UNIVERSITATEA “GEORGE BARIŢIU” DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

DREPTURILE CETĂŢENILOR
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

STUDENTĂ:
ARGĂSEALĂ ( SCULLY ) MARIA ANTONELA
AN II, CIG, ZI – AM

BRAŞOV 2007

CUPRINS
Introducere 1
Capitolul I
DEMNITATEA ŞI DREPTURILE ASIMILATE 2
Demnitatea umană 2
Dreptul la viaţă 2
Dreptul la integritatea persoanei 2
Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
3
Interzicerea sclaviei şi muncii forţate 3
Capitolul II
LIBERTĂŢILE CETĂŢEANULUI EUROPEAN
Dreptul la libertate şi securitate 3
Respectarea vieţii particulare şi de familie 3
Protecţia datelor cu caracter personal 4
Dreptul la căsătorie şi dreptul de întemeiere a unei familii 4
Libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă 4
Libertatea de exprimare şi de informare 4
Libertatea de întrunire şi de asociere 5
Libertatea artelor şi ştiinţelor 5
Dreptul la educaţie 5
Libertatea profesională şi dreptul la muncă 5
Libertatea de a desfaşura o activitate comercială 5
Dreptul de proprietate 5
Dreptul la azil 6
Protecţia în caz de evacuare, expulzare sau extrădare 6
Capitolul III
EGALITATEA 6
Egalitatea în drepturi 6
Nediscriminarea 6
 Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică 7
Egalitatea între bărbaţi şi femei 7
Drepturile copilului 7
Drepturile persoanelor în vârstă 7
Integrarea persoanelor cu handicap 7
Capitolul IV
SOLIDARITATEA 8
Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii
8
Dreptul la negociere şi la acţiuni collective 8
Dreptul de acces la serviciile de plasament 8
Protecţia în cazul concedierii nejustificate 8
Condiţii de lucru corecte şi echitabile 8
Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă
9
Viaţa de familie şi viaţa profesională 9
Securitatea socială şi asistenţa socială 9
Asistenţa medicală 9
Accesul la serviciile de interes economic general
10
Capitolul V
DREPTURILE CETĂŢENILOR
10
Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European
10
Dreptul de a vota şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale
10
Dreptul la bună administrare
10
 Dreptul de acces la documente 11
Mediatorul European
11
Dreptul la petiţie 11
Libertatea de circulaţie şi de şedere
11
Protecţia diplomatică şi consulară
11
Capitolul VI
JUSTIŢIA 12
Dreptul de a apela efectiv şi de a avea acces la o instanţă imparţială
12
Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare
12
Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor
13
Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de două ori pentru aceeaşi
infracţiune13

BIBLIOGRAFIE 14
INTRODUCERE

Popoarele Europei , au stabilit o uniune tot mai strânsă între ele şi ca urmare au
hotărât să aibă un viitor paşnic bazat pe valori comune.
Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea Europeană se întemeiază
pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi
solidarităţii.
Uniunea se sprijină pe principiul statului de drept. Totodată Uniunea situează
persoana în centrul acţiunii sale instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de
libertate, de securitate şi de justiţie. Tot ea contribuie la păstrarea şi dezvoltarea acestor
valori comune respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum
şi a identităţii naţionale a statelor membre şi a organizaţiilor puterilor publice la nivel
naţional, regional şi local.
“Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera
circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi a capitalurilor, precum şi libertatea de
stabilire.
În acest scop, este necesar ca evidenţiindu-le printr-o cartă să fie întărită protecţia
drepturilor fundamentale în spiritul evoluţiei societăţii, al progresului social şi a
dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.
Respectiva Cartă reafirmă, prin respectarea competenţelor şi îndatoririlor Uniunii, precum
şi a principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă în special din tradiţiile
constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia
Europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din cartele
sociale adoptate de Uniune şi de către Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa
Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În acest context, Carta va fi interpretată de către instanţele Uniunii şi ale statelor membre
luând în considerare în întregime explicaţiile stabilite sub autoritatea preşedinţiei
Convenţiei care a elaborat Carta. Faptul de a beneficia de aceste drepturi implică
responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi, precum şi faţă de comunitatea umană în
general şi faţă de generaţiile viitoare.”1
În consecinţă, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în
continuare.

_______________________________________________________________________
_____________

1. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, partea a II-a a Constituţiei

Uniunii Europene

CAPITOLUL I – DEMNITATEA ŞI DREPTURILE ASIMILATE

Demnitatea umană
“Demnitatea” umană este inviolabilă, aceasta trebuie respectată şi protejată.2

Dreptul la viaţă
1.Orice persoană are dreptul la viaţă.3
Referitor la dreptul la viaţă, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dispune
următoarele “dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate
fi cauzată cuiva în mod intenţionat,
decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care
infracţiunea este sacţionată cu această pedeapsă prin lege.”
Deasemenea se mai dispune “ moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea
acestui articol (art 2 CEDO) în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut
necesară la forţă , şi anume: a)pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva
violenţei ilegale;
b)pentru a efectua o arestare legală sau pentru împiedica evadarea unei personae legal
deţinute
c)pentru a reprima, conform legii, tulburările violente sau o insurecţie”.

2.Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat4

Conform CEDO “pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o
asemenea pedeapsă şi nici executat”

Dreptul la integritatea persoanei

“Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.” 5
In cadrul medicinii şi biologiei , trebuie respectate în principal următoarele:
a) consimţământul liber şi în cunoştiinţă de cauză al persoanei implicate, conform
prevederilor legii;
b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a acelora care au drept scop selecţia
persoanelor;
c) interzicerea utilizării corpului uman şi părţilor sale, ca atare, ca sursă de profit;
d) interzicerea clonării umane în scopul reproducerii.

____________________________________________________________________
____________

2,3,4,5, - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante

Conform Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nimeni nu poate fi supus
torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
In Uniune este interzisă ţinerea în sclavie sau în servitute a unei persoane. Deasemenea,
nimeni nu poate fi constrâns să presteze o muncă forţată sau obligatorie şi este interzis
traficul cu fiinţe umane.
Nu se consideră muncă forţată sau obligatorie în acest sens “ orice muncă impusă în mod
normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute de art 5 din Convenţie
Europeană a Drepturilor Omului sau în timpul în care se află în libertate condiţionată;
orice serviciu cu caracter military sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul
militar din motive de conştiinţă , în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un
alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu; orice serviciu impus în situaţii de criză
sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii; orice muncă sau serviciu
care face parte din obligaţiile civile normale.”6

CAPITOLUL II – LIBERTĂŢILE CETĂŢEANULUI EUROPEAN

Dreptul la libertate şi securitate

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede că orice persoană are
dreptul la libertate şi securitate.

Respectarea vieţii particulare şi de familie

Viaţa particulară şi de familie ai oricărei persoane trebuie respectată, alături de
respectarea domiciliului şi corespondenţei particulare.
Amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept nu este permisă decât în
măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi daca constituie o masură
necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a
ţării , apărarea oridinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei
ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
____________________________________________________________________
____________

6 – CEDO (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului)

Protecţia datelor cu caracter personal

Conform Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, „orice persoană are
dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.” Aceste date trebuiesc
tratate corect, în scopuri precise şi doar pe baza consimţământului persoanei în cauză.

Dreptul la căsătorie şi dreptul de întemeiere a unei familii

Aceste drepturi sunt garantate în conformitate cu legile naţionale care reglementează
exercitarea acestor drepturi.
„Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători
şi de a întemeia o familie”7 conform legislaţiei naţionale.

Dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă

Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă. Acest
drept oferă cetăţeanului libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum şi
aceea de a-şi manifesta liber religia individual sau colectiv, în public sau în particular,
prin intermediul culturii, învăţării, practicilor şi îndeplinirii riturilor.

Dreptul la libertatea de exprimare şi de informare

Acest drept se referă la libertatea oricărei persoane de a-şi expune opinia, de a primi
sau transimite informaţii sau idei, fără restricţii din partea autorităţilor publice.
Deasemenea sunt respectate libertatea şi pluralismul mijloacelor de exprimare în
masă.
Conform CEDO „ orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept
cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori
idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.” Totodata
Constitutia prevede că statele nu sunt impiedicate să supună societăţile de
radiodifuzare, de cinematografie su de televiziune unui regim de
autorizare.Constituţia prevede: „ Exercitarea acestor libertăţi ce comportă indatoriri şi
responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi , condiţii de restrângeri sau sancţiuni
prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, intr-o societate democratică,
pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea
ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei...”
____________________________________________________________________
____________

7 – Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Dreptul de întrunire şi de asociere

Acest drept se referă la libertatea oricărei persoane de a se întruni sau asocia cu
oricine sau orice organizaţie, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate sau de a
se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor.

