CURS 8

CERINŢE MINIME DE SSM PENTRU MANIPULAREA MANUALĂ A MASELOR

CARE PREZINTĂ RISCURI PENTRU LUCRĂTORI, IN SPECIAL AFECTIUNI
DORSOLOMBARE

Hotărârea nr. 1.051 din 9 august 2006 stabilește cerințele minime de securitate
și sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, in
special de afecțiuni dorsolombare.
În sensul acestei hotărâri, prin manipularea manuală a maselor se înțelege orice tip de
transport sau susținere a unei mase de către unul ori mai mulți lucrători, inclusiv ridicarea,
așezarea, împingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea unei mase, care, datorită
caracteristicilor acesteia sau condițiilor ergonomice necorespunzătoare, prezintă riscuri
pentru lucrători, in special de afecțiuni dorsolombare.
În Uniunea Europeană, 24% dintre lucrători au declarat că suferă de dureri de spate
iar 22% acuză dureri musculare. in noile State Membre ponderea acestor afecțiuni este
chiar mai mare, ajungând la 39% și respectiv 36%. in UE, jumătate din pensionările anticipate
sunt cauzate de modificări patologice ale coloanei vertebrale. in plus, 15% dintre cazurile de
incapacitate temporară de muncă au legătură cu afecțiunile spatelui. Aceste afecțiuni
reprezintă una dintre principalele cauze ale absenței de la lucru in mai toate Statele
Membre ale UE. Pe lângă faptul că ele pot provoca lucrătorilor suferințe, incapacitate
temporară de muncă și pierderi financiare, aceste afecțiuni pot genera și costuri ridicate pentru
angajatori și pentru economia națională.
Potrivit statisticilor europene, 62% din lucrătorii din UE27 (cele 27 de state membre ale Uniunii
Europene) sunt expuși la mișcări repetitive ale mâinilor și brațelor timp de un sfert sau mai
mult din durata programului de lucru, 46% sunt expuși la poziții de lucru dureroase sau
obositoare și 35% la purtarea sau deplasarea maselor (greutăților) mari.

1. Obligaţiile angajatorilor
• Angajatorul trebuie sa ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie sa
utilizeze mijloace corespunzătoare, in special echipamente mecanice, pentru a evita
necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători.
• Atunci când nu se poate evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către
lucrători, angajatorul trebuie sa ia măsuri organizatorice corespunzătoare, sa utilizeze
mijloace adecvate sau sa furnizeze lucrătorilor aceste mijloace, pentru a reduce riscul
pe care îl implica manipularea manuală a acestor mase.
• in toate cazurile in care manipularea manuală a maselor de către lucrător nu poate fi
evitata, angajatorul trebuie sa organizeze posturile de lucru astfel încât manipularea sa
fie cat mai sigura și cu risc cat mai mic posibil pentru sănătate, fiind obligat de
asemenea:

a) sa evalueze, in prealabil, condițiile de securitate și de sănătate pentru tipul de lucrare

respectiv și sa examineze in special caracteristicile maselor, potrivit prevederilor
anexei nr. 1;
b) sa urmărească evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucrători, in special de
afecțiuni dorsolombare, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare, având in vedere
caracteristicile mediului de munca și cerințele activității, potrivit prevederilor anexei nr. 1
2. Informarea, instruirea, consultarea și participarea lucrătorilor
/lucrătorii și/sau reprezentanții acestora trebuie sa fie
informați despre toate măsurile ce trebuie puse in practica in
aplicarea Hotărârii 1051/2006 , cu privire la protecția securității și
sănătății.
• Angajatorii trebuie sa se asigure ca lucrătorii și/sau reprezentanții acestora primesc
informații generale și, ori de cate ori este posibil, informații precise cu privire la:
a) greutatea maselor;
b) centrul de greutate sau partea cea mai grea, atunci când pachetul este încărcat
excentric.
• Angajatorii trebuie sa se asigure ca lucrătorii primesc, in plus, o formare adecvată
și informații precise cu privire la modul corect de manipulare a maselor și la
riscurile la care aceștia se expun, in special dacă aceste sarcini nu sunt efectuate corect,
conform prevederilor anexelor acestei hotărâri.
• Consultarea și participarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora cu privire
la problemele la care se face referire in prezenta hotărâre, inclusiv in anexele la
aceasta, trebuie sa se realizeze prin:
a) consultarea lucrătorilor;
b) dreptul lucrătorilor și/sau reprezentanților lor sa facă propuneri;
c) participarea echilibrata.
• Deasemenea reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice in domeniul
securității și sănătății lucrătorilor au dreptul sa solicite angajatorului sa ia măsuri
corespunzătoare și sa prezinte propuneri in scopul diminuării riscurilor pentru
lucrători și/sau al eliminării surselor de pericol in cazul manipulării manuale a
maselor.

3.1 Factori de risc generați de modul de îndeplinire a sarcinilor de muncă

Din perspectiva suprasolicitării discurilor intervertebrale și a ligamentelor, poziția cel mai

puțin periculoasă a corpului este cea in picioare, pentru că astfel discurile și ligamentele sunt
solicitate in mod egal. Fiecare dintre activitățile prezentate mai jos, când sunt repetate de
prea multe ori sau pe perioade lungi de timp (o poziție ortostatică), poate fi periculoasă
pentru sănătate, in special pentru zona dorsolombare a coloanei vertebrale.
• Aplecarea înainte (cu spatele încovoiat)
Lucrul in această poziție determină contractarea părții din față a discului intervertebral
și dilatarea părții din spate (mai subțire) a discului, putând conduce la vătămarea lui. Un ritm
excesiv in activitățile care presupun aplecare implică expunerea la același tip de riscuri, ca urmare
a întinderii ligamentelor posterioare.
• răsucirea într-o parte concomitent cu aplecarea înainte
Cel mai mare risc pentru discuri și ligamente este determinat de executarea muncii prin
răsucirea și aplecarea simultană a corpului. Această mișcare poate provoca vătămarea
discului, ca urmare a contractării simultane a discului in față și lateral, precum și a dilatării
pârților opuse.
• Purtarea masei pe umăr și aplecarea, in același timp, a corpului in spate sau înapoi
Un pericol pentru discurile intervertebrale in timpul executării muncii in acest fel constă
in contractarea pârților posterioare, precum și in solicitarea, in cadrul acestui proces, a
articulațiilor din spatele discurilor. Mai mult, la fel ca la cele două poziții ilustrate mai sus,
aceasta implică așa-numitul „efect al mecanismului cu pârghii". Aceste poziții determină
creșterea presiunii asupra discului intervertebral in timp ce se mărește distanța dintre corp și
sarcina manipulată (purtată). Cu cat este mai mare distanța dintre corp și masa/sarcina purtată
(având aceeași greutate), cu atât mai lung este brațul forței de contractare, ceea ce conduce
la o creștere a presiunii asupra discurilor.
• Poziția ghemuit (cu spatele încovoiat)
in timpul executării sarcinii de muncă in această poziție, mai cu seamă pentru o perioadă
mai lungă de timp, fără un echipament de protecție adecvat, și alternat cu perioade de odihnă
într-o altă poziție, o greutate considerabilă este plasată nu numai pe articulații, dar și pe mușchi
și piept. Este de preferat ca masa/greutatea să fie ridicată din poziția in genunchi/ghemuit prin
sprijinire pe mușchii femurali; totuși, trebuie să nu uităm să îndoim genunchii la un unghi mai
mic de 90o.

