German-Czech Conflict in Cisleithania - The Question of The Ethno - Rom

Machine Translated by Google
Universitatea de Stat din Portland
PDXScholar
Disertații și teze Disertații și teze
1987
Conflictul germano-ceh din Cisleithania: problema

împărțirii etnografice a Boemiei, 1848-1919
Nicolae Aldorde
Portland Stat Universitate
Urmărește aceasta și lucrări suplimentare la: https://pdxscholar.library.pdx.edu/open_access_etds
Parte a comunului de istorie europeană, Comune de organizare industrială, și Istoria Socială

Comune
Spuneți-ne cum vă avantajează accesul la acest document.
Citare recomandată
Aldorde, Nicholas, „Conflictul germano-ceh în Cisleithania: problema împărțirii etnografice a Boemiei,
Disertații și teze.
1848-1919” (1987). https://doi.org/10.15760/etd.5547 Lucrarea 3663.
Această teză vă este oferită cu acces gratuit și deschis. A fost acceptat pentru includerea în dizertații și teze de
către un administrator autorizat al PDXScholar. Vă rugăm să ne contactați dacă putem face acest document
mai accesibil: pdxscholar@pdx.edu.
UN REZUMAT AL TEZEI LUI Nicholas Alforde pentru Maestru _ _
de Arte în Istorie prezentată la 18 mai 1987.
Titlu: Conflictul germano-ceh din Cisleithania : întrebarea
a Despărțirii Etnografice a Boemiei 1848-1919 .
APROBAT DE MEMBRII COMISIEI DE TEZĂ :
Dr.
Dr. Bernard V. Burke
Dr. Charles M. White
Boemia, Moravia și Silezia, fostele Țări Coroane ale
Austro - Ungaria care alcătuiesc acum jumătatea vestică a
Cehoslovacia, a avut timp de secole un amestec de populație de
40% germană, 60% cehă. Retrezirea na ională a _ _
secolele al XVIII -lea și al XIX- lea au înfruntat majoritatea
Cehii împotriva stăpânului lor minoritară germană . Aceasta, cuplată
cu răsturnările sociale provocate de industrial _ _

revoluție, a adus în centru cehii și germanii din Boemia
etapa in conflictul nationalitatii in multinationala _ _
Imperiu.
Practica universală în națiunile industrializate de _
popula ia să treacă de la centrele rurale la cele industriale
a fost deosebit de semnificativ în Boemia , pentru germani
a controlat orașele și marea industrie precum și _ _
mari preocupări miniere situate în raioanele integral germane ale
lanțurile muntoase din marginea Țărilor Coroanei . Afluxul brusc de _
Cehii care căutau muncă necalificată au intensificat concurența în muncă și
a dus la rea-voința rasială care în cele din urmă a găsit
exprimare în mediul social și politic al vremurilor . _
Elementele germane mai radicale , din care era Boemia
o fortăreață, a susținut suprimarea completă a cehiei
aspira iile na ionale i a căutat să -l men ină pe german
Ideea Herrenvolk în Cisleithania. omologii lor cehi
i-a privit pe germanii boemi ca fiind simpli invadatori sau
coloniști -- în orice caz supuși majorității cehe bine
în interiorul Boemiei.
Au fost, totuși, moderați de ambele părți care au căutat
compromite. Na ionali tii modera i germano- boemi
a susținut împărțirea administrativă a Boemiei _
linii etnice --Zweiteilung. Liderii cehi , cu câțiva
excepții restante , a respins Zweiteilung, argumentând că
granițele istorice ale vechiului regat Wenseclas erau _ _ _

