Prietenia si relatiile interpersonale la locul de munca

Sociabilitatea la birou. Foto: Photoxpress

Este posibil sa cultivam prietenii adevarate la locul de munca, sau este

necesar sa ne mentinem relatiile in limitele profesionalului? Iata o
intrebare care merita o dezbatere mai consistenta, pentru a preveni
situatiile confuze la locul de munca, situatii pasibile de multe
incurcaturi.
Daca unele persoane pastreaza distanta fata de colegi, altele nu ezita sa inchege legaturi
de prietenie si sa isi faca prieteni la locul de munca. "A lega prietenii la locul de munca
este un fapt pozitiv. Aceasta poate contribui la marirea coeziunii de grup sau poate
constitui o supapa de siguranta in momentul in care creste presiunea la locul de munca.
Munca de echipa va fi mai eficienta, iar climatul de munca se va imbunatati.
A petrece 60% din timpul unei zile in compania acelorasi persoane timp de ani de zile,
creaza legaturi puternice intre persoanele cu afinitati similare. Orele suplimentare,
perioadele stresante, micile tracasari de birou sunt mai usor de suportat cand esti
inconjurat de oameni cu care te intelegi bine.
Dar, desi este comod sa iti petreci timpul intr-un mediu confortabil, este totusi necesar sa
fim foarte atenti la mediul profesional. Acest mediu are legile si rigorile lui. De exemplu,
cand suntem proaspat angajati si nu ne cunoastem prea bine colegii, trebuie sa pastram o
distanta confortabila fata de acestia, sa nu ne dezvaluim prea mult, deoarece nu stim cum
ar evolua lucrurile in caz de conflict. Este necesar doar sa stabilim anumite limite, fara ca
prin aceasta sa inchidem portile camaraderiei.

La locul de munca trebuie sa prevaleze relatiile profesionale, alaturi de dorinta de a

evolua si de a fi bine vazut de superiori. Cand permitem colegilor sa ne calce intimitatea,

riscam sa fim judecati nu numai dupa performanta profesionala, ci, automat, si prin
prisma vietii private, iar acest lucru nu este intotdeauna in avantajul nostru. Si acest lucru
nu il putem reprosa nimanui, deoarece noi suntem cei care am permis sa se intample acest
lucru. Nu trebuie sa uitam ca, la serviciu, scoatem la iveala doar partile pozitive ale
personalitatii noastre, in ideea de a ne forma o imagine cat mai buna in ochii colegilor si a
superiorilor.

Fenomenulobedienei

Persistena n timp a unor regimuri totalitare precum cel din Coreea de Nord, Rusia sovietic sau
Romnia comunist te fac sa te ntrebi cum este posibil ca timp de zeci de ani un popor ntreg s
accepte continuu nedreptatea fr ca s se revolte, fr a ncerca s schimbe ceva. Cu toate c
oamenilor le este clar c ara lor este guvernat abuziv, schimbarea apare foarte greu i este de
multe ori impus din afar. O explicaie pentru lipsa de reacie a populaiei (din toate timpurile i
din toate locurile, nu numai din Romnia) poate fi ncercat apelnd la noiunea ce poart n
psihologie numele de obedien.
Obediena este o form de influen social n care comportamentul cuiva este modificat ca
urmare a unui ordin primit din partea unei persoane nzestrate cu autoritate. Cu ct este mai mare
diferena de statut dintre cele dou persoane, cu att influena va fi mai puternic. Spre deosebire
de influena de grup care apare n conformism, nu este att de important numrul celor care
exercit influena. Mai important este statutul lor . O alt deosebire ine de faptul c n obedien
persoana care d ordine dorete n mod contient s influeneze comportamentul celor care
primesc ordinele i de obicei se asigur c ordinul este dus la ndeplinire.

