UBB Cluj-Napoca, FSPAC, Jurnalism, anul I, grupa IV

STUDENT: Rus Diana-Emilia

LUCRARE LA GRAMATICĂ NORMATIVĂ

EXPRIMAREA LINGVISTICĂ A POLITEȚII

PRONUMELE DE POLITEȚE

Politețea reprezintă modul de comportare caracterizat prin bună-cuviință, respect și

amabilitate în relațiile cu ceilalți oameni.

Încă din copilărie suntem învățați să ne ,,purtăm frumos” cu cei din jurul nostru pentru a da
dovadă de bună creștere și de acei ,,7 ani de acasă”. Prin intermediul familiei, iar mai apoi al
școlii, fiecare om ajunge să învețe acordarea, dar și primirea demnă a respectului prin acțiuni,
fapte, dar mai ales prin limbaj.

Se știe că sistemul de codificare lingvistică a domeniului politeții diferă esențial de la o limbă

la alta, de aceea, încă de mici învățăm că formula prin care ne adresăm unei anumite persone
diferă de la caz la caz în limba română.

Spre deosebire de limba engleză, unde nu există formule de adresare a politeții (exceptând
formulele reverențioase precum ,,your Highness”, „his Exellency”, folosite doar în cazuri
speciale), în limba română există o gradare în cadrul sistemului pronominal, de la un grad minim
de politețe până la reverență.

În această lucrare de cercetare se vor analiza anumite pronume de politețe utilizate în presa
din România, mai ales în domeniul politic. Se va observa importanța acestora, modul în care au
fost folosite în diferite cazuri, dar și persoanele cărora li s-au adresat, subliniind astfel respectul
acordad .

„Pronumele personal este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv, dând şi
diverse indicaţii descriptive cu privire la obiectul denumit de el. Unele pronume (sau numai
unele forme) pot înlocui în întergime propoziţii sau fraze ”1, scrie Mioara Avram în cartea

1
M. Avram, Gramatica pentru toţi, Editura Academiei, Bucureşti, 1986, p. 118.
Gramatică pentru toți. Totuși, în limba română există un mijloc de adresare mult mai politicos și
respectuos care se face cu ajutorul pronumelui personal de politețe.

DEX-ul definește pronumele personal de politețe ca fiind pronumele personal la persoana a

doua și a treia, folosit în semn de respect față de persoana căreia ne adresăm sau despre care se
vorbește.

Există trei modalități gramaticale de realizare a adresării: familiaritatea (print tu, pronumele la
persoana a II-a singular + verbul la persoana a II-a singular), politețea medie (prin dumneata,
pronume personal de politețe + verbul la persoana a II-a singular) și politețea absolută
(dumneavoatră, pronume de politețe + verbul la persoana a II-a plural).

Alte forme de adresare politicoasă se fac prin formule reverențioase precum: Măria Sa,
Excelența Sa, Majestatea Sa și altele, dar sunt folosite din ce în ce mai rar în vocabularul limbii
române și doar în cazuri speciale.

„Pronumele de politeţe utilizate în trecut, precum „domnia voastră” şi altele, au devenit simple
locuţiuni pronominale de politeţe. În limba română avem mai multe pronume de politeţe care
exprimă o atitudine de respect faţă de o altă persoană şi sunt folosite de vorbitori în funcţie de
situaţie. „Dumnealui”, „dumneaei” – au devenit mai familiare, iar în exprimarea din România
chiar au căpătat nuanţe ironice. Dar se impune tot mai mult folosirea pronumelor „domnia sa”,
„domniile lor” etc. „Dumneavoastră” este folosit universal, are un grad de politeţe foarte mare”,
a precizat Viorica Molea, profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din
Moldova.

Un exemplu bine cunoscut din literatuura română, în care pronumele de politețe este folosit
cu scopul ironizării, găsim în opera lui I.L.Caragiale.