inviolabil - extern și intern. Dreptul lui _ _
cehii să - și mențină statul în interiorul Imperiului ...
Staatsrecht-- a devenit strigătul de luptă ceh împotriva germanului
conceptul de Zweiteilung.
Între 1880 i 1914 o propunere de a ezare după
altul a fost respins. Șansele pentru o înțelegere s -au diminuat pe măsură ce
tensiunile au crescut.
În timpul Primului Război Mondial , exilurile cehe la Paris și Londra,
cu binecuvântările Antantei , împins pentru un cehoslovac _ _
stat independent (înainte chiar și de naționaliștii cehi radicali
î i imaginase un stat în cadrul Imperiului). The
Boemia-germanii au continuat să forțeze pentru Zweiteilung.
La sfâr itul războiului cehii i -au proclamat republica dar
germanii boemi au refuzat să recunoască Praga și în schimb
a jurat credință noii republici austriece , cu Viena
pretinzând la rândul său Boemia germană .
Provincia autonomă Germană -Boemia a durat un
șase săptămâni furtunoase , în timp ce ambele părți au purtat război diplomatic , fiecare
căutând binecuvântările Puterilor Aliate victorioase . _ _
Încet, începând din noiembrie 1918, trupele cehoslovace
a început să ocupe cartierele germane , întâlnind practic nr
rezisten ă. Până la jumătatea lunii decembrie , cehii controlau totul
Boemia.
Prin sesiunile de deschidere ale Conferinței de Pace de la Paris
Delegația Cehoslavă , cu ministrul de externe Eduard

Bene~ in fruntea ei , ar putea prezenta o diplomatica si de facto
fapt împlinit corpului , care a acceptat cehoslovacia
solicită și a încorporat 3,5 milioane de germani împreună cu
zona lor locuită în proporție de 80% germană în noua Republică a
Cehoslovacia.
CONFLICTUL GERMANO -CEHĂ DIN CISLEITHANIA: ÎNTREBARE
A PARTIȚIEI ETNOGRAFICE A BOEMIEI _
1848-1919
de
NICHOLAS ALFORDE
O teză depusă în îndeplinirea parțială a cerințelor pentru gradul de _ _
MAESTRO DE ARTE
în
ISTORIE
Universitatea de Stat din Portland

1987
CĂTRE BIROUL DE STUDII ȘI CERCETĂRI : _
Membrii Comitetului aprobă teza de _ _ _ _
Nicholas Alforde prezentat pe 18 mai 1987.
Dr. Charles M. White
de Istorie
Dr. Bernard Ross, decan, studii superioare și cercetare

MULȚUMIRI
Doresc să mulțumesc membrilor comisiei mele de teză : _
consilierul meu , dr. Eliott Benowitz; Dr. Bernard Burke; Dr.
Charles White și Dr. Louis Elteto.
De asemenea, vreau să -i mulțumesc Dr. Frank Munk pentru neprețuitul său
ajuta acest proiect. Relatarea lui - martor ocular despre
evenimentele de la Praga la începutul secolului al XX - lea
a oferit o perspectivă pe care altfel nu ar avea -o studiul
a avut.
De asemenea, aș dori să -i mulțumesc lui Patrick Bleck pentru corecturi
și editarea acestei lucrări.
Aș dori în special să - i mulțumesc soției mele , Sally, pentru
inspirația și răbdarea ei monumentală .

CUPRINS _ _
PAGINĂ
MULȚUMIRI iii
PREFAȚĂ • • • • • • vi
CAPITOL
eu
DEZVOLTAREA ISTORICĂ A CEH -GERMULUI

CONFLICT • • • • • • • • • • • • • • • • 1
pre-habsburgic • 1
Boemia austriacă până în 1848 4
Capitolul I Note de final 10
II REVOLUȚIA DE LA 1848 LA 1890: POLITICĂ

ȘI CONSIDERAȚII SOCIOECONOMICE 12
Kremsier și despărțirea etnică 15
Revoluția industrială și ea _
Impactul social în lumina geografiei _ 19
Context politic • 25
Nee-Absolutism 25
Geometria electorală
Coaliția Inelului de Fier
Capitolul II Note finale •••• 35
III PARTIȚIA BOHEMIEI : ZWEITEIUNG OR

STAATSRECHT • • • • • ....... . 38
Personaj german asediat • _ 38
Partide și programe politice • 42
Programul Linz • • • • • • • 46
1890 Sprachenverordnungen 48
Badeni-Sprachenverordnungen 50
Programul Brunn . _ . . . ... .. 53
Programul Whitsuntide _ 56
Planul Korber _ 61
Compromisul Moravian _ 63
Poziția politică germano-cehă înainte de 1914 .