Dreptul la educaţie
Conform Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, orice persoană are
dreptul la educaţie , precum şi la accesul la formarea profesională şi la formarea
continuă. Acest drept include posibilitatea de a urma invăţământul obligatoriu, care
este gratuit.
Totodată se prevede că orice personă are dreptul de a înfiinţa instituţii de învăţământ
respectând principiile democratice. Deasemenea părinţii au dreptul de a asigura
educarea şi instruirea copiilor , potrivit convingerilor lor religioase, filozofice şi
pedagogice, în concordanţă cu respectarea legilor naţionale care reglementează acest
drept.

Libertatea profesională şi dreptul la muncă

„Orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o profesie aleasă sau
acceptată în mod liber .” 8
Deasemenea fiecare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii are
libertatea de a-şi căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a-şi oferi
serviciile în orice stat membru.Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să lucreze
pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiţii de muncă echivalente cu cele de
care beneficiază cetăţenii sau cetăţenele Uniunii.

Libertatea de a desfaşura o activitate comercială

Conform Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene libertatea de a
desfăşura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii
şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.

Dreptul de proprietate
Acest drept se referă la faptul că orice persoană are dreptul de se bucura de proprietatea
bunurilor pe care le-a dobândit în mod legal, de a le folosi, de a dispune de ele şi de a le
lăsa moştenire. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate
publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste
acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o.
_______________________________________________________________________
_____________

8 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Folosirea bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.
Totodată Carta drepturilor fundamentale a UE menţionează că proprietatea intelectuală
este protejată.

Dreptul la azil
Dreptul de azil este garantat cu respectarea regulilor Convenţiei de la Geneva din 28
iulie 1951 şi a Protocolului din 31 ianuarie 1967 referitor la statutul refugiaţilor şi în
conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

Protecţia în caz de evacuare, expulzare sau extrădare

Conform acestui drept Carta drepturilor fundamentale precizează că “expulzările
colective sunt interzise” şi deasemenea “Nimeni nu poate fi evacuat, expulzat sau extrădat
către un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor
pedepse sau tratamente inumane sau degradante.”

CAPITOLUL III - EGALITATEA

Egalitatea în drepturi
In faţa legii toate persoanele sunt egale.

Nediscriminarea.
Conform Cartei drepturilor fundamentale inclusă în partea a doua a Constituţiei
Uniunii Europene este interzisă orice discriminare bazată în special pe motive de sex,
rasă, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau
convingeri, opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţă la o minoritate naţională,
avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Totodata , în domeniul de aplicare a
Constituţiei şi fără să aducă atingere dispoziţiilor specifice, se interzice orice discriminare
pe motive de naţionalitate.
„Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie
asigurată fără nici o deosebire, în special, de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii
politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate
naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie”.9

_______________________________________________________________________
_____________

9 – Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică este respectată şi neîngrădită de către

Uniunea Europeană.

Egalitatea între bărbaţi şi femei

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene precizează că egalitatea între bărbaţi şi
femei trebuie să fie asigurată în toate domeniile, inclusiv în materie de angajare, muncă şi
salarizare. Deasemenea se mai precizează că principiul egalităţii nu împiedică menţinerea
sau adoptarea unor măsuri ce prevăd avantaje specifice în favoarea sexului subreprezentat.

Drepturile copilului
Pe tot întinsul Uniunii Europene copiii au dreptul la protecţie şi la îngrijirile necesare
pentru asigurarea bunăstării lor. Totodată, aceştia “îşi pot exprima în mod liber opinia,
care este luată în considerare pentru aspectele ce îi privesc, în funcţie de vârsta şi de gradul
lor de maturitate. În toate actele referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de
autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să
reprezinte o preocupare primordială.” 10
Conform drepturilor copiilor ,orice copil are dreptul de a avea, periodic, relaţii personale şi
contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acest lucru contravine
interesului său.

Drepturile persoanelor în vârstă

Uniunea Europeană recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor vârstnice de a duce o viaţă
demnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală.

Integrarea personelor cu handicap

Uniunea Europeană recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia
de măsurile ce vizează asigurarea autonomiei lor, a integrării lor sociale şi profesionale şi
a participării lor la viaţa comunităţii. De aceea se pune accent pe acceptarea acestor
persoane in diferite locuri de munca în funcţie de handicapul avut şi capacitatea lor de a
desfăşura o activitate.

_______________________________________________________________________
____________

10 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

CAPITOLUL IV – SOLIDARITATEA

In ceea ce priveşte solidaritatea cetăţenilor Uniunii Europene, există anumite drepturi ce

trebuiesc respectate şi anume :

Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii

In această privinţă, Carta drepturilor prevede ca lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora
trebuie să le fie garantate, la niveluri adecvate şi în timp util, o informare şi o consultare în
cazurile şi în condiţiile prevăzute de dreptul comunitar şi de legislaţiile şi practicile
naţionale.
Dreptul la negociere şi la acţiuni colective
Potrivit Constituţiei Uniunii Europene, lucrătorii şi angajatorii sau organizaţiile lor au
dreptul, conform dreptului Uniunii şi al legislaţiilor şi practicilor naţionale, de a negocia şi
de a încheia convenţii colective la nivelele corespunzătoare şi de a recurge la acţiuni
colective, inclusiv la grevă, în caz de conflict de interese, în scopul apărării intereselor lor.

Dreptul de acces la serviciile de plasament

Conform acestui drept orice persoană are dreptul de a avea acces la un serviciu gratuit de
plasare.

Protecţia în cazul concedierii nejustificate

“Orice lucrător are dreptul la protecţie împotriva oricărei concedieri nejustificate ”11,
conform dreptului Uniunii şi al legislaţiilor şi practicilor naţionale.

Dreptul de a avea condiţii de lucru corecte şi echitabile

Conform Cartei drepturilor rice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte
sănătatea, securitatea şi demnitatea sa.
Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de repaus
zilnic şi săptămânal, precum şi la o perioadă anuală de concediu cu plată.

_______________________________________________________________________
____________

11 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă

Potrivit reglementărilor Europene, se interzice munca copiilor. “Vârsta minimă de
acceptare la lucru nu poate fi inferioară celei la care încetează perioada de şcolarizare
obligatorie, fără să aducă atingere normelor mai favorabile tinerilor şi în absenţa unor
derogări limitate.”12
Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de condiţii de muncă adaptate vârstei lor
şi să fie protejaţi împotriva exploatării economice sau împotriva oricărei activităţi care ar
putea pune în pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau
socială sau care le-ar putea compromite educaţia.

Viaţa de familie şi viaţa profesională

Protecţia familiei este asigurată pe plan juridic, economic şi social.
Pentru a putea să concilieze viaţa de familie şi cea profesională, orice persoană are dreptul
să fie protejată împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum şi dreptul
la un concediu de maternitate plătit şi la un concediu parental, ca urmare a naşterii sau
adopţiei unui copil.

Dreptul la securitate socială şi asistenţă socială

Potrivit Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europeană, aceasta din urmă recunoaşte
şi respectă dreptul de acces la prestaţiile de securitate socială şi la serviciile sociale care
acordă protecţie în caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependenţă sau
bătrâneţe, precum şi în caz de pierdere a locului de muncă, potrivit normelor stabilite de
dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
Asftel, orice persoană care are reşedinţa sau se deplasează legal în interiorul Uniunii are
dreptul la prestaţii de securitate socială şi la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul
Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale. Deasemenea, pentru a combate excluderea
socială şi sărăcia, Uniunea Europeană recunoaşte şi respectă dreptul la ajutor social şi la
ajutor pentru locuinţă destinate să asigure o existenţă demnă tuturor celor care nu dispun
de resurse suficiente, potrivit normelor stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi
practicile naţionale.
Dreptul la asistenţă medicală
Conform normelor Uniunii Europene, orice persoană are dreptul de acces la asistenţa
medicală şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi
practicile naţionale. Prin definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii,
se asigură un nivel ridicat de asistenţă medicală.
_______________________________________________________________________
_____________

12 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Accesul la serviciile de interes economic general

Uniunea recunoaşte şi respectă accesul la serviciile de interes economic general, aşa
cum este prevăzut în legislaţiile şi practicile naţionale, conform Constituţiei, în scopul
promovării coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii.