3.2 Factori de risc legați de tipul masei manipulate

• Greutatea prea mare a masei/sarcinii

Greutatea prea mare a unei mase și care depășește capacitatea umană poate reprezenta un risc
grav pentru sănătate. Prevederile europene nu stipulează in mod explicit valorile admise
ale greutății maselor care pot fi transportate in siguranță. Un bun indicator se poate dovedi
a fi modelul elaborat de organismul de inspecția muncii din Marea Britanie (HSE). Pentru a
determina greutatea masei care poate fi transportată fără ca aceasta să provoace efecte nedorite
asupra sănătății, este recomandabil să se ia in considerare nu numai greutatea, ci și frecvența
sarcinilor, distanța la care urmează să fie transportată o masă, volumul ei, deoarece toate
acestea pot influenta decizia privind riscul acțiunii. Poate că este necesară o diminuare a
greutăților, de exemplu prin divizarea masei/încărcăturii in mai multe părți, acolo unde acest
lucru este posibil, ori prin utilizarea de echipamente mecanice pentru a ușura povara.

• (In)stabilitatea masei
masă/sarcină instabilă poate provoca răsucirea corpului unui lucrător sau aplecarea (într-o
parte): ea poate, de asemenea, determina brusc nevoia lucrătorului de a-și schimba poziția
corpului sau de a se mișca, pentru a-și păstra echilibrul. Consecințele, legate de pericolul de
cădere, de exemplu, sunt evidente. Mai mult, instabilitatea masei/încărcăturii poate avea
efecte negative atât asupra sistemului muscular, cat și asupra celui osos, conducând la o
degradare considerabilă și inegală a mușchilor și oaselor. Discurile și ligamentele pot fi
expuse vătămărilor mai ales atunci când distanța dintre sarcina de ridicat și trunchiul
operatorului este mare.
• Dacă masa este prea mare
Dacă masa/sarcina este prea mare pentru a fi transportată corespunzător (adică, pe cat posibil,
cat mai aproape de corp) pot apărea AMS și acestea pot determina in special deformarea gravă
a discurilor și a ligamentelor intervertebrale. De asemenea, aceasta poate necesita o forță mai
mare. in cazul in care mărimea sarcinii nu este adecvată lățimii sau înălțimii spațiilor prin
care se transportă și dacă aceasta împiedică vizibilitatea, apare un risc suplimentar de
coliziune sau de cădere.
• Masa voluminoasă
Absența mânerelor de prindere se poate dovedi periculoasă, întrucât încărcătura poate aluneca
din mâini, iar după aceea, dacă marginile sunt ascuțite și conținutul periculos, acest lucru poate
determina vătămări grave.
3.3 Factori de risc legați de caracterul mediului de muncă

• Lipsa spațiului suficient pentru realizarea activităților (pe verticală și pe

orizontală)
Structura spațială a locului de muncă determină poziția aleasă de lucrător. Dacă nu există
spațiu suficient pentru deplasarea masei, pentru a-și realiza sarcina de muncă, lucrătorul va
adopta o poziție forțată care poate afecta zona lombară a spatelui.
 • Suprafață alunecoasă, denivelată
Deplasarea masei/încărcăturii pe o suprafață denivelată, precum și pe una alunecoasă
(in special pe șantierele de construcții), poate determina riscul de accidentare.
• Distanță de transport prea lungă
Dacă distanța pe care trebuie transportată sarcina/greutatea este prea lungă, oboseala poate
apărea mai devreme, in special ca urmare lucrului de durată într-o anumită poziție atunci
când se manipulează sarcini/încărcături.
• Temperatură prea ridicată sau prea scăzută a mediului de muncă, iluminat și alte
condiții de mediu necorespunzătoare
Temperatura mediului de muncă poate influenta producerea de situații periculoase. 0
temperatură prea ridicată poate determina transpirația abundentă a palmelor care, la rândul ei,
creează dificultăți la prinderea masei/încărcăturii, fiind necesară o forță mai mare pentru
susținerea acesteia.
Totuși, o temperatură prea scăzută duce la rigidizarea (amorțirea) mâinilor, care
determină, de asemenea, dificultăți la prinderea încărcăturii.
Un iluminat insuficient poate determina dificultăți in vizualizarea traseului de transport
al greutății, ceea ce poate provoca accidente. Printre alți factori se numără vibrațiile mecanice,
nivelurile mari de praf si zgomot.

3.4 Factori de risc legați de caracteristicile individuale ale fiecărui lucrător

• Acest grup de factori creste riscul afecțiunilor musculos-scheletice (AMS) si

cuprinde:
a) capacitate fizică redusă a lucrătorilor ca urmare a stării lor de sănătate, incluzând,
de exemplu, afecțiuni deja instalate ale sistemului de mobilitate,
condiție fizică precară din lipsă de activitate fizică, vârsta - capacitatea de a
ridica mase/greutăți este mai mică atât in cazul tinerilor, cat si in cel al persoanelor
in vârstă;
b) lipsa unei pregătiri adecvate pentru realizarea activităților de manipulare
manuală - care rezultă din faptul că lucrătorii nu au fost instruiți cu privire la tehnicile
de manipulare in siguranță a sarcinilor/greutăților, nu se utilizează dispozitive pentru
manipulare, organizarea muncii se dovedește a fi necorespunzătoare;
c) efort care determină tensiune musculară permanentă - creșterea presiunii pe discurile
intervertebrale care afectează funcționarea corespunzătoare a acestora, conducând, in
consecință, la vătămări.