. . . . . . . . . . . 65
Război 71
Intervenția străină 80
Colaps •••••• 84
Capitolul III Note finale 89
IV INFIINTAREA GUVERNIEI PROVINCIALE GERMANO- BOEMIA .

. . . . . . . 95
Ocupa ie 102
Campanii diplomatice . . 105
Ultimele speranțe pentru Boemia germană 115
Întrebarea plebiscitului _ 117
Relația generală a populației cu

Guvernul lor
Relația industriei cu germanul _
Guvernul Boem
Relația militară cu germanul _
Guvernul Boem
Capitolul IV Note finale . . . 126
v CONCLUZIE 129
BIBLIOGRAFIE 138
APENDICE 142
PREFA Ă
Cu mult înainte ca Adolf Hitler să pretindă că așa
numite Sudetele Cehoslovaciei erau ale lui , ideea _
a împăr irii etnice a Boemiei fusese o aprinsă _ _
problema. Încă din 1848 au fost obținute propuneri în acest sens
considerație serioasă în parlamentul austriac .
Nicăieri în Imperiul Austro-Ungar nu erau doi
naționalități atât de puse una împotriva altora precum au fost
germani și cehi în Boemia . Mai occidental în
experiență istorică și cultură decât oricare dintre slavii lor
surori , cehii boemi pretindeau acelea i drepturi la _
integritatea na ională la fel ca germanii boemi în timpul
secolul al XIX- lea. Provocarea cehă către austro - germană
hegemonia a dus în mod natural la o ciocnire.
Această lucrare va examina această ciocnire și problema _ _ _
împărțirea etnică în Boemia prin concentrarea pe trei
principalele faze ale dezvoltării sale .
În primul rând, relațiile ceho-germane din 1848 până în 1870 vor fi
examinate cu accent deosebit pe impactul socio - politic
a revolu iei industriale asupra celor două na ionalită i în _
Austria neo-absolutistă .
În al doilea rând, reacția germano - boemă la ridicare
Burghezia ceha si mai ales marelui ceh _

vii
migrarea în zonele industriale integral germane de- a lungul
Marginea muntoasă a Boemiei va fi examinată cu specialitate
aten ie acordată încercărilor germane de a contracara _ _
„Cehificarea” întregii Boemii printr - o mare varietate de
propuneri care vizează împărțirea administrativă a Boemiei .
În cele din urmă, această lucrare va examina limba germană continuă
Eforturile boeme din timpul Primului Război, dar succesul lor
stabilirea de scurtă durată a unei provincii autonome efective
a Germaniei-Boemiei în zona revendicată de Cehoslovacia , și
reac iile interna ionale din ultimele luni ale anului 1918.
Termenul „ Boemia” se aplică adesea celor trei
Țările Coroanelor Boemiei formate din Boemia , Moravia și
Silezia. În această lucrare confuzia este ferită de referire la
Singura Coroană a Boemiei ca „Boemia” sau „ Țara Coroanei”.
al Boemiei.” Toți trei dintr- un grup sunt denumiți ca „ cel
Țările Coroanelor” , „ Țările Coroanei istorice ” etc.

CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA ISTORICĂ A CONFLICTULUI CEHO -GERMAN
Thomas Garrigue Masaryk , primul președinte al
Republica Cehoslovacia și - a ținut discursul inaugural în
Praga la 22 decembrie 1918. Cu referire la cel mai mare
grup minoritar , care constituia aproape o treime din nou
populația statului , președintele Masaryk a spus:
• • • în ceea ce -i prive te pe germanii de pe meleagurile noastre , programul

nostru este cunoscut de multă vreme : teritoriul pe care s - au a ezat este teritoriul
nostru i a a va rămâne . Am creat acest stat și aceasta determină poziția constituțională
a germanilor noștri care au intrat inițial în țară ca imigranți și coloniști . [l]
Problemele care decurg dintr -o secundă considerabilă
na ionalitatea în Cehoslovacia de Vest sunt mai vechi decât cele

imperiu din care a apărut acest „ stat succesor ”. La
înțelegeți mai bine problema și varietatea largă de _
soluțiile propuse se află o scurtă privire înapoi la originile sale
Ordin.
PRE-HABSBURG
Cine a fost acolo primul? Consensul general este că _
Triburi celtice , denumite „Boii” de către Tacitus, erau locuite

mai întâi bazinul Boemului [2]. Acestea s-au amestecat în cele din urmă cu
germani precreștini care au pătruns din nord în jurul anului 300
Î.Hr. În următorii 800 de ani , Boii lui Tacitus
„Boiohaemum” a migrat în ceea ce este acum Bavaria „ •.• luând
numele celt care se pare că a devenit „ Baiowari ””
[3], un strămoș recunoscut al numelui astăzi .
În orice caz, popoarele slave s -au mutat în rezultatul
vid și s-a stabilit pe scară largă în Moravia și Boemia. "Aceasta
este probabil corect să privim perioada de la a șasea până la
secolul al XII- lea ca perioadă în care locuitorii din
Boemia și Moravia erau aproape în întregime slave” [4].
În timpul erei creștine regiunea s - a dezvoltat într- un
regiune etnic slavă cu orientare occidentală . Praga
a devenit episcopie sub Arhiepiscopul de Mainz în 973 și ,
astfel, a plasat Țările Coroanei regelui Wenceslas sub
influență germană extinsă . Cu excepția unui scurt răgaz ...
Exodul german în timpul hușiților - această influență germană
trebuia să dureze până în 1918.
Din Biserică au venit clerici și laici germani
profesionisti. Acestea au fost urmate de mineri germani care
stabilit în zonele muntoase bogate în argint din Boemia
Randgebiet sau zone marginale ale țării . Până târziu _
al XIII -lea artizani, burghezi si negustori germani
se instalaseră în centrele comerciale în cre tere ale _ _
Praga, Brunn, Budweis, Pilsen și alții.
Atracția a fost mare, pentru că emigranții s - au bucurat

privilegii extinse asupra slavilor indigeni [ SJ .
Între timp , Praga devenise centrul administrativ
a Sfântului Imperiu Roman . S -a lăudat cu prima sa universitate,
fondat de împăratul Carol al IV -lea (regele Boemiei , Carol I)
în 1348, unde au participat atât cehi cât i germani i
predat.
Această „ Epocă de Aur ” s-a încheiat în mod caracteristic
din cauza conflictelor ceho -germane centrate la universitate după
moartea lui Charles . După cum sa menționat mai sus, a urmat o
exodul de oameni savanti germani din Boemia. Exodul a fost
de scurtă durată, însă.
La începutul secolului al XVI - lea germanii erau
mutându -se din nou în provinciile istorice Boemia , Moravia
și Silezia [6].
De data aceasta însă, ereticul ceh husit a fost
împărțind Țările Coroanei cu germanii luterani eretici . A
lini te în conflictul de na ionalitate germano -cehă deci
a rezultat în timp ce s- au confruntat împreună cu inamicul lor comun --
Biserica romană [7].
Legăturile politice dintre Țările Coroanei Boemiei și _
Ungaria este anterioară includerii ducatelor austriece . _ The
așa - numita „ Unire personală ” a coroanelor Sfântului Wenceslas
iar Sf . Ștefan datează din 1490 cu căsătoria lui
Ladislav al II-lea , primul din dinastia Jagiellon , către sora
a regelui Ungariei . _ Problema lor , Ludovic al II-lea, rege al