Experimentul lui Milgram

Stanley Milgram este cercettorul cu cele mai cunoscute contribuii la studiul obedienei. El a
imaginat o serie de experimente care au ncercat sa clarifice modul n care apare acest fenomen
i de ce oamenii execut adesea chiar ordine care contravin propriilor opinii sau normelor morale
general acceptate.
Subiecii acestui experiment au fost brbati recrutai cu ajutorul unui anun publicat ntr-un ziar
local. Subiecii care soseau la laborator ntlneau un brbat corpolent, n vrst de aproximativ 50
de ani, care spunea c i el a venit s ia parte la experiment. Acesta era de fapt un complice al
experimentatorului. Amndoi sunt ntmpinai de experimentator, un brbat de 31 de ani cu o

nfiare mai debrag sever, mbrcat ntr-un halat gri, purtnd cravat, care pstreaz pe toat
durata experimentului o atitudine impasibil. Acesta le explic subiecilor c experimentul are ca
scop studierea influenei pedepsei asupra nvrii i c unul dintre ei trebuie s joace rolul
profesorului i cellalt pe al elevului.
Falsificndu-se tragerea la sori, subiectul experimentului ajungea ntotdeauna s joace rolul
profesorului. Elevul (deci complicele experimentatorului) era aezat pe un scaun electric ntr-o
ncpere nvecinat i n timp ce i se leag electrozii mrturisete c nu a mai primit niciodat
ocuri electrice. Experimentatorul ns i spune c dei ocurile pot fi foarte dureroase, nu v vor
provoca rni grave. Toate acestea sunt auzite de subiect.
Dup aceea subiectul profesor se ntoarce n laborator mpreun cu experimentatorul i i se
explic ce are de fcut. I se prezint generatorul de ocuri electrice care avea 30 de
comutatoare, fiecare dintre ele fiind etichetat cu un voltaj de la 15 la 450 de voli, n cretere cu
15 voli de la un comutator la altul. n afar de acestea mai existau nc 7 etichete, cte una
pentru cte un grup de patru comutatoare, cu inscripiile: oc uor, oc moderat, oc puternic, oc
foarte puternic, oc intens, oc extrem de intens, pericol: oc sever. Ultimele dou comutatoare
erau marcate cu nsemnul: XXX.
De fapt era vorba doar de un simulator de generator de ocuri electrice. n realitate, elevul
complice al experimentatorului nu primea niciun oc, dar subiectul naiv nu avea de unde s tie
acest lucru.
Apoi elevul trebuia s nvee perechi de cuvinte. Subiectul profesor citea o list de astfel de
perechi de cuvinte dup care spunea primul termen al unei perechi, urmat de 4 variante de
rspuns. Elevul trebuia s stabileasc care dintre cele 4 variante era perechea cuvntului enunat.
Elevul nu puta comunica verbal cu profesorul deoarece se afla n camera alturat, astfel nct
comunica optiunea sa prin apsarea unui buton. Instruciunile primite i cereau profesorului ca la
fiecare nou greeal s aplice elevului un oc superior ca intensitate.
Elevul d cam trei rspunsuri greite la unul corect. Subiectul profesor nu poate s aud
niciun fel de protest al elevului. Cnd i se aplic ocul de 300 de voli elevul lovete n perete i
subiectul poate auzi izbitura. Dup ocul de 315 voli elevul lovete din nou n perete. Dup
aceste semnale elevul nu mai produce niciun sunet i nu mai d niciun rspuns.
Experimentatorul solicit subiectului s considere absena rspunsului ca rspuns greit.
Subiectul poate s abandoneze experimentul n oricare moment. Cnd subiectul manifesta ntia
oar dorina de a renuna experimentatorul i spunea: V rog s continuai. La urmtoarele
ncercri de abandon i se spune: Experimentul cere s continuai, Este esential s continuai,
Nu avei de ales, trebuie s continuai. Tonul experimentatorului este ferm, dar nu nepoliticos.
Milgram a nregistrat cu precizie momentul n care fiecare subiect decide s prseasc
experimentul. n funcie de momentul n care au abandonat, el i-a mprit n subieci obedieni
(cei care au administrat toate ocurile de pe panoul generatorului) i subieci neobedieni (cei
care se opresc nainte de aplicarea ocului maxim).
Rezultatele au fost ntr-o anumit msur surprinztoare, deoarece din 40 de participani la
experiment 26 dintre ei (65%) au aplicat toate ocurile (pn la 450 de voli), n ciuda protestelor
victimei manifestate prin izbituri n perete i a lipsei de reacie a acesteia dup aplicarea ocurilor
de peste 300 de voli. Subiecii neobedieni i-au ntrerupt participarea astfel: 5 dintre ei la 300 de

voli (cnd complicele lovete pentru prima dat n perete), 4 la 315 voli, 2 la 330 de voli, cte
unul la 345, 360 i 375 de voli.
Milgram a mai notat c subiecii exeprimentului au manifestat o nervozitate foarte mare cnd li s-a
cerut s aplice ocuri foarte mari: transpirau, tremurau, se blbiau, i mucau buzele, etc. La unii
subieci au aprut accese de rs nervos, violent, motiv pentru care ntr-un caz experimentul a
trebuit s fie oprit.

