Unul dintre cele mai cunoscute dar si contestate, experimente psihologice - att din punct de vedere etic ct si tehnic

-, este asa numitul

experiment Milgram. ntrebarea la care dorea sa gaseasca un raspuns socio-psihologul Stanley Milgram n anii 60 se referea la
disponibilitatea unor oameni perfect normali de a se nclina n fata unei autoritati si de a urma ordine evident inumane. Motivul care a
stat la baza acestor experimente a fost cel de-al Doilea Razboi Mondial. De ce au existat pe timpul regimului hitlerist attia oameni care
s-au pus de buna-voie n serviciul masinariei criminale a nazistilor? A existat oare o eroare principiala de caracter n cazul acestor
oameni sau exista anumite situatii n care oricine ar putea ajunge sa tortureze si sa ucida alti oameni?
Conducatorul experimentului le-a explicat voluntarilor ca doreste sa vada ce efecte are pedeapsa asupra procesului de nvatare.
Participantii au fost mpartiti, prin tragere la sorti, n elevi si profesori. Procedura a fost nsa manipulata, pentru ca, n realitate, doar un
voluntar trebuia sa ia parte la experiment. Acesta era profesorul. Cealalta persoana, elevul, era un student al Universitatii, fapt
despre care voluntarul nu avea habar. Rolul de conducator al experimentului era jucat de un profesor de biologie de liceu, n vrsta de
31 de ani, iar victima,de un contabil de 47 de ani, instruit pentru a face fata rolului; acesta din urma era un american de provenienta
irlandeza, cei mai multi observatori gasindu-l foarte placut si prietenos.
Conducatorul a nceput sa enunte cerintele experimentului. Elevul trebuia sa nvete pe dinafara o lista de asocieri, partenerul sau,
profesorul, urmnd a-l verifica. Participantilor la experiment li s-a aratat un generator de socuri electrice dotat cu un panou de
instrumente. Pe acest panou se aflau treizeci de butoane. Butoanele erau inscriptionate cu cifre de la 15 la 450 de volti. n plus, din
patru n patru butoane aparea si o alta inscriptie, detaliind intensitatea socului: soc usor, soc mediu, soc puternic, soc foarte
puternic, precum si Pericol: soc extrem, ultimile doua butoane fiind suplimentar dotate cu inscriptia XXX.
Sarcina profesorului era acum, ca de fiecare data cnd elevul dadea un raspuns gresit, sa se foloseasca de butonul ce declansa
socuri electrice, de fiecare data un soc mai puternic. Dupa clarificarea situatiei, profesorul, mpreuna cu conducatorul experimentului
si elevul intra ntr-o ncapere separata unde era montat un scaun electric. Elevul ia loc pe scaun si este legat de acesta. i sunt prinsi
electrozii pe corp si este legat la generator. n acest punct al experimentului, elevul spune ca are probleme cu inima. Conducatorul l
linisteste spunndu-i ca socurile pot fi foarte dureroase, dar ca nu duc la leziuni permanente ale tesuturilor.
Dupa cum am mai spus, elevul stie ca nu are de ce sa-si faca griji. El este asistentul conducatorului experimentului, iar alegerea
profesorului si a elevului a fost manipulata din start. Fireste ca elevul nu este conectat n nici un fel la generatorul de curent, acesta
fiind de altfel un element de recuzita. Profesorul - adevarata persoana supusa experimentului - nu stie nimic despre toate acestea. El
este asadar convins cu tarie de faptul ca victima din camera alaturata va fi ntr-adevar pedepsita cu socuri electrice. El aude reactiile
elevului de fiecare data cnd l pedepseste, ca si cnd i-ar pricinui suferinte reale. Voluntarul nu are de unde sa stie ca aceste reactii
sunt nregistrate pe banda si ca raspunsurile date de elev sunt de fapt raspunsuri-standard.
Elevul raspunde la nceput corect, cu doar cteva greseli. Fiecare greseala este penalizata de profesor, conform ordinelor, cu o
apasare de buton, fiecare noua greseala fiind amendata cu o intensitate electrica mai mare. Ajuns la cel de-al cincilea buton (75 V),
elevul ncepe sa se vaite. La 150 de volti, victima cere ntreruperea experimentului, iar la 180 tipa de parca nu ar mai putea suporta
nimic. n momentul n care experimentul se apropie de punctul n care profesorul ar trebui sa apese pe butonul Pericol: Soc extrem,
l aude pe elev batnd cu pumnii n peretele despartitor. Victima l implora pe profesor sa l elibereze. Conducatorul experimentului
i explica voluntarului ca aceasta reactie este de fapt un raspuns gresit, rugndu-l pe profesor sa apese pe butonul respectiv.
Milgram a numit acest fenomen acord de supunere n fata unei autoritati. Ctiva participanti nu au crezut ca victima era supusa cu
adevarat unor socuri electrice, altii nu si-au asumat raspunderea, n timp ce unii dintre ei au cerut, ntr-un moment avansat al
experimentului certificarea faptului ca nu pot fi trasi la raspundere pentru faptele lor. Alti voluntari au transferat raspunderea chiar
asupra victimei, pe motivul ca aceasta s-ar fi oferit de buna voie sa participe la experiment.