CAPITOLUL V – DREPTURILE CETĂŢENILOR

Cetăţenia a fost instituită prin dispoziţiile Tratatului de la Mastricht, care a introdus în

Tratatul Comunităţii Europene partea a doua „Cetăţenia Uniunii”, cuprinzând
articolele 8(17)-8 E(22)
Astfel conform dispoziţiilor articolului 8(17) se instituie o cetăţenie a Uniunii.
„Este cetăţean al Uniunii orice persoană având naţionalitatea unui stat membru.” 13
Asfel se dispune ca toţi cetăţenii Uniunii să se bucure de drepturile şi sunt supuşi
îndatoriilor prevăzute de tratat.
Calitatea de cetăţean al Uniunii Europene , conferă persoanei în cauză anumite
drepturi şi anume:
Dreptul de vot şi de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European
Conform capitolului V „Cetăţenie” din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene „ orice cetăţean şi orice cetăţeană ai Uniunii au drept de vot si de a fi aleşi
la alegerile pentru Parlamentul European in statul-membru în care el sau ea îşi au
domiciliul în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat”. Membrii Parlamentului
European sunt aleşi vot direct, liber şi secret.

Dreptul de vot şi de a fi ales la alegerile locale

Conform drepturilor cetăţenilor Europeni, orice cetăţean sau orice cetăţeană a Uniunii
are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul membru în
care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.

Dreptul la bună administrare

Acest drept presupune ca orice persoană să fie ascultată inainte de a fi luate măsuri
individuale impotriva sa, care o pot defavoriza. Totodata orice persoană are dreptul
de access la un dosar care o priveşte, cu condiţia respectării intereselor legitime de
confidenţialitate şi a secretului profesional şi de afaceri. Deasemenea administraţia
are obligaţia de a-şi motiva deciziile.
____________________________________________________________________
____________

13 –Constituţia Uniunii Europene

In cazul unor daune pricinuite de anumite instituţii sau de agenţii acestora asupra
unei persoane, aceasta din urmă are dreptul la repararea din partea Comunităţii a
daunelor in conformitate cu principiile generale comune drepturilor statelor membre.
Orice persoană se poate adresa Instituţiilor Uniunii în una din limbile tratatelor şi
trebuie să primească răspuns în aceiaşi limbă.
Dreptul de access la documente
Potrivit acestui drept , orice cetăţean sau cetăţeana a Uniunii Europene sau orice
persoană fizică sau juridică care locuieşte sau îşi are reşedinţa statutară intr-un stat
membru are dreptul de access la documentele Parlamentului European , ale
Consiliului sau ale Comisiei.

Dreptul de a-l sesiza pe Mediatorul Uniunii Europene

Orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau locuieşte intr-un stat membru
al Uniunii, şi orice cetăţean sau cetăţeană a Uniunii, are „dreptul de a-l sesiza pe
Mediatorul Uniunii în caz de proastă administrare în activitatea instituţilor sau
organelor comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a Tribunalului de Primă
Instanţă, în exercitarea funcţiilor lor juridicţionale.”14

Dreptul la petiţie
Conform acestui drept, orice cetăţean European, sau persoană fizică sau juridică cu
domiciliul sau sediul statutar intr-un stat membru, are drept de petiţionare către
Parlamenul European .Petiţia poate fi individuală sau în grup; obiectul petiţiei trebuie
să privească un subiect legat de domeniile de activitate ale Comunităţii. Subiectul
petiţiei trebuie să îl privească în mod direct pe autorul ei.

Dreptul la libera circulaţie şi şedere

Orice cetăţean sau cetăţeană a Uniunii Europene are dreptul de circulaţie şi de şedere
liberă pe teritoriul statelor membre. Se precizează că libertatea de circulaţie şi de şedere
poate să fie acordată, conform Constituţiei, resortisanţilor unei ţări terţe cu reşedinţa pe
teritoriul unui stat membru.

Dreptul la protecţie diplomatică şi consulară

Potrivit acestui drept „orice cetăţean la Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei ţări
terţe în care statul membru , al cărui resortisant este, nu dispune de reprezentare, de
protecţia autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi
condiţii ca naţionalii statului respectiv.”15
____________________________________________________________________
____________

14, 15 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

CAPITOLUL VI - JUSTIŢIA
In ceea ce priveşte Justiţia , orice persoană cetăţean a Uniunii Europene sau cu
drepturi depline de şedere pe teritoriul Uniunii Europene beneficiază de următoarele
drepturi:

Dreptul de a apela efectiv şi de a avea acces la o instanţă imparţială

Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt
încălcate are dreptul de a apela efectiv la o instanţă, cu respectarea condiţiilor prevăzute
în prezentul articol. Deasemenea, orice persoană are dreptul de a i se judeca cauza în mod
echitabil, public şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială,
stabilită în prealabil prin lege. Totodată, orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată,
apărată şi reprezentată; asistenţa juridică gratuită se acordă acelora care nu dispun de
resurse suficiente, în măsura în care acest ajutor ar fi necesar pentru a asigura în mod
efectiv accesul la justiţie.
„ Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen
rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege,
care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală, îndreptate împotriva sa. Hotărârea
trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis
presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul
moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci
când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun sau în
măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurările
speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”.15

Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare

Conform legilor Uniunii, orice acuzat este prezumat nevinovat până în momentul când i se
stabileşte, în mod legal, vinovăţia. Totodată, fiecărui acuzat i se garantează respectarea
dreptului la apărare.
„ Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa
va fi legal stabilită.. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod
amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;

_______________________________________________________________________
_____________

15 – art 6 (1) Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

b. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii sale;

c. să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de
mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un
avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d. să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea
martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;
e. să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba
folosită în audiere”.16

Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor

Conform Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nimeni nu poate fi
condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost comisă, nu
constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau dreptului internaţional. De
asemenea, nu se aplică nici o pedeapsă mai mare decât cea care era aplicabilă în
momentul în care infracţiunea a fost comisă. Dacă, ulterior infracţiunii, legea prevede o
pedeapsă mai uşoară, aceasta din urmă se aplică.
Se precizează că pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiune.

Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de două ori pentru aceeaşi infracţiune
In conformitate cu drepturile cetăţenilor Uniunii Europene, nimeni nu poate fi urmărit
sau pedepsit penal pentru o infracţiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat
în interiorul Uniunii, printr-o hotărâre penală definitivă, conform legii.

Protejarea drepturilor fundamentale ale omului reprezintă unul dintre principiile de

bază ale dreptului comunitar. Obiectivul principal privind respectarea drepturilor
omului in Uniune a fost acela de a asigura protejarea acestor drepturi în proiectarea,
aplicarea şi interpretarea legislaţiei comunitare.

____________________________________________________________________
____________

16 – art 6 (2) şi (3) Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

LEGISLAŢIA UNIUNII EUROPENE PRIVIND POLITICILE SOCIALE ŞI
OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

CUPRINS

I. Introducere .........................................................................................................2
II. Politicile sociale şi ocuparea forţei de muncă..................................................2
1.Temeiul juridic ......................................................................................................2
2.Obiective ...............................................................................................................3
3.Ocuparea forţei de muncă......................................................................................5
4.Legislaţia muncii şi condiţiile de muncă ............................................................10
Condiţiile de muncă ...............................................................................................10
Sănătatea şi protecţia muncii.................................................................................12
5.Protecţia socială ..................................................................................................13
Grupurile cu nevoi speciale ...................................................................................13
Asigurările sociale şi libera circulaţie a persoanelor ...........................................15
Integrarea socială...................................................................................................15
6.Dialogul social.....................................................................................................16
7.Egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei.............................................................17
8.Lupta împotriva rasismului şi xenofobiei............................................................19

