Page:of 65

                                                                                                                                                                                                             
Automatic Zoom

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
SECŢIA: ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Lect. Univ. Dr. Eugen Băican
PREVENŢIE ŞI RECUPERARE
A PERSOANELOR DEPENDENTE
DE ALCOOL ŞI ALTE DROGURI
Anul II, Semestrul II
Note de Curs,transcrise de studenti dupa notitele lor
2010
I.
Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau laborator
Titlul disciplinei:PREVENTIE SI RECUPERARE A PERSOANELOR
DEPENDENTE
DE ALCOOL SI ALTE DROGURI
Codul:AAR 0222
Numărul de credite: 5 (14 sapt,disciplina obligatorie)
Locul de desfăşurare:Amfit. T. Kulcsar,sediul Facultatii
Programarea în orar a activităţilor:
II.
Informaţii despre titularul de curs, seminar, lucrare practică sau laborator
Nume, titlul ştiinţific:
EUGEN BAICAN,Lect.Univ.Dr.
Informaţii de contact (adresă e-mail, eventual nr. de telefon):
ebaican@hiphi.ubbcluj.ro,
0744 811691
Ore de audienţă:
III.
Descrierea disciplinei:
Obiectivul cursului
.
Cursul isi propune sa faca posibila asimilarea informatiei si formarea atitudinii
necesare unei intelegeri comprehensive
si nuantate a comportamentului adictiv, in toate formele sale, si,pe aceasta
baza, a problematicii preventiei,terapiei si
recuperarii persoanelor dependente de alcool si alte droguri ,precum si a altor
dependente. Seminarul este orientat inspre
aprofundarea problematicii,cunoasterea si asimilarea abordarilor/modelelor de
buna practica ce sunt consacrate,la nivel
international,a metodelor,instrumentelor si tehnicilor folosite in terapia si
recuperarea persoanelor dependente.
Continutul cursului/disciplinei:
Consumul si dependenta de alcool si alte droguri/alte dependente in Romania si in
plan
international. Modele explicative si teorii stiintifice privind etiologia,evolutia
si abordarea
terapeutic-recuperatorie a adictiilor.
Psihosociologia comportamentului adictiv
;de ce si cum
dezvolta oamenii comportamente adictive.
Cadrul legislativ si institutional,politici si servicii in
domeniul preventiei,terapiei si recuperarii/reabilitarii in adictii,in Romania si
in plan
international.
Preventia consumului si dependentei de alcool , alte droguri si alte dependente.
Principii, modele, metode, instrumente si tehnici.Tipuri de programe de
preventie.
Nivelele
preventiei:primara,secundara,tertiara. Terapia si recuperarea persoanelor cu
comportament
adictiv.Dezintoxicare,terapie,recuperare,reabilitare si reinsertie familiala si socio-
profesionala.
Identificarea/recunoasterea consumatorilor si dependentilor.
Modele teoretico-metodologice,
strategii , metode si instrumente in terapia si recuperarea persoanelor cu
comportament adictiv
.
Modele disciplinare si modele sincretice.Abordari centrate pe individ, pe familie,pe
grup (de suport
mutual,de apartenenta), pe comunitate (terapeutica,de apartenenta).
Procesualitatea interventiei
terapeutic-recuperatorii
.
Specificul consilierii si asistarii persoanei cu comportament
adictiv.
Tehnici utilizate in consiliere.
Modelul lantului terapeutic
.
Modelul Comunitatii
terapeutice
.
Modelul grupului terapeutic de suport mutual bazat pe metoda celor 12
pasi
.
Modelul „Minnesota”.
Modelul „de Hoop”
.
Modelul „Harm Reduction”.
Comportament
adictiv si infractionalitate.
Competenţe specifice disciplinei. Completaţi numai la acele aspecte care au
relevanţă pentru disciplina.
Cognitive:
- cunoasterea si intelegerea comportamentelor adictive ca fenomene complexe,
biomedicale, dar si
psiho-socio-spirituale in acelasi timp, in contextul societatii contemporane.
- cunoasterea si asimilarea perspectivei specifice asistentei sociale in
activitatile de recuperare a
persoanelor cu comportament adictiv.
Instrumental – aplicative
:
competente in elaborarea de lucrari stiintifice (referate stiintifice si proiecte de
cercetare
si interventie sociala) pe problematica specifica preventiei terapiei si recuperarii in
adictii precum si competente in
dezbaterea analitic-critica a lucrarilor stiintifice.