Ce pârți ale corpului pot fi afectate in

urma manipulării manuale a maselor?

AMS care apar in urma manipulării manuale

a maselor pot afecta spatele, membrele superioare
si inferioare.
Îndeplinirea sarcinilor de muncă legate de
manipularea manuală a maselor, cum ar fi ridicare, împingere sau tragere poate avea drept
rezultat vătămarea dureroasă a coloanei vertebrale, pentru care sunt responsabili următorii
factori:
• factori umani - de ex. vârsta, sexul, condiția fizică,
• factori legați de încordarea fizică pe care o presupune munca - de ex.
 frecvența activităților repetate de ridicare, purtare s.a.m.d., manipulare
statică,
• factori organizatorici - de ex. managementul sistemelor de muncă, cum ar fi
ridicarea in echipă.
Din ce este compusă coloana vertebrală?
Coloana vertebrală este alcătuită din 33 de vertebre (7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracice,
5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale, 4 coccigiene) și 24 de discuri intervertebrale. Ea
formează un fel de schelărie pentru corp și locul unde se fixează mușchii, tendoanele și
ligamentele. De asemenea, coloana asigură o flexibilitate adecvată, înlesnind mobilitatea.
Măduva spinării (adăpostită in canalul vertebral) și nervii măduvei, care sunt parte a sistemului
nervos, permit mobilitatea și transferul de informații înspre și dinspre creier.
Discurile intervertebrale au o mare importanță, datorită funcțiilor lor:
• amortizează șocurile: un disc, care poate fi comparat cu o anvelopă
umflată, absoarbe variațiile de presiune,
• asigură mobilitatea: discul permite aplecarea, întoarcerea, îndoirea
spatelui.
Discul intervertebral poate îndeplini toate aceste funcții datorită construcției sale specifice.
El constă dintr-un nucleu, care este o substanță gelatinoasă, înconjurat de un inel. Acest inel
este format dintr-o rețea de fibre care se intersectează și menține nucleul in poziție centrală
sau ii schimbă unghiul rezultat din contractarea și dilatarea pârților lui înspre măduva spinării.
Discul intervertebral are foarte puține celule nervoase și nu are vase de sânge. Acesta este
motivul pentru care hrănirea lui (furnizarea de substanțe vitale și eliminarea toxinelor) se
realizează prin mișcare.

De multe ori ne întrebăm „de ce ne doare spatele?". Răspunsul este ilustrat in figura
de mai jos:
Despre afecțiuni
• De regulă primele semne ale afecțiunilor apar după un timp îndelungat (luni, ani).
• Afecțiunile vizează cel mai adesea musculatura umerilor și a cefei, dar chiar și cea a
brațelor și a mâinilor,
Costuri pentru lucrător:
) înrăutățirea stării de sănătate,
) eficientă mai scăzută și o calitate mai slabă a muncii - posibilitatea pierderii
locului de muncă,
) o amenințare pentru situația materială a lucrătorului și a familiei sale,
) suferință - durerile permanente reduc pofta de viață,
) invaliditate - stigmatizare și sentimentul de a fi o povară pentru angajator, familie
și societate,
) izolare socială.
Costuri pentru angajator:
) eficientă mai scăzută și o calitate mai slabă a muncii lucrătorilor afectați,
) absența lucrătorilor de la muncă,
) concedii medicale,
) probleme organizatorice - lipsa personalului calificat,
) instruirea noului personal,
) accidente de muncă,
) pierderea timpului = pierderea profiturilor,
Costuri pentru economia națională (costuri sociale):
) îngrijire medicală suplimentară pentru lucrătorii afectați,
) compensații pentru accidente de muncă,
) pensii sau alte ajutoare sociale ca urmare a invalidității și a bolilor profesionale,
) pierderea lucrătorilor capabili, calificați - pierderea potențialului acestora, a
cunoștințelor, a abilităților profesionale - așa-numita întrerupere a coeziunii sociale,
) reabilitarea profesională a persoanelor invalide.
Se estimează că, pentru economia națională, costul total se ridică la 0,5% - 2% din PIB,

4. ACTIUNEA DE MANIPULARE MANUALĂ A SARCINILOR

Prin manipulare manuală a sarcinilor și greutăților se înțelege orice tip de transport sau mutare a
unei sarcini, atunci când unul sau mai mulți angajați ridică, așază, împing, trag, cară sau
mută o sarcină care, date fiind caracteristicile sale sau condițiile ergonomice nefavorabile,
cauzează riscul apariției unor afecțiuni, mai ales ale spatelui. Pentru a putea face o evaluare
completă a riscurilor pe care le implică manipularea manuală a sarcinilor, trebuie să fie
evaluați concomitent următorii factori:
1, Caracteristicile sarcinii
2, Efortul fizic necesar
3, Amenajarea mediului de muncă
4, Cerințele pe care le impune activitatea desfășurată
5, Factori de risc individuali
Ce se înțelege prin „MANIPULAREA MANUALĂ DIFICILĂ"?
- ridicarea sarcinilor cu greutate mare
- ridicarea sarcinilor din poziția aplecat și I sau contorsionat
- ridicarea sarcinilor la distanță mare față de corp
- tragerea, împingerea sau mutarea sarcinilor
Manipularea manuală a maselor duce la accelerarea bătăilor inimii și la creșterea pulsului.
Dacă lucrătorul nu este într-o condiție fizică bună, el va obosi mai repede. Sunt anumite
 riscuri induse de efortul maxim depus de lucrător. Pe de altă parte, nu este o idee bună de a
da unui lucrător doar sarcini de muncă care nu necesită efort fizic, deoarece deseori aceste
activități sunt obositoare și plictisitoare.
Când apar afecțiunile musculo-scheletale?

5. Activități de prevenire

După ce au fost identificate cu atenție riscurile, este foarte important să se decidă și să se aducă
îmbunătățiri pentru a evita sau reduce la minim aceste riscuri. Aplicarea unor măsuri eficace va
reduce afecțiunile dorsolombare ale lucrătorilor.

