Dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, in asezarea situata pe cursul superior al Trotusului erau

peste 5.000 suflete, din care 3.000 declarau ca sunt de neam romanesc. Multi dintre cei aproape
2.000 de locuitori, trecuti in registrele de stare civila ca fiind de nationalitate maghiara, erau romani,
care in timpul dominatiei regatului pretins apostolic, a celei exercitate de stapanirea austriaca si mai
ales in perioada de crunta asuprire nationala, exercitata de imperiul austro-ungar, au fost
deznationalizati si catolicizati prin masurile cele mai drastice exercitate de puterea vieneza si
autoritatile locale ale acesteia. In primele zile ale lunii septembrie 1940 au venit in localitatile
comunei GHIMES fortele de ocupatie. Prima preocupare a acestora, ca in tot Ardealul ocupat de ei,
sau mai bine zis cedat, a fost de a alunga pe functionarii romani din institutiile comunale, confiscarea
bunurilor acestora, distrugerea cartilor si documentelor care nu corespundeau conceptiei politice
horthyste. Concomitent au fost adoptate cele mai drastice masuri impotriva oamenilor care s-ar fi
putut opune exercitarii activitatii lor. O alta grija a autoritatilor horthyste a fost sa-si indrepte
activitatea de intimidare contra preotului roman. Jandarmul s-a dus la el si i-a pus in vedere sa nu
mai tina slujba in limba romana si nici predica. Dupa o perioada de timp, a fost chemat la plasa,
unde locotenent-colonel PILLER ERNO i-a adus la cunostinta ca trebuie sa faca slujba numai in
limba maghiara, iar predicile sa fie prezentate in aceeasi limba. La raspunsul negativ dat de preotul
VICTOR GHERGHEL, nascut in comuna FRUMOASA, care a functionat la parohia respectiva din
1904, a fost intampinat cu amenintarea de expulzare peste granita. Preotul a avut inspiratia sa faca
slujba prin semne, fara sa cante si nici sa vorbeasca nimic. In aceste conditii nu era folosita nici
limba romana si nici cea maghiara. In felul acesta n-a oferit autoritatilor militare si nici celor civile
pretextul pentru expulzare. In acest fel si-a desfasurat activitatea un aparator al romanilor din
Ghimes, intre septembrie 1940 � septembrie 1944. Pozitia adoptata de el a intarit rezistenta
oamenilor. Comandamentul militar al judetului CIUC, general HORVATH MIKLOS, a convocat la
sediul plasii FRUMOASA pe toti notarii, preotii si invatatorii. El a dat dispozitie sa se lucreze in asa
fel, incat toti credinciosii romani din plasa sa fie obligati sa renunte la ritul lor. El a tinut sa precizeze
ca in aceasta directie nu trebuie sa se tina seama de nimic. Nu era necesar sa fie respectate legile,
regulamentele. Telul urma sa fie atins prin orice mijloace. Notarii, preotii catolici, invatatorii maghiari
si mai ales jandarmii au pus in practica dispozitiile primite. Toti credinciosii romani au fost chemati la
primarie. Reprezentantii administratiei, ai fortei militare si politienesti horthyste le-au pus in vedere
sa renunte la religia lor, sa adreseze cate o cerere scrisa primariei si parohiei catolice, prin care sa
arate ca doresc sa treaca la catolicism si sa-si maghiarizeze numele de familie si de botez.
Asemenea cereri au fost solicitate si pentru copiii celor in cauza. Celor ce aveau de gand sa refuze
acest lucru li s-a pus in vedere sa-si faca bagajele si sa se indrepte spre granita cu Romania.
Practica a fost mai mult decat draconica. Tragedia consta in faptul ca au fost constransi sa ceara
schimbarea numelui si aprobarea trecerii la catolicism ca si cum aceasta ar fi fost o initiativa
personala. Actionau cu toata sarguinta, in aceste parti, adeptii societatii pentru maghiarizarea
numelui noilor cetateni, care au avut nesansa sa fie administrati de regimul horthyst. Pentru a fi mai
convingatori, deoarece rezistenta celor in cauza era mare, a inceput recenzarea averilor mobile si
imobile ale credinciosilor romani. Cu acest prilej, s-a desfasurat si o insistenta agitatie in jurul
problemei trecerii la catolicism si a acceptarii maghiarizarii numelui. Celor care incercau o rezistenta
singulara sau colectiva, li s-a fixat un termen de 6 zile, iar dupa expirarea acestuia, altul de 6 ore,
dupa scurgerea carora erau alungati peste granita fara hrana si imbracaminte sau alte bunuri
agonisite prin munca lor. Autoritatile represive au mers cu masurile abuzive pana acolo, incat au
interzis folosirea albastrului de varuit, atunci cand se efectua curatenia generala a locuintelor in care
stateau oamenii, din cauza ca aceasta capatase o larga intrebuintare la romani. Era socotita o
practica periculoasa, deoarece ar fi lezat interesele horthyste. In ceea ce priveste acordarea
dreptului la munca pentru lucratorii din caile ferate, cei de la paduri, comuna, invatamant, s-au
savarsit mari nedreptati. Nu erau acceptati la activitatile care sa le aduca veniturile necesare pentru
procurarea bunurilor zilnice toti acei care nu acceptau renuntarea la numele romanesti, la credinta
religioasa stramoseasca si la folosirea limbii romane. In astfel de situatii au fost pusi IOAN GIRBEA,
fost cantonier pe soseaua Ghimes, iar lui GAVRIL RUSU i s-a ridicat brevetul de carciumar din
cauza ca a refuzat maghiarizarea numelui, ANDREI UNGUREANU a fost ,,transferat� la
inchisoarea din BACSKA, ANDREI CRACIUN la Budapesta. Taranii au fost amenintati ca li se va lua
pamantul dat pentru fanat, iar barbatii vor fi trimisi pe frontul din U.R.S.S., copiii nu vor putea
frecventa o scoala si practica nicio meserie. Celor care lucrau la padure li s-a spus ca nu vor mai fi
primiti la munca, in cazul in care ,,nu se trec la unguri�. Din nefericire, amenintarile nu s-au
mentinut numai la acest nivel. Oamenii care erau prinsi ca vorbesc romaneste erau insultati,
stigmatizati, batuti. Astfel de abuzuri au indurat batranii SAMOILA RUSU, NECULAI BARSAN,
GHEORGHE BARSAN, batrana vaduva a lui NECULAI ARDELEANU, tanarul GHEORGHE
VOSLOBAN, ANDREI OLTEANU, IOAN MUSCA, TEODOR NEAGU, EMERIC GARBEA, TEODOR
SUCIU si multi, multi altii. Romanilor li se spunea de catre jandarmii horthysti ca sunt in Ungaria si
ca nu le este permisa vorbirea altei limbi, in afara de cea maghiara. Tanarul CAROL DANDU a fost
incorporat, iar capitanul Molnar l-a amenintat pana l-a convins sa renunte la numele romanesc si a
facut cerere de ,,trecere la unguri�.

Pr. DUMITRU GHERMAN, protopop, Pr. DIMITRIE GHERMAN, iconom stavrofor

(Din volumul RANI NEVINDECATE ALE NEAMULUI ROMANESC DIN MIJLOC DE TARA, de pr.
DUMITRU GHERMAN, protopop, pr. DIMITRIE GHERMAN, iconom stavrofor, in curs de aparitie la
Editura Nico)