CURS14

7. Aplicatii diverse ale mecatronicii in medicina

7.1 Aparate de fizioterapie

7.1.1 APARAT DE TERAPIE PRIN CURENTI DIADINAMICI

Curentii adinamici, denumiti si curenti Bernard, au la baza tensiunea sinusoidala de 50Hz.
Aparatul face parte din categoria aparatelor electronice medicale destinate electroterapiei, respectiv
terapiei prin curenti de joasa frecventa. Aparatul e constituit din circuite de curenti diadinamici si curent
galvanic, fiind destinat cabinetelor de electroterapie din policlinici, spitale si clinici. Curentul galvanic(G)
este un curent continuu obtinut prin redresarea, filtrarea si stabilizarea curentului alternativ din reteaua de
alimentare. Debitarea acestor curenti la pacient se face in regim de curent constant. Schema bloc a
aparatului de terapie prin curenti diadinamici DIADIN 3 este prezentata in figura 88.

Fig. 88. Schema bloc a aparatului de terapie prin curenti diadinamici DIADIN 3.

TA-transformator de alimentare; SA-surse de alimentare stabilizate; SIT-Sursa de inalta tensiune;

RIT-regulator de inalta tensiune; EF-etaj final; GCD-generator de cutenti diadinamici; GCG-generator de
curent galvanic; DT-Dispozitiv de temporizare; OT-Oscilator de temporizare; D-divizor; AT-afisare
temporizare; BL-Bloc logic; CFSD-circuit formator de semnale diadinamice; CRAC-circuit de reducere
automata a curentilor; CPEM-circui de protenctieelectromagnetica; CPSC-circuit de protectie supracurent;
CPRS-circuit de protectiesuprarezistenta; CA-circuit astabil; CL-claviatura; IP-inversor polaritate.
Cele doua forme de baza ale curentilor diadinamici (monofazat fix-MF si difazat fix-DF) sunt
obtinute cu ajutorul circuitului formator de semnal diadinamic (CFSD). Din aceste regimuri de baza (MF
si DF) se obtin celelalte regimuri de curenti diadinamici (curent modulat in perioada scurta-PS, in
1
perioada lunga-PL si curentul in ritm sincopat-RS) cu ajutorul circuitului astabil(CA) care furnizeaza
impulsuri dreptunghiulare cu durata de 1 si 7 secunde. Semnalul diadinamic reprezinta semnalul de
comanda al generatorului (de curent constant) pentru curenti diadinamici (GCD). Circuitul de formare a
semnalului diadinamic (CFSD) semnal de tensiune care - in functie de regimul de functionare ales de la
claviatura (CL) –corespunde formelor de semnal din urmatoarea figura:

Fig. 89. Semnalele pentru curenti diadinamici si curent galvanic furnizate de DIADIN 3, la RS=5 kΩ; MF-monofazat fix; DF-
difazat fix; PS-perioada scurta; PL-perioada lunga; RS-ritm sincopat; G-galvanic.

Circuitul de reducere automata a curentilor (CRAC) realizeaza reducerea la zero a semnalului dat
de circuitul formator de semnal diadinamic (CFSD) la sfarsitul tratamentului. Curentul galvanic este un
curent continuu care se obtine intr-un al doilea amplificator final (GCG). Curentii se aplica pacientului
prin intermediul unor electrozi realizati din placi metalice maleabile umectati cu solutii electroconductive
sau din cauciuc electroconductiv. Sensul curentului prin pacient se poate schimba cu ajutorul inversorului
de polaritate. Circuitul de protectie de supracurent (CPCS) actioneaza prin blocarea etajului final (EF) si a
sursei de inalta tensiune (SIT) atunci cand este depasita cu 25% valoarea prestabilita printr-un
potentiometru de reglaj al curentului diadinamic si printr-un potentiometru de reglaj al curentului
galvanic; aceste doua potentiometre sunt accesibile de pe panoul frontal al aparatului. Circuitul de
protectie la suprarezistenta (CPSR) actioneaza similar in cazul in care rezistenta la bornele pacientului
(Rs) depaseste o valoare prestabilita (cuprinsa intre 0 si 5 komega). Circuitele de protectie
electromagnetica (CPEM) asigura o protectie suplimentara a pacientului prin sistarea livrarii tensiunii la
2
pacient (punerea la masa a bornei de pacient) cand curentul de pacient ajunge la 60 mA. In afara de aceste
protectii, aparatul mai dispune de o protectie la supratensiune, care asigura deconectarea aparatului in
cazul cand tensiunea de alimentare a generatoarelor de curent constant depaseste 450V. Un sir de diode
luminiscente, vizibile pe panoul frontal al aparatului, indica trecerea timpului de tratament. Durata de
luminare a unei diode reprezinta 10% din durata totala a tratamentului fixat prin comutatorul decadic.
Stingerea ultimei diode inseamna sfarsitul duratei fixate pentru tratament, fapt semnalizat si acustic. Sursa
de alimentare stabilizata (SA) asigura tensiunile stabilizate necesare alimentarii blocurilor electronice ale
aparatului.
Iesirea aparatului debiteaza in regim de curent constant, pana nu se depaseste o rezistenta limita
(punctul A din figura urmatoare, 90).

