Fenomenul obedienei

Publicat pe 22 Decembrie 2011

Persistena n timp a unor regimuri totalitare precum cel din Coreea de Nord, Rusia sovietic sau Romnia comunist te fac sa te ntrebi cum este posibil ca timp de zeci de ani un popor ntreg s accepte continuu nedreptatea fr ca s se revolte, fr a ncerca s schimbe ceva. Cu toate c oamenilor le este clar c ara lor este guvernat abuziv, schimbarea apare foarte greu i este de multe ori impus din afar. O explicaie pentru lipsa de reacie a populaiei (din toate timpurile i din toate locurile, nu numai din Romnia) poate fi ncercat apelnd la noiunea ce poart n psihologie numele de obedien. Obediena este o form de influen social n care comportamentul cuiva este modificat ca urmare a unui ordin primit din partea unei persoane nzestrate cu autoritate. Cu ct este mai mare diferena de statut dintre cele dou persoane, cu att influena va fi mai puternic. Spre deosebire de influena de grup care apare n conformism, nu este att de important numrul celor care exercit influena. Mai important este statutul lor . O alt deosebire ine de faptul c n obedien persoana care d ordine dorete n mod contient s influeneze comportamentul celor care primesc ordinele i de obicei se asigur c ordinul este dus la ndeplinire.

Experimentul lui Milgram

Stanley Milgram este cercettorul cu cele mai cunoscute contribuii la studiul obedienei. El a imaginat o serie de experimente care au ncercat sa clarifice modul n care apare acest fenomen i de ce oamenii execut adesea chiar ordine care contravin propriilor opinii sau normelor morale general acceptate. n continuare voi prezenta cel mai important experiment al lui Milgram i concluziile la care a ajuns. Subiecii acestui experiment au fost brbati recrutai cu ajutorul unui anun publicat ntr-un ziar local. Subiecii care soseau la laborator ntlneau un brbat corpolent, n vrst de aproximativ 50 de ani, care spunea c i el a venit s ia parte la experiment. Acesta era de fapt un complice al

experimentatorului. Amndoi sunt ntmpinai de experimentator, un brbat de 31 de ani cu o nfiare mai debrag sever, mbrcat ntr-un halat gri, purtnd cravat, care pstreaz pe toat durata experimentului o atitudine impasibil. Acesta le explic subiecilor c experimentul are ca scop studierea influenei pedepsei asupra nvrii i c unul dintre ei trebuie s joace rolul profesorului i cellalt pe al elevului. Falsificndu-se tragerea la sori, subiectul experimentului ajungea ntotdeauna s joace rolul profesorului. Elevul (deci complicele experimentatorului) era aezat pe un scaun electric ntr-o ncpere nvecinat i n timp ce i se leag electrozii mrturisete c nu a mai primit niciodat ocuri electrice. Experimentatorul ns i spune c dei ocurile pot fi foarte dureroase, nu v vor provoca rni grave. Toate acestea sunt auzite de subiect. Dup aceea subiectul profesor se ntoarce n laborator mpreun cu experimentatorul i i se explic ce are de fcut. I se prezint generatorul de ocuri electrice care avea 30 de comutatoare, fiecare dintre ele fiind etichetat cu un voltaj de la 15 la 450 de voli, n cretere cu 15 voli de la un comutator la altul. n afar de acestea mai existau nc 7 etichete, cte una pentru cte un grup de patru comutatoare, cu inscripiile: oc uor, oc moderat, oc puternic, oc foarte puternic, oc intens, oc extrem de intens, pericol: oc sever. Ultimele dou comutatoare erau marcate cu nsemnul: XXX. De fapt era vorba doar de un simulator de generator de ocuri electrice. n realitate, elevul complice al experimentatorului nu primea niciun oc, dar subiectul naiv nu avea de unde s tie acest lucru. Apoi elevul trebuia s nvee perechi de cuvinte. Subiectul profesor citea o list de astfel de perechi de cuvinte dup care spunea primul termen al unei perechi, urmat de 4 variante de rspuns. Elevul trebuia s stabileasc care dintre cele 4 variante era perechea cuvntului enunat. Elevul nu puta comunica verbal cu profesorul deoarece se afla n camera alturat, astfel nct comunica optiunea sa prin apsarea unui buton. Instruciunile primite i cereau profesorului ca la fiecare nou greeal s aplice elevului un oc superior ca intensitate. Elevul d cam trei rspunsuri greite la unul corect. Subiectul profesor nu poate s aud niciun fel de protest al elevului. Cnd i se aplic ocul de 300 de voli elevul lovete n perete i subiectul poate auzi izbitura. Dup ocul de 315 voli elevul lovete din nou n perete. Dup aceste semnale elevul nu mai produce niciun sunet i nu mai d niciun rspuns. Experimentatorul solicit subiectului s considere absena rspunsului ca rspuns greit. Subiectul poate s abandoneze experimentul n oricare moment. Cnd subiectul manifesta ntia oar dorina de a renuna experimentatorul i spunea: V rog s continuai. La urmtoarele ncercri de abandon i se spune: Experimentul cere s continuai, Este esential s continuai, Nu avei de ales, trebuie s continuai. Tonul experimentatorului este ferm, dar nu nepoliticos. Milgram a nregistrat cu precizie momentul n care fiecare subiect decide s prseasc experimentul. n funcie de momentul n care au abandonat, el i-a mprit n subieci obedieni (cei care au administrat toate ocurile de pe panoul generatorului) i subieci neobedieni (cei care se opresc nainte de aplicarea ocului maxim).