Boemia și Ungaria, căsătorită cu un Habsburg. O condiție a _
contractul de căsătorie era că, dacă Ludovic al II -lea nu produce moștenitori,
toate inuturile Jagiellone aveau să cadă în mâinile habsburgilor .
În 1526 , la bătălia de la Mohacs , Louis a căzut, și fără
un moștenitor. Regatul Jagellon , inclusiv Ungaria, a devenit a
posesia Hausmacht - ului Habsburgic și a rămas pt
patru sute de ani. „ Această ••• căsătorie a pus pecetea
realizările uimitoare de potrivire ale casei de _
Habsburg” [8].
BOHEMIA AUSTRICĂ PÂNĂ ÎN 1848
Cincisprezece douăzeci și șase marchează data când germanul
mineri, negustori și bisericești din Țările Coroanei Boemiei
nu mai erau invitați străini , ci colegi germani din
Habsburgii conducători .
Habsburgii „Regii Boemiei ” au germanizat foarte mult
„ Țările coroanei istorice ”, așa cum erau numite. Chiar și cehul
nobilimea a considerat necesar să se adapteze la nou
circumstanțe. Dar când, în secolul al XVII -lea, germană
a devenit limba oficială a guvernului la Praga; si ca
tot mai mult pământ cădea în mâinile germanilor , cehii
nobilimea, încă o forță viabilă , a devenit hotărâtă să se oprească
avansul german . „În 1615 , Dieta [la Praga] a interzis
dobândirea de pământ în Boemia de către oricine nu putea _
vorbește cehă” [9].

Aceasta marchează prima desemnare oficială a _
naționalitate bazată pe limba din Țările Coroanei sau, mai bine spus
alt mod , folosirea limbajului ca armă împotriva unui _ _
na ionalitate opusă . Întrebarea lingvistică trebuie _
devin în cele din urmă punctul central cheie în teritorial
mișcări de compartimentare .
În orice caz, toate aspirațiile cehe au fost spulberate cinci
ani mai târziu la Muntele Alb . Din 1620 înainte , demnitatea de
Boemia ca regat a încetat să mai existe ca Ținutul Coroanei
a devenit o provincie virtuală a Austriei Habsburgice .
Pentru acest studiu , consecințele celor treizeci de ani
Războiul care a urmat pe Muntele Alb este semnificativ, pentru ei
marchează dispariția virtuală a unei nobilimi cehe viabile _
i puterea sa locală particularistă . Moșiile din _ _
pe vremuri cehii atât de supărători pentru împărat erau
confiscat i împăr it între acei nobili, cehi i
german, pe care Viena se putea baza [10].
O stratificare veche a fost întărită.
• • • efectul general al răsturnărilor din secolul al XVII - lea a fost crearea

unei stări de fapt în care straturile superioare erau germane , iar cele
inferioare cehe . Astfel , începeau să apară contururile problemei sociale
a secolului al XIX - lea . [11]
De asemenea, un nou val de germani variind de la strămutați
prinți la țărani au umplut vidul în mult _
Ținuturile Coroanelor depopulate .

