Sunteți pe pagina 1din 13

LUMEA INTERBELICĂ

PROIECT INDIVIDUAL

Maghiar Delia | Istorie | 31.03.2022


EMMELINE PANKHURST ȘI FEMEIA ÎN VIAȚA INTERBELICĂ
E
mmeline Pankhurst (n. 14 iulie 1858, Manchester - d. 14 iunie 1928 , Londra)
născută Emmeline Goulden, a fost o reprezentantă a mișcării radicale feministe, o
militantă (sufragetă) care a luptat pentru drepturile femeii. Emmeline a participat
deja la vârsta de 14 ani la întruniri care militau pentru dreptul internațional al
femeii. Între anii 1873 - 1879 a învățat în gimnaziul de fete din Paris. După
reîntoarcerea în Manchester, s-a căsătorit, în același an, cu avocatul Richard
Marsden Pankhurst (1834–1898), care era cu 24 de ani mai în vârstă decât ea. Din
căsătoria cu Pankhurst au rezultat cinci copii. Christabel Harriette (1880–1958),
Estelle Sylvia (1882–1960), Frank (1884–1889; car a murit bolnav de difterie la vârsta
de cinci ani), Adela (1885–1961) și Harry (1889–1910).
La 10 octombrie 1903 a înființat, împreună cu alte patru femei și fiica ei Christabel,
organizația cu vederi radicale „Women’s Social and Political Union” (Uniunea
politică și socială a femeilor), care propaga teoria unei militări pașnice. Ideea a fost
preluată de mișcarea din SUA pentru drepturile femeilor, iar mai târziu de
Mahatma Gandhi, și Martin Luther King. Mișcarea femeilor din Anglia a recurs și
la metode radicale, ca incendieri și atentate cu bombe, ceea ce a dus la arestarea ei
repetată.

Viaţa culturală este deci


caracteristică unei metropole
europene. Perioada interbelică a
fost şi una de emancipare a
femeii. Ea începe să se impună şi
în unele domenii profesionale
rezervate mai înainte bărbaţilor:
medicină, avocatură etc.
Preocupările pentru modă devin
frecvente, atât din dorinţa de
frumos cât şi din cea a etalării
statutului social. În epocă se
spunea că rochia unei femei este
oglinda prosperităţii soţului. Tot
acum, în ton cu moda apuseană,
fetele îmbracă pantaloni şi se
tund băieţeşte. Costumele
populare româneşti sunt
îmbrăcate doar la baluri sau

PAGE 1
serbări câmpeneşti. Arta de a fi frumoasă înseamnă pentru femei în aceste vremuri
şi a face sport, a-ţi petrece cât mai multă vreme în natură: pielea bronzată,
odinioară semn al „condiţiei umile”, devine acum un semn al reuşitei sociale.
Pentru întreţinerea frumuseţii femeile apelează tot mai mult la coafor, croitoreasă,
manichiuristă etc. Femeia se emancipase adoptand si activitati masculine: fumatul,
sofatul, practicarea intensa a sporturilor.

PAGE 2
PAGE 3
MODA FEMININĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
In perioada interbelică preocuparea pentru modă şi stil era a celor cu bunăstare, în mare
parte. Ținutele variau de la o regiune la alta. Asemenea tuturor perioadelor istorice au
existat diferențe între oameni care s-au reflectat în modă.

La țară, îmbrăcămintea era confecționată în gospodărie; din in sau cânepă (cămăși,


izmene) lână (pantaloni, fuste, flanele), blană (cojoace, căciuli), piele (opinci). Costumele
naționale erau purtate cu mândrie mai ales de
bătrânii satului. Ceilalți preferau hainele făcute
mai în grabă și fără înflorituri. Doar în zonele de
munte portul popular se menținea la toate
categoriile de vârstă. În perioada interbelică tinerii
au renunțat treptat la portul popular în
detrimentul ținutelor cumpărate de la oraș. Era
aproape o modă ca tinerii să-și comande haine. La
oraș, îmbrăcămintea era mult mai variată.
Caracteristica generală a modei din această
perioadă a fost tendința de a deveni tot mai
comodă și de a permite o adaptabilitate rapidă la
diferitele situații (serviciu, plimbare, activități
casnice, etc.).

Moda feminină era complicată, mai ales pentru


tineret. În București erau magazine de modă unde
se făceau haine la comandă sau se vindeau gata. Rochiile au devenit mai scurte, “trei
sferturi” sau chiar până la genunchi. Talia era “căzută”, adică peste șolduri, pentru a se
pune în relief corpul. Uneori se folosea material transparent, mai ales pentru bluze.
Pălăriile au devenit mai
mici, fără multe
accesorii. Vopsitul
părului era şi el un
trend.