Rezultatele au fost ntr-o anumit msur surprinztoare, deoarece din 40 de participani la experiment 26 dintre ei (65%) au aplicat toate ocurile (pn la 450 de voli), n ciuda protestelor victimei manifestate prin izbituri n perete i a lipsei de reacie a acesteia dup aplicarea ocurilor de peste 300 de voli. Subiecii neobedieni i-au ntrerupt participarea astfel: 5 dintre ei la 300 de voli (cnd complicele lovete pentru prima dat n perete), 4 la 315 voli, 2 la 330 de voli, cte unul la 345, 360 i 375 de voli. Milgram a mai notat c subiecii exeprimentului au manifestat o nervozitate foarte mare cnd li sa cerut s aplice ocuri foarte mari: transpirau, tremurau, se blbiau, i mucau buzele, etc. La unii subieci au aprut accese de rs nervos, violent, motiv pentru care ntr-un caz experimentul a trebuit s fie oprit.

Factorii care influeneaz obediena

n alte experimente Milgram a ncercat s stabileasc ce anume influeneaz nivelul de obedien al subiecilor. Astfel, a descoperit c este foarte important prezena fizic a persoanei care reprezint autoritatea. n cazul n care ordinele erau transmise prin telefon numrul subiecilor obedieni scade la 20,5%. Cadrul n care este organizat experimentul este i el important. Primul experiment a fost organizat n incinta universitii Yale. n cazul n care locul de desfurare este un birou dintr-un orel procentul obedienilor scade la 48%. Dac ordinele primite sunt contradictorii subiecii devin mai independeni. n cazul n care exist 2 experimentatori dintre care unul solicit ca experimentul s fie oprit la 150 de voli iar cellalt cere s se contionue obediena scade la 20%. n situaia n care experimentatorul se aeaz n locul elevului, dup ce elevul nceteaz s mai rspund, subiecii abandoneaz foarte repede: nu ndrznesc s agreseze persoana care reprezint autoritatea.

Explicaii
Milgram nu a fost de acord cu explicaiile potrivit crora subiecii au aplicat ocuri extrem de puternice datorit sadismului care ar caracteriza personalitatea lor. Condiiile experimentale pe care le-a imaginat au artat c anumite situaii dau natere la o supunere mai mare n faa autoritii dect altele. Unul dintre factorii care explic obedienta subiecilor este faptul c la nceput ascultarea ordinelor experimentatorului nu cere un efort deosebit iar mai apoi subiectul se consider angajat n activitatea respectiv, ceea ce l face s continue pentru a rmne consecvent deciziei pe care a luat-o iniial.

Milgram a explicat obediena foarte mare manifestat de subiecii si prin ceea ce el a numit stare agentic. Aflat n aceast stare, persoana accept definiia realitii dat de autoritate, se supune indicaiilor furnizate care i spun ce s fac, se consider un instrument aflat la dispoziia autoritii. Din punctul su de vedere, rspunderea pentru tot ceea ce face revine n ntregime autoritii care emite ordinele, el acioneaz n numele ei, iar de consecine trebuie s se ocupe tot autoritatea. Datorit transferului de responsabilitate ctre sursa care manifest autoritate capacitatea subiectului de a resimi rusine sau vinovie scade semnificativ. Dac subiecilor li se dau instruciuni care s-i fac s cread c responsabilitatea le aparine ei nu mai sunt nici pe departe att de obedieni fa de ordinele primite.