Atitudinale:
dezvoltarea/intarirea unei raportari responsabile, profesionale si nestigmatizante in
relatia cu aceasta
categorie speciala de clienti ai asistentului social, care este cea a persoanelor cu
comportament adictiv.
Competenţe cu valenţe mai generale
.
Cognitive:
achizitionarea de cunostinte despre strategii, modele, programe si proiecte de
cercetare si interventie pe
domeniul comportamentelor adictive ,active actualmente in Romania si in plan
international
Instrumental – aplicative:
dezvoltarea competentelor necesare in munca stiintifica, in abordarea profesionista,
riguros structurata a activitatilor de asistenta sociala; structurarea activitatilor de
asistenta sociala pe proiecte si
programe – dezvoltarea competentelor in domeniul proiectarii, implementarii,
managementului, monitorizarii,
evaluarii proiectelor si programelor
Atitudinale:
Dezvoltarea/intarirea atitudinilor profesionale specifice asistentei sociale, centrate pe
abordare
pragmatica, respectul pentru valoarea si demnitatea persoanelor, dreptul la
intimitate si confidentialitate, dreptul la
alegerea personala, dreptul la protectia celor expusi riscului la abuz, exploatare si
violenta
O dependenţă întotdeauna are două laturi: una somatică şi una
psihică. De exemplu la
alcoolism se manifestă acea stare de „beţie uscată”, adică dependenţa
maifestată la nivel psihic,
care faţa de dependenţa la nivel somatic este mult mai severă (de care nu
poţi scăpa niciodată).
Orice dependenta prezinta concomitent ambele dimensiuni,nu este adevarat
ca unele
dependenta sunt doar psihice (cum se vorbeste de LSD sau de dependentele
relational-
habituale),asta pt. Ca orice dependenta se concretizeaza in dereglarea
mecanismelor de actuine
a neurotransmitatorilor din creier.
De obicei o persoană care este dependentă de ceva (cu suport/fără
suport substanţial) nu
recunoaşte problema sa, fiind vorba de acea rezistenţă tipică (de genul: „mă
pot lăsa oricând”),
aici rolul asistentului social este acela de a-l debloca în vederea recunoaşterii
şi soluţionării
problemei sale, şi cum se poate face acest lucru? Numai cu ajutorul unui grup
de egali, cu care
individul dependent simte că poate împărtăşi problema, în acest sens familia
fiind un
impediment, neputându-l ajuta pe cel aflat în cauză, datorită faptului că-l
blamează în loc de a
încerca să-l înţeleagă.
Curs II
Asistenţa socială în domeniul comportamentelor adictive
Există o procesualitate a intervenţei, respectiv a terapiei, deoarece
avem o cale prin care
se face aceasta intervenţie, un ”drum” de realizare a ei şi ca în orice drum,
există o serie de
obstacole, persoanele cu comportament adictiv manifestând o inerţie, o
rezistenţă în a-şi
recunoaşte viciul. De ce:
1. Din cauza temerii de etichetare negativă: eticheta ”alcoolic” fiind
stigamtizantă.
2. Deoarece familia are o atitudine ostilă faţă de el, atitudinea celor din
jur fiind de:
dăscălire, blamare (în sensul: „de ce nu faci un efort de voinţă şi te opreşti),
de fapt aici nu se
pune problema unui efort de voinţă, deoarece alcoolimul nu este o problemă
de voinţă (dacă ai
diabet şi faci un efort de voinţă îţi trece boala? nu).
Este important de precizat că în cazul dependenţei psihice, adicţia se
manifestă similar
cancerului în metastază (celulele maligne intră în sânge şi alterează toate
organele), tot aşa şi
adicţia alterează întreg psihicul şi personalitatea individului dependent,
afectează sfera
cognitivă şi sfera emoţională, voinţa, de unde rezultă ideea că cea mai mare
problemă cu
alcoolul este că determină individul să renunţe şi astfel ajunge să trăiască la
cele mai joase
niveluri ce duce la degradrea fiinţei umane respectiv involuţie.
Dependentul trebuie ca mai întâi să accepte situaţia/realitatea faţă de
el însuşi iar apoi
faţă de ceilalţi, în orice moment există pericolul să recadă: întrucât abstienţa
este singura
soluţie.
