1.Apreciați deosebirile dintre federație și confederație în baza diferitor criterii.

Prin definiție, diferența dintre o confederație și o federație este aceea că apartenența statelor
membre într-o confederație este voluntară, în timp ce calitatea de membru într-o federație nu
este.
Diagramă de comparație
Confederație
versus
Federație

Confederaţie Federaţie

Menținut de statele membre. Într-o Menținut de guvernul federal. Într-o

confederație, guvernul federal este Federație, guvernul federal va deține
Suveranitate
responsabil pentru statele membre, autoritatea supremă, iar statele membre
care sunt autoritatea supremă. vor fi subordonate acesteia.

Autoritatea centrală a unei

Autoritatea centrală a unei federații este
Autoritatea confederații este de obicei un
un guvern federal care guvernează statele
centrală organism slab desemnat de statele
membre.
membre.

Determinată de constituția federației, dar

De obicei, se va concentra pe politica
Atribuțiile va avea, în general, drepturi de a exercita
externă comună și problemele de
autorității controlul asupra sferelor diplomatice,
apărare, dar rareori va avea puterea
centrale militare, economice și juridice ale
de a face mult mai mult decât atât.
statelor membre.

Federația - structura de stat, în care țara este constituită din subiecți independenți cu anumite
competențe. În SUA și India sunt state, în Germania - terenuri, în Japonia - prefecturi, în Canada
- provincii și teritorii. Subiecții federației își pot emite propriile acte normative, pot organiza
referendumuri și pot adopta constituții locale. Sistemul energetic al țării este format din două
niveluri: regional (la nivelul unității administrative) și suprem (reprezentanți ai tuturor
entităților).
Confiderație- este o uniune de state suverane, concepute pentru a rezolva probleme specifice
legate de război și pace, politică externă, problemele de mediu. Toți subiecții acestei entități își
păstrează suveranitatea și independența. Cea mai importantă diferență a unei confederații este
instabilitatea ei: după rezolvarea sarcinilor, fie ea este desființată, fie devine o federație.Organele
aliate, ca regulă, sunt doar unități de consiliere și nu au puteri reale.
Diferența diintre federație și confiderație în baza următoarelor criterii:
1. Suveranitatea. Subiecții federației își transferă independența față de organele
guvernamentale centrale și într-o anumită măsură se supun acestora. Participanții la
confederație își păstrează pe deplin suveranitatea.
 2. Guvernul. Federația are două niveluri de guvernare: regională și națională. Participanții
confederației își păstrează pe deplin structura internă de conducere.
3. Teritoriu. Teritoriul federației este alcătuit din unitățile sale administrative și confederația
- din state independente.
4. Scăderea. Participanții confederației pot părăsi uniunea în orice moment, subiecții
federației - nr.
5. Puteri ale corpurilor aliate. Atât organele locale cât și organele de conducere ale
federației sunt dotate cu o gamă largă de competențe.Competențele organelor
confederației sunt mici, toate deciziile sunt elaborate în comun.
6. Flexibilitate. Federația este o entitate mai stabilă decât o confederație.
7. Calitatea de membru. Un stat poate face parte simultan din mai multe confederații, dintr-
o unitate teritorială - o singură federație.
2. Estimați regimul politic al Republicii Moldova.
Definirea sintagmei „regim politic”. Etimologic noţiunea „regim” provine de la latinescul
„regimen” ceea ce semnifică: administrare, guvernare. Pornind de la acest sens doctrina juridică
şi politică de la începutul secolului XX, datorită metodelor, mijloacelor şi procedurilor politice
de exercitare a puterii de stat, care nu se mai încadrau în definiţia clasică „formă de
guvernământ” a pus în circuit sintagma „regim politic” al statului.
Regimul parlamentar are la bază ideea colaborării puterilor, presupunând autonomia funcțională
a celor trei categorii de organe, dar îndeosebi a legislativului, și existența unor mijloace specifice
de presiune reciprocă. Deci, colaborând în exercitarea funcțiilor etatice, acestea dispun de
mijloace politice care le permit să se controleze mutual. Este de menționat că pivotul regimului
parlamentar este guvernul, în special, primul-ministru.
Făcând referire la regimul politic al Republicii Moldova, se consideră că regimul parlamentar
funcționează în următoarele condiții:
• disocierea puterii executive în funcția de șef de stat și guvern;
• șeful de stat este neresponsabil din punct de vedere politic – principiu absolut al regimului;
• guvernul, ca organ colegial, răspunde politic în fața parlamentului, care îl poate demite;
• guvernul răspunde, indirect, și pentru activitatea șefului de stat, întrucât actele acestuia trebuie
obligatoriu contrasemnate de șeful guvernului;
Analizând situația din Republica Moldova, putem constata că ultima perioada a fost puternic
marcată de o serie de conflicte politice și constituționale între șeful statului și forțele politice
aflate la guvernare, generate de culoarea politică diferită a acestora.
Momentul dat a acutizat și mai mult problema conturării unui regim politic eficient pentru statul
nostru. Pe de altă parte, important e a determina care este cauza reală a acestor conflicte –
personalitatea Președintelui ales direct sau esența regimului consacrat constituțional. În ceea ce
ne privește, intuim că nucleul tensiunilor politice indubitabil sunt de natură instituțională și se
află în reglementările constituționale.
În acest sens, chiar dacă președintele la moment este ales direct de către popor, Constituția îi