Motto: "Cand cei care detin puterea vad deformat realitatea putem sa-i corectam, sa-i influentam? Nu! Pentru ca ei detin puterea"
sociologie

ALTE DOCUMENTE Manipulati si evitati sa fiti manipulati! POLITICI DE ARMONIZARE LEGISLATIVA SI STRATEGII PRIVIND COMBATEREA CONSUMULUI DE DROGURI IN UNUINEA EUROPEANA STUDIU COMPARATIV O noua viziune societala? MA VOI INGRASA DACA MA LAS DE FUMAT EVOLUTIA DROGURILOR SI A UTILIZARII LOR Forme de manifestare a tulburarilor de

Motto: "Cand cei care detin puterea vad deformat realitatea putem sa-i corectam, sa-i influentam? Nu! Pentru ca ei detin puterea" Experimentarea este un demers si nu o tehnica, cum e ancheta sau observatia participativ . E o maniera de a gandi si a proceda. Experimentarea e restrictiva, ar 717j96h e limite, dar ne permite largirea comprehensiunii asupra fenomenelor si situatiilor complexe.

limbaj si terapia limbajului Aparitia conflictelor in organizatii Cand alegi un tel, tinteste Luna! Formarea increderii in sine

Influenta sociala
O tema majora in cadrul Psihologiei Sociale, care a facut obiectul unor experimente. Studiile asupra influentei sociale au drept obiectiv principal sa inteleaga modul in care reactiile referitoare la un obiect (opinie, solutie, comportament, explicatie, atitudine) se modifica in functie de relatiile sociale. In cadrul interactiunii sociale distingem tinta si sursa de influenta. Procesele de interactiune sociala pot conduce la: normalizare - cum stabilim norme sau repere; conformism - impactul majoritar asupra noastra; inovatia - influenta poate apare nu doar ca efect al majoritatii ci si al minoritatii

Muzafer Sherif - psiholog american de origine turca, a studiat experimental modul de formare al normelor. A plecat de la intrebarea: Ce face un individ aflat intr-o situatie obiectiv nedefinita in care nu exista o baza de comparatie? Ce va face un grup aflat in aceeasi situatie? Studiul efectului autocinetic - iluzia miscarii unui punct luminos care ramane fix. Sarcina subiectilor: sa estimeze in centimetri amplitudinea acestei miscari. Iluzorii: intr-o camera mare complet obscura indivizii ofera estimari diferite. Experimentul 1: prima zi fiecare face estimari proprii. Sa presupunem ca personal dupa 3 vizionari ale 10-15-20 cm ma opresc la media 12 cm. Am raspuns standard - reper propriu. A doua zi, impreuna cu alti subiecti estimam cu voce tare. Ceilalti apreciaza miscarea de 3-5 cm a punctului luminos. Estimarile continua mai multe zile. Rezultatul: in urma dialogului interpersonal apare o norma, un reper de grup. Norma corespunde unei scale de referinta sau de evaluare care prin prescriptiile sau interdictiile sale, defineste o marja de comportamente, de atitudini si opinii admise. Exemplu de norma sociala: punctualitate, respect . Notiunea de norma implica necesitatea unei impartasiri sociale. Norma nu poate fi decat colectiva. Mecanismele care stau la baza normei : 1. eliminarea incertitudinii - subiectul fara experienta cauta un cadru de referinta pentru a-si risipi incertitudinea. Estimarile celorlalti sunt pertinente . 2. respectarea tendintei centrale - subiectul incearca se repereze tendinta centrala (media) pentru a elimina estimarile ce difera mult de aceasta.

