STATUL

Realizatori:
Odochian Ramona
Țibichi Diana-Alexandra
CUPRINS
• Noțiunea și formele structurii de stat
• 1.Noțiunea de stat
• 2.Formele structurii de stat
• 3.Tipuri de state
• 3.1.Statul unitar
• 3.2.Statul unitar complex
• 3.3.Statul compus
• 3.4.Statul federal
• 4.Rolul și funcțiile statului
• 5.Bibliografie
Noțiunea și formele structurii de stat
1.Noțiunea de stat

Statul este forma instituționalizată de organizare politică a

unei colectivități umane constituite istoric și localizate
geographic pe un anumit teritoriu,în care un grup de
indivizi,deținând în virtutea suveranității poporului și ca
expresie a voinței acestuia,ori legitim,prerogativele și
instrumentele exercitării autorității publice,ale elaborării și
aplicării normelor de conviețuire social,exprimă și apără
interesele fundamentale ale statului și ale națiunii și impune
voința acestora ca voință general-obligatorie.
2.Formele structurii de stat
Forma de stat este un concept politico-
juridic care exprimă modul de constituire și
exercitare a puterii,de organizare și
conducere a societății prin stat.În doctrina
constituțională,forma de stat este analizată
sub trei aspecte:
• forma structurii de stat;
• forma de guvernământ;
• regimul politic.
 Se poate spune că forma statului
poate apărea sub o întreită înfățișare în
funcție de criterii distincte.Aceste trei
criterii sunt:

• modul de organizare și exercitare a puterii

suverane pe teritoriul statului;
• caracteristicile și prerogativele organismului
învestit cu funcțiile de șef al statului;
• metodele de guvernare.
• În funcție de cele trei criterii,statul va
căpăta o anumită formă:

• stat unitar/stat federal;

• monarhie/republic;
• va avea un regim politic democratic/autocratic
sau autoritar.
3. Tipuri de state
3.1. Statul unitar
Statul unitar prezintă următoarele
caracteristici principale:

• este format dintr-un ansamblu unic de organisme

constituționale prin care se exercită puterea politică la
nivel central și local;
• există o singură ordine juridică întemeiată pe o
constituție unică;
• populația are o singură cetățenie.
• Structura unitară a statului este concepută pe
principiul centralizării,ea presupunând unu
ansamblu unic de instituții și puterea de control
a autorităților publice centrale asupra
autorităților locale.

• Aceasta înseamnă că statul unitar are o singură

constituție și o legislație uniformă,o singura
organizare administrativ-teritorială,un singur
parlament,un singur șef al statului și un guvern
unic,un singur sistem de organizare
judecătorească,a căror competență se extinde
pe întreg teritoriu al statului fără nici o excepție.
Desconcentrarea

• Prin definiție, o putere centralizată

presupune concentrarea acesteia de către
un unic centru de putere (instituțiile de
guvernare),în special de către puterea
executivă.Așa cum am văzut
însă,concentrarea puterii și exercitarea ei
în mod centralizat nu sunt posibile.De
aceea se recurge la desconcentrarea
puterii.
Descentralizarea

• este o alternativă la centralizarea excesivă

și constă în posibilitatea recunoscută de
puterea centrală colectivităților locale de a
adopta în anumite domenii sau la nivel
teritorial anumite acte sau decizii,fără a se
consulta în prealabil cu centrul sau a cere
aprobarea acestuia.
3.2 Statul unitar complex

• Statul unitar complex este statul unitar

care fără a pierde unitatea sa de
structură,prezintă în același timp,mari
diversități locale administrative,de
legislație,chiar de jurisdicție,datorită cărora
în interiorul său sunt păstrate enclave
istorice având particularități de dezvoltare
politică,social-
economică,cultural,religioasă și chiar
juridică.
 • În practica constituțională sunt
considerate state unitare complexe:
“uniunea încorporată”, și “regionalismul”.
Uniunea încorporată

• Uniunea încorporată este un stat caracterizat

theoretic prin unitatea puterii central,în interiorul
căreia există o diversitate de legislații
corespunzând unei diversități de populații și
teritorii “încorporate” de către statul unitar într-un
lung proces istoric.În această situație,există un
singur parlament,dar acesta votează legi distinct
care nu sunt aplicabile la fel tututror regiunilor
locuite de populațiile distincte.
Regionalismul

• Regionalismul exprimă o situație

geografică,politică,administrativă,lingvistic
ă,spiritual cu rădăcini istorice în
dezvoltarea unui stat unitary,datorită
căreia acesta optează pentru împletirea
atributelor suverane ale conducerii
centralizate cu atribuirea unei
autonomii,de regulă largi,unor colectivități
regionale.
Regionalismul politic