I. Introducere

Politicile sociale şi ocuparea forţei de muncă acoperă domenii vaste, dar strâns
legate între ele. Dintre aceste domenii se pot menţiona : legislaţia muncii şi condiţiile
de lucru, egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei, protecţia socială, protecţia muncii,
eliminarea excluderii sociale şi lupta împotriva discriminării, crearea unui sistem de
dialog social funcţional atât la nivel de întreprindere, de ramură, naţional, cât şi
comunitar, care să asigure consultarea partenerilor sociali în luarea celor mai
importante decizii economico-sociale.
Implementarea politicilor în fiecare domeniu este însoţită de programe
specifice, planuri de acţiune şi masuri ce sunt luate pentru punerea în practică a
acestor politici.
II. Politicile sociale şi ocuparea forţei de muncă

1. Temeiul juridic
Temeiul juridic al definirii şi aplicării politicii sociale se regăseşte în
dispoziţiile Tratatului instituind Comunitatea Europeana referitoare la asigurarea
liberei circulaţii a persoanelor (articolele 39-42) şi dreptul de stabilire (articolele 43-
48) în contextul pieţei unice.
Prin adoptarea, în 1992, odată cu Tratatul de la Maastricht, a Protocolului
privind politica socială (anexat Tratatului instituind Comunitatea Europeană), statele
membre şi-au exprimat dorinţa ca Uniunea să continue eforturile în domeniu. Mai
mult, conform protocolului, Uniunea putea „recurge la instituţiile, procedurile şi
mecanismele prevăzute de Tratat în scopul adoptării actelor şi deciziilor necesare
pentru a pune în practică acest acord”. În urma intrării în vigoare în 1999 a
Tratatului de la Amsterdam, Protocolul privind politica sociala a fost încorporat în
Tratatul instituind Comunitatea Europeana.
Ca urmare a acestor modificări, în prezent, baza legală a politicii sociale
europene se regăseşte în Tratatul instituind Comunitatea Europeana, în primul rând
sub forma unor dispoziţii cu caracter de principiu şi „orizontal” – trebuind să fie
respectate de oricare din celelalte politici comunitare şi de actele normative care le
materializează. Ele sunt completate de dispoziţii speciale privind politica socială, care
se regăsesc în Titlul XI, Capitolul 1 (articolele 136-145) ale aceluiaşi tratat.
Astfel, Art. 2 arată că între obiectivele Comunităţii, şi deci şi ale Uniunii în
ansamblul său, se numără „un nivel înalt de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie
socială, şi asigurarea egalităţii între bărbaţi şi femei”, iar Art. 3 prevede că – în
vederea realizării scopurilor arătate – în toate activităţile sale Comunitatea va urmări
eliminarea inegalităţilor şi promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei. Art. 12 al
Tratatului interzice discriminarea pe bază de cetăţenie, în timp ce Art. 141 întăreşte
principiul nediscriminării dintre bărbaţi şi femei. De asemenea, Art. 13 dă
posibilitatea instituţiilor Uniunii să întreprindă acţiuni de sine stătătoare pentru
combaterea diverselor forme de discriminare. Articolele 136 şi 137 vizează
promovarea măsurilor de combatere a excluderii sociale. Promovarea egalităţii
privind persoanele cu deficienţe este impusă de Art. 95, în timp ce Art. 119 impune
principiul plăţii egale pentru munca egală.
Rolul partenerilor sociali este recunoscut în Tratatul de la Amsterdam prin Art.
137, prin care statele membre trebuie să asigure un dialog între angajaţi şi angajatori.
La nivelul Comunităţii, Comisia Europeană are sarcina de a promova consultările cu
patronatele şi sindicatele şi să ia măsurile considerate necesare pentru facilitarea
dialogului prin acordarea unui sprijin echilibrat părţilor (Art. 138).

2. Obiective
Politica socială se numără printre competenţele partajate între statele membre
şi Uniune, în unele dintre componentele acesteia, Uniunea fiind chemată să asigure
numai o coordonare a politicilor naţionale, în timp ce în altele poate iniţia măsuri ale
căror modalităţi de aplicare concrete sunt lăsate în seama statelor membre. Carta
Socială Europeană (atât în forma sa iniţială, semnată la Torino în 1961, cât şi în cea
revizuita în 1996), Cartea Alba „Politica Socială Europeană” (1993), precum şi
„Carta comunitară privind drepturile sociale fundamentale” (1989) au stabilit
obiectivele politicii sociale. Obiectivele se refera la:
promovarea ocupării forţei de muncă;
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă;
protecţie socială corespunzătoare;
asigurarea unui dialog între angajaţi şi angajatori;
dezvoltarea resurselor umane în vederea obţinerii şi menţinerii unei rate
înalte de ocupare a forţei de muncă;
combaterea excluderii sociale.
Obiectivul referitor la obţinerea şi menţinerea unei rate înalte de ocupare a
forţei de muncă se va face fără subminarea concurenţei. Pentru atingerea acestui
obiectiv, Comunitatea şi statele membre au dezvoltat Strategia europeană de ocupare
a forţei de muncă, strategie axată pe următoarele linii directoare:
 măsuri şi acţiuni de ocupare a forţei de muncă;
spirit antreprenorial;
adaptabilitate;
şanse egale.
Adoptarea directivelor se face de către Consiliu în procedura de codecizie cu
Parlamentul European, după consultarea prealabilă a Comitetului Economic şi Social
şi a Comitetului Regiunilor (Art. 137). Această procedură se aplică în domenii ca:
sănătate şi securitate în muncă, condiţii de muncă, integrarea persoanelor excluse de
pe piaţa forţei de muncă, informarea şi consultarea angajaţilor, şanse egale pentru
bărbaţi şi femei cu referire la accesul şi menţinerea pe piaţa muncii şi tratament egal
la locul de muncă ca şi la încurajarea combaterii excluderii sociale. Consiliul adoptă
actele normative în aceste domenii cu majoritate calificată.
Pentru alte domenii, Consiliul are nevoie de unanimitate în adoptarea actelor
normative. Aceste domenii se referă la: protecţia socială, protecţia angajaţilor în
momentul încheierii contractului de muncă, reprezentarea şi apărarea intereselor
colective ale angajaţilor, condiţiile de angajare a persoanelor din terţe ţări cu
reşedinţa pe teritoriul Comunităţii, ca şi contribuţiile financiare pentru promovarea
ocupării forţei de munca şi crearea de locuri de muncă.
Statele membre au competenţe în reglementarea drepturilor la asociere, la
grevă, precum şi a condiţiilor de salarizare.