3. evitarea conflictului - lucrul in grup face sa apara divergente in reactii si estimari, de aceea grupul face concesii si adopta un punct comun (legitimitatea optiunii). Crearea unei norme apare chiar si intr-o situatie de interactiune minima. Jacobs si Cambell 1961 Idei false promovate de grup Subiecti naivi conspiratori Subiecti involuntari care perpetueaza o frauda culturala - cum persista unele neadevaruri. C = complici S = subiecti naivi T = subiecti vechi si noi Subiectii complici dau in mod sistematic o evaluare exagerata deplasarii punctului luminos. Raspunsul colectiv la care grupul ajunge e prin urmare la fel de exagerat. Dupa 20 de aplicari, unul din complici pleaca din sala si e inlocuit de un alt subiect naiv. In a doua generatie C2 C3 S1 S2 exista 2 subiecti naivi S1 si S2 . Trei membrii vechi C2 C3 S1 si unul nou. Complicii ofera sistematic raspunsuri exagerate, la fel fiind si raspunsul colectiv. In a treia generatie. Un alt complice paraseste sala C3, S1 S2 S3 - avem 3 subiecti naivi si un singur complice C3 si 3 membrii vechi C3 S1 S2 si unul nou S3. Raspunsul colectiv ramane exagerat. S1 S2 S3 S4 C1 C2 C2 C3 C3 C3 S1 S1 S1 S2 S2 S3

In a patra generatie S1 S2 S3 S4 . Nu mai exista decat subiecti naivi dar 3 vechi ca generatie si unul nou S . Care e raspunsul pe care-l vor da acestia, mai moderat sau exagerat? Rezultatele acestui experiment arata ca estimarea exagerata persista inca cel putin o generatie (a cincea). Subiectii naivi conform Jacobs si Cambell sunt conspiratori involuntari care perpetueaza o frauda culturala. Studiul constituie o explicatie pentru faptul ca generatii intregi perpetueaza anumite idei sau obiceiuri vizibil absurde sau daunatoare. Procesul de influenta sociala Solomon Asch - dezvolta un experiment asupra conformismului, e vorba de comportamentul unui individ confruntat cu un grup unanim in dezacord cu el. Asch a analizat mai intai diferite lucrari si studii asupra conformismului, intre care amintim pe cel al lui Horge. Acesta a fost interesat de descoperirea factorilor care determina aceptarea unei idei in functie de prestigiul autorului. A utilizat discursul lui Thomas Jefferson (SUA) care a afirmat ca "pentru lumea politica o mica rebeliune e uneori binevenita, chiar necesara". A impartit subiectii in 2 loturi: primului grup i-a precizat ca informatia apartine lui Thomas Jefferson, iar celui de-al doilea grup i-a spus ca afirmatia apartine lui Lenin. Sarcina subiectilor consta in a-si exprima acordul sau dezacordul cu acest citat. Subiectii care au crezut ca afirmatia apartine lui Jefferson au fost de accord cu acest enunt. Cei care credeau ca Lenin a enuntat-o au dezaprobat. Concluzia: evaluarea opiniei unei personae depinde de prestigiul autorului. Experimental lui Asch privind clasificarea politicienilor. Sunt oferite 2 liste. Una cuprinde 5 calitati (inteligenta, constiinta profesionala, eruditie, cultura, utilitate sociala) iar cealalta 10 profesii (politician,

artist, medic, inginer, stomatolog, architect, pictor etc. ). Subiectii sunt pusi sa ordoneze profesiile in functie de fiecare din cele 5 calitati. Sunt construite 4 grupuri experimentale: grup martor, grupul in care subiectii afla ca politicienii au fost clasati pe locul 1 la toate calitatile, grupul 3 in care subiectii afla ca politicienii au fost clasati printe ultimii, grupul 4 care afla ca politicienii au fost clasati primii pe unele calitati si ultimii pe altele. Sursa de influenta introdusa in acest experiment e opinia pretinsa in clasament. Experimental lui Asch cand opinia majoritara a absurda. Se pune in discutie judecarea unui obiect nou ambiguu care nu provoaca nici un dubiu - e de domeniul evidentei. Asch utilizeaza plane pe care sunt 3 linii, una etalon si altele 3 diferite A B C. O singura linie corespondea perfect lungimii liniei etalon ( B ).