Factorii care influeneaz obediena

n alte experimente Milgram a ncercat s stabileasc ce anume influeneaz nivelul de obedien
al subiecilor.
Astfel, a descoperit c este foarte important prezena fizic a persoanei care reprezint
autoritatea. n cazul n care ordinele erau transmise prin telefon numrul subiecilor obedieni
scade la 20,5%.
Cadrul n care este organizat experimentul este i el important. Primul experiment a fost
organizat n incinta universitii Yale. n cazul n care locul de desfurare este un birou dintr-un
orel procentul obedienilor scade la 48%.
Dac ordinele primite sunt contradictorii subiecii devin mai independeni. n cazul n care exist 2
experimentatori dintre care unul solicit ca experimentul s fie oprit la 150 de voli iar cellalt cere
s se continue obediena scade la 20%.
n situaia n care experimentatorul se aeaz n locul elevului, dup ce elevul nceteaz s
mai rspund, subiecii abandoneaz foarte repede: nu ndrznesc s agreseze persoana care
reprezint autoritatea.

Explicaii
Milgram nu a fost de acord cu explicaiile potrivit crora subiecii au aplicat ocuri extrem de
puternice datorit sadismului care ar caracteriza personalitatea lor. Condiiile experimentale pe
care le-a imaginat au artat c anumite situaii dau natere la o supunere mai mare n faa
autoritii dect altele.
Unul dintre factorii care explic obedienta subiecilor este faptul c la nceput ascultarea ordinelor
experimentatorului nu cere un efort deosebit iar mai apoi subiectul se consider angajat n
activitatea respectiv, ceea ce l face s continue pentru a rmne consecvent deciziei pe care a
luat-o iniial.
Milgram a explicat obediena foarte mare manifestat de subiecii si prin ceea ce el a numit
stare agentic. Aflat n aceast stare, persoana accept definiia realitii dat de autoritate,
se supune indicaiilor furnizate care i spun ce s fac, se consider un instrument aflat la
dispoziia autoritii. Din punctul su de vedere, rspunderea pentru tot ceea ce face revine n
ntregime autoritii care emite ordinele, el acioneaz n numele ei, iar de consecine trebuie s
se ocupe tot autoritatea.
Datorit transferului de responsabilitate ctre sursa care manifest autoritate capacitatea
subiectului de a resimi rusine sau vinovie scade semnificativ. Dac subiecilor li se dau

instruciuni care s-i fac s cread c responsabilitatea le aparine ei nu mai sunt nici pe departe
att de obedieni fa de ordinele primite.

Ce este influenta sociala

Nu ar fi o exagerare daca am spune sa toate comportamentele umane sunt
rezultatul influentei sociale. Chiar si n experimentele de laborator,n studiile n care
subiectii erau izolati, exista interactiunea dintre acestia si experimentator. Efectul acestei
interactiuni poate fi considerabil(Shaw, 1976 ). Definitia termenul influenta
sociala sugereaza mai multe efecte pe care un individ sau un grup le au asupra altui
individ sau grup. Aceste efecte se dezvolta doar pentru unele dintre interactiuni si
depind n mare masura de maniera n care comportamentul unei persoane determina
comportamentul altei persoane.
Procesul influentei sociale poate fi ntlnit att la nivel individual, ct si la nivel grupal
sau macrosocial, unde, de fapt, da masura schimbarii sociale. O buna parte din vreme,
studiul psihologiei sociale s-a ocupat numai de influenta sociala, considerndu-se ca
aceasta nglobeaza totalitatea interactiunilor individului cu grupul. Ulterior, aceasta
acceptiune s-a modificat, psihologia sociala contemporana opernd cu perspectiva
propusa de Germain de Montmollin (1977), care restrnge sfera influentei sociale la
ansamblul modificarilor, judecatilor, opiniilor, comportamentelor, valorilor, modelelor
de viata, etc. intervenite ca urmare a interactiunii cu un individ sau cu un grup (Chelcea,
2003).