Femeile bogate purtau


blănuri la evenimente.
O blană de vulpe
argintie sau astrahan,
asortată cu bijuterii de
aur sau perle era o
caracteristică
obligatorie pentru o
lady înstărită.

PAGE 4
Pe de altă parte în lumea mahalalelor, femeile nu se preocupau atât pentru modă. În zilele
de lucru purtau rochii din materiale proaste, papuci, batic din pânză colorată. Acestea se
îmbrăcau în rochii colorate la evenimente, iar soții lor aveau costum cu cravată și cămașă
albă pe care le păstrau ”de ocazie”. Bărbatul muncitor avea salopetă la lucru, iar acasă
pantaloni de stofă, cămașă în carouri, pantofi sau bocanci uzați

ARHITECTURA URBANĂ ȘI PREZENTAREA UNEI CONSTRUCTII A PERIOADEI

1918-1944 este o perioada de cautari stilistice,


marcata de factori economici si sociali.
Romania se situeaza la confluenta dintre
cultura occidentala si cea orientala, pe care lea
sintetizat prin propria perceptie, traditie.
Stilutile neocasice, bizantin sau ecletic si cel
neoromanesc ( imbina arhitectura religioasa cu
cea populara) coexista datorita noilor influente
artistice. Folosirea betonului armat si in
arhitectura civila duce catre o simplitate a
formelor si raspunde necesitatii functionale, astfel ca elementele decorative sunt
inlaturate.

ARHITECTII
ROMANI
REPREZENTATIVI
DIN ACEASTA
PERIOADA SUNT:

Ion Mincu

Marcel Iancu

Horia Creanga

Duiliu Marcu

Petre Antonescu

George Matei Cantacuzino

Octav Doicescu

PAGE 5
Urbanismul si arhitecura moderna interbelica din Romania sunt sustinute si de o legislatie
bine fundamentata teoretic, ce urmareste o evolutie rationala, moderat de mare
profunzime in modul de intelegere a sistemului contextual existent si a psihologiei sociale.

Palatul de Justiție și Administrație din Iași, construit între anii 1906-1925 după
planurile arhitectului I.D. Berindey, s-a impus prin dimensiunile sale remarcabile. Astfel,
turnul central al clădirii, care atinge 55 de metri înălțime, făcea ca Palatul să fie considerat
în epocă cea mai înaltă clădire din oraș cu o amprentă la sol de 7330 mp și o suprafață
desfășurată de 34.236, 35 mp.

În afara monumentalităţii și
frumuseţii ei, clădirea se distingea
prin instalaţii şi echipamentele
tehnice moderne, achiziţionate din
Germania, precum şi prin feroneria
realizată de Casa Haug și de
renumitele firme franceze Krieger,
Mericier și Bagvès. Mobilierul
Palatului de Justiţie, în stil
neogotic, a fost proiectat şi realizat
în celebrele ateliere Albert
Goumain din Paris şi de către firma
Mappel din Anglia.

Palatul din centrul Iaşilor, conceput în


spiritul palatelor comunale din Europa de
Vest, este o îmbinare fericită a mai multor
stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și
neobaroc. Marcând puternic arhitectura
vechii capitale a Moldovei, Palatul s-a impus
ca o adevarată efigie încă de la apariţia ei în
peisajul urbei.

Stilul palatului este neogotic, cu detalii


ornamentale, cu elemente heraldice în exterior. Aripile cu ieșindurile semicirculare au fost
retrase și împodobite la fronton cu statui de arcași ce stau de strajă, iar pe laterale s-au
construit două intrări sub forma unor turnuri boltite. Intrarea în palat se face printr-un
turn donjon mare, cu creneluri și firide dominate de o acvilă cu aripile desfăcute.
Elemente de interes turistic sunt: „Sala gotică”, unde se poate admira mozaicul ce
reprezintă un „bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale și lei). „Sala Voievozilor” se află

PAGE 6
la etaj și conține, în medalioane, portretele domnilor Moldovei și ale regilor României. Tot
la etajul I se află „Sala Henri Coandă”. La faima Palatului Culturii a contribuit si ceasul cu
trei cadrane din turnul cladirii. Avand diametrul de 3,25 m, acestea erau decorate cu mici
vitralii, reprezentand cele 12 zodii. Cate doi plaiesi, in costume nationale, zugraviti pe
zidul turnului, stau de straja, incadrand ceasornicul, dupa modelul ostenilor pictati la
castelul Peles. Atat vitraliile, cat si crenelurile, in forma de cruce ale turnului, erau
luminate electric in cursul noptii. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o
replica moderna a mecanismelor similare din Evul Mediu Occidental. Cele 8 clopote din
turnul palatului reproduc, la fiecare ora exacta, "Hora Unirii", amintind acum nu doar
"Unirea cea mica" din 1859, ci si "Unirea cea mare" din 1918. Melodia este inregistrata pe
un tambur cu 69 stifturi.