Procedura experimentala Subiectii intra in sala si sunt rugati sa indice pe rand cu voce tare, care dintre linii corespunde liniei etalon . Cele 6 persoane repeta experimentul dar la un semn, de fiecare data e desemnata o alta linie care ar putea fi asemanatoare. Sunt reluate mai multe reprize si cei 5 subiecti ofera cu voce tare raspunsuri eronate. Majoritatea incepe sa aibe efecte asupra subiectului naiv S6 care nu stie despre ce e vorba in experiment. In ansamblu, desi unele personae nu se conformeaza niciodata opiniei majoritare, cea mai mare parte o fac cel putin o data. Pe ansamblul raspunsurilor, 32% sunt conformiste. Asta inseamna ca sub

influenta unei majoritati numerice s-ar putea sa ajungem sa spunem ca negru e alb. Influenta normativa, a avea suportul social comporta cel putin 3 nivele de raspuns: 1. complezenta: a afirma o idee sau a adopta o conduita in mod public mai ales cand se spera un beneficiu, nu inseamna neaparat aderenta. Este posibil ca in cadrul privat sa nu se spuna acelasi lucru, sa nu mai fie sustinuta aceeasi parere. Complezenta se manifesta prin conformism de suprafata, care nu atinge zona convingerilor profunde; 2. identificarea: cand influenta normativa se traduce prin aprobare, apar schimbari mai profunde atat la nivelul public cat si privat. Dorinta de identificare cu un grup inseamna adesea un efort care trece de pragul complezentei. 3. interiorizarea: traduce influenta cea mai durabila. In astfel de cazuri ne conformam pentru ca am descoperit valori, idei, conform celor proprii. "Efectul lui Asch" e diferit si nu toate culturile acorda aceeasi importanta conformismului si supunerii in cursul procesului de socializare. Acestea par a fi mai putin importante in societatile bazate pe pescuit si vanatoare care incurajeaza individualismul. Celelalte, agricultura dimpotriva, favorizeaza mai mult supunerea si conformismul. Procentul de conformism la eschimosi (vanatori si pescari) a fost mai redus decat la populatia de agricultori din Siera Leone.

Obedienta
E o forma particulara de conformism. Ea se manifesta atunci cand o majoritate (adesea calitativa, o autoritate, prestigiu) exercita o presiune directa si explicita asupra subiectilor.

S. Milgram a dorit sa afle daca subiectii se conformeaza parerii majoritare, nu doar in judecatile ci si in actiunile lor, daca exista o legatura intre declaratiile verbale (atitudini) si actiuni (comportamente . Situatia experimentala - a alege intre propria constiinta si o sansa de influenta. Sarcina subiectilor - recrutati printr-un anunt in presa locala - subiectii primesc o suma de bani - "cercetarea efectelor pedepsei asupra memoriei" . Experimentatorul atribuie 2 roluri subiectilor - monitor si elev . Repartizarea are loc prin tragere la sorti trucata in sensul ca subiectul naiv detine rolul de monitor, care supravegheaza procesul de memorare de catre un elev (care este complicele experimentatorului). In calitate de subiect naiv, nu exista sansa de a deveni elev. Sarcina monitorului (a subiectului naiv) consta mai intai in a-i citi o data elevului o lista de 40 de asociatii de cuvinte fara legatura (mesaj-ocol, prieten atmosfera) . E un test classic de recunoastere a memoriei. Cand elevul raspunde gresit si deci comite o eroare, monitorul aplica o pedeapsa - un soc electric care merge de la 15 - 450 volti din 15 in 15 volti - exista manete cu avertizori de tipul soc usor, soc puternic, atentie soc periculos. In realitate, elevul e instruit sa dezvolte un act dramatic: intentionat va da raspunsuri gresite iar modul de a reactiona este trucat, nu exista curent electric. La 75-105 v geme usor, se vaita; la 120-150, striga, socurile sunt dureroase; la 150 cere sa iasa; la 180 acuzele sunt mai intense. Acesta e scenariul . Primul experiment: singur in fata grupului. E studiat conformismul - nu doar in fapte ci si in actiuni. Subiectul naiv participa alaturi de alti 2 colegi ca monitor iar al patrulea e elevul complice, la fel cei 2 colegi care se ocupa doar de afisarea cuvintelor, de notarea cuvintelor.

