Stelian Muscalu Business Auto-moto Tehnologie Lifestyle 

Be Smart, Be Business

Business

Despre obediență – Experimentul

Milgram
în urmă cu 8 ani • de Radu Rosulescu • 5 comentarii

Scris de Radu Rosulescu

Dacă cineva ți-ar spune să electrocutezi pe altcineva cu un șoc electric de 450 de

volți ai face-o?

StelianO Muscalu Business Auto-moto Tehnologie

să spui plin de indignare ”Bineînțeles că nu!”. Ei bine, nu te grăbi cu răspunsul.
Lifestyle 

Experimentul Milgram demonstrează altceva.


 Descrierea lui e un pic mai lungă, asta ca să înțelegi mai bine despre ce e vorba, dar
merită să-i acorzi toată atenția ta. Pe mine cel puțin m-a pus serios pe gânduri și
cred că mi-a schimbat un pic percepția despre oameni.

Experimentul

Experimentul a fost conceput de către psihologul Stanley Milgram de la

Universitatea Yale și avut loc în Iulie 1961, l-a 6 ani de la începerea procesului de la
Nurenberg – pentru judecarea crimelor de război comise de către naziști. E
important și contextul. Toată lumea a rămas șocată când s-a descoperit ce atrocități
au fost în stare să facă naziștii. Uluirea a fost cu atât mai mare cu cât mulți dintre
ofițerii SS erau oameni educați, se trăgeau din familii bune, unii erau chiar nobili.
Cum se poate ca niște oameni educați să se transforme în asemenea brute și să
facă ce au făcut? Ei bine, se pare că este în natura oamenilor. Și nu este vorba de
sadism sau cine știe ce apucături criminale am avea din epoci ancestrale ci de
obediență.

Hai să descriu întâi experimentul și fac după aceea alte comentarii.

S-a dat un anunț în ziare – Se caută voluntari ce vor lua parte la un experiment
pedagogic. Există și o recompensă – 4,5$ (la valoarea de astăzi ar însemna în jur de
150$, prin comparația puterii de cumpărare) pentru participare. Fără alte obligații
sau condiționalități legate de atingerea unui obiectiv ci fiecare voluntar primea cei
4,5$ doar pentru participare.

Scopul oficial al experimentului – să se cerceteze influența administrării de pedepse

în procesul de memorare. Mai exact, se încerca să se demonstreze că administrarea
de mici șocuri electrice îl va face pe un om să fie mai atent și ca atare să-și
îmbunătățească memoria imediată. Bineînțeles, scopul real al experimentului a fost
altul. Se dorea să se cerceteze comportamentul oamenilor față de obediență.

Fiecare voluntar a fost introdus într-o cameră în care mai aștepta un alt ”voluntar”
(de fapt făcea parte din echipa de cercetare). Celor 2 voluntari (unul real și unul
deghizat) li s-a făcut o prezentare a ceea ce urmează să se întâmple și li s-a spus că
unul din ei va juca rolul de profesor, iar celălalt va juca rolul de student. Ca să creeze
mai multă veridicitate s-a organizat și o tragere la sorți ca să se determine care din
cei doi va fi profesorul. De fapt tragerea la sorți era măsluită astfel încât voluntarul
real să joace întotdeauna rolul de profesor.

După tragerea la sorți, cei 2 au fost introduși într-o altă cameră, aceasta fiind
prezentată drept camera în care va sta studentul. Studentul era așezat la un birou și i
se conectau (sub ochii profesorului – a voluntarului) niște fire electrice cu care urma
să fie electrocutat atunci când va da răspunsuri greșite. Pasul acesta avea rolul de a-
Stelian Muscalu Business Auto-moto Tehnologie
l convinge pe voluntar că totul este real – pentru că vedea cu ochii lui cum cealaltă
Lifestyle 

persoană este conectată la aparatul de șocuri electrice. Pentru a crește tensiunea


 psihică, după ce era conectat la aparat studentul își exprima o mică îngrijorare –
spunea că în trecut a avut o mică problemă cu inima și se temea că șocurile
electrice i-ar putea provoca din nou probleme cardiace.