5.1 Eliminarea riscului

Cea mai eficientă metodă de reducere a AMS este evitarea manipulării manuale a maselor.
Astfel de activități necesită mecanizarea sau automatizarea sarcinilor care pot să implice
activități de manipulare manuală, deoarece necesitatea de a utiliza echipament de muncă,
de exemplu utilaje de ridicare (macarale), poate crește costul organizării locului de muncă.
Totuși, acest cost crescut poate fi compensat prin reducerea timpului necesar, scăderea
costurilor salariale aferente perioadelor de concedii medicale ale lucrătorilor, iar condițiile
de muncă și imaginea întreprinderii vor fi îmbunătățite. Utilizarea utilajelor de ridicare
constituie un exemplu de bună practică.

5.2 Reducerea riscului

Anumite activități de MMM nu pot fi evitate. in aceste condiții, pentru a reduce riscul de
vătămare, trebuie aplicate măsuri tehnice sau/și organizatorice. Măsurile tehnice includ
utilizarea de benzi transportoare, cărucioare, elevatoare, sisteme de ridicare pe bază de
vacuum, unelte (dispozitive de prindere). Măsurile organizatorice pot să cuprindă
modificarea metodelor de lucru sau a succesiunii activităților, distribuirea bunurilor in
ambalaje mai ușor de mânuit, o alternanță optimă intre perioadele de lucru
și cele de repaus. in continuare sunt prezentate câteva soluții tehnice și organizatorice.
5.3 Reducerea surselor de pericol
0 nouă abordare a securității in muncă presupune eliminarea pericolului încă din faza de
planificare și proiectare a locului de muncă. Ca exemplu, se poate menționa distribuirea
unor produse in ambalaje ușor de mânuit, de pildă de cca. 25 kg (ciment, plăci) sau punerea
lor in ambalaje comune, adaptate la dimensiunea mijloacelor de transport disponibile,

5.4 Adaptarea locului de muncă la necesitățile lucrătorului

Locurile de muncă trebuie echipate cu unelte și echipamente proiectate ergonomic.
Amenajarea unui loc de muncă trebuie adaptată la sarcinile de muncă pe care le are de îndeplinit
lucrătorul. in cazul in care măsurile de protecție colectivă sunt imposibil de aplicat, se va recurge
la măsuri de protecție individuală.

5.5 Aplicarea de soluții și tehnologii noi

Graba și efortul conduc la utilizarea unor metode și tehnologii de lucru periculoase care nu
respectă reglementările in vigoare și pot provoca vătămări.
Utilizarea de dispozitive ajutătoare pentru manipulare in cadrul operațiunilor de
transportare a bunurilor/produselor grele sau foarte grele (de ex,: panouri de geam,
dale de piatră) reduce riscul de îmbolnăvire sau de producere a accidentului, Astfel de
activități de muncă pot implica utilizarea de sisteme de ridicare pe bază de vid,
dispozitive speciale de prindere,

5.6 Înlocuirea aspectelor periculoase ale muncii cu unele mai sigure

Apariția și acumularea oboselii la un lucrător fac parte din aspectele periculoase ale muncii.
0 metodă de bază pentru prevenirea acestui fenomen este prevederea unor pauze adecvate
la locul de muncă. Situația optimă este când lucrătorul își poate stabili singur ritmul de lucru
și poate lua pauză atunci când se simte obosit. Totuși, acest lucru nu este întotdeauna
posibil, de exemplu, in timpul operațiunii de ridicare cu ajutorul dispozitivelor speciale.
Atunci când se determină mărimea pauzelor de lucru, trebuie avute in vedere următoarele:
) se recomandă prevederea unor pauze de lucru suplimentare, dacă există un
factor de încordare de o intensitate ce depășește media,
) cu cat activitatea este mai solicitantă și mai stresantă, cu atât mai devreme ar trebui
prevăzută prima pauză,
) in schimbul de după-amiază și in cel de noapte vor trebui prevăzute mai multe
pauze decât in schimbul de dimineață,
) un ritm intens de lucru trebuie prevăzut cu pauze mai dese.
Sfaturi pentru manipularea corecta a maselor:

• Verificați traseul sau

punctul de destinație al
sarcinii pentru a vă
asigura că este liber

• Eliberați traseul înainte de a

ridica
sarcina
• Una dintre cele mai
frecvente cauze ale
leziunilor spatelui este
căderea in timpul
transportării unei
sarcini• înainte de
ridicarea sau mutarea
unui obiect, testați
greutatea sarcinii,
pentru a vă asigura că
poate fi mutată in
condiții de siguranță

• Testați greutatea prin ridicarea

unui colț al obiectului. Dacă
este prea greu sau dacă are o
formă greu de mânuit,
0PRIŢI-VĂ!

• Dacă un obiect este prea greu

sau prea dificil de mânuit, cereți
asistenta de la un coleg

• Este mai bine să lăsați să cadă o

sarcină prea grea sau prea dificil
de mânuit, decât să riscați o
accidentare prin mișcare bruscă
sau mutare incorectă

• îndoiți genunchii sau soldurile,

nu mijlocul,
• Poziționați-vă degetele de la
picioare in exterior.

• Țineți capul si umerii sus in

timp ce începeți să ridicați
 (Aceasta ajută la
menținerea arcului zonei
dorsolombare)

• încordați mușchii
abdomenului când
începeți să ridicați

• Țineți greutatea centrată

deasupra picioarelor,

• Ridicați cu ajutorul picioarelor

si ridicați-vă ușor, cu o mișcare
lină si dreaptă.

• Folosiți forța picioarelor pentru a

îndrepta genunchii si soldurile când
finalizați ridicarea (Aceasta scade
presiunea asupra zonei
dorsolombare)

• Plasați sarcina pe marginea

suprafeței si lăsați-o să alunece

• Puneți sarcina jos cu la fel de multă grijă

ca la ridicare - așezați-vă pe vine
folosind numai mușchii picioarelor

• Coborâți sarcina ușor, îndoind

genunchii

• împingeți in loc să trageți obiectele

grele, de fiecare dată când este
Posibil Acest lucru solicită mai puțin spatele

• Folosiți ambele mâini pentru a controla

căruciorul de mană.

• Utilizați curele, dacă este necesar, pentru a

asigura sarcina,
CERINŢE MINIME DE SSM PENTRU SEMNALIZAREA DE SECURITATE SI/SAU DE
SĂNĂTATE LA LOCUL DE MUNCĂ

1.4. Cerințe minime de SSM pentru semnalizarea de securitate �i/sau de sănătate

la locul de muncă.