Sarcina monitorului naiv e aceea de a aplica pedepsele. Protocolul pentru fiecare eroare comisa de elev, se propune o intensitate a socului, crescandu-l. Complicii propun in unanimitate marirea socului, a pedepsei la fiecare eroare cu 15 v , 30 V , 45 V. Din 40 de raspunsuri, 30 vor fi gresite, astfel incat e de presupus ca complicii vor propune 225 V pana la 450 V. Exista si reguli: oricand poate fi interupt experimentul sau poate fi propus un soc mai slab decat cel propus sau poate fi propus un soc constant minim. Elevul se afla in spatele unui paravan transparent. Conditia experimentului: monitorul e singur si aplica pedepsele alegand singur intensitatea curentului. Rezultatul e legat de cei 2 indici care l-au interesat pe Milgram. Socul mediu administrat elevilor si procentajul de subiecti care au aplicat un soc maxim. In conditia experimentala, socul mediu e 225 V, iar in conditia martor e 82 V. Astfel, din 40 de subiecti participanti la conditia experimentala 25% au aplicat un soc maxim, iar 65% au administrat socuri prezentate drept puternice sau periculoase. Din 40 de subiecti prezenti la conditia martor 5% au aplicat soc maxim si 85% au aplicat socuri considerate usoare. Au fost observate variatii ale subiectilor de la conditia experimentala (conformisti, care aplica in medie 415 V la ultima aplicare; independentii care administreaza in medie 72 V la ultima aplicare). Rezultatele arata ca influenta unui grup care exercita o presiune asupra individului poate sa-i modeleze conduita, chiar intr-o situatie de puternica implicare morala si sociala. "Iluzia e drept ce spune multimea". Conformismul are loc nu doar in cuvinte ci si in actiune. Al doilea experiment: presiune explicita a autoritatii Sursa de influenta: nu mai avem o majoritate cantitativa (un grup) ci o majoritate calitativa (o autoritate). Tipul de presiune: va fi explicita. Experimentul e acelasi, e vorba de sursa de influenta, nu mai sunt presiuni implicite , ci presiuni explicite . Experimentul are

loc la universitatea din Yale cu un prestigiu deosebit . Nu mai e prezent decat experimentatorul (persoana de prestigiu - academician). Acesta explica faptul ca trebuie sa marim intensitatea socului electric la fiecare eroare. La prima greseala 15 V, la a doua 30 V, la a treia 45V s.a.m.d. Socurile cresc si reactiile elevului (strigate, urlete, plansete aprige) la monitor. In situatia in care monitorul ezita sa administreze pedeapsa sau doreste oprirea experimentului sunt prevazute 4 comenzi din partea experimentatorului, a autoritatii cu care ne confruntam: va rugam continuati, continuati conform planului, e absolut necesar, nu aveti de ales. La sfarsitul sedintei are loc un debriefing care e in acest caz mai important: deculpabilizarea subiectului. Rezultat: obedienta fata de autoritate. Pe ansamblu, socul maxim mediu administrat e de 360 V si 63% merg pana la administrarea maxima (in conditia martor fara sursa de influenta doar 5% administreaza socul maxim). Concluzia : subiectii au tendinta de a merge pana la capatul exigentelor experimentatorului. Factorii care determina obedienta. Distanta fata de "victima", au fost create: cea de distanta maxima: elevul se afla in spatele unui perete, iar monitorul il aude, reactiile elevului sunt vizualizate pe un panou de semnalizare, abia la 300 V monitorul incepe sa auda loviturile date de elev in perete; distanta medie: monitorul aude strigatele elevului fara a-l vedea pe acesta; cea de proximitate: elevul si monitorul se afla fata in fata, se vad, se aud;

cea de contact: elevul pentru a primi socurile electrice trebuie sa atinga o placa speciala, acesta refuza sa atinga placa, iar monitorul trebuie sa-i impuna gestul de a atinge zona de contact electric.

In primele 2 situatii , cei 2 protagonisti sunt separati printr-un perete, feedback-ul pe care-l primeste monitorul e verbal, se aude foarte slab. In ultimele 2 cazuri se poate vorbi de proximitate. Rezultatele sunt surprinzatoare. Nivelul de obedienta e mare cand subiectii sunt separati de un perete (intensitatea curentului electric aplicat in medie e mai mare) si respectiv mult mai mic cand subiectii au un contact apropiat. (reguli privind sociabilitatea procurorilor: care sunt morocanosi, distanti). Obedienta , ca si nesupunerea, nu tine doar de principiile noastre morale ci si de functionarea perceptive si sociala. Raporturile cu autoritatea(distanta) Experimentatorul (savantul) se afla in apropierea subiectului, paraseste sala dupa primele explicatii si monotorizeaza prin telefon. Dupa ce experimentatorul a parasit sala, unii subiectii nu au mai respectat regula impusa, au adminisrat socuri mai usoare. Prestigiul autoritatii De la universitatea Yale, fata de care subiectii manifestau un deosebit respect, chiar teama, s-a trecut le desfasurarea unui experiment in Connecticut. Media de aplicare a voltajului maxim a fost de 47,5 % fata de 65%la Yale. Oamenii judeca institutiile dupa obiectivul declarat, mai mult decat dupa calitatea intrinseca, care antreneaza adeziunea . Contactul cu autoritatea si angajarea subiectului