După ce studentul era instalat, profesorul era invitat în altă cameră și pus la un birou
unde se găsea un aparat de control pentru administrarea șocurilor. Aparatul era
compus dintr-o serie de comutatoarea, în dreptul fiecărui comutator fiind o etichetă
cu voltajul curentului ce va fi declanșat la apăsarea sa. Deasupra fiecărui comutator
exista și un beculeț martor (care se aprindea când comutatorul era acționat).
Comutatoarele erau așezate în mod crescător, de la cel care declanșa cel mai mic
voltaj până la cel care declanșa cel mai mare voltaj. Tot pentru a spori veridicitatea
exista și un aparat de măsură – un voltmetru, care să certifice că e vorba de
comutatoare reale care declanșează șocuri electrice reale. Adițional, pe lângă
etichetele cu voltajele aferente, existau câteva etichete de avertizare – șocuri
ușoare, șocuri moderate, șocuri puternice, șocuri foarte puternice, șocuri intense,
șocuri foarte intense, șocuri extreme. Eticheta cu șocuri extreme era scrisă cu
culoare roșie, tocmai pentru a accentua avertismentul.

În camera în care era instalat profesorul mai exista un birou la care stătea un
supraveghetor – persoana care reprezenta autoritatea.

Profesorului (voluntarului) i s-a dat o listă cu teste. I s-a cerut să citească o întrebare
cu voce tare (profesorul și studentul comunicau printr-un microfon) și să aștepte
răspunsul studentului. Dacă studentul răspundea corect trecea la următoarea
întrebare. Dacă studentul nu răspundea corect trebuia să-i administreze un
electroșoc prin acționarea unui comutator. După aceea mai citea altă întrebare și tot
așa. Se pleca de la electroșocuri de voltaj mic – 15 volți, până la maximul de 450
volți, cu o incrementare de 15 volți.

Profesorul (voluntarul) credea că administrează șocuri adevărate. În realitate

bineînțeles că nu se întâmpla acest lucru. Pentru consistența rezultatelor, au fost
făcute în prealabil înregistrări cu vocea studentului. Pentru fiecare prag specific de
voltaj era redată o înregistrare corespunzătoare – pentru șocurile moderate un
”ouch”, pentru șocurile puternice un alt ”ouch”, dar spus mai hotărât și cu o altă
intensitate a vocii, pentru șocuri foarte puternice apăreau proteste, iar pentru șocuri
Stelian Muscalu
intense studentul spunea că vrea să renunțe Business Auto-moto
că nu mai suportă durereaTehnologie
și că simte Lifestyle 
că îl doare inima.

 În momentul în care au auzit strigătele de durere și faptul că pe student îl doare
inima (asta se întâmpla la pragul de 135 volți) mulți voluntari și-au exprimat dorința
de a se opri și de a verifica care este starea de sănătate a studentului. Unii au
început să pună sub semnul întrebării scopul și eficiența acestui experiment.

Când se întâmpla acest lucru începea cu adevărat experimentul de obediență.

Persoana cu autoritate îi cerea profesorului să continue experimentul așa cum
fusese stabilit, în ciuda protestelor studentului. Unii voluntari au început să râdă
nervos sau să exprime alte semne de stres extrem în momentul în care au auzit
țipetele și protestele studentului.

De câte ori voluntarul își exprima dorința de a se opri, persoana cu autoritate îl

îndemna să continue. De fapt fusese creată o serie de 4 îndemnuri standard:

• Te rog, continuă

• Experimentul necesită ca tu să continui

• Este absolut necesar ca tu să continui

• Nu ai de ales, trebuie să continui

De asemenea, persoana cu autoritate avea pregătite răspunsuri standard care să

răspundă îngrijorării voluntarilor:

• Dacă voluntarul se arăta îngrijorat pentru că studentul ar putea fi rănit de

electroșocuri i se răspundea că electroșocurile pot fi dureroase, dar nu sunt
periculoase și nu vor produce răni permanente

• Dacă voluntarul se arăta îngrijorat de faptul că studentul nu mai vrea să continue i

se răspundea că indiferent dacă îi place sau nu studentului experimentul trebuie să
continue până învață răspunsurile corecte

• Dacă voluntarul se arăta îngrijorat de faptul că s-ar putea întâmpla rău și va fi tras
la răspundere i se răspundea că indiferent ce se întâmplă nu va fi responsabilitatea
lui ci a persoanei cu autoritate

Dacă voluntarul își exprima dorința de a se opri și după auzirea celui de-al patrulea
îndemn de a continua atunci experimentul se oprea. Altfel experimentul se oprea
când se administra șocul maxim de 450 de volți de 3 ori la rând.