ntr-un experiment rmas faimos (aa-numitul "experiment Milgram"), Stanley Milgram de la Yale a ncercat, s evalueze
obediena/ rezistena la autoritate a individului, atunci cnd a se supune contravine principiilor sale morale.
Experimentul era construit relativ simplu: voluntarii, selecta i n urma unui anun n ziar care vorbea de experimente pentru
testarea memoriei, i crora urma s li se dea o sum modic de bani pentru timpul lor, erau cupla i cu un actor, care urma s
joace rolul cobaiului. ntr-o plrie, se puneau dou bucele de hrtie, aparent pentru a determina cine urma s fie elevul
subiectul experimentului i cine profesorul care s l verifice. n fapt, pe ambele buc ele de hrtie scria profesor dar
actorul urma s pretind c a extras hrtia pe care scria elev.
Elevul era introdus ntr-o camer separat, din care putea comunica cu experimentatorul i cu profesorul. Apoi,
profesorului i se administra un electrooc, ca un exemplu al electroocurilor care urmau s i fie administrate elevului n
timpul experimentului.
Profesorului i se ddea o list cu perechi de cuvinte. El urma s i citeasc elevului primul cuvnt din pereche, urmat de
patru opiuni posibile, din care acesta s ghiceasc perechea potrivit. La fiecare alegere gre it, i se administra elevului de
ctre profesor un electrooc, a crui intensitate devenea, gradual, tot mai putermic (cre tea, la fiecare rspuns gre it, cu
15 Voli). n realitate, actorul ddea drumul, din spatele zidului, unei benzi de magnetofon conectat la aparatul de control al
profesorului. La fiecare presiune a butonului electroocurilor, banda se derula n continuare, cu o voce uman nregistrat,
care reproducea durerea provocat de electroocuri, prin gemete, ipete, etc. La un moment dat, dup un anumit numr de

creteri ale voltajului, actorul ncepea, conform instruciunilor primite, s bat n perete. Dup un numr de alte cre teri ale
voltajului, btile n perete se opreau.
Progresiv, profesorul (subiectul propriu-zis al experimentului) ddea semne de tulburare, nervozitate, nesiguran ; dar n cazul
n care i manifesta dorina de a abandona experimentul, experimentatorul, care se afla la o mas, n spatele lui, i ddea o
serie gradat de rspunsuri care s-l determine s continue. n ordine, rspunsurile sunt:
1. V rog, continuai / Te rog, continu.
2. E important pentru reuita experinentului s continuai / continui.
3. E absolut esenial s continuai / continui.
4. Nu avei / ai alt opiune; trebuie s continuai / continui.
n cazul n care subiectul experimentului dorea n continuare s prseasc experimentul, dup seria de rspunsuri, acesta era
ntrerupt. n cazul n care subiectul continua cu pedepsirea elevului, experimentul era considerat ncheiat n momentul n care
profesorul apsa de trei ori consecutiv butonul electroocurilor pe intensitatea mazim 450 de Vol i.
n primul set de experimente de acest tip, fcute de Milgram, procentul celor care au mers pn la capt, presnd butonul pn
la 450 de Voli, a fost de 65% din subieci. Pe de alt parte, practic aproape toi participan ii au pus sub semnul ntrebrii, la un
moment dat n cursul experimentului, ceea ce fceau. Thomas Blass, ntr-o metaanaliz a rezultatelor experimentelor derivate
din experimentul lui Milgram, a artat c, indiferent de localizarea geografic / momentul temporal, procentajul indivizilor care
se supun pn la capt experimentului rmne relativ constant, de 61-66%. Dar ateptrile ini iale ale lui Milgram fuseser
destul de diferite ; nainte de nceperea experimentului, el ceruse unui grup de 14 studeni n psihologie n ultimul an pronosticul
asupra numrului de indivizi care urmau s mearg pn la capt, pn la 450 de Voli ; cifrele propuse se nvrteau ntre 0 i
3% din subieci.