Subiectii manifesta obedienta pentru ca se simt obligati sa respecte un contact social subinteles. Oricat de dezagreabil ar fi experimentul, subiectii se simt obligate sa-si respecte angajamentul. Discordanta in sanul autoritatii. Intr-un alt experiment, Milgram a introdus 2 reprezentanti ai autoritatii (2 experimentatori) pentru a analiza impactul discordantei dintre ei asupra procentului de obedienta. Pana la 150 de volti opririle celor 2 experimentatori coincid dincolo de acest prag, cand elevul incepe sa protesteze, ei nu mai sunt de accord. Unul cere continuarea experimentului, in timp ce celalalt solicita intreruperea lui imediata. In astfel de conditii, nu e administrat socul maxim de 450 V. Un subiect s-a oprit la 135V, 95 % la 135 V. Prezenta contestatilor autoritatii. In toate experimentele prezente, subiectul se afla singur in fata autoritatii. Ce se intampla cand el e inconjurat de personae care sfideaza autoritatea? Milgram introduce alti 2 monitori care refuza sa mai administreze socuri atunci cand intensitatea atinge valorile 150V si 210 V. In astfel de situatii, cand 2 persoane se revolta impotriva autoritatii, doar 10% din subiecti (4 din 40) merg la socul maxim. Grupul constituie o sursa de sprijin pentru deciziile individului. Actiunile individuale de zi cu zi pot avea cele 3 motive principale: criteriile personale, teama de a suferi sanctiuni din partea autoritatii, teama de a-si vedea conduita blamata de colegii de grup. Impotrivirea fata de autoritate are loc in cel mai bun mod, prin apel la grupul de sprijin. Solidaritatea ramane protectia cea mai eficace impotriva exceselor din partea autoritatii. Nu intotdeauna orientarea grupului e benigna, influenta poate fi nefasta: vezi ideologiile grupului si mod de formare.

Efectul autoritatii Factori de care nu depide obedienta: nu sunt diferente sensibile, totusi femeile au tendinta de a se supune mai putin comparativ cu barbatii. Copiii si adolescantii nu sunt mai supusi si nici mai rebeli decat adultii. In fine, nici o trasatura de personalitate nu e un bun predictor al obedientei. Cei care obtin la scala de autoritate note ridicate, au tendinta de a fi inclinati spre socuri mai puternice. Psihologia sociala: in majoritatea cazurilor, Psihologia Sociala moderna ne invata o lectie importanta: ceea ce determina actiunea unei fiinte umane e mai putin tipul de individ cat mai curand tipul de situatie cu care se confrunta. Puncte de vedere A incalcat Milgram normele deontologice? Au fost real traumatizate experimentele? Examenul diferit: 85% au fost bucurosi ca au participat la experiment. Examenul psihiatric: absenta oricarei urme de tulburari profunde. Ca ipoteza, conform celor mai pesimiste pareri nu se va trece de pragul de 130 V ca pedeapsa. Totusi, 63% nu administreaza socul maxim pentru primele experimente. Concluzie: in marea lor majoritate, oamenii fac ceea ce li se spune sa faca, fara a tine seama de natura actului prescris si fara a intampina obiectii din partea propriei constiinte, daca ordinul emana de la o autoritate legitima. Conformismul se manifesta si in actiune.