3. Ocuparea forţei de muncă

La Consiliul European de la Essen (1995) au fost identificate cinci domenii
prioritare de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă:
1. promovarea investiţiilor în învăţământul profesional,
2. reducerea costurilor indirecte ale forţei de muncă,
3. creşterea economică bazată pe ocuparea intensivă a forţei de muncă,
 4. creşterea eficienţei utilizării forţei de muncă,
5. întărirea măsurilor de ajutorare a grupurilor expuse riscului excluderii de
pe piaţa muncii.
Acestor priorităţi Comisia Europeana le-a răspuns prin comunicarea sa privind
„Dezvoltarea sistemelor de ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană progrese
recente şi tendinţe” [COM (95) 465].
Ocuparea forţei de muncă a fost declarată ca obiectiv prioritar al Uniunii prin
modificările aduse tratatelor constitutive prin Tratatul de la Amsterdam. Ca urmare,
guvernele statelor membre au hotărât să sprijine dezvoltarea unei strategii coordonate
la nivel comunitar privind ocuparea forţei de muncă. Dezvoltarea strategiei se
bazează pe:
- luarea în considerare a ocupării forţei de muncă în formularea şi
implementarea politicilor şi activităţilor la nivelul Comunităţii;
- introducerea la nivelul Comunităţii a mecanismelor de coordonare, cum
ar fi:
 un raport anual comun al Consiliului şi al Comisiei privind
ocuparea forţei de muncă, pe baza căruia Consiliul European sa adopte
concluzii;
 adoptarea de către Consiliu, la propunerea Comisiei, a unor linii
directoare privind ocuparea forţei de muncă şi care să ia în considerare
politica economică;
 un sistem de monitorizare privind implementarea liniilor
directoare, din care să poată fi făcute recomandări statelor membre asupra
politicilor privind ocuparea forţei de muncă;
 crearea unui Comitet pentru ocuparea forţei de muncă care să
promoveze coordonarea politicilor statelor membre privind ocuparea forţei de
muncă şi piaţa muncii, şi care să formuleze opinii pertinente faţă de aceste
subiecte;
  adoptarea de către Consiliu a unor masuri de încurajare, sub forma
unor proiecte pilot.
La Consiliul European extraordinar de la Luxemburg din 1997 au fost adoptate
liniile directoare ale politicii în domeniul ocupării forţei de muncă:
îmbunătăţirea măsurilor şi acţiunilor de ocupare a forţei de muncă. Dintre
aceste măsuri se pot enumera cele referitoare la:
- ajutorarea tineretului a şi a adulţilor ce nu a avut un loc de muncă în ultimele
luni prin programe de formare profesională;
- revizuirea sistemelor de asistenţă prin care şomerii să poată accede la un loc
de muncă sau la un curs de formare profesională;
- revizuirea sistemelor de învăţământ, care să ducă la reducerea numărului de
tineri ce părăsesc şcoala şi introducerea de programe şcolare care să fie în
concordanţă cu cerinţele pieţei muncii.
dezvoltarea spiritului antreprenorial. În acest sens, statele membre au fost
chemate să adopte o legislaţie clară, stabilă şi previzibilă pentru crearea de noi
afaceri, să reducă barierele administrative pentru întreprinderile mici şi mijlocii. De
asemenea, au fost chemate să ia măsuri în vederea reducerii impozitării forţei de
muncă, în special a celei necalificate, şi a reducerii cotelor de TVA aplicate
serviciilor ce folosesc muncă intensivă.
încurajarea adaptabilităţii în afaceri. Partenerii sociali negociază acorduri
care să ducă la modernizarea organizării muncii prin care să se ajungă la un echilibru
între flexibilitate şi securitate, cum ar fi: numărul anual de zile de muncă, extinderea
sistemului timpului parţial de muncă sau a muncii cu jumătate de normă, reducerea
numărului de ore de muncă. Statele membre iau în considerare posibilitatea includerii
în legislaţie a unor tipuri de contracte flexibile care să diversifice formele de ocupare
a forţei de muncă.
întărirea politicilor privind şansele egale. Prin aceste politici, statele
membre urmăresc să reducă diferenţa dintre ratele de angajare dintre bărbaţi şi femei,
încurajând angajarea femeilor. De asemenea, sunt puse în aplicare măsuri care au în
vedere îmbunătăţirea relaţiilor dintre viaţa de familie şi munca, cum ar fi:
întreruperea temporară a muncii, acordarea de concedii pentru îngrijirea copiilor,
contracte de muncă cu durata fracţionată.
Aceste linii directoare au fost transpuse în politici naţionale prin planurile
naţionale de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă, elaborate de statele membre şi
supuse spre examinare Comisiei şi Consiliului.
Consiliul European de la Köln din 1999 a îmbunătăţit Strategia europeană de
ocupare a forţei de muncă, hotărând ca acesta trebuie să ţină seama de toţi factorii
economici ce afectează situaţia forţei de muncă. Reuniunea a declanşat aşa-numitul
”Proces de la Köln” de urmărire şi ameliorare continuă a strategiei de ocupare a forţei
de muncă, expresie a importanţei acesteia pentru Uniune, şi a încurajat dialogul dintre
toate părţile implicate în politica economică şi întărirea încrederii în raporturile lor, în
vederea asigurării creşterii economice şi a creării de locuri de muncă, obiectivul
major al „Pactului european de ocupare a forţei de muncă”, adoptat de Consiliul
European de la Köln (1999).
Elementele esenţiale ale Pactului sunt:
- coordonarea politicii economice şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre dezvoltare şi
politicile monetare, bugetare şi fiscale, având ca scop o dezvoltare economică
neinflaţionistă (procesul Koln);
- dezvoltarea în continuare şi o mai buna implementare a strategiei coordonate
de ocupare a forţei de muncă (procesul Luxemburg);
- o amplă reformă structurală care să ducă la îmbunătăţirea capacităţii şi
eficienţei pieţei muncii şi a pieţei bunurilor, serviciilor şi capitalului (procesul
Cardiff).
Liniile directoare pentru anul 2000 constau într-un pachet de documente ce
cuprind, în afara de liniile directoare, şi Decizia Consiliului de înfiinţare a
Comitetului privind ocuparea forţei de muncă (Decizia nr. 2000/98/CE) şi
recomandările Comisiei privind implementarea politicilor în statele membre. În
politicile pe anul 2000 se subliniază întărirea rolului serviciilor de ocupare a forţei de
muncă în domeniul public (PES).
Prezentarea obiectivelor strategice pe perioada 2000–2005 a avut loc cu ocazia
Consiliului European de primăvară de la Lisabona (2000).
Consiliul a luat în vedere schimbările profunde ce au loc în societate,
globalizarea reprezintă pentru Europa o intensificarea a concurenţei în toate
sectoarele economice în timp ce dezvoltarea şi diversificarea tehnologiilor
informaţionale poate duce la o schimbare radicală a întregului sistem de învăţământ şi
educaţie, deschizând perspectivele posibilităţii de a învăţa şi a acumula cunoştinţe pe
tot parcursul vieţii.
Consiliul a stabilit ca obiectiv strategic fundamental ca, până în anul 2010, UE
să devină cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere.
S-a considerat că cea mai importantă problemă a majorităţii statelor membre o
reprezintă şomajul. Eradicarea şomajului poate fi făcută dacă vor avea loc reforme
consistente în domeniul ocupării forţei de muncă, vor fi înlăturate obstacolele
existente şi se vor folosi resursele necesare.
Eradicarea şomajului până în anul 2010 a fost definită ca o altă prioritate a
Uniunii Europene.
Dacă până la reuniunea de la Lisabona, strategia europeană se baza pe măsuri
luate la nivel naţional şi comunitar, odată cu publicarea liniilor directoare pe anul
2000, ocuparea forţei de muncă capătă o dimensiune locală. La nivel local se pot
dezvolta strategii care să ţină cont de particularităţile locale şi de avantajele
comparative oferite de aceste particularităţi. Dintre aceste avantaje se pot enumera:
- proximitatea – autorităţile locale sunt cele mai în măsura să evalueze
problemele şi sa dea soluţii;
- putere economica – autorităţile locale au la dispoziţie un buget ce poate fi
folosit în crearea directă de locuri de muncă, ca răspuns la cerere;
- puterea de a lua decizii – având la dispoziţie bugetul, autorităţile locale pot
stimula forţa de muncă prin intermediul întreprinderilor locale;
 - contact strâns cu societate informaţională – datorită legăturilor cu instituţiile
de învăţământ şi cu firmele de tehnică de calcul, autorităţile locale pot furniza accesul
la informaţii şi la tehnologii de comunicare.
Dintre măsurile şi acţiunile întreprinse pentru punerea în aplicare a strategiei
pot fi amintite următoarele acţiuni cu caracter general:
- Iniţiativa Comisiei din 1996 intitulată „Acţiuni pentru ocuparea forţei de
muncă în Europa: Pactul de Încredere”, având ca obiective majore implicarea tuturor
părţilor, a face din forţa de muncă o problemă pan-europeana şi a lupta împotriva
şomajului într-o perspectivă pe termen mediu şi lung.
- Încheierea de „pacte teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă”, având ca
obiectiv capacitatea autorităţilor locale de a crea noi locuri de muncă în zone cu
şomaj ridicat.
- Iniţiative de dezvoltare şi ocupare a forţei de muncă la nivel local;
- Analize, cercetări şi cooperări care să ducă la o politică activă de informare şi
la identificarea şi diseminarea celor mai bune practici;
- Asistenţă financiară acordată întreprinderilor mici şi mijlocii ce creează noi
locuri de muncă;
- În vederea exploatării şi utilizării eficiente a surselor posibile de creare de
locuri de muncă, în 1996, Comisia a lansat comunicarea „Sa utilizam serviciile”.
Comunicările din anii următori se refereau la locurile de munca create de
întreprinderile mici şi mijlocii şi de industria turismului.
- Posibilitatea creării de noi locuri de muncă în societatea informaţională a fost
studiată în Raportul privind oportunităţile de ocupare a forţei de muncă în societatea
informaţională: „Exploatarea potenţialului revoluţiei informaţionale”, raport urmat de
comunicarea Comisiei din anul 2000 „Strategii de creare de locuri de muncă în
societatea informaţională”;
- Comunicarea Comisiei COM (1998) 219 privind munca ilegală. Ca urmare a
acestui comunicări a fost adoptată rezoluţia referitor la codul de conduită privind
cooperarea dintre autorităţile statelor membre în vederea combaterii obţinerii de
beneficii transnaţionale de pe urma securităţii sociale şi care contribuie la frauda şi
combaterea muncii la negru ca şi la angajarea forţei de muncă din alte ţări. S-a decis
astfel asupra unui program de cooperare şi asistenţă administrativă reciprocă.
- Adoptarea Directivei nr. 99/85/CE prin care, pe baza experimentală, pentru
serviciile ce folosesc munca intensivă se aplică cote reduse de TVA .
- „Modernizarea serviciilor de ocupare a forţei de muncă în domeniul public”
(PES) care să vină în sprijinul Strategiei Europene de ocupare a forţei de muncă
(Comunicarea Comisiei din anul 1998). În acest comunicat sunt cuprinse concluziile
consultărilor rezultate în urma lansării Cărţii Verzi din 1997;
- Lansarea în anul 2001 a „Planului de Acţiune privind Mobilitatea şi Forţa de
muncă calificată” [COM (2002) 72]. Prin planul de acţiune Comisia promovează
obiective care să conducă la o piaţă a muncii mai deschisă şi uşor accesibilă,
punându-se accentul pe promovarea resurselor umane.
- Crearea reţelei „EURES”, care vine în ajutorul persoanelor în căutarea unui
loc de muncă. Reţeaua facilitează mobilitatea în interiorul Comunităţii fiind
constituită de 450 de consilieri pe probleme de ocupare a forţei de muncă.
La rândul sau, Fondul Social European reprezintă principalul instrument
financiar pentru acţiuni structurale al Uniunii Europene ce prevede mijloacele de
punere în aplicare a obiectivelor Strategiei europene de ocupare a forţei de muncă:
protecţia şi promovarea forţei de muncă, combaterea şomajului, a discriminării şi a
excluderii sociale.
Fondul finanţează acele acţiuni ale statelor membre pe perioada 2000-2006
(Regulamentul nr. 1784/1999) care au ca scop prevenirea şi combaterea şomajului,
dezvoltarea resurselor umane şi integrarea socială pe piaţa muncii, şanse egale pentru
bărbaţi şi femei, dezvoltare durabilă şi coeziune economică şi socială. Asistenţa este
acordată pe baza priorităţilor naţionale stabilite în planurile naţionale de acţiune
pentru ocuparea forţei de muncă a fiecărui stat.