Fig. 90. Caracteristica de iesire a etajului final (generator de curent constant) in raport cu rezistenta de sarcina.

Caracteristicile tehnice ale aparatului DIADIN3 sunt cele cinci tipuri de curenti diadinamici (MF-
impulsuri de 20 ms, valoare medie 17 mA, frecventa de 50 Hz; DF - impulsurile 10ms, valoare medie 35
mA, frecventa 100 Hz; PS - impulsuri MF timp de 1 s, alternand cu impulsuri DF timp de 1 s; PL -
impulsuri MF timp de 5 s, apoi trecere lenta in 2 s la DF, impulsuri DF timp de 5 s, apoi trecere lenta in 2
s la MF; RS - impulsuri MF timp de 1 s alternand ritmic cu pauze de 1 s), curentul galvanic (continuu)
singur sau asociat cu curent diadinamic; valoare medie de 10 mA, coeficient de ondulatie 0,5 %, tensiunea
de alimentare 220 V, frecventa retelei 50 Hz, puterea consumata max.75 VA, durata tratamentului de 1-20
minute.

7.1.2 APARAT DE TERAPIE PRIN CURENTI INTERFERENTIALI

Terapia cu curenti interferentiali se realizeaza prin interferenta care rezulta din suprapunerea
endotisulara a doi curenti, de medie frecventa, cu frecvente diferite dar apropiate si acre dau nastere unui
curent de medie frecventa modulat in amplitudine, cu diferenta frecventelor celor doi curenti. Prin
suprapunerea celor doi curenti apare fenomenul de batai. Insumarea curentilor da nastere unui curent, la
care frecventa purtatoare este media aritmetica a frecventelor celor doua componente (f1+f2)/2, iar
anvelopa este diferenta frecventelor f1-f2. Terapia cu curenti interferentiali statici se realizeaza in
urmatoarele variante:
- cu frecventa constanta pe toata durata tratamentului;
- cu frecventa variabila .
Aparatul contine doua generatoare de curent de medie frecventa: generatorul de frecventa fixa -
4000Hz (OSC1) si generatorul de frecventa variabila 4100Hz (OSC 2). Prin suprapunerea celor doi
curenti rezulta frecventa curentului de interferenta care parcurge urmatoarele 4 domenii:
- Gama 1:0Hz...100 Hz...0 Hz;
- Gama 2:0 Hz ...10 Hz....0 Hz;
- Gama 3:90 Hz ...100 Hz...90 Hz;

3
 - Gama 4:50Hz ...100 Hz ...50Hz.
Aparatul genereaza semnale ale caror forme de unde sunt redate in figura urmatoare, 91.

Fig. 91. Formele de unda ale curentolor interferentiali obtinuti cu aparatul INTERDIN: a) interferenta statica totala cu f =
const, dupa directie preferentiala; b) interferenta statica totala cu f = variabil, dupa directie preferentiala; c) interferenta
dinamica totala dupa toate directiile, modulatia in amplitudine a curentilor i1 si i2 este 50%, frecventa foarte joasa este f0.