Ce este conformismul. Definitie,

clasificari
n cadrul influentei sociale s-a studiat procese de grup, printre care conformismul,
obedienta, inclusiv devianta.
O trasatura evidenta a societatilor umane este aceea ca toti, sau cel putin majoritatea
membrilor grupurilor social, dovedesc remarcabile similaritati ale comportamentelor,
ceea ce nseamna ca, ntr-un fel sau altul, grupul exercita presiuni catre uniformitate.
Dar uniformitatea si conformismul, desi sunt n relatie, nu sunt identice. Uniformitatea
este o stare a grupului observabila la un moment dat, iar conformismul este rezultatul
unui proces ulterior acestei stari, care implica faptul ca indivizii si-au modificat
felul lor de a actiona, de a vorbi sau de a gndi, prin armonizare cu ceilalti indivizi.

Ce este conformismul
Conformismul este o forma de influenta sociala, care consta n schimbari
atitudinale sau comportamentale, determinate de preluarea voluntara a pozitiei
sustinute de majoritatea membrilor grupului de apartenenta. (Chelcea, 2003).
Pentru a-si satisface nevoile de securitate si de afiliere, indivizii accepta sa renunte la o
parte din libertatea proprie si adopta anumite norme si reguli specifice mediului n care
traiesc, situatie reflectata n gradul de conformare manifestat de individ. Cnd indivizii
interactioneaza cu ceilalti membri ai grupului, se genereaza presiunea catre uniformitate,
si fiecare membru tinde sa se comporte n conformitate cu modelul general propus de
ceilalti membri ai grupului.

Presiunea catre uniformitate si

conformismul
Festinger (1950) a identificat doua surse majore ale presiunii catre uniformitate, si
anume realitatea sociala si locomotia grupurilor. El a indicat ca atunci cnd un individ
nu are un obiectiv de baza pentru a determina validitatea credintelor sale, el este
dependent de realitatea sociala, realitate care se refera la consensul judecatilor ntre
membrii ai caror judecati le respecta, pentru a stabili ncrederea n credintele sale. Lipsa
de ntelegere printre membrii unui grup ofera o baza instabila pentru credintele care
depind de suportul social, si din acest motiv apar forte pentru producerea uniformitatii.
Presiunea catre uniformitate a membrilor grupului poate apare si pentru ca o asemenea
uniformitate este de dorit sau necesara pentru ca grupul sa se deplaseze catre anumite
scopuri dorite de membrii grupului, dar care nu pot fi atinse dect prin eforturile comune
depuse de membrii grupului. Un individ care nu se conformeaza scopului comun al
grupului, poate mpiedica atingerea acestuia, sau poate fi exclus din grup.
Desi n acceptiunea uzuala, termenul are uneori conotatii negative, n cele mai multe
cazuri, el are o functie foarte importanta, aceea de a stabili ordinea si stabilitatea n
interactiunile cu ceilalti. O alta precizare care trebuie facuta neaparat este legata de
distinctia dintre conformism si imitatie. Ctiva dintre primii sociologi, printre care
Bagehot, Durkheim si Tarde, au vazut n conceptul de imitatie singura explicatie pentru
totalitatea comportamentelor conformiste
Unul dintre fondatorii psihosociologiei, Gabriel Tarde considera ca imitatia este
elementul esential al vietii sociale. Dupa el exista "imitatia traditie", care lega generatiile
ntre ele, si "imitatie moda", care constituia liantul indivizilor din aceeasi generatie.
Din nefericire, termenul de imitatie face doar sa numeasca un fapt care poate fi observat
de toata lumea, si anume comportamentul unui individ este modelat dupa
comportamentul altuia. Imitatia este un comportament se aseamana comportamentului
altei persoane. Nimeni nu imita fara ncetare; unii imita mai mult dect altii, sau imita
mai mult unele comportamente. Imitatia este o tendinta generala (Shivers,1980), ea se
aseamana celorlalte expresii comportamentale deoarece ncorporeaza procese
psihologice de baza precum motivatia, perceptia, nvatarea. Actul imitatiei trezeste
perceptii interpersonale prin care se recunoaste ca acel comportament care este imitat
tinde sa satisfaca unele dorinta ale imitatorului. Comportamentul imitativ este mai
probabil sa apara n acele conditii sociale unde sunt dorite anumite abilitati sau
caracteristici comportamentale. n ceea ce priveste relatiile interpersonale, este mai
probabil ca un individ sa imite pe altul atunci cnd percepe la acesta calitati de
superioritate, ca si atitudini care reflecta similaritate cu cel pe care l va lua ca
model.