Legenda spune că în
proiectul inițial erau
prevăzute 365 de
camere, dar
construcția are 298
încăperi cu o
suprafață de
aproximativ 36.000
m2. La fațadă sunt 92
ferestre, iar la
mansardă alte 36 în
ogivă și două rânduri
de baghete.

La etajul I, la fațada
centrală, se află „Sala
Voievozilor”, cu
picturi în stilul
frescelor medievale
din ctitoriile Moldovei, așezate în chenare de epocă. Picturile au fost executate de Ștefan
Dimitrescu și de elevii săi. Tot la etajul I se află sala „Henri Coandă”, ale cărei lambriuri au
fost executate după un proiect al marelui savant. În amintirea anilor petrecuți la Iași ca
elev al Liceului Militar, Coandă a dăruit orașului proiectul „Monumentului Eroilor
Români” din cartierul Galata și rețeta unui ciment special, care imită perfect culoarea și
sunetul lemnului de stejar.

PAGE 7
Iași, Palatul Culturii

Până în 1955, aici a fost


sediul Tribunalului Județean,
dotat cu mobilier
confecționat la „Casa Maple”
din Londra. Afectat de
cutremurul din 1940, Palatul
a slujit în timpul celui de-al
doilea război mondial drept
cazarmă a trupelor germane
și ulterior, sovietice.
Începând din anul 1975,
planșeul de lemn al ultimului etaj a fost înlocuit cu unul de ciment, turnat în plase de oțel,
lucrare parțial terminată în martie 1977, când a avut loc cutremurul cel mare. Ca o cheie de
boltă, noul planșeu a susținut monumentul, fiind afectate în schimb, planșeele de la etajul
I, zidăria, ornamentele și stucaturile.

PETRECEREA TIMPULUI LIBER

Se face in primul rand o diferentiere foarte clara intre modul in care persoanele din mediul
urban isi petreceau timpul si modul in care persoanele din mediul rural o faceau.

PAGE 8
Optiunile si valorile diferite au trasat un contrast puternic intre doua stiluri de viata
diferite. In mediul rural, modul in care timpul liber era petrecut era in primul rand
puternic influentat de sezonalitate. Pe timpul iernii, timpul liber pentru sateni era din
belsug comparativ cu perioada lucrarilor agricole in timpul careia timpul liber era cu mult
mai limitat. Mai mult decat atat, zilele
de sarbatoare erau respectate cu
strictete indiferent de sezonalitate.

PAGE 9
In aceste zile, satenii mergeau duminica dimineata la Biserica si, dupa-amiaza, barbatii se
intalneau in fata primariei sau la carciuma unde se discutau probleme privind viata satului
sau subiecte ce tin de organizarea tarii, despre politica. In unele sate, pe scena caminelor
culturale se tineau spectacole de
catre copii sau de catre diferite
formatiuni artistice de la oras.
Tot in cadrul caminelor culturale
persoanele de autoritate precum
profesorii, medicii sau preotul
satului tineau conferinte pe
diferite teme de interes pentru
sateni.Femeile se intalneau “la
strada” in fata portii discutand
despre ce se mai intampla in sat,
schimband sfaturi casnice
(modele de impletiti sau de tesut, metode de pastrare pentru alimente, etc).Intelectualii
satului citeau gazetele / ziarele cumparate din oras iar unii dintre ei ascultau emisiunile
radio – de cele mai multe ori, intr-un sat se gaseau in jur de 2 – 3 aparate de radio)

4 INVENȚII CARE AU REVOLUȚIONAT SOCIETATEA INTERBELICĂ

1. SUBMARINUL. Deşi vasele submersibile au fost folosite şi în trecut, se consideră


că abia în secolul XX a fost creat primul submarin modern. În cel de-al Doilea
Război Mondial descoperirea s-a dovedit o armă periculoasă.