••• teritoriul locuit de germani în Boemia și Moravia a crescut în timpul secolului al XVII -lea ,
astfel încât până în 1700 granițele lingvistice [și deci etnice] au fost trasate timp de aproximativ
două sute de ani. [13]
Cu granițele etnice practic fixate până în 1700 _
scena a fost pregătită pentru remorcherul maraton dintre cehi și _ _
germană cu privire la teritorialul cu bază etno-lingvistică
împărțirea Boemiei . (Vezi Anexa, Harta 1.)
Mai întâi trebuie examinate două perioade rămase care
contribuie la definirea rela iilor ceho - germane . The
primul este Iluminismul, care tindea să -i dezbrace pe ambele cehe
i puterea germană în Boemia i subjuga i-i
Viena; iar a doua este trezirea națională romantică _
care dădea cehilor reprima i social un sentiment de _
sine reînnoit .
După cum am menționat mai sus, până în 1700 puterile indigene
în interiorul Boemiei fusese mult restrânsă . Moșiile _
general al Coroanelor Boemiei , conform _ _
Vernewerte Landesordnung sau „Decretul de negare” din 1627, nr
mai aveau dreptul de a - și alege propriul rege. Ei ar face-o
au regele lor al Boemiei , dar numai pentru că Boemia a devenit a
posesiunea ereditară a Habsburgilor [ 13].
În timpul Aufklirung , un șir de „iluminați
desp'otsi• a redus i mai mult independen a politică a
Boemia și Moravia prin eliminarea dietelor lor din _
Praga și Brunn și plasându -și lucrările în cadrul

birocrația vieneză . Pe scurt, nu a mai existat
organele de decizie din Țările Coroanei Boemiei .
Partea pozitivă a politicilor de centralizare ,
mai ales sub Maria Theresia, a fost că noul stat al
treburile au căzut la fel de greu asupra moșiilor germane din
Ținuturile Coroanei , așa cum a făcut- o pentru cehi. „A fost ea
Politica [Theresia] de a reduce Moșiile la nesemnificație”
(14) Procedând astfel , ea a creat un fel de „nivelare” între
na ionalită ile . Ea încerca să creeze ce _
Profesorul Seton-Watson se referă la un „ imperiu a-național ”.
Iosif al II -lea a adus reforme odată cu domnia sa . A aruncat _
iezuiții care monopolizaseră educația în încercarea lor _ _
să dezrădăcineze husitismul în Țările Coroanei ; sistemul „Robot” .
de servitute care redusese ărănimea la virtuală _ _
iobăgia a fost abolită oficial (deși de fapt
a continuat încă un secol) •
Aceste reforme au contat însă puțin pentru medie
Ceh. Inerția generală a trecutului nu putea fi _ _
legiferate atât de ușor. Până la sfârșitul domniei lui Iosif în
1790, „ Boemia era în totalitate în mâinile [ vienezilor]
birocrați; era oficial german , tolerant catolic
și absolut absolut în formă de guvernare” (15).
Pentru na ionalită ile inuturilor habsburgice , mai ales _
cehii , politicile centralizatoare foarte reac ionare ale _
Viena a provocat nevoia de a fi ascultată. Aceasta , împreună cu

noi idei de egalitate și libertate îmbrățișate în francezi _
Revoluția, a avut un efect puternic asupra tuturor suprimate
na ionalită i ale imperiului .
Un spirit de naționalism era în aer . Asta, amestecat
cu mișcarea raționalistă a Franței secolului al XVIII -lea ,
Filosofia contagioasă a identității limbajului a lui Herter
cu națiunea toate au avut un efect profund asupra în special asupra
cehi. Lucrările aproape uitate ale lui Hus, Chelcicky și
Comenius au fost reînviate și studiate [16].
Pentru acest studiu interpretările profesorului _ _
Wiskemann sunt deosebit de apți.
Din Epoca Iluminismului • • • s - a născut

Renașterea romantică și spiritul naționalismului modern și
problema ceh - germană așa cum o cunoaștem astăzi [ 19 3 8 ] •
[ 1 7]
Cel mai mare contributor la renașterea națională cehă
era Franticek Palacky. Celebra sa lucrare în mai multe volume ,
O istorie a poporului ceh ( 1836), a avut multe de- a face cu
aprinzând mândria naționalistă cehă într- un trecut care ar putea rezista
până la cea a așa - zișilor germani superiori cultural .
„Palack§ a sperat că o prezentare corectă a [cehă]
istoria, în special epoca celei mai mari realizări,
ar ajuta la trezirea națiunii” [18].
Este într - adevăr ironic și grăitor al vremurilor că în
Pentru a asigura publicarea operei sale , Palacky a trebuit să scrie
sa Istoria poporului ceh în limba germană . _ _ La fel de