Experimentul lui Milgram sau de ce oamenii sint candidatii perfecti pentru nazism si comunism

This entry was posted on 19 august 2011, in Etica. Bookmark the permalink. 4 comentarii

3 Votes

Stiam alte experimente (cel cu studentii impartiti in 2 roluri, temniceri si detinuti iar temnicerii au fost impinsi sa fie agresivi si sa abuzeze de detinuti. Urma sa dureze 2 saptamini si a fost terminat dupa 5 zile. Pur si simplu temnicerii au abuzat la maxim de detinuti.) Dar cel facut de Milgram mi-a dat cheia comportarii mefiste. Pe scurt: Milgram a dorit sa vada daca nazismul a fost o degradare umana sau o conditionare. Si a reusit sa demonstreze ceva fundamental pentru comportamentul uman. Experimentul e relativ simplu: se ia un experimentator, un tester(constient si la curent cu experimentul) si un subiect. Subiectului i se spune ca testeaza memoria si posibilitati de imbunatatire a ei. Va cere testerului sa memoreze o lista si apoi ii va pune intrebari. La fiecare raspuns gresit subiectul va aplica un soc electric, de voltaj crescut cu fiecare eroare. Ceea ce subiectul nu stie e ca socul nu se aplica si ca testerul mimeaza urletele de durere. Pentru ca voltajul creste pina la valori absolut periculoase (450 de volti, suficient cit sa omori testatul). Intrebati-va acum, inainte de a citi mai departe, cam pe la ce voltaj v-ati opri din aplicarea experimentului. Nu fiti ipocriti. Pentru ca experimentul a fost reluat de nenumarate ori si imbunatatit. Iar rezultatele au fost consistente si repetibile. Ei, umanitatea din voi a raspuns ca v-ati opri imediat ce auziti primele urlete de durere adevarata? Mincinosi si ipocriti. Pentru ca 66% NU se opresc. Deloc. In experimentul din anii 60. In experimentul anilor 2000 procentul e chiar mai mare. De ce? Pentru ca majoritatea asculta ORBESTE de regulile invatate din scutece: daca treci strada pe linga trecerea de pietoni te calca masina. Daca nu iti faci temele vei fi pedepsit. Daca nu faci aia, ai sa patesti aia.

Sintem conditionati sa ascultam de autoritatea cuiva. Parinti, profesori, lideri de grup. Presedinti, presa. Presiunea grupului din care faci parte. E mult mai usor sa asculti de aceste reguli decit sa gindesti cu propriul creier daca e bine sau nu. Regulile pot fi bune. Dar pot fi manipulate de cei aflati la putere in interesul lor. Experimentul anilor 2000 a mers pina la a simula moartea testerului. Nu-i asa ca nu va vine sa credeti ca cineva poate, constient, sa traga de maneta ce produce moartea prin electrocutare? Va asigur ca majoritatea zdrobitoare ar fi ascultat de autoritatea experimentatorului si ati fi tras de maneta. Singurii europeni ceva mai putin supusi sint serbii si bosniacii (poate nu intimplator, razboiul din fosta Iugoslavie a redus obedienta fata de reguli fenomen observabil dupa primul si al doilea razboi mondial, mai putin dupa al doilea deoarece Razboiul Rece a luat locul celui fierbinte). Daca am fi fost africani, cu o cultura tribala, am fi fost mai putin obedienti. Dar cultura de tip societate ierarhica, cu reguli sociale si de comportament ne predispune la ascultarea orbeasca a ordinelor, oricit ar fi ele de cretine. Medici de familie, vi se ordona sa trageti maneta prin care electrocutati pe colegii vostri care protesteaza! Sa traiti, semnam! Daca ministrul si presul casei ne ordona!!! Asta e partea rea. Li se spune prin teveu ca trebuie sa semneze semneaza.. Partea buna e ca am dat statistica peste cap. Ar fi trebuit ca peste 66% sa fie cu spinarea echer. NU au fost. Peste 60% au ramas drepti. Deci efortul organizatiilor a reusit sa reduca mult numarul celor dispusi sa asculte ordinele autoritatii Partea de viitor? E dubioasa. Pentru ca inca nu stim daca am inlocuit o autoritate cu alta. Adica am schimbat autoritatea publica cu cea privata a organizatiei. Parerea mea e ca da. Pur si simplu, in loc sa gindeasca si sa fie constienti, colegii prefera sa asculte de o noua autoritate. Iar asta, din punctul meu de vedere, e un lucru rau. Pentru ca oricind organizatiile pot fi confiscate. La fel cum Hitler a confiscat statul german. Solutia? Sa facem sa apara posterul cerut de Divertis: Cetateni!GINDITI!