecta lumina interioară” i-ar fi răspuns El Greco prietenului său
Giulio Clovio surprins să-l găsească în întunericul atelierului său.

Între 1920 și 1950, studiile s-au concentrat asupra perioadei venețiene a lui El Greco, crescând
numărul de lucrări atribuite la peste 800.

În acești ani, opera lui El Greco a atins o formă de apogeu literar, Níkos Kazantzákis a scris în
1956 Scrisoarea sa către El Greco , mărturisirea literară a scriitorului grec, sau pentru Ernest
Hemingway .

Jeronima de las Cuevas, tovarășul lui El Greco, este menționată în diferite documente, în special
în ultima putere a pictorului față de fiul său. Nu se știe nimic despre ea, despre originea ei
socială; faptul că este menționată în această împuternicire nu indică faptul că era moartă sau în
viață la momentul scrierii. Numele lui a fost atașat la XIX - lea  lea Anglia, femeia din blana de
Colectia Burrell din Glasgow . Această pictură este astăzi atribuită Sofonisba Anguissola .
Existența unei fiice a lui El Greco este fără fundament istoric, o invenție pură a lui Théophile
Gautier și citată de Maurice Barrès .

10
Unele arta istorici si medici pozitivismului , cum ar fi Maurice Barres la începutul XX - lea  secol
sugerează că El Greco a fost suferă de o problemă de ochi, probabil , o malformatie a retinei care
a afectat pictura lui: „oculist Un spaniol, doctor german Béritens, menținut [ …] Că a fost
astimagtismul […] dovada: duceți la un optician lentilele de ochelari prescrise de oculiști […],
pânza El Greco vi se va părea imediat normală, naturală, lipsită total de aceste defecte de
proporții distorsionante ” . Dar trebuie să menționăm că extensia formelor este deja prezentă și
caracteristică pictorilor spanioli din secolul al XVI-  lea Greco, în special Luis de Morales .

Portretul unui gentleman din Casa Leiva

1580, Montreal , Musée des Beaux-Arts

Nebunia lui El Greco, o temă apărută odată cu romantismul, în special în Théophile Gautier ,
este lipsită de fundament istoric. Istoricul german Carl Justi , în 1888, în Diego Vélasquez et son
siècle , afirmă că pictura lui El Greco reprezintă

„Oglinda și rezumatul degenerărilor picturale. Prins în visele sale nebunești, pensula lui pare să
vrea să ne dezvăluie secretul incubelor extravagante pe care creierul său supraîncălzit le-a
generat. Cu degetele sale febrile a modelat figuri care par a fi din cauciuc, înalte de douăsprezece
capete și, după ce le-a periat în vreun fel, fără modelare sau contururi, sau perspective, le-a pictat
în rânduri ciudate simetrice; albastrul și sulful erau culorile sale preferate, pânza fiind acoperită
anterior cu alb și un violet negricios. Acest lucru se datorează cel mai probabil unei tulburări a
organului vederii; cauzele psihologice sunt dorința de a părea originală, megalomania, bravada,
mizeri trecătoare și infracțiuni inevitabile pentru un străin. Astfel de situații nu sunt neobișnuite
în viața artiștilor, dar au găsit un teren favorabil în natura sa nevrotică. "

În 1955, un medic din Toledo, Gregorio Marañón , a susținut că explică spiritualitatea

personajelor lui El Greco prin prostia modelelor folosite, care, potrivit lui, „aveau aceeași
morfologie și aceeași exaltare expresivă”; pentru a face acest lucru, acest doctor a îmbrăcat
„dementii” azilului din Toledo în halate și i-a fotografiat în ipostaze inspirate din tablouri; cartea
sa El Greco y Toledo a avut un impact mare în vremea sa.

11
Aceste citate marchează neînțelegerea anumitor istorici ai artei moderne în fața unui sistem
estetic, teologic și poetic particular care nu operează paradoxal pe identitatea artistului
(semnătura sa), ci pe o imagine singulară și căutată care poate să fie repetat de alții (atelier,
copiști etc.), păstrându-și în același timp forța iconică.