Rezultate

65 % dintre participanții la experiment au mers până la capăt administrând doza

masivă de 450 volți. Da, ai citit bine, nu e o greșeală – 65 % și-ar fi prăjit semenii doar
pentru că li s-a cerut să facă asta.

Stelian Muscalu Business Auto-moto Tehnologie Lifestyle 


 Voluntarii au fost aleși din rândul oamenilor obișnuiți – oameni cu familie, cu
prieteni, oameni care se duc în fiecare zi la muncă și duc o viață onestă.

Vei crede că bărbații sunt mai puțin simțitori, că femeile, despre care se spune că
sunt mai empatice, mai miloase, n-ar fi făcut așa ceva. Ei bine… au făcut. S-a repetat
experimentul și cu femei și s-au obținut cam aceleași rezultate.

Vei crede că asta se întâmpla în 1961, dar că societatea a evoluat între timp, acum
suntem mai liberali în gândire, mai toleranți, mai atenți cu semenii noștri. Nope, nu s-
a schimbat nimic. Experimentul a fost repetat în 2009 și a condus la aceleași
rezultate.

Totuși au existat și variații ale rezultatelor. Experimentul a fost repetat în mai multe
condiții. Când profesorul a stat în aceeași cameră cu persoana cu autoritate și
studentul a stat într-o cameră separată rezultatele au fost un dezastru total. Când
profesorul și studentul au stat în aceeași cameră și persoana cu autoritate a fost
plasată în altă încăpere s-a înregistrat cel mai mic număr de voluntari care au mers
până la capăt. Se pare că există totuși un fel de legătură invizibilă între oameni – cu
cât oamenii sunt mai apropiați fizic cu atât legătura devine mai puternică și invers.

În loc de concluzii…

Până la urmă la ce rezultat te așteptai? Suntem educați de când ne naștem să ne

supunem autorității – ni se spune să ascultăm de persoanele mai în vârstă, să
ascultăm de profesori, să ascultăm de polițiști. Nu mai zic de religie. Întreaga religie
e construită în așa fel încât oamenii să se supună bisericii.

Există câteva avantaje. Învățăm de la cei mai în vârstă (presupunând că au mai mare
experiență) și de la profesorii noștri. Dacă ne supunem celor ce zic ei transferul de
cunoaștere este mai rapid și mai eficient. Avem nevoie de ordine și disciplină în
societatea în care trăim, vrem siguranță așa că ni se pare normal să ne supunem
autorității reprezentate de poliție (nah, omul legii, nu?). Avem nevoie de coordonare
și de o viziune la serviciu așa că ne supunem șefului.

Stelian Muscalu Business Auto-moto Tehnologie Lifestyle 

Dar până unde ar trebui să mergem cu supunerea? Ce se întâmplă? Suntem roboți
sau oameni? Ce facem cu propria noastră personalitate, ce facem cu valorile în care 
 credem? Există o linie peste care nu ar trebui să trecem? Ne vom da seama când
vom încălca acea linie?

Câteodată am impresia că oamenii nu-și folosesc pe deplin rațiunea. Nu știu de ce,

dar li se pare mai ușor ca alții să gândească pentru ei. Atâta timp cât altcineva își
asumă responsabilitatea întâmplă-se ce s-o întâmpla. Așa se pare că au stat
lucrurile și în cazul experimentului Milgram. Au fost destui îngrijorați că s-ar putea
întâmpla ceva rău, dar s-au liniștit (oarecum) când au auzit că nu vor fi trași la
răspundere. Ok, dar cu răspunderea morală cum rămâne? Conștiința proprie nu zice
nimic? Ba zice. În mod evident, voluntarii au fost supuși unui stres foarte mare. S-a
văzut asta din comportamentul lor. Totuși, mulți s-au dovedit prea slabi ca să se
opună. Se vedea că își fac lor înșiși rău continuând experimentul și totuși nu au avut
tăria să se ridice de pe scaun și să plece.

