5.1.

Sisteme de referință

Orice mișcare executată de MUCN se raportează la un sistem de referință ortogonal

drept. Originea sistemului este punctul în care X=0, Y=0, Z=0 respectiv A=0, B=0, C=0.
Alegerea originii este arbitrară, atât pentru axele de translație cât și pentru axele de rotație.
Originea sistemului de referință asociat mașinii unelte poartă denumirea de punct zero al
mașinii sau nulul mașinii. Pe MUCN, punctul zero al mașinii reprezintă un punct fix și bine
stabilit în spatiu, odată cu montarea traductoarelor și testarea mașinii, adică a tuturor
reglajelor în regim de comandă numerică. Față de acest punct se poziționează piesa de
prelucrat pe mașină. Mașina în sine, axele de coordonate și punctul zero sunt de fapt un sistem
rigid din punct de vedere geometric, cu un sistem de axe bine stabilit.
Orice piesă pe care o vom prelucra trebuie mai întâi poziționată față de sitemul de
coordonate rigid al mașinii (OmXmYmZm) sau sistem absolut și apoi identificat punctul de
unde începe prelucrarea (punctul de start). Programul se scrie însă, față de un sistem de
referință al piesei (OpXpYpZp) numit și sistem relativ, care se alege de programator. Acest
sistem este legat de sistemul absolut al MUCN printr-un vector de poziție. Această operațiune
se numește poziționarea piesei. Programatorul va trebui să indice pe fișa tehnologică unde a
ales sistemul de referință și unde este punctul de start. Poziționarea piesei are ca efect
transformarea coordonatelor piesei din sistemul (OpXpYpZp) în sistemul (OmXmYmZm)
printr-o translație efectuată automat de MUCN.
În practica programării, primul pas care trebuie făcut este alegerea sistemului relativ
al piesei (OpXpYpZp). Acest sistem se alege în așa fel încât exprimarea deplasărilor sculei
să se facă cât mai comod după desenul piesei.
Un alt criteriu ar fi posibilitățile de poziționare a semifabricatului pe masa mașinii.
Nu există reguli precise pentru alegerea acestui sistem. Cel mai bun ajutor în acest sens este
experiența programatorului.
Pentru piesele spațiale trebuie să se stabilească cu atenție și planul Z=0. Această
alegere este foarte importantă deoarece în planele paralele cu planul X0Y au loc deplasările
de poziționare ale sculei, iar o greseală de programare poate duce la atingerea accidentală a
piesei de către sculă. Ca o măsură de prevedere este indicat ca planul Z=0 să se aleagă pe o
suprafață plană cu altitudinea cea mai mare (în cazul în care arborele principal este vertical)