Muzeul Casa El Greco din Toledo a fost fabricat la începutul XX - lea  secol de către comerciant
spaniolă picturi Vega-Inclan, care a vândut Greco precum și Sorolla , de Velasquez sau Goya
pentru colecții mari muzee americane, precum și de istoricul de artă spaniolă Manuel Bartiolomé
Cossio pentru a satisface turiștii. A fost construită în 1905 de arhitectul spaniol Eludio Laredo ,
care a făcut o pastișă palat al XVI - lea  lea din zidurile ruinate ale palatului Marchizului de
Villena, 2 000  m 2 de aproximativ, Vega-Inclan au cumpărat acest efect. Pentru a face acest
lucru, arhitectul a adus pietre din Palatul Marchena din Sevilla sau coloane din Burgos . Muzeul
a fost finalizat în 1925 cu construirea unei capele în stil mudéjar . Vega-Inclan a fost, de
asemenea, ministrul turismului din Spania (comisar de Regio) din 1911 până în 1928 . În
întregime decorat cu obiecte de epocă, muzeul reconstruiește un interior probabil, bucătărie,
atelier, dormitoare etc. unde ar fi putut trăi El Greco, dar unde nu a trăit niciodată. În 1909 1.000
de turiști au vizitat casa, în 1911 4.000, în 1912 40.000, 80.000 în 1924 , 100.000 în 1925 .
Această casă a devenit apoi prima unitate turistic-culturală privată din oraș.

Lucrări
După moartea sa, operele sale cad într-o relativă uitare. El Greco nu este cunoscută în secolul al
XIX - lea  secol de unii dintre studenți sau adepții săi. Abia la sfârșitul acestui secol artiștii și
criticii au devenit interesați de expresia sa personală. Eliberarea de forme, lumină și culori a lui
Greco i-a inspirat pe Pablo Picasso și Jackson Pollock în eforturile lor de a revoluționa pictura.

Majoritatea picturilor lui Greco se găsesc astăzi în Spania , în special la Muzeul Prado din
Madrid , care are treizeci și patru de lucrări ale sale, inclusiv multe exemplare datorate atelierului
său, care a lucrat cu fiul său (pe atunci până la mijlocul secolului al XVII-lea). secolul  al X- lea). Ele
sunt , de asemenea , găsite în Statele Unite, iar Luvru are trei lucrări , inclusiv două dobândite la
începutul XX - lea  secol și ultimul în 1941.

Sfântul Luca pictând Fecioara

12
 detaliu al unei icoane pentru tineri.

Munca Tineretului

Domenico Theotocopoulos a fost primit ca maestru pictor în 1563 în Candia. În 1566, a obținut
dreptul de a licita o icoană. Cele trei icoane pe care le avem despre el urmează principiile artei
bizantine , prin realizarea de icoane plate și design conturat și în stil grecesc, rafinate și în
conformitate cu această artă măsurată unde primatul are prioritate. pe un fundal auriu al teologiei
ortodoxe ( Sfântul Luca pictează Fecioara , muzeul Benaki , Atena ). Rețineți, totuși, evoluția
către icoane în stil renascentist ( Adorația Magilor , Muzeul Benaki) care anunță tripticul de la
Modena ( Galerie Estense Modena Italia). Lucrările timpurii El Greco au fost identificate în a
doua jumătate a XX - lea  secol.

Cardinalul de Guise ,
1570-1572, Kunsthaus Zurich .

Perioada italiană

Perioada italiană, cea mai puțin documentată din punct de vedere istoriografic, arată un Greco
care începe să picteze șevalete pe pânză în clarobscur (tehnica venețiană) prin transpunerea
tehnicilor icoanei, într-un mod pe care îl va păstra ulterior. La Roma , este apropiat de
teoreticienii manieristi , Federigo Zuccaro (teoreticianul designului interior, al ideii pe care
cineva îl are în sine, al luminii interioare) și Lomazzo care a recomandat corpului uman
„alungirea formelor”, „serpentina” forma ”și„ flacăra care sare ”.

Cu picturi religioase, El Greco a pictat portrete, precum cel al lui Giulio Clovio ( Napoli ), dar
care a intrat apoi în distincția manieristă între actul de „portretizare”, care reproduce realitatea

13
așa cum o vedem noi, și actul de „imitare”, care îl reproduce așa cum ar trebui să fie văzut ca la
Young Boy blowing on a brand (Naples), care este responsabilitatea pictorului.