OSC A este un oscilator cu cuart ce lucreaza pe frecventa de 10 MHz si care este transmisa
succesiv divizoarelor de frecventa DF1, DF2 si DF3 la iesirea carora sunt furnizate semnale TTL cu
urmatoarele frecvente si destinatii:
- f1=4kHz - care se obtine din divizarea cu 2500 a frecventei de 10 MHz a oscilatorului, si care
ajunge la iesirea de pacient ca frecventa fixa (de referinta);
- fe = 1kHz - care se obtine din divizarea cu 4 a frecventei f1 si reprezinta frecventa etalon, cu care
lucreaza multiplicatoarele de frecventa din sintetizatorul de frecventa. Multiplicatoarele de frecventa sunt
realizate cu circuite PLL ce multiplica de N ori frecventa de referinta, cu factor de multiplicare variabil;
- fT1 = 13,3 Hz - care se obtine prin divizarea cu 75 a frecventei fe si este utilizata ca frecventa de
tact.
Semnalul dreptunghiular de la iesirea divizorului de frecventa DF 1 este aplicat la intrarea unui
formator de impulsuri triunghiulare F1 si apoi filtrat in FTJ1, obtinandu-se in final un semnal sinusoidal
(f1s) de frecventa 4kHz, care amplificat in AF 1 este transmis in cele din urma la mufa de pacient MP.
La iesirea divizorului DF2 este furnizata frecventa etalon fe =1kHz ce se aplica la intrarea
multiplicatoarelor MF1, MF2 si MF3. Acestea sunt realizate cu circuitul PLL. In urmatoarea figura este
redata schema multiplicatorului MF1.
Frecventa la iesirea multiplicatorului se obtine prin intercalarea in bucla de reactie a circuitului
PLL (intre terminalele 4 si 5) a unui circuit de divizare a frecventei cu N, ceea ce permite multiplicarea de
N ori a frecventei de la intrare, astfel fB =N fe. Pentru N=360 si fe =1kHz rezulta fB =360kHz.

4
 Fig. 92. Circuitul PLL in montaj multiplicator de frecventa (circuitul MF1): CP-comparator de faza; OCT-oscilator comandat
de tensiune; A1-amlificator; N-numarator.

Frecventele corespunzator gamelor G1, G2, G3 si G4 mai sus mentionate, se obtin prin insumarea
unei frecvente fixe 360 kHz cu o frecventa liniar variabila:
G1 :360 +(40...50) = 400...410 kHz
G2:360+(40...41) = 400...401 kHz
G3 : 369+(40...41) = 409...410 Khz
G4 : 369+(45...50) = 405...410 kHz.
Insumarea se realizeaza in mixerul de frecvente MIX. Mixerul este realizat cu circuite PLL. Se
utilizeaza doua mixere, unul pentru gamele G1 si G2. Din blocul MIX semnalul este transferat in DF5 unde
este divizat cu 100, obtinandu-se la iesire un semnal de frecventa variabila in domeniul f2 =4...4,1 kHz. In
continuare acest semnal este tratat ca f1, obtinandu-se la iesirea lui FTJ2 un semnal sinusoidal f2s cu
frecventa variabila, in acelasi domeniu ca f2.
Semnalele de frecvente f1s si f2s, pot fi aplicate amplificatoarelor AF1 si AF2 ca atare (OSC 1D,
OSC2D) sau modulate in amplitudine cu un semnal modulator cu perioada de 2-3 secunde. Exista
posibilitatea inversarii polaritatii semnalului aplicat pacientului. Iesirile celor doua generatoare sunt
flotante si sunt protejate la scurtcircuit. Circuitul de afisare numerica AN indica in permanenta valoarea
instantanee a frecventei de interferenta variabila sau fixa.

5
 Aparatul lucreaza in urmatoarele regimuri de lucru: -automat, regim in care frecventa de
interferenta variaza automat, in toate gamele, durata unui ciclu fiind de 15 s; -manual, mod de lucru in
care frecventa de interferenta dorita se alege manual, in gamele 0....100 Hz si 50...100 Hz.
Aparatul contine un dispozitiv de temporizare (T) care serveste la prestabilirea si masurarea duratei
tratamentului. Expirarea duratei tratamentului este semnalizata acustic, iar intensitatea curentului prin
pacient scade la zero.

7.2 APARATURA ELECTRONICA PENTRU LABORATOR CLINIC

7.2.1 HEMOGLOBINOMETRU ELECTRONIC

Hemoglobinometru electronic determina procentul de hemoglobina din probele de sange prin
masurare fotometrica. El masoara transmitranta T pe scara liniara, procentuala a aparatului iar densitatea
optica A pe scara logaritmica a aceluiasi aparat. Secundarul transformatorului de alimentare compus din 2
sectiuni separate furnizeaza tensiunea pentru stabilizatorul de tensiune al becului si pentru alimentarea
circuitului de masurare. Circuitul de masurare contine celula fotovoltaica (CF) care genereaza un semnal
electric proportional cu fluxul luminos pe care il primeste de la becul B prin intermediul eprubetei M ce
contine solutia la care se masoara concentratia.