HOTĂRÂRE nr. 971 din 26 iulie 2006 privind cerințele minime pentru
semnalizarea de securitate �i/sau de sănătate la locul de munca

Hotărârea stabilește cerințele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de

sănătate la locul de munca.

Obligațiile angajatorilor

Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de
protecție colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul
trebuie sa prevadă semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de munca si sa verifice
existenta acesteia.

1.Informarea și instruirea lucrătorilor

Lucrătorii si/sau reprezentanții acestora trebuie sa fie informați referitor la toate măsurile
care trebuie luate privind semnalizarea de securitate si/sau de sănătate utilizata la locul
de munca.
Lucrătorilor trebuie sa li se asigure o instruire corespunzătoare in ceea ce privește
semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de munca, in special sub forma unor
instrucțiuni precise.

2.Consultarea și participarea lucrătorilor

Consultarea si participarea lucrătorilor si/sau a reprezentanților acestora in ceea ce

privește aspectele reglementate de prezenta hotărâre trebuie sa se realizeze in conformitate
cu art. 18 din Legea nr. 319/2006.

CERINŢE MINIME GENERALE

privind semnalizarea de securitate s i/sau de sănătate la locul de munca

Semnalizare permanentă

Semnalizarea referitoare la o interdicție, un avertisment sau o obligație, precum si

semnalizarea privind localizarea si identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor
trebuie sa se realizeze prin utilizarea panourilor permanente.

Trebuie sa se folosească panouri si/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea

permanenta destinată localizării s i identificării materialelor s i echipamentelor de prevenire
si stingere a incendiilor.

Semnalizarea ocazională
 Când împrejurările o impun, trebuie sa se folosească semnale luminoase, semnale
acustice și/sau comunicare verbală, ținându-se seama de interșanjabilitatea pentru
semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acțiune specifica, precum ș i pentru
evacuarea de urgenta a persoanelor.

Semnificația culorilor de securitate

Culoare - Semnificație sau scop Indicații și precizări

- Semnal de interdicție
- Pericol-alarmă
Roșu
- Materiale și echipamente de
prevenire și stingere a
incendiilor
Galben sau
- Semnal de avertizare
galben- oranj
Albastru - Semnal de obligație
- Semnal de salvare sau
Verde de prim ajutor
- Situație de securitate
- Atitudini periculoase
- Stop, oprire, dispozitiv de
oprire de urgență
- Evacuare
- Identificare ș i localizare
- atenție, precauție
- Verificare
- Comportament sau acțiune
specifică
- 2bligaţia purtării
echipamentului individual de
protecție
- Uși, ieșiri, căi de acces,
echipamente, posturi, încăperi
- Revenire la normal

Cerințe minime generale privind panourile de semnalizare

Panourile trebuie instalate, in principiu, la o înălțime corespunzătoare, orientate in

funcție de unghiul de vedere, ținându-se seama de eventualele obstacole, fie la intrarea
într-o zona in cazul unui risc general, fie in imediata apropiere a unui risc determinat sau
a obiectului ce trebuie semnalat, și într-un loc bine iluminat, ușor accesibil și vizibil.

Panouri de interdicție
Caracteristici intrinseci:
+ forma rotunda;
+ pictograma neagra pe fond alb, margine si banda diagonala roșii
(partea roșie trebuie sa ocupe cel puțin 35% din suprafața
panoului) .

Panouri de avertizare
Caracteristici intrinseci:
+ forma triunghiulara;
+ pictograma neagra pe fond galben, margine neagra
(partea
galbena trebuie sa acopere cel puțin 50 % din suprafața panoului)
Panouri de obligativitate
 Caracteristici intrinseci:
+ forma rotunda;
+ pictograma alba pe fond albastru (partea albastra trebuie sa
ocupe
cel puțin 50 % din suprafața panoului) .

Panouri de salvare ș i acordarea primului ajutor

Caracteristici intrinseci:
+ forma dreptunghiulara sau pătrata;
+ pictograma alba pe fond verde (partea verde trebuie sa
acopere cel puțin 50 % din suprafața panoului) .

Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru

prevenirea și stingerea incendiilor
Caracteristici intrinseci:
+ forma dreptunghiulara sau pătrata;
+ pictograma alba pe fond roșu (partea roșie trebuie sa acopere cel
puțin 50 % din suprafața panoului) .

CERINŢE MINIME privind identificarea și localizarea echipamentelor destinate

prevenirii ș i stingerii incendiilor

Echipamentele folosite la prevenirea si stingerea incendiilor trebuie identificate prin

utilizarea unei anumite culori pentru echipament si prin amplasarea unui panou de localizare
si/sau prin utilizarea unei culori specifice pentru locul unde se afla echipamentele
respective ori punctele de acces la acestea. Aceste echipamente se identifica prin
culoarea roșie.
Suprafața roșie trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite identificarea rapida
a echipamentului.

CERINŢE MINIME privind semnalizarea obstacolelor ș i a locurilor periculoase

�i pentru marcarea căilor de circulație

Marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol și de cădere a obiectelor ș i

persoanelor se face in interiorul zonelor construite ale întreprinderii, in care lucrătorii au acces
in cursul activității lor, prin culoarea galbena alternativ cu culoarea neagra sau culoarea
roșie alternativ cu culoarea alba.
Căile de circulație a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o
culoare perfect vizibila, de preferință alba sau galbena, ținându-se seama de culoarea solului,
in cazul in care destinația ș i echipamentul încăperilor impun acest lucru pentru protecția
lucrătorilor.
CERINŢE MINIME DE SSM PENTRU ŞANTIERE TEMPORARE ŞI
MOBILE