 Băiat tânăr suflând pe o marcă , 1570-1575, ulei pe pânză, 77 × 68  cm , Muzeul

Capodimonte , Napoli
 Portretul lui Giulio Clovio , 1570-1575, ulei pe pânză, 62 × 86  cm , Muzeul
Capodimonte , Napoli
 Portret de tânăr , colecția Bentinck-Thyssen, Muzeul Național de Istorie și Artă
(MNHA), Luxemburg
 Cardinal de Guise , 1570-1572, Kunsthaus Zurich . Mult timp atribuit lui Tintoretto ,
atribuit lui Greco din 1978
 Vincenzo Anastagi , 1571-1576, ulei pe pânză, 188 × 127  cm , Colecția Frick , New York
 Buna Vestire , 1575, ulei pe pânză, 108 × 79  cm , Colecția Oohara, Kurashiki
 Vindecarea nevăzătorilor , ulei pe pânză, 50 × 61  cm , Galeria Națională din Parma

 Versiuni ale purificării Templului

Iisus alungând pe negustori afară din templu

în mod italian

 Hristos alungând negustorii din Templu

2 e Versiunea În
partea dreaptă a lui Titian și Giulio Clovio

3 e versiunea v. 1600
Toledan, axat pe Hristos, 106 × 130  cm
National Gallery , Londra

14
 

Hristos alungând negustorii din Templu

, versiunea finală, 106 × 104  cm
Biserica San Ginés din Madrid.

Altă versiune:

 Purificarea Templului , c. 1600, ulei pe pânză, 42 × 52  cm , Colecția Frick , New York,
este probabil una dintre ultimele versiuni ale acestei teme a purificării, poate un simbol al
purificării Bisericii de către Inchiziție .

Potrivit istoricului de artă spaniol Fernando Marias , eșecul El Greco în Italia se datorează
controversei declanșate de Pietro Ligorio , în pamfletul său, Trattado di alcune Cose , publicat la
Roma în 1572, împotriva „coruptorilor„ artei ”. că Giulio Clovio și El Greco ar fi fost . Ele apar
în această carte sub masca unui „străin neîndemânatic care nu a știut niciodată să deseneze, nici
să traseze o singură linie, nici să învețe” pentru unul și pentru celălalt „tovarășul său care a venit
la Roma de peste mări. mare lord, ambițios, capabil să susțină pe cei mai mecanici și mai idioți
meșteri pe care îi poți întâlni. "

Perioada Toledan

Despărțirea tunicii lui Hristos ( El Espolio )

(1577-1579), sacristia
Catedrala Sfânta Maria din Toledo )

15
El Greco caută să comunice sensul esențial sau esențial al subiectului printr-un proces de
caracterizare și simplificare. În Toledo, se realizează prin abandonarea solemnității Renașterii și
a observării naturii. In schimb este conform manierismul al XVI - lea  lea și stilul bizantin în care
imaginile sunt concepute în minte. Spațiul este perceput în imaginație, lumina este
incandescentă, relaxantă și ireală, culorile sunt pure, luminoase și supranaturale, figurile sunt
alungite, energice și dematerializate. Toți par luminați și energizați de intervenția spirituală a
harului divin pentru a sugera puterea sufletului.

În plus, popularitatea descoperirii lui El Greco la începutul secolului XX E a  făcut ca multe lucrări
să-i fie alocate de negustori, astăzi paternitatea unora fiind discutată pe larg.

Prima comandă spaniolă este L'Expolio , înIulie 1577pentru altarul cel mare din sacristia
Catedralei Sfânta Maria din Toledo . Este una dintre cele mai faimoase picturi ale lui Greco, ale
cărei piese de altar au fost apoi apreciate pentru compoziția lor dinamică și inovațiile picturale.
Există o versiune din 1606 semnată de Jorge Manuel Theotocopouli la Muzeul Prado și alte
câteva exemplare, autografe și atelier.

Treimea

Picturile Trinității sunt copii moderne,

pe de altă parte, sculpturile și arhitectura altarului mare din Santo Domingo sunt originale,

El Greco primește 11 septembrie 1577, însărcinarea ansamblului iconografic (pictură, sculptură

și arhitectură) a altarului marelui altar din Santo Domingo el Antiguo din Toledo . Trinitatea ,
reprezentarea unei dogma centrală a creștinismului, este destinat să fie partea superioară a acestui
altar, care are pînzele șapte și cinci sculpturi stabilite într - o structură arhitecturală decorate cu
coloane și frontoane. Arhitectura altarului amintește de iconostasele bisericilor grecești ortodoxe.