O provocare continua: relatiile interpersonale la locul

de munca
Personalitati si... stiluri
Problemele pe care un individ le poate genera direct sau indirect la serviciu
variaza in importanta si intensitate. Unele pot avea cauze vechi, care tin de tipul
de educatie primita sau de cercul de prieteni frecventat, in timp ce altele pot fi,
intr-adevar, rezultatul unor intentii ostile. Cu toate acestea, judecatile categorice
si excluderea "vinovatului" din grup sunt un raspuns care evidentiaza propria
slabiciune si care nu contribuie la rezolvarea chestiunii de fond.
Probabil ca cea mai comuna plangere pe care o auzim referitoare la colegii de
serviciu este ca unii dintre ei ne coplesesc cu problemele lor personale. O
discutie banala, care nu parea sa anunte nimic spectaculos, poate deveni un
chin pentru interlocutor, atunci cand aceasta se transforma intr-o sedinta de
terapie. Frustrarile personale, nemultumirile profesionale sau, pur si simplu,
obsesia unuia dintre colegi de a vorbi in permanenta despre sine, sunt cateva din
ingredientele care condimenteaza aceast chin. Odata cronicizat, chinul devine un
cosmar.
Bineinteles, la serviciu pot aparea si frictiuni mai serioase, cauzate de violenta
verbala sau de atitudine a unui angajat sau altuia. Si aici exista grade diferite,
care impun metode de investigatie si abordari diferite. "Exploziile" de nervi, desi
sunt cele mai intense, se pot rezolva relativ usor. Cunoasterea cauzelor si
eliminarea lor, comunicarea deschisa cu persoana nemultumita pot
ameliora si, in final, inlatura astfel de manifestari. Ele pot fi cauzate de un
amestec de "compusi instabili", dintre care programul prelungit, lucrul in
weekend, lipsa aprecierii din partea sefului sau efortul sisific (lipsa "luminii de la
capatul tunelului") sunt cei mai volatili. Acestia pot explica de ce colegul de birou,
un tip foarte linistit de altfel, a tipat la tine sau chiar te-a amenintat, ca urmare a
unui conflict minor aparut la meciul de fotbal de saptamana trecuta.
Pentru ca gesturile pozitive sunt mai greu de remarcat sau, in orice caz,
sunt mai greu de retinut comparativ cu cele negative, nu strica niciodata
putina "promovare" pentru cele dintai. Umorul poate juca un rol decisiv in
aceasta piesa, deoarece rasul destinde, inlatura stresul la locul de munca, ridica
moralul, coalizeaza colegii in fata inamicului comun sau sudeaza echipa pentru o
cauza mai buna. In doze acceptabile, poate chiar sa elimine senzatia de
oboseala cronica. Si aici, insa, echilibrul este esential. Umorul are un efect
pozitiv atunci cand glumele sunt amuzante si gustate de (aproape) toti. Cand
ironia este utilizata pentru a transmite un mesaj ofensator sau care poate fi usor
perceput astfel, ea ajuta mai degraba "partea intunecata", iar efectele nu vor
intarzia sa apara. Pentru a evita astfel de situatii, putin autocontrol si ceva
modestie (nu oricine este un Jerry Seinfeld) sunt de un real folos.
Cazurile cel mai greu gestionabile implica o atitudine constant violenta din partea
unui coleg, sef sau subordonat. Desi in Romania agresiunile la locul de munca

