Dreptul Afacerilor

10. Federaţia este constituită din două sau mai multe state membre (state federate) care, în
limitele şi condiţiile stipulate de constituţia federaţiei, transferă o parte din atributele lor
suverane în favoarea statului compus. Astfel dând naştere unui nou stat, distinct de statele ce-l
alcătuiesc.  Forma federativă a statului are o serie de caracteristici specifice:
–                      federaţia este constituită din unităţi statale care sânt subiectele ei şi au un cerc de
împuterniciri proprii.
–                      subiectele federaţiei nu sânt state în sensul propriu al cuvântului, ele nu
beneficiază de suveranitate completă, deşi ea este proclamată formal în unele federaţii.
–                      deopotrivă cu constituţia federală comună acţionează şi legile subiectelor
federaţiei. Legislaţia statelor-membre ale federaţiei trebuie să corespundă constituţiei federale şi
a altor legi federale.
–                      existenţa cadrului dublu de autorităţi publice centrale (organele legislative,
executive şi judiciare), la nivelul federaţiei şi la nivelul fiecărui stat federat. Totodată se
efectuează delimitarea competenţei în sfera legislativă şi administrativă între federaţie şi
subiectele ei.
–                      în parlamentul federal, mai exact în Camera lui Superioară, se asigură
reprezentarea deosebită a subiectelor federaţiei. În unele state este stabilită reprezentanţa egală a
subiectelor federaţiei în camera superioară (SUA, Elveţia, Mexic etc.). În Canada, RFG, India
etc., reprezentanţa subiectelor federaţiei în Camera superioară se determină în funcţie de numărul
populaţiei. Însă în unele federaţii parlamentul este format din o singură cameră (Pakistanul
conform constituţiei din 1956 şi din 1962).
–                      populaţia federaţiei reprezintă corp unitar. Persoanele ce fac parte din populaţia
federaţiei deţin două cetăţenii: cetăţenia statului federativ şi cetăţenia statului-membru.[6]
–                      Statele federative sânt subiecte de drept internaţional, iar statele-membre sânt
doar subiecte de drept intern, cu unele excepţii.

Statul unitar se consideră cea mai răspândită formă a structurii de stat. Statul unitar este
o singură formaţiune statală pe teritoriul cuprins de frontierele acestui stat.[2] Pentru un stat
unitar sânt caracteristice următoarele principii de bază:
–                      Constituţia unică şi sistemul de drept unic;
–                      sistem unic al organelor supreme ale puterii de stat şi administrării;
–                      cetăţenie unică;
–                      unitatea sistemului judiciar şi exercitarea justiţiei în baza unor norme unice ale
dreptului material şi procesual;
–                      divizarea teritoriului statului în unităţi administrativ-teritoriale, în care statutul
organelor de administrare se determină de normele de drept ale statului;
–                      subordonarea acestor organe organelor centrale ale puterii de stat şi administrării.
Statele federative se deosebesc de statele pe deplin suverane, în sensul în care
statele federative și-au transferat o parte din suveranitatea lor guvernului federal
 Când statele aleg să formeze o federație, își pierd statutul de persoane juridice din
punctul de vedere al dreptului internațional. În schimb, uniunea federală (care este
formată din state federative) ca entitate unică devine stat suveran în sensul
dreptului internațional. Un stat federativ deține jurisdicție administrativă asupra
unui teritoriu geografic dat și este o formă de guvernământ regional.

Statul unitar este o formă de stat în care există o singură putere constituțională

competentă să stabilească reguli aplicabile pe întregul teritoriu, activitatea de
guvernare difuzându-se de la centru pe cale ierarhică, o singură putere politică la
nivel central și local, un singur rând de organe centrale (parlament, guvern,
președinte etc.), o singură ordine juridică întemeiată pe o constituție unică, iar
populația are o singură cetățenie.
Conceptul de stat unitar se delimitează de cel de stat federal, unde coexistă mai
multe centre de putere, statul fiind divizat la nivelul organizării politice și la
nivelul ordinii juridice. Majoritatea țărilor din lume sunt state unitare.

8. Monarhia poate fi de mai multe tipuri: constituțională, absolută, electivă. În zilele noastre, 44
de țări din întreaga lume au ca șef de stat un monarh, iar 16 din Commonwealth îl recunosc pe
Regele Charles al III-lea al Regatului Unit drept șef al statului lor.

2. În general, religia nu este o formație întâmplătoare impusă oamenilor de filosofi, preoți, înșelători, tirani,
așa cum credeau mulți gânditori din trecut. Este un produs necesar al societății în anumite stadii de
dezvoltare. Religia apare în mod necesar și există în societate, este inclusă în contextul istoriei lumii și
poate fi modificată în conformitate cu schimbările sociale.
Functia ideologica importanta care a jucat teoria data , consider este faptul
aparitiei monarhiei in viitor, care desemna in unele momente aspecte analogice
cu teoria data avand in frunte o anumita personalitate.