Un lucru important pentru cei care lucreză în acest domeniu (consilierii
de adicţii) cu
această categorie de beneficiari (persoanele cu comportament adictiv) să fie
conştienţi şi să
recunoască elementele comportamentale ale acestor persoane, deoarece
persoanele dependente
sunt cele mai manipulative persoane (mint fără probleme, plâng pentru a
înduioşa în ceea ce
priveşte situaţia lor etc).
Asistenţa socială în domeniul comportamentului adictiv, modul în care
intervenţia de tip
asistenţă socială îşi găseşte locul în acest context
Adicţiile reprezintă o problemă socială majoră, prin faptul că ponderea
persoanelor cu
comportament adictiv este mare în toate societăţile, un exemplu în acest sens
este următorul:
rata alcoolismului la nivel internaţional, în toate societăţiile de tip europen
(Canada, SUA, Noua
Zeenlanda etc.) este destul de ridicată, ponderea persoanelor cu dependenţă
de alcool este de 5-
10 %, în România fiind undeva între 7,5-8 %.
Mai mult decât atât, ponderea socială a adicţiilor afectează piaţa forţei
de muncă
(persoanele cu comportament adictiv nu mai pot face faţă la locul de muncă şi
cedează)
Dependenţa aduce cu sine nenumărate costuri, atât la nivel de societate (fiind
afectat sistemul
medical, economic etc. de aceea se intervie prin programe de prevenţie,
terapie şi recuperare)
cât şi la nivel individual, cel aflat în cauză ratându-şi viaţa (abilităţiile sociale
se pierd până
ajunge la un stadiu „larvar”) comportamentul lui având repercursiuni şi asupra
familiei, o
persoană cu comportament adictiv îşi „mutilează” familia, membrii ei, ca
structură de
personalitate.
Când ne referim la rolul asistenţei sociale în acest domeniu, ne referim la
modul în care trebuie
abordate adicţiile, la nivel rezolutiv.
Orice dependenţă are două laturi: una somatică (maifestată prin
sevraj) şi una psihică
(mai dificil de tratat, deoarece aici se manifestă adevăratele rezistenţe).
Niciodată adicţiile, respectiv alcoolismul nu o să se poată trata exclusiv de
cadrul medical,
pentru că nu poţi reconstitui personalitatea prin medicamente (aici fiind vorba
de tratament
medicamentos, în special sedative, tranchilizante etc.) cheia spre tratament
fiind intervenţia în
planul terapiei şi reabilitării psihologice, aici acţionând specialişti ca: psihologi,
asistenţi sociali
etc.
În acest areal al adicţiilor, ponderea specialiştilor în abordarea
ştiinţelor
compotamentale, este mai mare decât a medicilor, poate numai în clinicile de
dezintoxicare
predomină cadrul medical (dar în clinicile de dezintoxicare rata de eficienţă
este foarte scăzută,
de 0.5 %).
Când vorbim de dependenţă suntem tentaţi să ne gândim la ce se
întâmplă în lumea
noastră cu adicţiile: oamenii sunt tentaţi, în zilele noastre, să considere că
problema abuzului de
droguri şi alcool este o problemă unică în istoria omenirii, acest lucru nu este
adevărat decât
într-o mică măsură: problema abuzului şi dependenţei de alcool şi droguri a
existat în toate
epocile istorice, însă acum senzitivitatea şi amploarea percepţiei sociale este
mai mare decât în
trecut, datorită existenţei mass-media şi atitudinii politicii faţă de această
problematică care
amplifică percepţia societăţii asupra acestei probleme (dacă vorbim de
droguri, toate societăţiile
contemporane sunt agrenate într-o luptă împotriva acestui flagel al drogurilor,
considerate a fi
un „rău absolut, care trebuie extirpat”).
Privind justificarea atitudinii politice, atitudinea dominantă fiind cea de
luptă împotriva
drogurilor: orice abordare complexă are şi reversul medaliei, astfel încât acest
discurs a
prezentării drogurilor ca un rău absolut, creează reprezentarea tentaţiei, a
”fructului oprit” ce
face trimitere la faptul că un lucru este dorit doar atunci când nu-l poţi avea
oricând, oriunde
(aici tinerii cad pradă cel mai mult deoarece teribilimul şi gustul pentru risc
specific vârstei
caută tocmai acest lucru: interzisul).