nu iau, de obicei, forme extreme, ele nu sunt mai putin frustrante pentru cei care
le suporta. Un sef care tipa la angajati si utilizeaza apelative intilnate mai
degraba in atlasul de zoologie, un coleg care raspunde la sugestii cu invective si
"promisiuni" sau un subordonat care "sapa" cu perseverenta autoritatea
propriului sef sunt tot atatea moduri de manifestare a violentei la locul de munca.
Situatiile cele mai grave in care agresivitatea se manifesta implica discriminarea
(pe baza de gen, orientare sexuala sau etnie) si hartuirea sexuala. Acestea sunt
sanctionate nu doar de regulamentele interne ale companiilor, ci si de lege.
Desi o regula de baza in crearea si gestionarea unui mediu de lucru placut si in
acelasi timp eficient presupune delimitarea problemelor personale de cele
profesionale, adoptarea unei strategii "simple" nu este suficienta pentru a obtine
efectele dorite. Rolul specialistului in Resurse Umane, dar si al managerului
departamentului este decisiv in identificarea si tratarea sincopelor care pot
aparea in relatiile interumane la serviciu.
Stereotipurile i prejudecile bariere n cunoaterea i acceptarea
aproapelui
Alois Ghergu

Stereotipurile i prejudecile ne influeneaz viaa de zi cu zi, iar n anumite mprejurri

operm cu ele, n ciuda faptului c ne credem lipsii de prejudecti. Nu de puine ori ele
pot deveni bariere n comunicarea, cunoaterea i acceptarea celor din jurul
nostru; din acest punct de vedere trebuie s avem disponibilitatea de a lupta cu propriile
noastre prejudeci, astfel nct s nu ajungem n situa ii de discriminare, marginalizare,
respingere sau excludere a unor semeni pe motive subiective, influen ate de stereotipuri
i reprezentri eronate despre alii (adesea observm c atitudinea i conduita noastr
fa de un strin este influenat de felul cum arat sau cum este mbracat persoana
respectiv).
Stereotipurile reprezint idei fixe, deformate, gnduri superficiale, mituri camuflate sau
preri comune, n general greite, pe care oamenii le au n legtur cu diverse persoane,
situaii, lucruri, fenomene, prin care creierul nostru ncearc s simplifice realitatea
complex, astfel nct mintea i corpul s dezvolte rspunsuri automate la stimuli similari;
ele fac parte din motenirea noastr cultural i se transmit n timp la fel ca i normele
sociale, obiceiurile, tradiiile (sunt studii care arat prezen a stereotipurilor chiar la vrste
mici, de 6-7 ani). Prin urmare, noi sutem contamina i nc din copilarie cu anumite idei,
mesaje, informaii care ne contureaz stereotipurile i n baza crora ne activm
prejudecile (spre exemplu, pisica neagr i numrul 13 aduc ghinion , brbaii nu
au voie s plng, sarea vrsat aduce ceart n familie, nu te ntoarce din drum
pentru c o s ai ghinion toat ziua etc). Pe masur ce cretem stereotipurile tind s
ne amoreasc simurile i gndirea, ne ncorseteaz existen a i odat internalizate, n
propriul sistem de gndire, ele ne transform n adevrai robo ei care pun n aplicare tot
felul de cliee i soft-uri primite de la familie, prieteni, mass-media etc., ulterior ele fiind
mbogite prin propria noastr contribuie. i uite aa ncepem s credem c bieii sunt
superiori fetelor, c idealul de frumusee feminin se traduce prin dimensiunile 90-60-90,

este

suficient

ai

bani

pentru

deveni

cineva

etc.

