Textul argumentativ

Textul argumentativ este un text nonliterar (nonficțional) prin care autorul trebuie să susțină un
punct de vedere/o opinie asupra unui fapt, cu scopul de a-l convinge pe cititor asupra propriei
concepții. O părere fără argumente este doar o afirmație nejustificată. Acesta este, de fapt,
secretul textului argumentativ de care trebuie să ținem cont.

Să vedem care este structura unui astfel de text:

I. IPOTEZA

 se prezintă clar ipoteza/teza de la care se pornește în argumentare ca o idee generală, o definire a

temei puse în discuție;

 opinia personală referitoare la subiect; acordul sau dezacordul față de temă.

II. ARGUMENTAREA 

Se prezintă minimum două argumente care să respecte structura:

 enunțarea ideii principale a argumentului (propriu-zis);

 dezvoltarea ideii prin explicații;

 exemplificarea (utilizarea exemplelor din viața personală/din textul propus/din viața culturală).

III. CONCLUZIA

 reluarea și întărirea ideii din ipoteză (formulată altfel), fără a adăuga noi idei în argumnetate.

Un text argumentativ reușit dispune de conectori care:

 introduc a doua parte a ipotezei: în opinia mea, consider că, părerea mea este că etc.;

 introduc argumentele: în primul rând, un prim argument, un al doilea argument, mai întâi de
toate, în al doilea rând, având în vedere că, pe de-o parte, pe de altă parte etc.;
 introduc concluzia: în concluzie, deci, așadar, prin urmare etc.;

 ajută la exemplificare: de exemplu, spre exemplu, de pildă etc.;

Mai jos, avem un model de text argumentativ:

 Dezvoltarea culturii într-un stat este un fenomen direct proportional cu dezvoltarea sa

economică tehnologică și socială totodată. Datorită unor condiții propice de trai, cultura se
poate dezvolta și ea într-o manieră mult mai rapidă și eficientă. Consider că literatura reprezintă
o preocupare care se resimte ca o reflexie a societății. De regulă, aceasta prezintă o societate
și/sau o mentalitate a unei anumite epoci. Cu cât aceasta este mai prosperă, cu atât dezvoltarea
literaturii se poate desfășura mai eficient.

        În primul rând, o societate asupritoare, precum aceea totalitară, spre exemplu, va cenzura
în mare măsură libertatea artistică. O astfel de societate încurajează propaganda și inhibă
libertatea de exprimare. România epocii comuniste, spre exemplu, a fost puternic influențată de
instalarea și consolidarea mentalității comuniste. Literatura s-a limitat foarte mult, promovând
acele valori care puteau prezenta spiritul comunist drept unul benefic. Chiar dacă dezvoltarea
economică era aici in creștere, aspectele sociale și artistice ale cetățenilor erau private de libera
exprimare.

        Un alt argument în privința ipotezei mai sus enunțate se referă la faptul că o societate în
plină expansiune creează anumite condiții necesare și auxiliare dezvoltării culturii. O societate
dezvoltată va facilita bunul demers al culturii și, implicit, al literaturii. Literatura, întrucât
reprezintă un demers care se dezvoltă odată cu anumite tendințe ale societății, va fi direct
influențată de orice schimbare. Spre exemplu, dacă un trend ori un curent se va fi manifestând în
arhitectură ori pictură, literatura va adapta aceste schimbări și le va aplica în operele scrise.

        În concluzie, literatura va fi instrumentul care va reflecta dezvoltarea economică și socială

a unei comunități, aceasta fiind continuu influențată de ascensiunea ori decadența societății
respective, făcând vizibile explicit ori implicit aceste schimbări pe care societatea le suferă.