Deci problema abuzului şi dependenţei a existat dintotdeauna, doar
că astăzi lupta este
mai mare, orice civilizaţie a fost conştientă de pericolul abuzului/dependenţei
respectiv
consecinţele ei, deci putem spune că, practic, nu exista moment în istorie în
care omul să nu fi
fost conştient de cât de periculoase sunt adicţiile. De aici rezultă întrebare: De
ce omul continuă
să consume (de aprox 2-4.5 mil de ani încoace) droguri, ştiind de efectele
adverse asupra
multiplelor dimensiuni ale vieţii lor?
Rrăspunsul este relevant indouă planuri:
I. planul opiniei comune
II. planul explicatiei elaborate ştiinţific
Planul opiniei comune
are ca explicaţii următoarele: oamenii consumă alcool şi alte
droguri pentru că ar fi plictisiţi şi pentru că au nevoie de stimulare, de trăiri mai
aparte, un alt
răspuns se concentrează asupra faptului că: oamenii consumă alcool şi
droguri datorită faptului
că au dureri: atât la nivel somatic cât şi la nivel psihic (la baza adicţei de orice
tip stau
mecanismele durerii şi plăcerii) sau că prezintă teamă, supărare, nevrozitate.
O altă explicaţie în
acest sens afirmă că frustrarea, incapabilitatea de a se bucura de viaţă (în
mod natural) ar fi o
cauză în acest sens, iar o ultimă opinie constă în faptul că: oamenii se
orientează spre alcool şi
alte droguri, în speranţa de a obţine alinare, relaxare, pace, linişte, euforie,
dorinţa de
experimentare, de ”a fi high”.
În ceea ce priveşte
explicaţiile ştiinţifice
, avem o serie de răspunsuri precum:
1. Oamenii în fond consumă alcool şi alte droguri, pentru că ei caută
plăcerea: iar
alcoolul şi alte droguri îi pot face pe oameni să se simtă într-un anume fel, să
se simtă mai bine.
Drogurile au două acţiuni asupra organismului uman: fie stimulează, dau
vitalitate, respectiv
poftă de viaţă, fie deprivează la nivel neuropsihic: acţionând ca un anestezic
psihic,
distorsionând la nivel psihic: senzaţii, percepţii şi reprezentări. Toate aceste
trei efecte :
stimulare, anestezie şi distorsiunea perceptelor sunt asociate cu o trăire a
plăcerii (dar cum
plăcerea e la pachet cu durerea, numai într-un fel ele conferă plăcere şi nu
durere, până la un
anumit punct: te simţi din ce în ce mai bine, apoi din ce în ce mai rău, dacă se
întrece limita se
declanşează saturaţia) dar din păcate dependenţii ajung în situaţia în care nu
mai consumă ca să
simtă plăcere ci îşi iau doza pentru a evita durerea produsă de sevraj.
2. Oamenii consumă alcool şi alte droguri pentru a reduce distresul,
tensiunea,
angoasa, anxietatea, ele pot produce o evadare temporară dintr-o realitate
percepută ca banală,
insuportabilă, tristă (alcoolul e un drog anestezic, face viaţa mai suportabilă).
Dintre cele trei
efecte ale drogurilor: stimulare, anestezie, distorsiunea percepţiei, într-o primă
fază apare
stimulenţa dar apoi apare starea de anestezie.
Privind distorsionarea percepţiei, un astfel de exemplu sunt aşa
numitele „droguri de
călătorie”, precum LSD-ul, ce determină senzaţia unei călătorii iar stările
psihice sunt descrise
ca fiind excepţionale întrucât: senzaţiile, percepţiile sunt distorsionate, lucru
ce face persoana să
se simtă ca şi cum ar fi într-o altă lume: sunetele se transformă (pentru cel
aflat în starea
produsă de drog) în fascicule de lumini mişcătoare, de aceea este bine că
după ce îşi ia doza de
LSD, individul să fie însoţit în ”călătorie”, întrucât senzaţiile şi percepţiile sunt
denaturate într-
o aşa mare măsură încât există pericolul unei sinucideri, prin aruncarea de la
etaj, pentru cel în
cauză nefiind vorba de o sinucidere, el neconştientizând acest lucru.
3. Oamenii s-au confruntat dintotdeauna cu presiunea conformităţii
sociale, modelelor
de conformitate socială ce spun că nu este ilicit şi că dimpotrivă, este
recomandabil să trăieşti
bucuriile sau tristeţiile şi să consumi alcool (de exemplu, în trecut războaiele
erau de neimaginat
fără alcool, plus sărbătorile ca: Paşte, Crăciun, nunţi, botezuri inclusiv
înmormântări).