Prejudecile se refer mai degrab la o anumit opinie preconceput,

raionament eronat, reacie emoional, poziie, atitudine sau tendin global, pro sau
contra, favorabil sau defavorabil, fa de una sau mai multe persoane, n baza
apartenenei lor un anumit grup sau la o anumit etnie, cultur, religie, clas social sau
influenate de alte caracteristici personale. Att stereotipurile ct i prejudec ile pot fi
nelese ca nite filtre de protecie dezvoltate de om mpotriva afluxului de informa ii pe
baza crora judecm evenimente, situaii, oameni, fr o cunoa tere direct, personal
sau doar dup o cunoatere superficial; ele ne limiteaz n elegerea corect i obiectiv
a unei realiti i construiesc bariere, adesea foarte rigide la influen e ra ionale i n
comunicarea
sau
interaciunea
cu
cei
din
jurul
nostru.
De cele mai multe ori stereotipurile i prejudec ile ne determin s dezvoltm
i s folosim etichete la adresa celorlali, fr s con tientizm efectul i
impactul lor asupra persoanelor n cauz. Nu-i mai puin adevarat c aceste etichete,
imediat dup rostirea lor, ne creeaz iluzia unei stri de linite, de eliberare i satisfac ie,
fr s anticipm efectele i costurile pe termen lung (se spune c cele mai dureroase
rni
sunt
cele
provocate
de
cuvinte
i
nu
cele
fizice).
Momentul
adevrului: De
ce
ne
grbim
s
catalogm
aciunile
i
comportamentul celor din jur ca fiind bune sau rele i niciodat nu admitem c
deciziile umane sunt relative i in de mai muli factori?
Oare prima impresie despre ceva sau cineva nu este influen at adesea de prejudec ile
noastre? Ce simi atunci cnd cei din jur te analizeaz pe baza unor stereotipuri i
prejudeci? Ce-ar putea s te determine s lup i cu propriile stereotipuri i prejudec i?
Epilog: Construirea propriei personaliti ar trebui s reprezinte un proces prin care s ne
afirmm propria voce i s evitm ablonrile care ne ngusteaz perspectivele. Din
punctul meu de vedere cred c este mai puin important s artm celorlal i ct de lipsi i
de prejudeci suntem; mai important ar fi s artm ct de mult luptm mpotriva
propriilor prejudeci i ct de mult reuim s nvingem n aceast lupt. Nu-l po i
nelege i respecta pe cel de lng tine pn cnd nu accep i s lup i cu propriile
prejudeci. Omul care are prea multe prejudeci nu se va putea bucura de propria sa
libertate i va gsi mult mai greu calea spre adevr.

Stereotipurile

Stereotipurile continua sa fie boala sociala in cresterea cea mai rapida din toate timpurile.
De fapt, se raspandeste asa de repede incat poate fi clasificat ca o epidemie. Aceasta
epidemie a infectat 100%, deoarece se pare ca nimeni nu a scapat de efectele ei negative.
Stereotipurile nu sunt numai promovate, dar si incurajate de societatea noastra si sunt
folosite de guvern, mas-media, de angajati, de politie, mai exact de toti membri
comunitatii. Fiecare, prin propria experienta si prejudecati, creeaza categorii de oameni.
De fapt, experienta sau parerile personale ale unora despre diferite lucruri devin un mod
de a judeca pentru tot grupul.
Cele mai cunoscute stereotipuri sunt cele cu referire la rasa, (culoarea pielii), religie, varsta,
gen, orientare sexuala, aspectul fizic, cultura, statutul financiar, deficiente mentale sau fizice,
gradul de inteligenta, limba, starea sociala, regiune, tara, cartier, tentatii criminale,
comportament.