• “Regionalismul politic” este o noțiune

destul de ambiguă.Una dintre trăsăturile
regionalismului constă în împletirea în
același cadru geographic,a unor interese
generale cu particularități
entice,lingvistice,cu tradiții și interese
locale care pot fi însă multietnice.
 3.3 Statul compus

• Spre deosebire de statul unitar,statul compus este

format din mai multe entități statale reunite într-un stat
suprapus lor și legate între ele prin raporturi juridice mai
mult sau mai puțin strânse.Este deci o asociație de
„state” care formează un fel de Super-Stat.
• În istoria politică a unor state au existat,însă,forme
rudimentare de state compuse-state regrupate sub
numele general de uniuni de state și confederații de
state.
Uniunile de state

• Expresia are un sens juridic précis deși în

limbajul politic se abuzează uneori de
acest termen pentru a califica ca o
uniune,legătura existent între mai multe
state care au în comun unu sau mai multe
obiective,dar care sunt deosebite unul de
celălalt din punct de vedere statal (ex.
NATO,ONU,Uniunea Europeană).
Confederațiile de state

• Este forma de uniune foarte răspândită în

istorie.Confederația de state este o
asociație teoretic permanent de state care
urmăresc obiective identice,îndeosebi în
domeniul relațiilor internaționale și al
apărării și sunt legate prin aranjamente
reciproce.
 3.4 Statul Federal
• Statul federal este format din mai multe formațiuni
statale care beneficiază de un statut de autonomie în
materie constituțională,lingvistică și judecătorească și se
subordonează acestuia.În relațiile internaționale,numai
statul federal are calitatea de subiect de drept.

• Statul federal se prezintă,așadar ca o asociație de state

care se supun,pe de o parte,unei puteri centrale unice
(puterea federală) și care,pe de altă parte,conservă o
largă autonomie constituțională,administrativă și
jurisdicțională.
Trăsături caracteristice ale statului federal:

• unitatea pe plan internațional;

• diversitatea constituțională și juridică pe
plan intern;
• suplețea raporturilor între federație și
statele member
4. Rolul și funcțiile statului
• Rolul statului constă,în principiu,în asigurarea și
apărarea,prin mijloace prevăzute în constituție și
în celelalte legi,a “interesului general”, a
“interesului public” sau a “binelui comun”.

• Se impune a fi precizat faptul că indifferent de

regimul politic,de stadiul de dezvoltare sau de
potențialul military,de structura statului sau de
forma de guvernământ,un stat va avea
întotdeauna rolul sau misiunea de a apăra și
promova interesele sociale generale ale
societății.
Distincția clasică a celor trei funcții ale
statului rezultă din teoria separației celor
trei puteri.Potrivit acestei teorii,statul
exercită următoarele funcții:

• funcția legislativă;
• funcția executivă;
• funcția jurisdicțională (judecătorească).
• Funcția legislativă constă în adoptarea de
către Parlament a regulilor de conduit
obligatorii (având caracter general și
impersonal),ce se adresează,prin
urmare,tuturor persoanelor fizice și
juridice,existând și,respectiv,desfășurând
activități pe teritoriul unui stat.
• Funcția executivă (guvernamentală)
constă în asigurarea sau organizarea
legilor,și,de asemenea,în adoptarea
actelor necesare pentru activitatea de
guvernare și administrare,pe plan central
și local.
• Funcția jurisdicțională (judecătorească)
constă în soluționarea de către instanțele
de judecată a diferendelor sau litigiilor
între diferiți subiecți de drept:între
persoane fizice;între persoane fizice și
persoane juridice,precum și în restabilirea
ordinii de drept încălcate.
 O interesantă clasificare a funcțiilor statului se poate
face din perspective rolului economic al acestuia.Statului
îi revine,în acest sens:

• Funcția de alocare optimă a resurselor și a bogățiilor

natural,în scopul asigurării progresului unei anumite
colectivități umane (funcția de alocare);

• Funcția de asigurare a echilibrului macro-

economic,realizată prin corectarea fluctuațiilor creșterii
economice și prin politica monetară (funcția de
stabilizare economică);

• Distribuirea echilibrată a venitului național.

Bibliografie

• Ion Morariu, “Drept constituțional și

instituții politice”.
• Cristian Ionescu, “Drept constituțional și
instituții politice”, Editura “Lumina
Lex”,2002
• Gheorghe Iancu, “Drept constituțional și
instituții politice”.