4. Legislaţia muncii şi condiţiile de muncă

 Îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi a respectării drepturilor muncitorilor sunt
unele din cele mai importante obiective ale Uniunii, prin care aceasta urmăreşte ca
dezvoltarea pieţei unice să nu fie însoţită de scăderea standardelor de lucru şi de
distorsiuni. Priorităţile Comunităţii în domeniul legislaţiei muncii se îndreaptă spre
definirea cerinţelor minime de lucru şi nu spre armonizarea legislaţiei.

Condiţiile de muncă
În cea mai mare măsura, îmbunătăţirea acestora este de competenţa statelor
membre, prin intermediul legislaţiilor naţionale. Comisia Europeană consideră că este
util să definească cerinţele minime la nivel european sau cel puţin să examineze
principalele probleme în domeniu.
În acest context, chiar dacă fixarea salariilor se face de către partenerii sociali,
Comisia şi-a exprimat opinia faţă de drepturile muncitorilor la un venit echitabil
[COM (93) 388].
La protejarea angajaţilor au contribuit cele trei directive adoptate referitoare la
concedierile colective de personal (Directiva nr. 98/59/CE), transferul întreprinderilor
(Directiva nr. 2001/23/CEE) şi insolvabilitatea angajatorilor (Directiva nr.
80/987/CEE). Mai mult, Consiliul a adoptat şi Directiva nr. 91/533/CEE, prin care
angajatorii au obligaţia de a-şi informa angajaţii asupra condiţiilor aplicabile
contractului de muncă, ca şi Directiva nr. 91/383/CEE referitoare la contractele de
munca pe durată fixă sau nedeterminată.
Alte directive adoptate au fost cele privind protecţia femeilor însărcinate
(Directiva nr. 92/85/CEE), a protecţiei tinerilor angajaţi (Directiva nr. 94/33/CEE),
Directiva nr. 96/71/CE referitoare la condiţiile de lucru aplicabile angajaţilor detaşaţi
pentru a presta servicii temporare într-un alt stat. În ceea ce priveşte organizarea
timpului de lucru au fost adoptate decizii care să protejeze sănătatea şi siguranţa
angajaţilor din diferite sectoare (transport rutier, naval), cum ar fi directivele nr.
93/104/CE, 99/63/CE şi 99/95/CE.
 Comisia a introdus procedura de consultare şi informare a angajaţilor [COM
(95) 547] prin care se doreşte ca un număr de propuneri ce conţin prevederi
referitoare la participarea angajaţilor să-şi găsească rezolvare.
În acest sens, în 2002 a fost adoptată Directiva nr. 2002/14/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului ce stabileşte cadrul general de informare şi consultare a
angajaţilor în Comunitatea Europeană ca şi Directiva nr. 2001/86/CE şi Regulamentul
nr. 2001/2157 privind statutul societăţii comerciale europene.
Priorităţile Comunităţii se îndreaptă spre un acord privind standardele sociale
minime în care să fie luate în considerare atât schimbările rapide din domeniul muncii
cât şi de diferenţele dintre statele membre.
Sănătatea şi protecţia muncii
Obiectivele specifice stabilite în diferitele programe de acţiune referitoare la
sănătatea şi protecţia muncii sunt:
- îmbunătăţirea condiţiilor de lucru prin creşterea siguranţei şi protecţia
sănătăţii angajaţilor;
- cunoaşterea cauzelor accidentelor de munca şi a bolilor profesionale,
identificarea şi evaluarea riscurilor şi implementarea de metode eficiente de urmărire
şi prevenire a acestora;
- promovarea şi dezvoltarea unei culturi privind sănătatea şi siguranţa în
muncă.
Transpunerea în practică a acestor obiective a fost făcută prin adoptarea unui
program comunitar privind siguranţa, igiena şi protecţia sănătăţii la locul de muncă,
prevăzut a se desfăşura pe perioada 1996-2000 [COM (95) 282]. În prezent, legislaţia
privind sănătatea şi protecţia muncii are trei componente:
a) asigurarea generală a sănătăţii şi protecţiei muncii, ce cuprinde măsuri
luate ca urmare a directivei-cadru 89/391/CEE referitoare la drepturile şi
responsabilităţile angajaţilor şi angajatorilor;
 b) protecţia împotriva riscurilor, ce cuprinde măsuri luate ca urmare a
directivei-cadru 89/1107/CEE referitoare la riscurile expunerii la agenţi chimici,
fizici sau biologici.
c) prevederi exhaustive, ce acoperă anumite grupuri vulnerabile sau ocupaţii.
Directivele-cadru sunt completate cu directive privind grupuri specifice de
angajaţi, locul de muncă sau substanţe, respectiv agenţi specifici.
Reţeaua Europeană de Organizarea Muncii (EWON) are ca scop dezvoltarea
unor noi forme de organizare a muncii şi întreprinde o serie de acţiuni bazate pe
schimbul de experienţă între Statele Membre. Pentru culegerea şi diseminarea
informaţiilor tehnice, economice şi ştiinţifice privind sănătatea şi siguranţa în muncă
ca şi pentru promovarea schimburilor de informaţii şi experienţe între statele
membre, a fost înfiinţată Agenţia Europeană de Siguranţă şi Sănătate în Muncă, cu
sediul la Bilbao (Regulamentul nr. 2062/94/CE).
În 2002 a fost adoptată noua „Strategie a Comunităţii privind sănătatea şi
siguranţa în muncă”, ce acoperă perioada 2002-2006 [COM/2002/118].
Prin această strategie este abordată o nouă cultură a muncii care ţine seama de
calitatea muncii, prevenirea riscurilor şi construirea de parteneriate.