16
 Trinitatea (El Greco) (1577, Muzeul Prado , Madrid )

Picturile de pe altar sunt astăzi împrăștiate în diferite muzee, picturile actuale sunt copii
moderne. Compoziția picturii Trinității păstrată la Prado este preluată dintr-o gravură de
Albrecht Dürer , poza lui Hristos este preluată de la Michelangelo . Dumnezeu este pictat ca un
om bătrân venerabil cu părul lung și barba albă și îl ține pe Hristos mort în mâinile sale în fața
lui. Este îmbrăcat în alb ca Papa, poartă o mantie albastră și aurie și o tiară . Hristos este pictat în
poziția coborârii de pe cruce cu stigmatele Calvarului său . Un porumbel , așezat pe un fundal
auriu ca în tradiția icoanelor, reprezintă Duhul Sfânt și zboară deasupra lui. Îngerii și serafimii
formează un cerc în jurul scenei. Lumina pare să provină din trupul lui Hristos, de la Dumnezeu
Tatăl și din porumbel.

Când Francisco Pacheco a vizitat El Greco în atelierul său din Toledan în 1611, a comentat
această Trinitate , în tratatul său The Art of Painting publicat în 1649, reproducând gravura lui
Dürer .

Alte lucrări

Vezi articole detaliate: Înmormântarea contelui de Orgaz și Adorația păstorilor (El Greco)

 Adormirea Maicii Domnului , 1577, 401 × 229  cm , Muzeul Santa Cruz de Toledo ,
Spitalul Tavera
 Portretul unui domn din Casa Leiva , 1580, ulei pe pânză, Musée des Beaux-Arts ,
Montreal )
 Antonio de Covarrubias y Leiva , Muzeul Luvru
 Hristos pe cruce adorat de doi donatori , cumpărat în 1908 din orașul Prades , c. 1580,
pânză, 248 × 180  cm , pictată pentru Biserica Maicilor Ieronimite a Reginei din Toledo

17
  Lacrimile Sfântului Petru , c.1580, ulei pe pânză, 108 × 90  cm , Muzeul Bowes ,
Castelul Barnard

Apostolii Petru și Pavel , 1587-1592

Schitul

 Sfânta Familie , c.1580, ulei pe pânză, 106 × 87  cm , Hispanic Society of America, New
York
 Sfântul Antonie de Padova , circa 1580, ulei pe pânză, Muzeul Prado , Madrid
 Învierea lui Hristos , 1584-1594, ulei pe pânză, 275 × 127  cm , Muzeul Prado , Madrid
 Saint Louis, regele Franței și o pagină , 1585-1590, pânză, 330 × 211  cm , cumpărată de
Luvru în 1903
 Portretul unui domn în vârstă , circa 1590, ulei pe pânză, 108 × 90  cm , Muzeul Prado ,
Madrid
 Sfânta Familie cu Maria Magdalena , 1590-1595, ulei pe pânză, 130 × 100  cm ,
Cleveland Museum of Art , Cleveland (Ohio)
 Sfântul Ieronim , 1590-1600, ulei pe pânză, 188 × 127  cm , Colecția Frick , New York.
Există patru versiuni.

Sfântul Ieronim ca cardinal , circa 1610, MET.

Sfântul Ieronim ca Cardinal , ulei pe pânză, 108 × 87  cm , Muzeul Metropolitan din New York

 Portretul lui Jorge Manuel Theotocopoulos , Muzeul de Arte Frumoase din Sevilla

Apostolados ( Seria Apostoli ) sunt o serie de douăsprezece pânze reprezentând cei doisprezece
apostoli. El Greco a realizat patru versiuni ale aceleiași serii, în diferite dimensiuni, cu aceeași
iconografie. Două serii sunt în Toledo , una în catedrală , cealaltă în casa lui El Greco , o a treia
versiune este în muzeul Oviedo , una nepotrivită este printre altele în Statele Unite în
Minneapolis . Se discută despre atribuirea acestor serii lui Greco, fiului său sau chiar adeptului
Blas Munoz (c. 1650-1708).

18
 Mântuitorul (1595-1600, dimensiunea 72 × 57  cm ) de la National Gallery of Scotland
din Edinburgh se crede că este în mâna lui El Greco și se crede că face parte dintr-un
Apostolado pierdut acum. Asemănarea acestei figuri a lui Hristos cu icoana bizantină a
lui Hristos pantocrator este tulburătoare: același gest, aceeași atitudine, aceeași expresie.
 Apostolii Petru și Pavel , 1592, ulei pe pânză, 121 × 105  cm , Muzeul Ermitaj , Saint
Petersburg fac parte dintr-unul dintre apostolatii din Toledo.
 Sfântul Petru și Sfântul Pavel , c. 1595, ulei pe pânză, 116 × 92  cm , Muzeul Național de
Artă din Catalonia , Barcelona