HOTARARE nr. 300 din 2 martie 2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Aceasta hotarare stabileste cerintele minime de securitate si sanatate in munca

pentru santierele temporare sau mobile.
In hotarare sunt definiti termenii principali:
 santier temporar sau mobil, denumit in continuare santier, - orice santier
in care se desfasoara lucrari de constructii sau de inginerie civila;
 beneficiar (investitor) - orice persoana fizica sau juridica pentru care se
executa lucrarea si care asigura fondurile necesare realizarii acesteia;
 manager de proiect - orice persoana fizica sau juridica, autorizata in
conditiile legii si desemnata de catre beneficiar, insarcinata cu organizarea,
planificarea, programarea si controlul realizarii lucrarilor pe santier, fiind
responsabila de realizarea proiectului in conditiile de calitate, costuri si
termene stabilite;
 proiectantul lucrarii - orice persoana fizica sau juridica competenta care, la
comanda beneficiarului, elaboreaza documentatia de proiectare;
 sef de santier - persoana fizica desemnata de catre antreprenor sa conduca
realizarea lucrarilor pe santier si sa urmareasca realizarea acestora conform
proiectului;
 antreprenor (constructor, contractant, ofertant) - orice persoana fizica
sau juridica competenta care executa lucrari de constructii-montaj, in baza
unui proiect, la comanda beneficiarului;
 lucrator independent - orice persoana fizica autorizata care realizeaza o
activitate profesionala in mod independent si isi asuma contractual fata de
beneficiar, antreprenor sau subantreprenor sarcina de a realiza pe santier
lucrari pentru care este autorizat;
 coordonator in materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii
proiectului lucrarii - orice persoana fizica sau juridica competenta,
desemnata de catre beneficiar si/sau de catre managerul de proiect pe durata
elaborarii proiectului;
 coordonator in materie de securitate si sanatate pe durata realizarii
lucrarii - orice persoana fizica sau juridica desemnata de catre beneficiarul
lucrarii si/sau de catre managerul de proiect pe durata realizarii lucrarii.
Coordonatori in materie de securitate si sanatate

Atunci când la elaborarea proiectului participa mai multi proiectanti, beneficiarul

si/sau managerul de proiect trebuie sa desemneze un coordonator in materie de
securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii.
Atunci cand la realizarea lucrarilor pe santier participa mai multi antreprenori, un
antreprenor si unul sau mai multi subantreprenori, un antreprenor si lucratori
independenti ori mai multi lucratori independenti, beneficiarul si/sau managerul de
proiect trebuie sa desemneze un coordonator in materie de securitate si sanatate pe
durata realizarii lucrarii.

Pentru a-si putea indeplini atributiile, coordonatorii in materie de securitate si

sanatate trebuie:
 sa participe la toate etapele de elaborare a proiectului si de realizare a lucrarii;
 sa fie invitati la toate intrunirile care privesc elaborarea proiectului si realizarea
lucrarii;
 sa primeasca si, daca este cazul, sa solicite managerului de proiect si
antreprenorului elementele necesare indeplinirii sarcinilor sale;
 sa intocmeasca si sa tina la zi registrul de coordonare.

Instrumente ale coordonarii

Planul de securitate şi sănătate

Planul de securitate si sanatate este un document scris care cuprinde ansamblul de

masuri ce trebuie luate in vederea prevenirii riscurilor care pot aparea in timpul
desfasurarii activitatilor pe santier.
Planul de securitate si sanatate trebuie sa fie redactat inca din faza de elaborare a
proiectului si trebuie tinut la zi pe toata durata efectuarii lucrarilor.
Planul de securitate si sanatate trebuie sa fie elaborat de coordonatorul in materie de
securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii.

Planul de securitate şi sănătate trebuie:

 sa precizeze cerintele de securitate si sanatate aplicabile pe santier;
 sa specifice riscurile care pot aparea;
 sa indice masurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea
riscurilor;
 sa contina masuri specifice privind lucrarilere se executa.

Planul de securitate si sanatate trebuie să conţină cel putin urmatoarele:

 informatii de ordin administrativ care privesc santierul;
  masuri generale de organizare a santierului stabilite de comun acord de catre
managerul de proiect si coordonatorii in materie de securitate si sanatate;
 identificarea riscurilor si descrierea lucrarilor care pot prezenta riscuri pentru
securitatea si sanatatea lucratorilor;
 masuri specifice de securitate in munca pentru lucrarile care prezinta riscuri;
masuri de protectie colectiva si individuala;
 amenajarea si organizarea santierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare,
modalitati de depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de munca
prevazute de antreprenori si subantreprenori pentru realizarea lucrarilor proprii;
 masuri de coordonare stabilite de coordonatorii in materie de securitate si
sanatate si obligatiile ce decurg din acestea;
 obligatii ce decurg din interferenta activitatilor care se desfasoara in perimetrul
santierului si in vecinatatea acestuia;
 masuri generale pentru asigurarea mentinerii santierului in ordine si in stare de
curatenie;
 indicatii practice privind acordarea primului ajutor, evacuarea persoanelor si
masurile de organizare luate in acest sens;
 modalitati de colaborare intre antreprenori, subantreprenori si lucratorii
independenti privind securitatea si sanatatea in munca.

Masurile de coordonare stabilite de coordonatorii in materie de securitate si sanatate

si obligatiile ce decurg din acestea trebuie sa se refere la:

 caile sau zonele de deplasare ori de circulatie orizontale si verticale;

 conditiile de manipulare a diverselor materiale, in particular, in ceea ce priveste
interferenta instalatiilor de ridicat aflate pe santier sau in vecinatatea acestuia;
 limitarea manipularii manuale a sarcinilor;
 delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare a diverselor materiale, in mod
deosebit daca se depoziteaza materiale sau substante periculoase;
 conditiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deseurilor si a materialelor
rezultate din daramari, demolari si demontari;
 conditiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
 utilizarea mijloacelor de protectie colectiva si a instalatiei electrice generale;
 masurile care privesc interactiunile de pe santier.

Planul propriu de securitate si sanatate

Planul propriu de securitate si sanatate cuprinde ansamblul de masuri de

securitate si sanatate specifice fiecarui antreprenor sau subantreprenor.

Planul propriu de securitate si sanatate trebuie sa contina cel putin urmatoarele:

 numele si adresa antreprenorului/subantreprenorului;
  numarul lucratorilor pe santier;
 numele persoanei desemnate sa conduca executarea lucrarilor, daca este cazul;
 durata lucrarilor, indicand data inceperii acestora;
 analiza proceselor tehnologice de executie care pot afecta sanatatea si
securitatea lucratorilor si a celorlalti participanti la procesul de munca pe
santier;
 evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele
utilizate, de echipamentele de munca folosite, de utilizarea substantelor sau
preparatelor periculoase, de deplasarea personalului, de organizarea santierului;
 masuri pentru asigurarea sanatatii si securitatii lucratorilor, specifice lucrarilor
pe care antreprenorul/subantreprenorul le executa pe santier, inclusiv masuri de
protectie colectiva si masuri de protectie individuala.
de securitate si sanatate trebuie sa fie actualizat ori de cate ori este cazul.