;
.
de fapt , Palacky avea nevoie de patronajul unuia _
Contele Sternberg , un german , pentru a trece munca peste _
cenzori vienezi .
Acest lucru nu era, totuși, atât de ciudat, pentru că existase o
căsătorie de conveniență între cehi și germani _
nobilimii pentru a încerca o restabilire a căminului _
regulă. Această legătură dintre cehă și germană de dragul comun _
a „boemismului” a fost însă obligat să eșueze . Curentul _
au fost și teoriile lingvistice care leagă limba, rasa și națiunea
puternic. În următoarele decenii , mulți cehi urmau să privească spre est
a granițelor lor față de frații lor slavi și identifică
cu conceptul de „ slavism”, în timp ce germanii boemi
trebuiau să privească spre vest spre marca Hohenzollern- prusacă de
„Germanismul” și să se îndepărteze de cei „influențați de Roma”
Habsburgii „infestați de slavi” .

10
CAPITOLUL I NOTE FINALE
1. Discursul inaugural al președintelui Masaryk din 22 decembrie ,

1918, citat din J. w. Bruegel, Cehoslovacia înainte de München: The German
Minority Problem and British Appeasement Policy (Londra: Cambridge University Press,
1973), pp. 19-20.
2. Vezi Germania lui Tacitus , nr. 28, 42.
3. Elizabeth Wiskemann, Cehi și germani: Un studiu în

provinciile istorice din Boemia și Moravia ( Londra: Oxford University Press
[sub auspiciile Institutului Regal de Afaceri Internaționale ], 1938 ), p. 3.
4. Ibid.
5. Oscar Taszi, The dissolution of the Habsburg Monarchy (Chicago: The University
of Chicago Press, 1964), pp. 38-9.
6. Wiskemann, Cehi și germani, p. 9.
7. Seton-Watson, cehi și slovaci, p. 90.
8. Ibid., p. 86.
9. Wiskemann, p. 9.
10. Ibid., p. 10.

11. Ibid.
12. Ibid.
13. Robert A. Kann , O istorie a Imperiului Habsburgic 1521-

1918 (Berkeley: University of Califonia Press, 1974), p:5°4.
14. Seton-Watson, Cehi și germani, p. 140.
15. Ibid., p. 161.
16. Ibid. pp. 161-2.
17. Wiskemann, p. 14.

11
18. Thomas Garrigue Masaryk, The Meaning of Czech History (Chapel Hill: The
~
University of North Carolina Press, compilat 1974), p. 123.

CAPITOLUL II
DE LA REVOLUȚIA DIN 1848 LA 1890:

CONSIDERAȚII POLITICE ȘI SOCIOECONOMICE
Revoluția din februarie 1848 în Franța, așa cum se bazează
era pe noțiuni atât de înalte de fraternitate, libertate și
egalitatea, a devenit, odată importată în Europa centrală , distorsionată
pentru a acomoda nemulțumirile sociale și politice predominante
ale căror rădăcini se află în rivalitățile rasiale .
Pentru acest studiu trebuie să trei niveluri principale ale acestei rivalități
să fie luate în considerare: în primul rând , poziția Austriei în raport
la restul Confederației Germane ; _ _ al doilea, cel
pozi ia Boemiei în cadrul Imperiului Dunărean ; si in sfarsit,
condi iile din cadrul Boemiei bina ionale .
Tulburările din 1848 au reînviat întrebarea auzită ultima dată
în 1815 , odată cu înființarea Confederației Germane :
Grossdeutschland sau Kleindeutschland?
Ideea grossdeutsch a vizualizat un federal unit
Germania cu Austria inclusă (excluzând Ungaria, Galiția
și cea mai mare parte a Slavoniei) •
[Ea] a reprezentat dorințele ••• ale [ germanului]