conferă acestuia foarte puține prerogative constituționale pentru a putea să-și îndeplinească
programul electoral pentru care a fost votat. În același timp, primul-ministru, care nu este ales de
către corpul electoral, beneficiază de prerogative și puteri executive sporite în raport cu
președintele ales.
În concluzie am putea deduce că sistemul politic din Republica Moldova a cunoscut practic toate
tipurile de regimuri politice existente. Istoria edificării şi consolidării sistemului politic
moldovenesc a reprezentat o continuă luptă pentru supremaţie între instituţia prezidenţială şi
parlamentară. În aceste condiţii, Guvernul ca instituţia a puterii politice a reprezentat un obiect a
acestei lupte şi nicidecum un subiect cu putere de implicare şi influenţare.
În această ordine de idei, sunt de părere că regimul politic optim pentru Republica Moldova este
cel parlamentar. Idee care are la bază mai multe raţionamente:
- regimul politic parlamentar face posibilă evitarea problemelor legate de caracterul bicefal al
puterii executive, îndeosebi în cazul în care Prim-ministrul şi Preşedintele fac parte din două
tabere politice opuse;
- Guvernul este responsabil doar în faţa Parlamentului, şi nu mai depinde şi de instituţia
prezidenţială; - regimul parlamentar nu presupune o putere executivă slabă. Dimpotrivă, în
condiţiile în care Prim-ministrul este cel care are responsabilitatea guvernării şi nu o împarte cu
alte instituţii, puterea executivă este reprezentată de o singură instituţie
– Guvernul, care şi este responsabil de realizarea tuturor stipulaţiilor programului de guvernare;
- din momentul în care instituţia Preşedintelui Republicii Moldova va fi una cu adevărat
caracteristică unui regim parlamentar, ea nu va mai reprezenta scopul principal al partidelor
parlamentare. Alegerea (sau mai bine zis nealegerea)
Preşedintelui nu va fi o chestiune de principiu, care poate provoca dizolvarea Parlamentului;
- în fine, regimul politic parlamentar a fost una dintre condiţiile ce nu permis depăşirea cu succes
a tranziţiei politice şi social-economice de către o bună parte a statelor din Europa Centrală, cum
ar fi de exemplu Ungaria sau Cehia.
3.Apreciați problemele constituirii statului de drept a Republicii Moldova.
Dintr-o analiză a doctrinelor despre stat, mai ales ale ţărilor care au fost sub un regim totalitar, se
poate lesne observa că conceptul de stat de drept este un concept necesar şi util. Sintagma „stat
de drept” rezultă din asocierea celor doi termeni „statul” şi „dreptul”. Între stat şi drept există o
relaţie puternică. Statul şi dreptul constituie o unitate de contrarii.
Respectând o accepţiune formală, se poate trage concluzia că Republica Moldova şi-a luat
angajamentul ediicării unui stat de drept, iind consinţite expres prin norme constituţionale cele
menţionate mai sus. În acelaşi timp, trebuie reţinut faptul că numai prin existenţa textelor
constituţionale ce consacră elementele unui stat de drept, acesta nu se va crea de la sine. Crearea
unui stat de drept este un proces, o operă comună a puterii supreme din stat, a puterii locale
autonome şi a iecărui cetăţean în parte. Numai prin manifestarea unei voinţe adevărate de a trăi
într-un stat de drept acesta va exista şi va putea i considerat ca atare.
Analiza procesului constituirii statului de drept în diverse societăţi ne demonstrează nu numai
complexitatea acestuia, dar şi diicultăţile întâmpinate. După cum rezultă din cele spuse anterior,
„statul de drept nu este nici statul mitic, nici statul miracol, dar reprezintă organizaţia politico-
juridică pe care o cere societatea şi pe care o poate accepta comunitatea umană şi de care este
absolută nevoie într-o lume ce se dezvoltă sub semnul progresului şi civilizaţiei”.6 Statul de
drept poate şi trebuie să ie construit tocmai pentru a oferi oamenilor liniştea şi siguranţa de care
au nevoie pentru a-şi exercita drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.
Construirea unui asemenea stat în condiţiile Republicii Moldova e îngreunată, în primul rând, de
faptul că se impune însăşi consolidarea statalităţii noastre.
Suntem un stat tânăr apărut pe harta lumii ca rezultat al destrămării URSS. Chiar de la început
ne-am confruntat cu separatismul. Astfel, în toamna anului 1990, teritoriul Republicii Moldova a
fost dezmembrat, instituindu-se în raioanele din stânga Nistrului un regim secesionist prin
formarea aşa-numitei republici moldoveneşti nistrene cu capitala în oraşul Tiraspol. Ca urmare,
pe o suprafaţă de 11% din teritoriul Republicii Moldova cu o populaţie de circa 700 de mii de
oameni, viaţa publică şi-a păstrat amprentele trecutului.
Conducerea Republicii Moldova este disponibilă să soluţioneze oportun şi deinitiv problema în
cauză, fapt ce va contribui, incontestabil, atât la eliminarea unui focar de instabilitate şi securitate
regională şi europeană, cât şi la consolidarea statalităţii Republicii Moldova.
În această ordine de idei, putem airma cu certitudine că o primă condiţie în edificarea unui stat
de drept în Republica Moldova este consolidarea statalităţii. De asemenea, este evident că
procesul de constituire a statului de drept în Republica Moldova se va axa pe principiile moderne
de funcţionare a statului şi anume:
- principiul separaţiei şi colaborării puterilor;
- principiul pluralismului politic şi ideologic;
- principiul democratismului;
- principiul legalităţii, principiul ştiinţiic.
Teoria separaţiei puterilor este considerată drept una dintre cele mai avansate şi potrivite
concepţii de organizare a puterii de stat.