Sunteți pe pagina 1din 28

FUNCȚIA

LEGISLATIVĂ A
PARLAMENTULUI

CURSUL NR. 2
OBIECTIVE

GENERALE •identificarea și înțelegerea principiului separației și echilibrului puterilor în stat;


•identificarea și înțelegerea rolului Parlamentului României în stat;

SPECIFICE
•determinarea conţinutului funcţiei legislative;
•alegerea nivelului actului normativ al Parlamentului;
•înțelegerea ierarhiei legilor.
1. Determinarea
conţinutului funcţiei
legislative
Obiectivele de învățare:
• ce este legea;
• care sunt tipurile de legi;
• ce se înţelege prin hotărâre a Parlamentului sau a unei Camere;
PREMISE:

Exprimarea puterii politice


Alegeri directe
Raportul dintre popor și Parlament
FUNCȚIILE PARLAMENTULUI -
IDENTIFICATE DE DOCTRINĂ
• legislativă (adoptarea legilor);
• stabilirea direcţiilor principale ale activităţii social-economice, culturale, statale şi
juridice;
• alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităţi statale;
• controlul parlamentar;
• politica externă – dimensiunea parlamentară;
• organizarea şi funcţionarea proprie;
• reprezentare;
• recrutarea unor funcţionari publici sau a altor persoane învestite cu prerogative
publice;
• informare ș.a.
FUNCȚIA LEGISLATIVĂ

•activitatea parlamentară de
examinare şi deliberare asupra
proiectelor de lege şi a
propunerilor legislative;
•votarea legii.
Funcția legislativă - trăsături

•este politică;
•este normativă.
Funcţia legislativă a Parlamentului –concretizare:
• 1. examinarea proiectelor de lege primite de la Guvern;
• 2. examinarea propunerilor legislative formulate de cetăţeni/ parlamentari;
• 3. examinarea amendamentelor formulate de către Guvern/parlamentari;
• 4. votarea proiectelor de lege/ propunerilor legislative/ amendamentelor formulate în
procesul legislativ;
• 5. reexaminarea legii ca urmare a solicitării Preşedintelui României;
• 6. reexaminarea legii în virtutea deciziei CCR;
• 7. stabilirea limitelor abilitării Guvernului de a emite ordonanţe;
• 8. exercitarea controlului asupra legislaţiei delegate- în temeiul unei legi de abilitare ori
a delegării legislative constituţionale-;
• 9. cenzurarea decretelor prezidenţiale ( privind instituirea stării de urgenţă, a stării de
asediu, declararea mobilizării parţiale sau generale a forţelor armate, luarea măsurilor
pentru respingerea unei agresiuni armate împotriva României).
Există o legătură între activitatea de
legiferare și implementarea politicilor publice

?
activitatea de legiferare
reprezintă principala modalitate
de implementare a politicilor
publice deoarece asigură
instrumentele necesare pentru
punerea în aplicare a soluţiilor
de dezvoltare economică şi
socială, precum şi pentru
exercitarea autorităţii publice.
Care credeți că este raportul de forțe dintre
Parlament și Guvern în domeniul
legislativ?

Parlamentul este ,,stingher”


sau ,,sociabil” cu Guvernul?
Existenţa Parlamentului este condiţionată de formarea unei
majorităţi parlamentare apte să susţină proiectele de
legi promovate de Guvern şi, în ultimă instanţă, să susţină
Guvernul în întreaga operă de guvernare.

ROLUL OPOZIȚIEI – minoritatea parlamentară;


- urmărește cucerirea puterii.
Limitarea sau partajarea exercitării funcției legislative a
Parlamentului în raport cu alte autorităţi publice
Art. 61 din Constituția
României: ,,Parlamentul
este organul
reprezentativ suprem al
Guvernul poate propune
poporului român și unica
proiecte de lege sau
autoritate legiuitoare”.
amendamente
Curtea Constituţională
poate declara o lege
neconstituţională

Preşedintele României
poate cere Parlamentului
sau Curţii Constituţionale
reexaminarea legii etc.
DEFINIȚIE:

Funcţia de legiferare a Parlamentului


=
reglementarea oricărei categorii de
relaţii sociale, conform Constituției
României și a regulamentelor
parlamentare.
Funcția legislativă vs. Competența
Parlamentului
• în dreptul constituțional român nu există termenul de
„competență de legiferare”;
• termenul ,,competenţă” presupune o serie de atribuţii/
drepturi/ obligaţii, care pot fi exercitate de o anumită
autoritate publică aflată în concurenţă cu alte autorităţi
publice (competenţa unui minister, a unui primar, a unui
consiliu local - competenţă materială)
• Sau stabilirea limitelor geografice ale exerciţiului competenţei
materiale) - competenţă teritorială
Revizuirea din 2003 a
Constituţiei României
CAMERĂ DE REFLECȚIE/ CAMERĂ
DECIZIONALĂ
DEFINIȚIE:

Prima Cameră sesizată = Cameră de reflecţie.