Din păcate oamenii sunt supuși unor condiții asemănătoare celora din experimentul
Milgram foarte des. De multe ori suntem obligați să facem la serviciu lucruri care nu
dorim să le facem și cu care nu suntem de acord. Întrebarea care se pune este cât
de ”obligați” suntem de fapt? Ce se întâmplă dacă avem curaj să ne opunem și să
luăm atitudine? Răspunsul nu e simplu. E greu de spus așa la modul general.

Tu ce ai face dacă ai fi pus într-o situație asemănătoare? Ce ai face dacă ai avea un

șef autoritar care te-ar obliga să faci ceea ce nu vrei să faci? Ți s-a întâmplat
vreodată?

Mie mi s-a întâmplat. Nu o dată ci de nenumărate ori. Și ce am făcut? De multe ori

am tăcut și eu și am înghițit. Dar nu cred că intru în categoria celor care ar fi mers
până la capăt cu experimentul. Și de mai multe ori n-am tăcut ci am luat atitudine. Și
știi ce? N-a fost așa de rău cum s-ar fi așteptat lumea. Nu au fost consecințe
negative, nu m-a dat nimeni afară, nu mi-a purtat nimeni pică. Depinde foarte mult de
felul cum pui problema. E nevoie de tact. Unii tac, tac și înghit și la un moment dat
nu mai suportă și izbucnesc. Nu e bine nici așa. Mai bine spui ce ai de spus la
momentul potrivit în loc să aștepți până e prea târziu. E o vorbă românească – cum
îți educi copilul așa îl ai. Eu am descoperit că e valabilă în multe alte privințe – cum
îți educi părinții așa îi ai, cum îți educi prietenii așa îi ai, cum îți educi colegii sau șefii
așa îi ai. Dacă ești mereu supus te vor călca toți în picioare. Deci nu e bine să taci și
să înghiți mereu.

Și un mesaj pentru manageri

Vestea bună e că e foarte ușor să-ți supui subordonații. Ei vor fi obedienți în cele mai
multe cazuri. Dar fi atent. Dacă ei nu-și asumă responsabilitățile e datoria ta, ca
manager, să-ți asumi responsabilitatea și pentru ei. Dacă ei nu realizează
consecințele faptelor lor e treaba ta, ca manager, să înțelegi și pentru ei. Dacă lor nu
le pasă suficient de mult, trebuie să-ți pese ție și pentru ei. Și în primul rând ar trebui
Stelian Muscalu
să-ți pese de ei, pentru că sunt oamenii tăi Business
și te ascultă șiAuto-moto Tehnologie
te servesc și își fac datoria Lifestyle 
cât de bine pot. Nu trebuie să-i pui în situații stânjenitoare, nu trebuie să-i supui unor
stresuri foarte mari și inutile. În loc să împarți ordine în stânga și în dreapta fă-ți 
 puțin timp din când în când și stai de vorbă cu oamenii tăi. Obișnuiește-ți oamenii să
spună ce gândesc. Rezultatele vor fi remarcabile. O să ai o echipă și nu doar niște
subalterni, iar această echipă va deveni mult mai eficientă. Și probabil că oamenii te
vor urma și te vor asculta pentru că îi inspiri, pentru că te respectă și au încredere în
tine și nu pentru că s-au obișnuit să fie obedienți. Ăăă… ți se pare cunoscut ceea ce
tocmai am spus? Sunt sigur că da. Asta te va transforma din manager într-un lider.

#management

  

S-ar putea să vă placă și

 TB: Se apropie o furtună economică pe mai multe

X Analiză XTB Polonia: Ce sancțiuni ar fi de impact?
continente? În SUA, riscul recesiunii, în Europa, o
posibilă criză a datoriilor suverane
XTB: Depășirea pragului de 100 de dolari per baril Analiză XTB: Poate fi sfârșitul pieței de creștere
de petrol Brent este aproape o certitudine pentru criptomonede?

5 comentarii

F.Hilbert
19 ianuarie 2017 la 22:12

In legatura cu aceasta tema, vizionati va rog filmul „I… DE LA ICAR” (1979), (I… Comme

Stelian Muscalu
Icare) cu Yves Montand. E de inteles deBusiness
ce nu s-a difuzat in Romania
Auto-moto inainte de 1989.
Tehnologie Lifestyle 

Răspundeți

 Nicoleta
21 ianuarie 2018 la 23:30

Foarte bun articolul!