5. Protecţia socială
Sistemele de securitate socială din statele membre nu au la bază acelaşi model, dat
fiind tradiţia, istoria şi cultura specifice fiecărei ţări. Din acest motiv, nu se poate
vorbi de armonizarea acestor sisteme, dar trebuie avute în vedere măsuri şi acţiuni
care să nu aducă prejudicii drepturilor fundamentale, în special a liberei circulaţii a
persoanelor, şi la agravarea disparităţilor regionale. Acestea au fost motivele
lansării, în anul 1990, a programului „MISEP”, ce are ca obiectiv promovarea
schimburilor de informaţii privind sistemele şi politicile de protecţie socială din
statele membre.
Chiar dacă politica privind protecţia socială este responsabilitatea fiecărui stat,
Comisia a considerat că poate veni în ajutor, prin promovarea unor măsuri de
cooperare şi acţiuni comune. Astfel în 1995, a fost lansată „Comunicarea privind
viitorul protecţiei sociale”, ce propune un cadru european de dezbatere a acestui
domeniu. Drept urmare, în 1997, comunicarea „Modernizarea şi îmbunătăţirea
protecţiei sociale în Uniunea Europeană” prezintă propuneri specifice de sprijin la
nivel european. La baza comunicatului stă conceptul prin care protecţia socială
trebuie privită ca un factor productiv şi cel privind întărirea legăturilor dintre
protecţia socială şi politica de ocupare a forţei de muncă. În 1998 este publicat
„Raportul privind protecţia socială în Europa” (1997) în care sunt revăzute măsurile
adoptate de statele membre şi analizate tendinţele sistemelor de protecţie socială.
În anul 2000, Consiliul a hotărât constituirea Comitetului pentru Protecţie
Socială (Decizia nr. 2000/436), cu responsabilităţi în urmărirea evoluţiei politicilor de
protecţie socială şi schimburi de informare şi de experienţă între statele membre şi
este adoptată „Agenda privind politica Socială” [COM (2000) 379] care, printr-o
serie de acţiuni şi iniţiative, să ducă la modernizarea modelului social european.

Grupurile cu nevoi speciale

Măsurile privind grupurile de persoane cu nevoi speciale, cum ar fi persoanele
în vârstă sau persoanele cu deficienţe, au început să fie adoptate după intrarea în
vigoare a Tratatului de la Amsterdam. Se poate menţiona lansarea iniţiativei „TIDE”
(Decizia 93/512/CEE) care vine în sprijinul stimulării tehnologiilor ce facilitează
integrarea persoanelor cu deficienţe şi a persoanelor în vârstă ca şi continuarea
sistemului de informare „Handynet” (Decizia 89/658/CEE). Programul „HELIOS”,
desfăşurat în perioada 1993 – 1996, a sprijinit integrarea persoanelor cu deficienţe.
Programul s-a desfăşurat la nivel local, cu ajutorul organizaţiilor non-guvernamentale
implicate în reabilitare funcţionala şi în integrare educaţionala (Decizia 93/136/CEE).
Programul a fost complementat cu sistemul computerizat de informare şi
documentare „Handynet” - faza a doua.
Alte măsuri întreprinse de Comisie au fost cele legate de angajarea persoanelor
cu deficienţe (Decizia nr. 86/379/CEE şi Rezoluţia Consiliului din 1999 privind şanse
egale de angajare a persoanelor cu deficienţe) sau cea referitoare la integrarea
copiilor şi a tinerilor cu deficienţe în sistemul normal de învăţământ.
 Pe baza comunicării „Şanse egale pentru persoanele cu deficiente”, Comisia
pregăteşte o nouă politică în favoarea persoanelor cu deficienţe, bazată pe egalitatea
de şanse şi cooperarea cu asociaţiile din domeniu.
Odată cu desăvârşirea pieţei interne unice, Comisia a făcut o analiză a
implicaţiilor economice şi sociale a îmbătrânirii populaţiei şi a revăzut legislaţia
existentă pentru a propune noi măsuri la nivelul Comunităţii [COM (90) 80]. Astfel,
este adoptată Decizia nr. 91/49/CEE referitoare la acţiunile Comunităţii privind
persoanele de vârsta a treia în care se subliniază contribuţia pozitivă a persoanelor în
vârstă la dezvoltarea Comunităţii, comunicatul referitor la sprijinirea acţiunilor în
favoarea persoanelor în vârstă [COM (95) 53] sau iniţiativa „TIDE”.
În ceea ce priveşte schemele suplimentare de pensii, Comisia a lansat în anul
1991 o comunicare [SEC (91) 1332] privind rolul acestora în protecţia socială. Dat
fiind importanţa coordonării schemelor la nivelul Comunităţii, a fost lansată spre
dezbatere Cartea Verde privind pensiile suplimentare în cadrul pieţei interne unice
[COM (97) 283], urmată de Directiva 98/49/CE referitoare la protejarea drepturilor
persoanelor privind pensia suplimentară.
Pentru a răspunde schimbărilor demografice şi a schimbărilor intervenite pe
piaţa muncii, Consiliul a adoptat o rezoluţie privind schemele flexibile de pensionare
(1993) ca şi comunicarea „Către o Europă a tuturor vârstelor” (1999/221).

Asigurările sociale şi libera circulaţie a persoanelor

Pentru a nu prejudicia dreptul de liberă circulaţie a persoanelor, Consiliul a
adoptat Regulamentul nr. 1408/71/CEE ce prevede coordonarea legislaţiei naţionale
privind asigurările sociale. Regulamentul prevede protejarea drepturilor de asigurări
sociale ale persoanelor ce-şi schimbă domiciliul dintr-un stat membru în altul.
Procedurile de aplicare a legislaţiei se regăsesc în Regulamentul nr. 574/72/CEE.
Comisia a făcut o propunere de îmbunătăţire a celor două regulamente, propunere
aflată la Parlament pentru a fi examinată [COM (98) 779].
 Simplificarea procedurilor administrative şi schimbul de date dintre statele
membre cu privire la persoanele ce-şi schimba domiciliul a fost lansată prin
programul „TESS”. Programul a fost iniţiat pentru dezvoltarea serviciilor telematice
concepute pentru coordonarea schemelor de securitate socială între statele membre
(Regulamentul nr. 99/307/CEE).
Pentru combaterea fraudelor în domeniul asigurărilor sociale şi a muncii
ilegale, a fost adoptată o rezoluţie referitoare la codul de conduită privind cooperarea
între autorităţile statelor membre. Conform rezoluţiei, autorităţile statelor membre se
ajută reciproc prin furnizare de date şi de informaţii.

Integrarea socială
Măsurile de integrare socială s-au bazat pe analiza comparativă a politicilor
existente în statele membre (Rezoluţia din 1989 privind combaterea excluderii
sociale), analiza ce face obiectul Comunicării Comisiei „Intensificarea luptei
împotriva excluderii sociale: promovarea integrării” (1992). Prin acest comunicat
sunt stabilite liniile directoare de acţiune, ţinând cont de principiul subsidiarităţii. În
sprijinul acţiunilor de integrare socială, în special cele privind informarea cetăţenilor,
Comisia colaborează cu organizaţiile voluntare şi cu fundaţiile de profil [COM (97)
241].
Pentru a dezvolta modele de acţiune preventive care să combată excluderea
sociala şi a sărăciei, Comisia a stabilit un program de acţiune pe termen mediu pentru
grupurile defavorizate (Decizia nr. 89/457/CEE) şi se propune crearea unui Fond
European pentru Refugiaţi pentru protejarea acestei categorii (Decizia nr.
2000/596/CE).

6. Dialogul social
Dialogul cu partenerii sociali reprezintă piatra de temelie a modelului social
european. Rolul acestuia a fost menţionat în strategia de ocupare a forţei de muncă şi
în Pactul European de Ocupare a forţei de muncă.
 Primele progrese au fost făcute odată cu adoptarea Directivei nr. 96/34/CE
privind concediul parental. Directiva nr. 97/81 se referă la acordul dintre partenerii
sociali, prin care reprezentanţii marilor industrii au hotărât ca muncitorii implicaţi în
forme flexibile de muncă să primească un tratament comparabil cu a celor ce lucrează
cu contracte de muncă cu norma întreagă. În 1999 se semnează un nou acord-cadru ce
stipulează principiile referitoare la contractele de munca pe termen fix (Directiva nr.
99/70/CE).
În ceea ce priveşte relaţiile dintre conducerile companiilor şi sindicate,
Comisia a dezvoltat o procedură de continuare a dialogului, manifestată prin opinii
comune. Opiniile comune au fost exprimate asupra domeniilor prioritare la nivel
european cum ar fi: educaţie şi formarea personalului, organizarea pieţei muncii sau
politica economică.
În 1970 a fost înfiinţat Comitetul Permanent privind Ocuparea Forţei de
Muncă, responsabil cu asigurarea continuării dialogului dintre Consiliu, Comisie şi
partenerii sociali în vederea facilitării coordonării politicilor privind ocuparea forţei
de muncă. În 1998 au avut loc reforme ale comitetului privind compoziţia şi modul
său de funcţionare şi au fost înfiinţate comitete sectoriale de dialog social care au
înlocuit comitetele ce exprimau opinii comune ca şi grupurile de lucru informale
(Decizia nr. 98/500/CE).
Dintre dialogurile sociale sectoriale se pot aminti cele din domeniul
agriculturii, din sectorul căilor ferate sau al transportului naval (Directiva nr.
99/63/CE). În urma acestor dialoguri au fost stabilite elemente esenţiale privind
relaţiile de muncă, cum ar fi cele legate de numărul maxim de ore de muncă prestate
săptămânal, perioade de odihnă, durata pauzelor sau durata maximă a schimburilor de
noapte.

7. Egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei

Egalitatea dintre bărbaţi şi femei este un principiu de bază al democraţiei.
 Cu toate acestea, inegalităţile continuă să existe, numărul femeilor fiind
preponderent în ocuparea locurilor de munca mai puţin avantajoase, precum cele
ocazionale sau a celor cu durata fracţionată. Pentru a pune în aplicare principiul
conform căruia femeile ar trebui să primească aceeaşi plată cu bărbaţii pentru aceeaşi
muncă prestată, Comisia a adoptat o serie de măsuri, printre care:
a) Masuri ce promovează accesul la munca şi învăţământ profesional:
- stabilirea principiului „plata egală pentru muncă egală” prin Directiva nr.
75/117/CEE, suplimentat cu un cod de conduita privind măsurile ce trebuie luate
pentru a asigura implementarea efectivă a principiului plăţii egale.
- egalitatea de şanse privind accesul la muncă, învăţământ profesional,
avansare în carieră şi condiţii de muncă (Directiva nr. 76/207/CE), prin care se
prevede eliminarea discriminărilor (directe sau indirecte), în mod special a celor
legate de statutul marital sau familial.
- egalitatea de şanse între bărbaţii şi femeile ce desfăşoară activităţi economice
pe cont propriu (Directiva nr. 86/613/CEE), inclusiv activităţile agricole;
b) Masuri de protecţie socială:
- aplicarea progresivă a tratamentului egal privind regimul legal de securitate
socială (Directiva nr. 79/7/CE) privind protecţia împotriva riscurilor la îmbolnăviri,
invaliditate, bătrâneţe, accidente de muncă, boli profesionale, şomaj şi asistenţă
socială;
- aplicarea egalităţii de tratament privind regimul ocupaţional al asigurărilor
sociale (Directiva nr. 86/378/CE);
- reconcilierea vieţii de familie cu a vieţii profesionale (concediu parental)
(Directiva nr. 96/34/CE, ca şi Recomandarea nr. 92/241/CEE privind îngrijirea
copiilor);
- îmbunătăţirea sănătăţii şi securităţii femeilor însărcinate sau care alăptează
(Directiva nr. 92/85/CEE).
c) Măsuri privind demnitatea la locul de muncă:
 - Directiva 97/80/CE privind sarcina probatorie în cazurile de discriminare
sexuală, potrivit căreia acuzaţii au sarcina de a demonstra că nu au violat principiul
tratamentului egal;
d) Măsuri de combatere a violenţei şi a exploatării sexuale a femeilor:
- Comunicarea Comisiei privind combaterea traficului de fiinţe umane şi
combaterea exploatării sexuale a copiilor şi pornografiei juvenile, în urma căreia au
fost făcute două propuneri de decizii aflate în prezent în dezbatere. Prima propunere
se referă la combaterea traficului de fiinţe umane iar cea de-a doua se referă la
combaterea exploatării sexuale a copiilor şi la pornografie, un accent deosebit
punându-se pe folosirea internet-ului (96/700/JHA).
- Între statele membre a fost iniţiat un program de schimb de informaţii privind
traficul de fiinţe umane, programul „STOP”, urmat de programul „STOP II” ce a fost
finalizat în anul 2002.
- Decizia nr. 2000/293/CE privind desfăşurarea programului „Daphne”, ce
cuprinde măsuri de prevenire a violenţei împotriva copiilor, a tinerilor şi a femeilor,
program prevăzut a se desfăşura pe perioada 2000-2003.
e) Măsuri de promovare a cooperării:
- Regulamentul Consiliului nr. 2836/98 referitor la integrarea problemelor de
egalitate între sexe în politicile de dezvoltare a cooperării.
- Comunicarea Comisiei şi Rezoluţia Consiliului privind „Femeile şi ştiinţa”
având ca scop dezvoltarea unei strategii care să ţină cont de implicarea femeilor în
cercetare (Rezoluţia nr. 99/716).
În formularea şi implementarea măsurilor, Comisia este ajutată de un Comitet
Consultativ pentru şanse egale între bărbaţi şi femei (Directiva nr. 82/43/CEE). La
nivelul Consiliului au fost adoptate o serie de recomandări, dintre care se pot
menţiona cele referitoare la „participarea echilibrată a bărbaţilor şi femeilor în
procesul luării deciziilor” (1996) ca şi comunicatul privind „Încorporarea şanselor
egale în toate politicile şi activităţile Comunităţii”. La nivelul Parlamentului
European funcţionează, din 1984, Comitetul Parlamentar pentru Drepturile Femeilor.
 Promovarea măsurilor specifice privind egalitatea dintre bărbaţi şi femei s-a
făcut printr-o serie de programe de acţiune multianuale dezvoltate şi implementate cu
ajutorul statelor membre. De asemenea, Comisia prezintă rapoarte periodice privind
integrarea principiului egalităţii dintre bărbaţi şi femei în Uniunea Europeană în care
sunt prezentate dezvoltările şi tendinţele politicii în domeniu. În raportul anual pe
anul 1999 au fost prezentate noile abordări ale mileniului următor [COM (99) 106].
În acest sens a fost adoptata Directiva nr. 2000/78/CE ce stabileşte cadrul general
pentru tratament egal în ocuparea forţei de muncă.

8. Lupta împotriva rasismului şi xenofobiei

Chiar dacă până în 1999 nu a existat o baza legală explicită pentru dezvoltarea
unei politici autentice care sa combată rasismul şi xenofobia, totuşi după 1986, a fost
adoptat un raport al Parlamentului European privind situaţia rasismului în statele
membre. Au urmat o serie de masuri întreprinse în cadrul politicii în domeniile
justiţiei şi afacerilor interne (Acţiunea comuna 96/443/JHA), iar anul 1997 a fost
declarat „Anul european de luptă împotriva rasismului”.
În acelaşi an a fost înfiinţat Centrul European de Monitorizare privind
Rasismul şi Xenofobia (Regulamentul nr. 97/1035/CE) ce se ocupă de studierea
acestor fenomene. În 1998 Comisia a prezentat planul de acţiune împotriva
rasismului, bazate pe următoarele componente:
- iniţiative legislative adoptate în baza Art. 13 al Tratatului instituind CE;
- integrarea luptei împotriva rasismului în politicile şi programele Comunităţii;
- dezvoltarea unor noi modele de lupta împotriva rasismului;
- întărirea reţelei de informare şi comunicare.
În baza acestui plan de acţiune, statele membre au fost încurajate să
întocmească planuri naţionale de combatere a rasismului.
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam (1999), în urma
consultărilor cu statele membre, sindicatele, conducerile companiilor şi organizaţiile
non-guvernamentale, Comisia Europeana a prezentat un pachet de proiecte legislative
pentru combaterea discriminării: prima se referă la interzicerea oricărei forme de
discriminare a muncii (Directiva nr. 2000/78/CE); a doua face referire la
discriminarea pe baza etnica şi rasială (Directiva nr. 2000/43/CE); cea de-a treia
stabileşte programul de acţiune pe perioada 2001-2006. Aceste directive vor fi
complementare altor iniţiative comunitare cum ar fi iniţiativa „EQUAL”.

BIBLIOGRAFIE

1. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, partea a doua a

Constituţiei Uniunii Europene, ediţia on-line 2007
2. Constituţia Uniunii Europene, ediţia on-line 2007
3. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, texte introduse în Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europen , varianta on-line 2007
4. www.avocatnet.ro
5. www.mae.ro