Experimentul Milgram

Experimentul Milgram este cunoscut drept cel mai important studiu din
istoria psihologiei asupra mecanismelor din spatele supunerii oamenilor in fata
autoritatilor. Desfurat ntre anii 1961-1963, n cadrul prestigioasei Universiti
Yale, scopul final al experimentului a fost acela de a afla toate motivaiile din minile
celor care au executat ororile din cadrul lagrelor de exterminare n mas din
Germania Nazist. Milgram se intreba daca numai nazistii erau rai sau avem cu totii
partea noastra de rautate care ar fi dus la acelasi lucru, daca am fi fost in aceeasi
situatie. Mare parte din rezultate i concluziile specialitilor au fost de-a dreptul
neateptate.

Majoritatea criminalilor de razboi au marturisit ca ei sunt de fapt niste

oameni normali si inofensivi, ca nu ar face rau neprovocati nimanui, nici macar unei
muste. Au spus ca tot ce au facut a fost sa se supuna unor ordine si ca ei nu sunt
responsabili pentru faptele lor, ca au fost doar niste unelte in mainile altora.

Dup sfritul celui de-al doilea Rzboi Mondial, foarte muli psihologi i
sociologi au studiat i cercetat pe toate prile crimele mpotriva umanitii care au
avut loc n lagrele de concentraie i exterminare naziste.
Cercettorii au dorit s afle n prim instan dac nazitii germani au fost nite
oameni care au fost nrii pn la nebunie de ideologia agresiv n care credeau, sau
mai grav, nu cumva orice grup de oameni din orice ras sau cultur se poate comporta
la fel de abominabil dac ajung n conjuncturi i situaii asemntoare?

Cel care s-a hotarat sa puna capt ntrebrilor din lumea psihologiei de atunci a fost
Sanley Milgram, un psiholog din cadrul prestigioasei Universitti Yale. El a imaginat i
pus n practic un experiment pe baza conflictelor dintre influena unei autoriti,
pe care nu o poi refuza n mod normal i barierele ridicate de contiina fiecruia
dintre noi. Milgram a examinat cu atenie justificrile i declaraiile celor acuzai de
crime mpotriva umanitii cu ocazia celebrului Proces de la Nurnberg. Acest lucru i-
a starnit interesul lui Milgram, care, in cartea sa, Supunerea fata de autoritate
aparuta in anul 1974, ridica intrebarea: Este posibil ca Eichmann si milioanele sale
de complici care au luat parte la Holocaust, numai sa execute ordine? Ii putem numi
pe toti complici?

Majoritatea nazistilor implicati in toate ororile de atunci s-au aparat spunand ca toti
de acolo au fost obligati sa indeplineasca niste ordine cu care nici unul nu a fost de
acord. Dar ordinele odata ce au fost date, trebuiau respectate, nu mai puteau da
inapoi.

Experimentele au nceput n luna iulie a anului 1961, la scurt timp dupa

inceperea procesului de la finalul celui de-al doilea razboi mondial, al lui Adolph
Eichmann. Subiectii experimentului lui Milgram au fost recrutati printr-un anunt in
ziarul local din New Heaven. In anunt se preciza ca fiecare participant va primi cate
4 dolari pentru treaba ce avea sa urmeze si 50 de centi pentru transport. Se mai
mentiona ca subiectii trebuie sa fie neaparat barbati cu varste cuprinse ntre 20 si
50 de ani si ca profesiile nu erau importante.
Voluntarii implicai n acest experiment au provenit in final din urmtoarele medii
profesionale:
- 40% erau muncitori calificai i necalificai
- 40% lucrau n comer i producie
- 20% erau specialiti n diverse domenii.

Sosind la laborator, subiectul intalneste un barbat corpolent de 50 de ani, cu

infatisare de functionar, el fiind de fapt complice la experimentul lui Stanley, care ii
marturiseste ca si el era acolo pentru a lua parte la experiment. Amandoi au fost
intampinati de experimentator. Stanley, vrand sa ramana in spatele peretilor oglinda
pentru a putea observa mai bine, rolul experimentatorului a fost jucat de un
profesor de biologie de 31 de ani. Cu o infatisare sever, purtand un halat gri si o
cravata, profesorul a pastrat tot timpul o atitudine impasibila. Experimentatorul le
platea celor doi, explicandu-le ca banii le apartin indiferent de ce se va intampla in
continuare si de cum vor decurge lucrurile. Le explica apoi ca cercercetarea sa
poarta asupra influentei pedepsei asupra invatarii, aratand spre un teanc de carti de
pe birou, pe care subiectul putea zari titluri legate de invatare. Le-a mai explicat ca
pentru a incepe experimentul, unul din ei trebuia sa joace rolul profesorului, iar
celalalt al elevului. Printr-o tragere la sorti trucata, subiectul ajungea intotdeauna sa
joace rolul profesorului.