Registrul de coordonare

Registrul de coordonare cuprinde ansamblul de documente redactate de catre

coordonatorii in materie de securitate si sanatate, informatii privind evenimentele care
au loc pe santier, constatarile efectuate si deciziile luate.
Coordonatorii in materie de securitate si sanatate trebuie sa consemneze in
registrul de coordonare:
 numele si adresele antreprenorilor, subantreprenorilor si data interventiei
fiecaruia pe santier;
 lista cu efectivul lucratorilor pe santier si durata prevazuta pentru efectuarea
lucrarilor;
 evenimentele importante care trebuie luate in considerare la realizarea
proiectului, respectiv a lucrarilor, constatarile si deciziile adoptate;
 observatiile, informatiile si propunerile privind securitatea si sanatatea in munca
aduse la cunostinta beneficiarului, managerului de proiect sau celor care intervin
pe santier si eventualele raspunsuri ale acestora;
 observatiile si propunerile antreprenorilor si subantreprenorilor privind
securitatea si sanatatea in munca;
 abaterile de la prevederile planului de securitate si sanatate;
 rapoartele vizitelor de control pe santier si ale intrunirilor, dispozitiile care
trebuie transmise;
 incidente si accidente care au avut loc.

Dosarul de interventii ulterioare

Dosarul de interventii ulterioare trebuie sa cuprinda:

 documentatia de interventii ulterioare, cum ar fi planuri si note tehnice;
 prevederi si informatii utile pentru efectuarea interventiilor ulterioare in conditii de
securitate si sanatate.

Declaratia prealabila

Beneficiarul lucrarii sau managerul de proiect trebuie sa intocmeasca o declaratie

prealabila in urmatoarele situatii:
 durata lucrarilor este apreciata a fi mai mare de 30 de zile lucratoare si pe santier
lucreaza simultan mai mult de 20 de lucratori;
 volumul de mana de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni-zi.

Elaborarea proiectului lucrarii

Principii generale de securitate si sanatate aplicabile proiectului lucrarii

 alegerea solutiilor arhitecturale, tehnice si/sau organizatorice in scopul

planificarii diferitelor lucrari ori faze de lucru care se desfasoara simultan sau
succesiv;
 estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrari sau faze de lucru.

Desemnarea coordonatorului in materie de securitate si sanatate pe durata

elaborarii proiectului lucrarii

Atributiile coordonatorului in materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii

proiectului lucrarii
 sa elaboreze sau sa solicite sa se elaboreze, sub responsabilitatea sa, un plan de
securitate si sanatate, precizand regulile aplicabile santierului respectiv si tinand
seama de activitatile de exploatare care au loc in cadrul acestuia;
 sa pregateasca un dosar de interventii ulterioare, adaptat caracteristicilor lucrarii,
continand elementele utile in materie de securitate si sanatate de care trebuie sa
se tina seama in cursul eventualelor lucrari ulterioare;
 sa adapteze planul de securitate si sanatate la fiecare modificare adusa
proiectului;
 sa transmita elementele planului de securitate si sanatate tuturor celor cu
responsabilitati in domeniu;
 sa deschida un registru de coordonare si sa-l completeze;
 sa transmita planul de securitate si sanatate, registrul de coordonare si dosarul de
interventii ulterioare beneficiarului si/sau managerului de proiect si
coordonatorului in materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii;
 sa participe la intrunirile organizate de beneficiar si/sau de managerul de proiect;
 sa stabileasca, in colaborare cu beneficiarul si/sau managerul de proiect, masurile
generale de securitate si sanatate aplicabile santierului;
  sa armonizeze planurile proprii de securitate si sanatate ale antreprenorilor cu
planul de securitate si sanatate al santierului;

Coordonatorul in materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului

lucrarii trebuie sa aiba competenta necesara exercitarii functiei:
 experienta profesionala de minimum 5 ani in arhitectura,
constructii sau conducerea santierelor;
 formare specifica de coordonator in materie de securitate si
sanatate, actualizata la fiecare 3 ani.

Realizarea lucrarii

Principii generale aplicabile pe durata realizarii lucrarii

Pe toata durata realizarii lucrarii, angajatorii si lucratorii independenti trebuie sa

respecte obligatiile generale ce le revin, in special in ceea ce priveste:
 mentinerea santierului in ordine si intr-o stare de curatenie corespunzatoare;
 alegerea amplasamentului posturilor de lucru, tinand seama de conditiile de
acces la aceste posturi;
 stabilirea cailor si zonelor de acces sau de circulatie;
 manipularea in conditii de siguranta a diverselor materiale;
 intretinerea, controlul inainte de punerea in functiune si controlul periodic al
echipamentelor de munca utilizate, in scopul eliminarii defectiunilor care ar
putea sa afecteze securitatea si sanatatea lucratorilor;
 delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare si inmagazinare a diverselor
materiale, in special a materialelor sau substantelor periculoase;
 conditiile de deplasare a materiilor si materialelor periculoase utilizate;
 stocarea, eliminarea sau evacuarea deseurilor si a materialelor rezultate din
daramari, demolari si demontari;
 adaptarea, in functie de evolutia santierului, a duratei de executie efectiva
stabilita pentru diferite tipuri de lucrari sau faze de lucru;
 cooperarea dintre angajatori si lucratorii independenti;
 interactiunile cu orice alt tip de activitate care se realizeaza in cadrul sau in
apropierea santierului.

Desemnarea coordonatorului in materie de securitate si sanatate pe durata

realizarii lucrarii

Atunci cand beneficiarul sau managerul de proiect desemneaza un coordonator in

materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii, altul decat cel desemnat pe
perioada realizarii proiectului, aceasta desemnare va avea loc inaintea inceperii
lucrarilor pe santier.
 Atributiile coordonatorului in materie de securitate si sanatate pe durata
realizarii lucrarii