Fig. 93. Schema bloc a homoglobinometrului electronic: ST-stabilizator de tensiune; B-bec 12V/0,2A F-filtru optic; M-
eprubeta cu proba a carei concentratie se masoara (proba de sange); CF-Celula fotovoltaica; AD-amplificator operational; I-
instrumentup pentru afisarearezultatelor; P1 potentiometru pentru reglajul deb 0%; P2-potentiometru pentru reglajul de 100%.

Semnalul este amplificat de catre amplificatorul operational (AD), iar la iesirea amplificatorului se
obtine un curent ce se masoara cu instrumentul I; acest instrument are doua scale de masurare: pentru
transmitanta T care este o scala liniara si pentru densitatea optica A reprezentata printr-o variatie
logaritmica. Amplificatorul circuitului de masurare este realizat cu circuitul integrat ROB 101. Pe intrarea
inversoare este aplicat semnalul de la celula fotovoltaica iar pe intrarea neinversoare se aplica tensiunea
culeasa de pe cursorul potentiometrului P1. Potentiomatrul P1 compenseaza efectul iluminarii parazite iar
cu potentiometrul P2 se regleaza curentul maxim ce trece prin instrument. Caracteristica spectrala a celulei
fotovoltaice are lungimea de unda la sensibilitatea maxima de 540 nm pe un interval spectral de 480-
600nm. Lungimile de unda mentionate corespund domeniului cuprins intre albastru-verzui si portocaliu
iar lungimea de unda pentru sensibilitatea maxima este plasata in banda verde-galbui.

7.2.2 APARAT PENTRU DETERMINAREA GLICEMIEI

Functionarea aparatului se urmareste pe baza figurii 93.
Oscilatorul O furnizeaza impulsuri dreptunghiulare a caror frecventa poate fi aleasa intre 700-
1000Hz si au un factor de umplere de 50%. Oscilatorul este realizat cu un circuit cu consum scazut.
Impulsurile dreptunghiulare alimenteaza traductorul T si comanda circuitul amplificator cu esantionare-
memorare (AEM) pentru a realiza o detectie sincrona. In traductor impulsurile electrice sunt transformate
6
in impulsuri luminoase ce se reflecta de pe proba de masura. La suprafata de reflexie aceste impulsuri
luminoase sufera o modificare in amplitudine si spectru luminos, lumina reflectata fiind purtatoare a
informatiei utile. Tot traductorul T transforma aceste impulsuri luminoase in impulsuri de tensiune al
caror nivel este functie de proba de masura. Impulsurile de tensiune avand un nivel scazut, de ordinul mV
sunt amplificate si detectate sincron cu prelevarea lor la iesire din traductor. Dupa detectia sincrona ce se
realizeaza cu circuitul de esantionare-memorare se obtine un nivel de tensiune care este invers
proportional cu concentratia de glucoza din sange.

Fig. 93. Schema bloc a aparatului GLICETEST: T-traductor; O-oscilator; AEM-amplificator cu esantionare-memorare; I-
inversor; CAN-convertor analog-numeric; AS-afisaj numeric; CT-circuit de temporizare; D-dioda electroluminiscenta; SA-
sursa de alimentare.

De aceea semnalul este trecut printr-un circuit inversor analogic astfel incat la iesirea acestuia se
obtine tensiunea continua care este proportionala cu concentratia de glucoza din fiecare proba. Pentru a
putea comanda convertorul analog numeric (CAN) semnalul mai este divizat pana la nivelul admis de
CAN si de asemenea este trecut printr-un filtru de rejectie a brumului de retea si un filtru trece-banda
pentru eliminarea zgomotelor de joasa si inalta frecventa. CAN digitizeaza informatia analogica si in
continuare blocul de afisare numerica (AS) face aceasta informatie disponibila celor trei celule de afisaj.
Pentru a se produce corect reactia de culoare pe banda testoare dupa aplicarea picaturii de sange trebuie
sa treca 60s. Temporizarea acestui interval de timp precum si semnalizarea corespunzatoare sunt realizate
cu ajutorul circiutului de temporizare (CT). Dupa ce se aplica picatura de sange se reseteaza circuitul de
temporizare CT prin actionarea comutatorului K aceasta determinand comanda inhibarii afisajului care nu
va functiona pe timp de un minut si se comanda dioda electroluminiscenta-LED-ul (D) care va lumina in
contratimp cu afisajul. Dupa un minut reactia a avut loc si banda testoare se introduce in traductor avand
loc determinarea si afisarea concentratiei de glucoza din sange. Sursa de alimentare S este constituita
dintr-un adaptor de la retea sau in cazul utilizarii aparatului pe teren un set de baterii.