UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI

PEDAGOGIA INVATAMANTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR-ID

STUDENT: RITI MARIA-LARISA

ANUL II

LUCRARE DE VERIFICARE 2-LIMBA ROMANA

EX 1.
Student 1: Bună dimineața! Să vorbim despre cum vom aborda predarea limbii române elevilor
noștri.

Student 2: Bineînțeles! Cred că ar trebui să facem lecțiile mai interactive. Ce zici de folosirea
jocurilor didactice?

Student 1: (Imperativ) Da, ar fi o idee excelentă! (Exclamativ) Jocurile vor face învățarea mai
distractivă și captivantă!

Student 2: (Interogativ) Și cum am putea integra literatura română într-un mod mai atractiv?

Student 1: (Declarativ) Putem folosi povești și scenete pentru a le dezvolta imaginația.

(Imperativ) Să le dăm sarcini creative!

Student 2: (Exclamativ) Briliantă idee! (Interogativ) Dar ce părere ai despre implicarea părinților
în procesul de învățare?

Student 1: (Declarativ) Este esențial să avem sprijinul părinților. (Interogativ) Putem organiza
ședințe periodice cu ei pentru a discuta progresul copiilor.

Student 2: (Imperativ) Să stabilim un plan bine structurat! (Exclamativ) Va fi minunat să avem o

colaborare strânsă cu părinții!
EX 2.

Substantiv neutru: "cuvânt"

Pronume personal: "el"

Nominativ:

Cuvântul este important în comunicare.

El este important în comunicare.

Genitiv:

Rolul cuvântului în propoziție îi consolidează importanța.

Rolul lui în propoziție îi consolidează importanța.

Dativ:

Atribuim un sens cuvântului în context.

Îi atribuim un sens lui în context.

Acuzativ:

]Elevul a înțeles cuvântul.

Elevul l-a înțeles pe el.

Vocativ:

Cuvântule, spune-ne sensul tău!

El, spune-ne sensul tău!

EX 3.

(a) Intrarea nu e permisă decât cu invitație specială.

Forma corectă este cea prezentată, deoarece adverbul "decât" este folosit pentru a introduce o
limitare.

(b) Avem doar peşte.

Forma corectă este "Avem doar peşte." Cuvântul "doar" este folosit pentru a exprima
exclusivitatea sau limitarea.

(c) Nu mă mai doare capul.

Forma corectă este "Nu mă mai doare capul." Adverbul "mai" este plasat înaintea verbului.

(d) Vreau o cană de lapte.

Forma corectă este "Vreau o cană de lapte." Se folosește prepoziția "de" pentru a indica
conținutul.

(e) Maria Popescu este avocat.

Forma corectă este "Maria Popescu este avocat." În acest context, "avocat" este folosit în sensul
de profesie și nu are o formă de gen.

(f) Răspunde elevul Ionescu Radu.

Forma corectă este "Răspunde elevul Ionescu Radu." Numele de familie precede prenumele în
limba română.

(g) Avea o memorie și o inteligență remarcabilă.

Forma corectă este "Avea o memorie și o inteligență remarcabilă." Adjectivele se acordă în gen
și număr cu substantivul pe care îl califică.
(h) Cartea pe care o citesc acum este excelentă.

Forma corectă este "Cartea pe care o citesc acum este excelentă." Se folosește "pe care" pentru a
introduce propoziția relativă.

(i) Ne întâlnim la ora 17.

Forma corectă este "Ne întâlnim la ora 17." Se folosește "ora" pentru a indica momentul exact.

(j) L-am apărat ca și coleg.

Forma corectă este "L-am apărat ca și coleg." Se folosește "ca și" pentru a exprima asemănarea
sau identitatea în acest context.
EX 4.

Textul evidențiază o tendință de abandonare a adresării tradiționale și politicoase în favoarea unei

abordări mai familiare și directe, specificată prin utilizarea pronumelor "tu" și "voi" în locul
formulelor mai politicoase. Problema centrală se referă la modul în care această schimbare în
adresare este privită de diferitele grupuri de vorbitori. Există o divergență între cei care văd
această tendință cu rezervă și chiar cu indignare, în special vorbitorii vârstei a treia, și promotorii
acestui stil mai familiar, care o consideră benefică pentru comunicare.

Ideea centrală a textului este că schimbările în modul de adresare reflectă o tendință de

influențare din partea unor modele străine, în special a filmelor americane, care nu întotdeauna se
adaptează corespunzător la tradiția sociolingvistică a vorbitorilor de limba română. Autorul
remarcă că utilizarea generalizată a pronumelor de adresare directă și a unor vocative familiare
contravine normelor limbii române, mai ales în situații care ar trebui să implice conotații de
politețe.

Opinia mea este că adaptarea la schimbările sociale și culturale este inevitabilă, dar este
important să găsim un echilibru între tradiție și modernitate în utilizarea limbii. O comunicare
directă și familiara poate fi benefică în anumite contexte, dar este important să nu pierdem
respectul și politețea în interacțiunile noastre, mai ales în situații care implică autoritate sau
formalitate. Este crucial să menținem o adaptare inteligentă la propriile norme și valori culturale.