Experimentatorul a nceput s enune cerinele experimentului. "Elevul" trebuia s

nvee pe dinafar o list de asocieri, partenerul su, "profesorul", urmnd a-l
verifica. Elevul este dus apoi intr-o incapere alaturata si este asezat intr-un scaun
electric. In timp ce i se legau electrozii sub privirile subiectului, acesta marturiseste
ca nu a mai primit niciodata socuri electrice. Experimentatorul il linisteste,
spunandu-i: "Desi socurile pot fi foarte dureroase, nu va vor provoca rani grave!"

Intors in laborator impreuna cu experimentatorul, "profesorul" primeste

instructiunile pentru ceea ce urma sa faca in timpul experimentului de invatare.
Incepe sa i se prezinte generatorul de socuri cu cele 30 de comutatoare. Fiecare
miscare a comutatorului de la stanga la dreapta avea o crestere de 15 volti, in care
gradatia de 15 volti declansa socuri foarte mici intensitatea crescand pana la 400 de
volti, aceasta declansand niste socuri foarte dureroase. Fiecare comutatorul era
etichetat de la 15 la 450 de volti. Ultimele doua comutatoare erau marcate fiecare
cu semnul XXX.

Milgram era deci gata s afle ct de departe pot merge oamenii care se supun unui
ordin, dac acesta are ca obiect vtmarea sau torturarea altor oameni (de cele mai
multe ori necunoscui). La fel de mult vroia s afle ct de uor sau greu pot fi
influenai oamenii obinuii s comit atrociti, cum se ntmplase de nenumrate
ori n cel de-al doilea Rzboi Mondial.

Fiecare dintre participanti juca rolul profesorului care elibera socuri in corpul
studentului atunci cand cel din urma dadea un raspuns gresit sau refuza sa
raspunda. In timp ce profesorul credea ca ii administreaza socuri electrice
adevarate studentului, acesta era de fapt un complice al experimentului care se
prefacea numai ca este electrocutat.
Pe parcursul experimentului, profesorul auzea studentul cerand sa fie eliberat
sau chiar plangadu-se de afectiuni ale inimii. O data ce nivelul de 300 de volti era
atins, studentul incepea sa se izbeasca de perete si cerea sa fie eliberat, iar dincolo
de aceasta treapta acesta tacea complet, refuzand sa mai raspunda la intrebari.
Participantii erau instruiti sa considere tacerea ca fiind un raspuns eronat, si prin
urmare, sa mai adminstreze un soc.

Firete c au existat voluntari care au reacionat emoional la situaia disperat n

care se aflau victimele lor. Unii dintre voluntari au protestat, alii au nceput s
transpire, s tremure, s se blbie, sau au afiat alte semne exprimnd tensiunea.
Cu toate acestea, ei s-au conformat indicaiilor conductorului de experiment. Ceea
ce a surprins n comportamentul voluntarilor a fost faptul c au ncercat deseori s
treac cu vederea, pe ct posibil, reaciile victimelor lor i s-i ndrepte n
totalitate atenia asupra conductorului experimentului. Probabil c fceau acest
lucru pentru a nu se mai simi vinovai pentru ceea ce credeau ei c i-au fcut
victimei, i pentru a putea suporta situaia creat.
Dac din mil sau compasiune, acetia refuzau s-i pedepseasc pe colegii de
experiment, atunci intra n scen experimentatorul suprem cel care avea rol de
autoritate absolut i venea s transmit un set de cinci ordine diferite.
Cei n rol de profesor primeau astfel cte un set de instructiuni tiprite cu
urmtoarele ndemnuri. Acestea erau: - Te rog continu, -Insist s continui,
-Experimentul i cere s continui, -Este absolut esenial s nu renunti i s continui,
-Nu ai alt soluie dect s continui. Vzui n faa situaie implacabile, oamenii au
ales.