„Vai de mine! la noi se fumează. Bărbatu-meu fumează ... şi ... dumnealui ... mi se pare că-i cam
place. Şi zicând ,,dumnealui”, mama mi-arată râzând pe domnul maior”. (Vizită, I.L.Caragiale)

Consider că adresarea pronumelui de politețe ,,dumnealui” unui copil este nepotrivită într-un
context obișnuit, totuși, Caragiale scoate în evidență, prin acest termen așezat strategic, diferite
defecte ale societății burgheze, specifice perioadei în care acesta a trăit.
STUDIU DE CAZ:

În presa română din zilele noastre, pronumele personal de politețe este folosit adesea în multe
articole sau interviuri care se focusează pe anumite personalități. Pe lângă situațiile din
televiziune, chiar și în presa scrisă putem observa o adresare politicoasă prin verbele folosite la
plural și pronumele de politețe absolută.

Un exemplu al adresării politicoase în presa din România găsim într-un interviu acordat de
Președintele țării, Klaus Iohannis, și postat pe pagina de știri DIGI24.ro la data de 19.02.2015.

,,Vă consultați cu premierul, el a vorbit cu dumneavoastră înainte de a anunța propunerile de

modificare a Codului Fiscal?” (https://bit.ly/2G9H6Uh).

Întrebarea îi aparține jurnalistului care se ocupă de luarea interviului și îi este adresată

Președintelui Klaus Iohannis. Consider că folosirea pronumelui de politețe ,,dumneavoastră” este
absolut necesară în acest context datorită funcției pe care intervievatul o posedă. Jurnalistul
oferă, prin acest tip de adresare, respectul și stima sa unei persoane superioare.

Un alt exemplu al folosirii pronumelui de politețe este răspunsul Președintelui țării la una
dintre întrebările care i-au fost adresate de către un jurnalist, într-un alt interviu, publicat în
revista de specialitate Polis.

,,Ca să răspund la întrebarea dumneavoastră…” (https://bit.ly/2G4X7dT).

În opinia mea, pronumele de politețe este indicat și correct folosit chiar și într-un asemenea
context. În ciuda funcției de președinte al țării pe care o posedă, Klaus Iohannis i se adresează
intervievatorului cu un respect și o politețe absolută prin folosirea pronumelui de
politețe, ,,dumneavoastră”. Prin aceasta, președintele îi transmite indirect jurnalistului faptul că îl
consideră egal din orice punct de vedere și că îi admiră și stimează eforturile depuse în a-și
îndeplini ,,conștiincios” datoria.

Un alt articol semnificativ pentru tema aleasă a fost postat pe pagina de știri DIGI24.ro la data
de 5.12.2018 și poartă titlul ,,Un an de la moartea Regelui Mihai. Mesajul Casei Regale”.
„Majestatea sa Margareta, custodele Coroanei, și Principele Radu vor participa la
parastasul de un an de la moartea ultimului suveran al României.”

Consider foarte importantă folosirea termenului ,,Majestatea sa” în acest context, dat
fiind funcția pe care Principesa Margareta o deține. Spre deosenire de pronumele personale
de politețe obișnuite, precum ,,dumneaei” sau ,,dânsa”, adresarea unei formule
reverențioase nu putea lipsi în acest caz. Autorul articolului a avut grijă să sublinieze acest
aspect și să solicite un anumit respect din partea cititorilor tocmai prin folosirea adresării
politicoase care ar putea părea pretențioasă, dar care absolute necesară.

CONCLUZII:

Așadar, pronumele personal de politețe are un rol foarte important în adresare, iar
existența sa în lexicul limbii române ar trebui să ne ,,responsabilizeze” ca și vorbitori ai
acestei limbi.

Pronumele personal de politețe poate fi considerat astfel o ,,tradiție” și o valoare a

poporului roman. Asta denotă că avem sentimente profunde de respect față de persoanele
mai în vârstă sau față de cei care au un statut special.

Consider că pronumele personal de politețe nu ar trebui să fie înlăturat niciodată din

limba română, ci dimpotrivă, ar fi plăcută promovarea și încurajarea folosirii acestuia.

BIBLIOGRAFIE

 DOOM2 - Dicționarul ortografic, ortoepic și morphological limbii române, Ediția a II-a

revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București 2005.

 Gramatica de bază a limbii române, Univers Enciclopedic, București, 2010.

 Mioara Avram, Gramatică pentru toți, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Humanitas,
București.