Răspundeți

Gabriel Andriescu
13 noiembrie 2019 la 19:00

Buna seara.

As puteea sa distribui articolul dvs. pe o retea profesionala?

Cu stima,

Gabriel Andriescu

Răspundeți

Stelian Muscalu
15 noiembrie 2019 la 16:15

sigur,

cu citarea sursei

multumesc

Răspundeți

Marius
23 august 2022 la 20:32

După părerea mea, indiferent dacă ucizi un om, o mie de oameni sau un milion, tot ucigaș
ești. Iar naziștii au fost fără doar și poate ucigași. Din păcate însă nu doar ei. ”Băieții” lui
Stalin au ucis aproximativ opt milioane de cetățeni sovietici din țările proaspăt ”eliberate”.
Dar asta este o altă poveste! La drept vorbind, nu naziștii au fost primii care au ars întâi
cărți și apoi oameni. Primii au fost conducătorii Romei antice și apoi Inchiziția. În special
cea spaniolă și portugheză, care din motive lesne de înțeles, au comis cele mai multe și
mai mari atrocități. Nu sunt psiholog ci inginer, dar pot spune din ce am citit și trăit, că
educația chiar autentică fiind, nu este definitorie pentru comportamentul unora în
societate. Așa cum spune domnul Muscalu, cred că este în natura umană să ne facem
rău, unii altora. Citeam în urmă cu vreo 20 de ani, un raport care afirma că, citez din
Stelian Muscalu
memorie: ”… de la terminarea primului Business
război mondialAuto-moto Tehnologie
și până la momentul Lifestyle
întocmirii 
acelui raport – cred că 1999 sau 2000 – umanitatea a avut doar cinci minute de pace
totală”. 
 Să auzim numai de bine!

Răspundeți

Adaugați un comentariu

Comentariul dvs.

Numele dvs. * Email-ul dvs. * Website-ul dvs.

Adăugați comentariul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii recente

 m.toma la Ţeapa nu se dă la ora

exactă – B&B Collection. Un articol
de Bogdan Tache

 Jazz on the Rooftop „a înfrățit”

municipiul Ploiești cu celebrul New
Orleans din Louisiana - România
Liberă la Scurtă istorie a jazz-ului –
pentru Răzvan

 AF la Piramida lui Maslow

 Marius la Despre obediență –

Experimentul Milgram

 Silviu Daniel la Alegerea căștii de

Stelian Muscalu
motocicletă Business Auto-moto Tehnologie Lifestyle 


 Arhive

septembrie 2022

iunie 2022

februarie 2022

ianuarie 2022

decembrie 2021

noiembrie 2021

octombrie 2021

septembrie 2021

august 2021

iulie 2021

iunie 2021

mai 2021

aprilie 2021

martie 2021

februarie 2021

ianuarie 2021

decembrie 2020

noiembrie 2020

octombrie 2020

septembrie 2020

august 2020

iulie 2020

iunie 2020

Stelian Muscalu
mai 2020 Business Auto-moto Tehnologie Lifestyle 

aprilie 2020 
 martie 2020

februarie 2020

ianuarie 2020

decembrie 2019

noiembrie 2019

octombrie 2019

august 2019

iunie 2019

mai 2019

aprilie 2019

martie 2019

februarie 2019

ianuarie 2019

decembrie 2018

iunie 2018

mai 2018

aprilie 2018

martie 2018

februarie 2018

ianuarie 2018

decembrie 2017

noiembrie 2017

octombrie 2017

septembrie 2017

Stelian Muscalu
august 2017 Business Auto-moto Tehnologie Lifestyle 

iulie 2017

 iunie 2017

mai 2017

aprilie 2017

martie 2017

februarie 2017

ianuarie 2017

decembrie 2016

noiembrie 2016

octombrie 2016

septembrie 2016

august 2016

iulie 2016

iunie 2016

mai 2016

aprilie 2016

martie 2016

februarie 2016

ianuarie 2016

decembrie 2015

noiembrie 2015

octombrie 2015

septembrie 2015

august 2015

iulie 2015

Stelian Muscalu
iunie 2015 Business Auto-moto Tehnologie Lifestyle 

mai 2015

 aprilie 2015

martie 2015

Email

stelianmuscalu@gmail.com

Copyright © 2015-2016 www.stelianmuscalu.ro