Din nefericire, exista mult mai multe astfel de stereotipuri, dar acestea par a fi cele mai
folosite. Stereotipurile se gasesc in mai toate mediile de viata. Se pare ca noi le folosim ca
model pentru aproape orice. Bazandu-ne pe aceste stereotipuri, decidem cine merita respect,
drepturi, minimul necesar pentru a duce o viata normala si chiar dreptul de a trai.
Potrivit Asociatiei Americana de Psihologie, oamenii considera ca au un statut social scazut si
valoare relativ scazuta pe piata publicitatii si sunt adesea complexati pentru ca nu sunt
considerati a fi puternici in ceea ce reprezinta pregatirea intr-un anumit domeniu. Aceste
grupuri includ copii, oameni mai in varsta, minoritati, femei si barbati. Din pacate, toti suntem
predispusi sa fim complexati.
Cel mai trist lucru despre stereotipuri este acela ca din cauza lor, noi ne departam de
persoanele care sunt considerate diferite. Ar fi mai usor daca am accepta efectele negative ale
stereotipurilor, decat sa-i criticam pe cei din jur. Cat timp, noi excludem faptului ca suntem
influentati de efectele negative ale stereotipurilor, tot noi excludem faptul ca am putea fi mai
toleranti si mai prietenosi. Deci, persoanele complexate isi fac rau fara a-si da seama de acest
lucru. In primul rand, se exclude prieteniile si relatiile sentimentale cu persoane dintr-un alt
grup, adapostind un sentiment de insecuritate. Cel mai grav este ca acuzam unele persoane
fara a le cunoaste macar. Se poate spune ca cei care sufera de complexe ar fi din cauza
insecuritatii emotionala. Mai poate insemna ca noi nu gandim liber, deoarece ceilalti ne spun
ce sa gandim si cum sa ne comportam cu persoanele din diferite grupuri. Din nefericire, suntem
atat de obisnuiti cu faptul ca ni se spune cum sa gandim incat efectiv nu stim cum sa
identificam propriile noastre procese de gandire. Daca esti fericit si sigur pe tine, atunci poti
accepta si intelege diferentele dintre oameni.
In timpul vietii, suntem victimile atitudinilor negative ale unor grupuri de oameni. Aceste
atitudini cladesc in timp sentimentul de ura intre oameni. Folosind aceste calitati superficiale,
unii isi permit sa-i judece pe ceilalti. Este periculos atunci cand cei cu sentimente similare
despre ceilalti se intalnesc si se hotarasc sa se ghideze dupa sentimentele lor de ura. Oricine
are prejudecati, are tendinta de a depasi limita dintre sentimentul de ura si de a deveni
violent.
Acelasi ciclu de ignoranta si antipatie se intalnesc si la efectele negative ale stereotipurilor.
Aceste atitudini incurajeaza ura rasiala si din cauza acestor atitudini s-a ajuns la evenimente
rusinoase si genocid cum ar fi Holocaustul.
Unii percep categorisirea oamenilor dupa stereotipuri ca un lucru folositor. Din pacate si cei cu
un handicap au parte de stereotipuri. Din aceasta cauza, ei nu-si gasesc un servici si de aceea
nici viata lor nu este prea usoara. Nici macar nu le dam sansa de a face ceva, atat cat pot,
deoarece ii marginalizam. Nu numai pe plan profesional si social, dar si in familie, parinti
procedeaza asa.

Multi oameni accepta stereotipurile ca realitati. In unele timpuri, realitatea era combinata cu
stereotipuri, totul devenind confuz. De exemplu, in Statele Unite, un traficant de droguri in
opinia politistilor, ar fi un tanar afro-american care conduce o masina de ultima ora. Nu numai
ca aceasta este rezultantul ignorantei, dar presupunerea nu are fundamente.
Un tanar alb conducand o masina ultimul model nu va fi verificat de droguri la fel de des ca un
tanar negru. Atat timp cat este posibil ca un tanar de culoare sa fie traficant, este un efect
negativ al stereotipurilor de a-i clasifica pe toti ca fiind traficanti. Este pacat ca nu putem
avea incredere in autoritatile care sunt platite sa ne protejeze.
Solutia acestor probleme este simpla. Trateaza fiecare persoana cu respect si compasiune,
deoarece nu se stie niciodata cand viata ta va depinde de acea persoana.
Stereotipurile fac parte din mostenirea noastr cultural, ele se transmit n timp la fel ca si normele sociale, obiceiurile. Unele studii au
demonstrat prezenta stereotipurilor de la vrsta de 6 ani.
Cteva stereotipuri:
Vrst: Toti adolescentii iubesc rockul si nu respecta pe cei mai in varsta.
Sex: barbatii doresc un singur lucru de la femei.
Rasa: toti chinezii arata la fel.

Religie: toti cei care sunt de religie islamica sunt teroristi.

Vocatie: toti avocatii sunt lacomi.
Nationalitate: toate persoanele de etnie Roma sunt murdare.
Lucruri: toate ceasurile elvetiene sunt perfecte.
Toate blondele sunt proaste.
Toate femeile conduc ru.
Toti arabii sunt teroristi.
Fetele din Est sunt prostituate

Prejudectile o pozitie, atitudine, o tendinta globala, pentru sau contra, favorabila sau defavorabile fat de una sau mai multe persoane
n baza apartenentei sale la un anumit grup.