Coordonatorul in materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii,

urmatoarele atributii:
 sa coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire si de securitate la
alegerea solutiilor tehnice si/sau organizatorice in scopul planificarii diferitelor
lucrari sau faze de lucru care se desfasoara simultan ori succesiv si la estimarea
timpului necesar pentru realizarea acestor lucrari sau faze de lucru;
 sa coordoneze punerea in aplicare a masurilor necesare pentru a se asigura ca
angajatorii si lucratorii independenti respecta principiile de securitate si sanatate
in munca, intr-un mod coerent si responsabil, si aplica planul de securitate si
sanatate;
 sa adapteze planului de securitate si sanatate si dosarul de interventii ulterioare,
in functie de evolutia lucrarilor si de eventualele modificari intervenite;
 sa organizeze cooperarea intre angajatori, inclusiv a celor care se succed pe
santier, si coordonarea activitatilor acestora, privind protectia lucratorilor,
prevenirea accidentelor si a riscurilor profesionale care pot afecta sanatatea
lucratorilor, informarea reciproca si informarea lucratorilor si a reprezentantilor
acestora si, daca este cazul, informarea lucratorilor independenti;
 sa coordoneze activitatile care urmaresc aplicarea corecta a instructiunilor de
lucru si de securitate a muncii;
 sa ia masurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate sa aiba acces pe
santier;
 sa stabileasca, in colaborare cu managerul de proiect si antreprenorul, masurile
generale aplicabile santierului;
 sa tina seama de toate interferentele activitatilor din perimetrul santierului sau
din vecinatatea acestuia;
 sa stabileasca, impreuna cu antreprenorul, obligatiile privind utilizarea
mijloacelor de protectie colectiva, instalatiilor de ridicat sarcini, accesul pe
santier;
 sa efectueze vizite comune pe santier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor,
inainte ca acestia sa redacteze planul propriu de securitate si sanatate;
 sa avizeze planurile de securitate si sanatate elaborate de antreprenori si
modificarile acestora.
Coordonatorul in materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii
trebuie sa aiba competenta necesara exercitarii functiei:
 experienta profesionala in constructii sau in conducerea
santierului de minimum 5 ani;
 formare specifica de coordonator in materie de securitate si
sanatate, actualizata la fiecare 3 ani.
Obligatiile beneficiarului, managerului de proiect, angajatorilor si lucratorilor
independenti

Obligatiile beneficiarului si ale managerului de proiect

In vederea asigurarii si mentinerii securitatii si sanatatii lucratorilor din santier,

managerul de proiect are, in principal, urmatoarele obligatii:
 sa aplice principiile generale de prevenire a riscurilor la locul de munca;
 sa coopereze cu coordonatorii in materie de securitate si sanatate in timpul fazelor
de proiectare si de realizare a lucrarilor;
 sa ia in considerare observatiile coordonatorilor in materie de securitate si sanatate
consemnate in registrul de coordonare;
 sa stabileasca masurile generale de securitate si sanatate aplicabile santierului,
consultandu-se cu coordonatorii in materie de securitate si sanatate;
 sa redacteze un document de colaborare practica cu coordonatorii in materie de
securitate si sanatate.

Obligatiile angajatorilor

In vederea asigurarii si mentinerii securitatii si sanatatii lucratorilor din santier,

angajatorii au, in principal, urmatoarele obligatii:
 sa respecte obligatiile generale ale angajatorilor cuprinse in Legea nr.319/2006;
 sa indeplineasca si sa urmareasca respectarea planului de securitate si sanatate de
catre toti lucratorii din santier;
 sa tina seama de indicatiile coordonatorilor in materie de securitate si sanatate
sau ale sefului de santier si sa le indeplineasca pe toata perioada executiei
lucrarilor;
 sa informeze lucratorii independenti cu privire la masurile de securitate si
sanatate care trebuie aplicate pe santier si sa puna la dispozitie acestora
instructiuni adecvate;
 sa redacteze planurile proprii de securitate si sanatate si sa le transmita
coordonatorilor in materie de securitate si sanatate.

Obligatiile lucratorilor independenti

In vederea mentinerii securitatii si sanatatii pe santier, lucratorii independenti

trebuie:
 sa-si desfasoare activitatea conform cerintelor de securitate si sanatate stabilite
pentru santierul respectiv;
 sa participe la orice actiune coordonata de prevenire a riscurilor de accidentare si
imbolnavire profesionala pe santier;
 sa utilizeze echipamente de munca ce indeplinesc conditiile de securitate si
sanatate;
 sa aleaga si sa utilizeze echipamente individuale de protectie conform riscurilor la
care sunt expusi;
 sa respecte indicatiile si sa indeplineasca instructiunile coordonatorilor in materie
de securitate si sanatate;
 sa respecte prevederile planului de securitate si sanatate.

CERINTE MINIME de securitate si sanatate specifice posturilor de lucru

din santiere, in exteriorul incaperilor
 Posturile de lucru mobile ori fixe, situate la inaltime sau in adancime, trebuie sa
fie solide si stabile;
 Stabilitatea si soliditatea trebuie verificate in mod corespunzator si, in special,
dupa orice modificare de inaltime sau adancime a postului de lucru;
 Instalatiile de distributie a energiei care se afla pe santier, in special cele care sunt
supuse influentelor externe, trebuie verificate periodic si intretinute
corespunzator.
 Instalatiile existente inainte de deschiderea santierului trebuie sa fie identificate,
verificate si semnalizate in mod clar;
 Lucratorii trebuie sa fie protejati impotriva influentelor atmosferice care le pot
afecta securitatea si sanatatea;
 Lucratorii trebuie sa fie protejati impotriva caderilor de obiecte, de fiecare data
cand aceasta este tehnic posibil, prin mijloace de protectie colectiva;
 Caderile de la inaltime trebuie sa fie prevenite cu mijloace materiale, in special cu
ajutorul balustradelor de protectie solide, suficient de inalte si avand cel putin o
bordura, o mana curenta si protectie intermediara, sau cu un alt mijloc alternativ
echivalent;
 Toate schelele trebuie sa fie concepute, construite si intretinute astfel incat sa se
evite prabusirea sau deplasarea lor accidentala;
 Platformele de lucru, pasarelele si scarile schelelor trebuie sa fie construite,
dimensionate, protejate si utilizate astfel incat persoanele sa nu cada sau sa fie
expuse caderilor de obiecte;
 Scarile trebuie sa aiba o rezistenta suficienta si sa fie corect intretinute;
 Pentru a preveni riscurile de ingropare prin surparea terenului se vor utiliza
sprijini, taluzari sau altor mijloace corespunzatoare;
 Gramezile de pamant, materialele si vehiculele in miscare trebuie tinute la o
distanta suficienta fata de excavatii; eventual, se vor construi bariere
corespunzatoare;
 Cand demolarea unei cladiri sau a unei lucrari poate sa prezinte pericole se vor
adopta masuri de prevenire, precum si metode si proceduri corespunzatoare.