Rezultatele au fost infricosatoare pentru destinul speciei umane. Nu mai puin de

65% dintre participanii n rol de profesori au continuat s-i chinuie subiecii cu
impulsuri electrice care tindeau s se apropie de valoarea de 450 de voli, n ciuda
urletelor evidente de durere ale acestor oameni.
i mai grav de att, absolut toi profesorii i-au supus colegii de experiment la
ocuri electrice de 300 de voli. n decursul experimentului, muli subieci au avut
accese de panic i angoase, iar trei dintre acetia au intrat n crize manifestate
prin spasme i micri incontrolabile. n faa unei asemenea realiti implacabile,
Milgram nu a vrut s accepte datele i evidenele i a mai efectuat un numr de alte
18 experimente similare, dar care au avut exact aceleai rezultate. nainte de
desfurarea experimentelor, majoritatea experilor credeau c doar 1-3% dintre
subieci vor administra ocuri electrice colegilor n urma ndemnurilor de pe hrtie.
Experii credeau iniial c doar o persoan cu o psihopatologie avansat, cu nebunie
periculoas i iresponsabil putea face asemenea acte de sadism, n niciun caz nite
oameni normali, fr antecedente penale, dar crora li s-a dat putere pe mn i erau
continuu presai de o autoritate intransingent n privina ndeplinirii ordinelor. Cei
65% nu s-au oprit din a administra puternice dureri fizice colegiolor lor, nici cnd
ntr-unul dintre cazuri, unul dintre nvcei i-a rugat torionarul s nceteze
deoarece are probleme cardiace, iar ocurile electrice repetate l-au putea ucide
oricnd.

Se pare c oamenii prezint un comportament nscut n urma cruia accept pana si

cele mai absurde i crude ordine dac acestea vin din partea unei autoriti creia nu
i se pot opune. Oamenii tind s ndeplineasc ordine de la persoane crora le
recunosc autoritatea ca un drept moral sau legal. Reacia de supunere fata de o
autoritate este nvat de-a lungul generaiilor, nc din copilrie cnd ascultm de
prini, bunici, membri mai mari din familie, profesori i apoi efii de la locul de
munc.

ntr-o alt sesiune de comunicri din anul 1974, Stanley Milgram a explicat
comportamentul subiecilor si sugernd c oamenii au dou stadii distincte de
comportament atunci cnd se afl n public sau n societate. Astfel atunci cnd sunt
n stadiul autonom, oamenii i aleg liber aciunile i i asum contient toat
responsabilitatea pentru ele. ns aflai n aa numitul stadiu agentic oamenii le
permit altora s le dirijeze i s le comande aciunile i libertatea, alegnd ns s
paseze responsabilitatea faptelor ctre persoanele care le-au dat ordine. Cu alte
cuvinte, oamenii se poart ca nite servitori ai dorinei altora.

Milgram a mai sugerat colegilor si psihosociologi c pentru a intra n stadiul agentic,

oamenii trebuie s recunoasc dou condjucturi. Anume aceea n care persoana care
d ordine este perceput ca fiind calificat i ndreptit s acioneze asupra
comportamentului lor. Urmtoarea conjunctur este aceea n care persoana care
primete ordinele este convins c autoritatea va accepta toate responsabilitile
faptelor fcute n comun. Aceste realiti sunt susinute de rezultatele
experimentelor lui Milgram.

Spre exemplu, cnd participanilor li s-a spus c vor fi responsabili pentru aciunile
lor, niciun profesor nu a ndrznit s-i mai chinuie colegul, nici nu mai spunem de
cazurile in care profesorul a ajuns pana la intensitatea de 450 de volti in care
elevul putea muri. n contrast, cnd li s-a spus c experimentatorul este
responsabil pentru tot ce se va ntmpla, oamenii au abuzat butonul declanatorului
electric n ciuda faptului c tiau c astfel provoac dureri celorali semeni. Au
existat i numeroase critici ale experimentelor, unele dintre acestea acuznd c
experimentele au avut loc n condiii de laborator, ceea ce ridic ntrebri asupra
unei astfel de situaii identice i n realitate. Adevrul este c restul oamenilor se
supun fr s crcneasc, n viaa de zi cu zi, la constrngeri mult mai minore dect
ameninarea unui oc electric.

Bibliografie:
1. tefan Boncu,(2002) Psihologia influenei sociale, Editura Polirom, Iai
2. Boncu tefan,(1996) Influena social, Editura Universitii Al. I.Cuza,
Iai