2 INSULINA. În 1916, Paulescu a descoperit un produs activ antidiabetic în


pancreas, substanță pe care a numit-o pancreină – insulina de astăzi – și pe care a
injectat-o unui câine cu diabet, observând un efect de normalizare în ceea ce
privește nivelul glicemiei. Ca urmare a implicării sale în Primul Război Mondial,
munca de cercetare a fost oprită, dar omul de știință și-a reluat activitatea imediat
după încheierea războiului. În 1921 a publicat lucrarea cu titlul Pancreina și
procedura fabricației sale, cerându-și astfel drepturile pentru metoda de realizare a
acesteia...

3. ANTIBIOTICUL. Până la descoperirea lui Alexandru Fleming din 1928, orice bacterie
putea fi mortală. Rata de mortalitate cauzată de infecţiile bacteriene a scăzut odată cu
descoperirea penicilinei.

4. MOTOCICLETA CU O SINGURA ROATA.Acest vehicul a fost inventat de italianul M.


Goventosa de Udine, în anul 1925. Invenție ce continuă să fie îmbunătățită până în zilele
noastre, ciudata motocicletă interbelică putea atinge viteze de până la 150 de kilometri pe
oră.

PAGE 10
INVĂȚĂMÂNTUL INTERBELIC ÎN ROMÂNIA

În perioada interbelică criteriile


după care erau evaluaţi elevii erau
cu totul altele decât cele din zilele
noastre: spiritul de camaraderie,
sârguinţa, voioşia, sensibilitatea şi
onestitatea, calităţi care determină
caracterul unui om şi pe care se
punea mare preţ.Erau evaluaţi cu
grijă şi bunătate. E o relaţie relaxată
între profesor şi elevi. Se iau în
seamnă spriritul iscoditor,
bunătatea. E un pic naivă, dacă vreţi, şcoala interbelică. Dar este deosebită faţă de cea de
acum, dintr-un punct de vedere care mi se pare esenţial: ea era bazată pe disciplinele
formatoare. Nu pe specialităţi! Prima lege a învăţământului care s-a adoptat în perioada
interbelică a fost cea a învăţământului primar, în 1924. „Erau mai multe sisteme de
învăţământ în perioada interbelică, venind din experienţa istorică, educaţională, dar şi de
altă natură a diverselor provincii. Pentru realizarea acestui învăţământ unitar s-a dat
prima lege a învăţământului care păstrează unele caracteristici din perioada anterioară,
precum obligativitatea, gratuitatea. Erau prevăzute chiar şi amenzi, prin lege, pentru
părinţii care nu lăsau copiii să meargă la şcoală. Aşa cum se vede şi în «Moromeţii»,
utilitatea şcolii nu este încă bine statuată în societate din punctul de vedere al mentalului.
Şcoala primară era de şapte ani. Pentru cei care după patru ani nu urmau cursurile şcolii
mai departe, era prevăzută o perioadă de trei ani pentru cursuri practice, astfel că un copil
era şcolarizat obligatoriu şapte ani. Şcolile trebuiau să aibă grădini, să poată asigura
practica elevilor, cursurile în cei trei ani erau orientate spre meserii, spre activităţi practice
cu specific tradiţional. Susţinerea acestor şcoli cădea de multe ori pe seama comunelor
care trebuiau să asigure anumite dotări, bibliotecă etc“

WEBOGRAFIE

https://pedagoteca.ro/sciala-in-perioada-interbelica/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Perioada_interbelic%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Culturii_din_Ia%C8%99i#/media/Fi
%C8%99ier:Sala_Voievozilor.jpg

PAGE 11
https://palatulculturii.ro/

https://www.revistagalenus.ro/personalitati-marcante/nicolae-paulescu-si-descoperirea-
insulinei/

https://adevarul.ro/locale/alexandria/topul-celor-mai-importante-inventii-secolului-xx-
schimbat-lumea-1_5a20ff905ab6550cb8b9a45a/index.html

https://pedagoteca.ro /

https://docplayer.ro/amp/205538990-Arhitectura-interbelic%C4%83-cu-structur%C4%83-
din-beton-armat-expus%C4%83-la-multihazard-%C3%AEn-context-european-interven
%C5%A3ii-%C3%AEn-spa%C5%A3iul-rom%C3%A2nesc-%C5%9Fi-italian.html

https://casedeepoca.wordpress.com/tag/arhitectura-interbelica/

https://amp.ele.ro/traieste-sanatos/timp-liber/stiri-timp-liber/timpul-liber-in-perioada-
interbelica-52758.html

https://www.slideshare.net/SGIVladutiu/inventii-care-au-revolutionat-lumea-14031921

PAGE 12

S-ar putea să vă placă și