A doua Cameră sesizată = Camera
decizională => prin vot, pune capăt
procesului legislativ parlamentar;
Excepție: proiectele de lege privitoare la
revizuirea Constituţiei
art.75 din Constituţie - Camera Deputaţilor este Cameră de reflecţie în cazul:
• proiectelor de legi şi propunerilor legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor
acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau
acorduri;
• proiectelor de legi organice: organizarea serviciilor publice de radio/televiziune şi controlul
parlamentar asupra activităţii lor, stabilirea altor categorii de funcţionari publici care nu pot
face parte din partide politice, stabilirea condiţiilor privind îndeplinirea îndatoririlor militare,
organizarea şi funcţionarea unor instituții: Avocatul Poporului/Guvernul/ Consiliul Suprem
de Apărare a Ţării/ Consiliului Superior al Magistraturii/Curtea de Conturi/ Consiliul
Legislativ/CCR/Înalta Curte de Casație și Justiție/Ministerul Public;
• organizarea contenciosului administrativ/ instanţelor judecătoreşti/ învăţământului/
administraţiei publice locale/a teritoriului/ regimul general privind autonomia locală/;
• stabilirea : altor membri ai Guvernului/ altor incompatibilităţi guvernamentale/ structurii
sistemului naţional de apărare/ pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru
apărare/statutul cadrelor militare:
• folosirea limbii minorităţilor naţionale în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale
şi cu serviciile desconcentrate
• înfiinţarea de autorităţi administrative autonome/ înfiinţarea de instanţe specializate;
În celelalte cazuri, care nu sunt
rezervate competenţei primare a
Camerei Deputaţilor, aceasta
devine Cameră decizională după
examinarea primară a proiectelor
de lege şi a propunerilor legislative
de către Senat.
.
2 Alegerea nivelului actului normativ al Parlamentului
Potrivit art.67
din Legea
fundamentală,
Camera Reglementează atât relaţii
actul normativ emis de sociale, deja reglementate
Deputaţilor şi Parlament, în conformitate
Senatul adoptă prin lege și acționează
legi, hotărâri şi cu normele de procedură acţionând secundum lege,
moţiuni, în stabilite de Constituţie şi de cât și relaţii sociale care îi
prezenţa regulamentele sunt rezervate în
majorităţii parlamentare exclusivitate şi care dau
membrilor. orice act normativ, expresie autonomiei
indiferent de la cine emană fiecărei Camere a
Parlamentului
• LEGEA HOTĂRÂREA
3. Ierarhia legilor
Obiective de învățare:
- Care este ierarhia actelor normative;
- Care sunt criteriile după care se stabilește această ierarhie;
- Care este ierarhia legilor
Ierarhia actelor normative L
e
g
i
l
e

O
r
d
o
n
a
n
ț
el
e

H
ot
ăr
âr
il
e
G
u
ve
rn
ul
ui

Or
di
ne
le
și
in
str
uc
țiu
nil
e
mi
ni
ștr
ilo
r

O
rd
in
el
e
pr
ef
e
ct
ul
ui

Dis
po
ziți
ile
pr

edi
nt
elu
i
Co
nsi
liul
ui
jud

ea
n

H
ot
ăr
âr
il
e
co
ns
iil
or
lo
ca
le

Di
sp
oz
iți
il
e
pr
i
m
ar
ul
ui
Ierarhia legilor

Legi constituționale

Legi organice

Legi ordinare

Legile de aderare la UE si
NATO
Legile constituționale
• sunt legile de revizuire a Constituţiei;
• sunt adoptate potrivit normelor cuprinse în art.150-152 din Constituţie;
•  se adoptă cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul
membrilor fiecărei Camere;
• sunt supuse unui dublu control de constituţionalitate, sunt definitive
numai după aprobarea lor prin referendum şi nu sunt supuse promulgării;
• se află în vârful ierarhiei legilor;
• Sunt supraordonate în raport cu legile organice, cu cele ordinare şi cu
orice alte acte normative.
Legile organice
• Sunt considerate prelungiri ale dispoziţiilor constituţionale pentru că garantează
aplicarea dispoziţiilor Legii fundamentale;
• trebuie să fie susţinute de o majoritate parlamentară absolută;
• sunt reglementări juridice care reprezintă un apendice al prevederilor constituţionale,
• se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere
• art.76 alin.(1) din Constituţia României dă expresie imperativului procedural al
delimitării formale a legilor organice de legile ordinare şi de cele constituţionale
• legile organice nu pot interveni decât în materiile limitativ enumerate de Constituţia
României (51 de domenii prevăzute expres în Constituție)
• în domeniul rezervat legilor organice, intervenţia Guvernului prin ordonanţe simple
este interzisă, DAR Guvernul poate să poată interveni, în situaţii extraordinare a căror
reglementare nu poate fi amânată prin ordonanţe de urgenţă, potrivit art.115 din
Legea noastră fundamentală.
Legile ordinare
• intervin în alte materii decât cele rezervate legilor constituţionale sau
organice;
• privesc orice relaţie socială sau grup de relaţii sociale, indiferent de
gradul de generalitate sau de importanţa socială ce le este acordată.
• se adoptă cu majoritate simplă de voturi şi cu respectarea normelor
de procedură cuprinse în Constituţie şi în regulamentele
parlamentare.
Alte categorii de legi
(legile de aderare la Uniunea Europeană şi la
N.A.T.O.)
• prevederile art.148 alin.(1) şi art.149 din Constituţie:
• aderarea la tratatele constitutive ale Uniunii Europene şi la Tratatul
Atlanticului de Nord urmează să se facă prin lege adoptată în şedinţa
comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două
treimi din numărul parlamentarilor.
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!

S-ar putea să vă placă și