 Apostolii 1610-1614 la Muzeul Greco din Toledo

Sfântul Iacob cel Mic

Sfântul Andrei

Sfântul Bartolomeu

19


Sfântul Iacob cel Mare

Sfântul Matei

Sfântul Filip

20
 Sfântul Simon

Sfântul Iuda a spus Tadeu

Sfântul Thomas

Saint Jean

 The View of Toledo in the Storm of 1597-1599, ulei pe pânză 121 × 109  cm , de către
mitropolit, este considerat pe scară largă ca unul dintre primele peisaje ca fiind un singur
subiect de pictură și nu de decor. El Greco a făcut mai multe priveliști asupra Toledo,
dintre care doar două sunt păstrate astăzi. La a doua vedere a Toledo-ului, el specifică
chiar pe o notă scrisă de mână în tablou că a fost obligat să mute o clădire pentru a da mai
multă vizibilitate privirii. În cuvintele lui Ernest Hemingway , „cel mai bun tablou din
muzeu [ Metropolitan Museum of Art , New York ] și Dumnezeu știe dacă există vreunul
bun!” "

21
 Sfântul Ioan Evanghelistul și Sfântul Francisc , ulei pe pânză, 109 × 86  cm , Muzeul
Uffizi , Florența .
 Buna Vestire , 1600-1605, ulei pe pânză, Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta
 Un cardinal , 1600-1601, ulei pe pânză, 171 × 108  cm , Muzeul de artă metropolitan .
Am văzut de mult în acest cardinal Don Fernando Nino de Guevara care locuia la Toledo.
Dar recent ne-am gândit că va fi fie Don Gaspar de Quiroga, fie Don Bernardo de
Sandoval y Rojas , ambii episcopi cardinali ai orașului.
 Sfântul Francisc de Assisi , Muzeul de Arte Frumoase din San Francisco . Una dintre
numeroasele versiuni ale acestui sfânt popular din Spania în secolul  al XVI- lea .

Sfântul Francisc de Assisi

una dintre versiunile din
San Francisco

Moartea lui Laocoon , c. 1610

Washington

 Botezul lui Hristos (1608-1614) ulei pe pânză, 330 × 211  cm , Muzeul Santa Cruz de
Toledo , Spitalul Tavera
 Deschiderea celui de-al cincilea sigiliu (Viziunea Sfântului Ioan) , 1608-1614, ulei pe
pânză, 222 × 193  cm , Metropolitan Museum of Art , New York

22
  Concertul îngerilor , 1608-1614, ulei pe pânză, 115 × 217  cm , Galeria Națională din
Atena
 Sfântul Iacob cel Mic , 1609, ulei pe pânză, Catedrala Sfânta Maria din Toledo .
 Sfântul Ioan Evanghelistul , 1609, ulei pe pânză, Muzeul Prado .
 Portretul părintelui Hortensio Félix de Paravicino , c. 1609, ulei pe pânză, 112 × 86 
cm , Boston Museum of Fine Arts , Boston
 Moartea lui Laocoon , 1610 , National Gallery of Art , Washington . Una dintre lucrările
finale ale lui Greco cu referire la sculpturile romane antice și la Michelangelo.
 Căsătoria Fecioarei , 1613 - 1614 , ulei pe pânză, 110 × 83  cm , Muzeul Național de
Artă al României , București , lucrare supremă a lui El Greco care s-a reprezentat între
personaje.

Compozițiile, care amestecă iconografia bizantină și manieristă , sunt citate mai mult sau mai
puțin directe din sculpturi antice (de exemplu Laocoon ), desene de Michelangelo sau gravuri de
Albrecht Dürer și alții. Pânzele sunt pictate pe un fundal de pământ întunecat folosind tehnica
bolusului bizantin și pictate cu o atingere fină și regulată, fețele sunt încețoșate cu o perie uscată,
părțile din umbră nu sunt pictate, părțile decorului sunt aspre cu o simplă văruire. Pe perimetrul
ascuns de cadru, găsim paleta, schițată, testată. El Greco a produs fără îndoială o carte
pregătitoare care a permis atelierului să repete la diferite scări ale aceluiași subiect. Portretele
respectă regulile portretului „în glorie” a esteticii manieriste. Arta sa a fost adusă mai aproape de
conceptismul spaniol , filozofiile teologice și mistice ale Sfântului Ioan de Cruce , ale Sfintei
Tereza de Avila și ale poeziilor lui Luis de Góngora.

 Influența bizantină
 Mântuitorul ,
Muzeul perioadei spaniole din Edinburgh

Hristos Pantocrator bizantin

mozaic al Deisis , Hagia Sofia , Istanbul

23