Liberalii austrieci și conservatorii moderați • • • liberalii credeau că asocierea germană și
independența Austriei ca mare putere sunt compatibile . [1]
13
Avocații kleindeutsch , care au prevăzut Austria afară
din Confederație , au găsit puțin sprijin în rândul
liberalii germani austrieci , dar au găsit - o printre cei
naționaliști cehi precum Palacky și ginerele său ,
Ladislav Rieger , care mai târziu a devenit liderul Vechiului
Partidul Ceh .
Na ionali tii cehi se temeau că includerea _ _
Austria, cu gama ei de non-germani, în orice altceva
decât o confedera ie ar duce la scufundarea completă _

... .
a drepturilor cehe într- o mare germană . Palacky și Rieger simțiră
că atâta timp cât Germania rămâne neunificată, Austria ar putea
rămâne cu ușurință membrul președinte . Dacă Germania ar fi
uniți, totuși, fie sub Frankfurt , fie sub Prusia, nu numai
Austria germană ar fi retrogradată la un nivel inferior în interior
noul organism , dar slavii aveau să devină o adevărată minoritate
întrucât numai în Austria ei reprezentau de fapt pe
rasă majoritară (cu Galiția și Slavonia atașate).
În primul parlament austriac convocat vreodată _ _
Reprezentanții cehi s - au plasat în dreapta lui
Liberalii care i- au condamnat pentru că nu sprijină
revolu ie. Poziția cehă a avut însă mai multe de făcut
cu supravie uirea ca entitate na ională viabilă decât fiind anti _
constitu ional.
Cehii formau cea mai puternică facțiune a dreptei . _
Ei erau, totuși, angajați politic față de liberal

14
concepte de constituție ale epocii revoluționare . Pe _
problema na ională , totu i , ei erau oponen i viguro i
militanții germani și au condamnat Frankfurtismul [2].
Poziția cehă față de liberalul german este cea mai bună
ilustrat de refuzul lui Palacky de a sta la Frankfurt
reprezentând Boemia. El a răspuns redactând o scrisoare către
organismul de la Frankfurt explicându - și credința în necesitatea
men inând Imperiul Austriac ca mare putere i__
a condamnat ideea liberală grossdeutsch a distrugerii acesteia .
Un boem-german pe nume Hartmann a participat în locul lui Palacky
și a vorbit la biserica Sf. Paul , pledând militar
forțând Boemia să intre în „Germania” pentru a - i proteja pe germani
în zonele Sudetice [3) . Al reprezentantului Hartmann
enun urile nu sunt doar profetice, ele ilustrează ia
înclinație naționalistă găsită în zonele așezate germane ale _
Boemia care mai târziu avea să devină un naționalism radical
găsite nicăieri în Austria .
Deloc surprinzător, stânga parlamentară a fost
predominant german și pro-Frankfurt. Germanii erau _
de asemenea, impregnat de sentiment anti-slav [4].
Interesul Coroanei era , desigur , cel _ _
integritatea teritorială a Monarhiei i conservarea _ _
a Austriei ca mare putere . A trebuit să se alieze cu o
fracțiune puternică în Parlament, dar care ? Germanul _
Liberalii, deși înverșunat de naționaliști (având în vedere germanii

15
singurul Herrenvolk din Europa Centrală ), erau anti -Viena,
pro-grossdeutsch și în aripa lor radicală a pledat pentru
Decesul Habsburgilor . Centrul a fost moderat în cererile sale .
A susținut o monarhie puternică , dar pur și simplu a fost la fel
slab pentru a deține orice fel de majoritate în voturile politice . A
majoritatea nu putea fi realizată decât prin alinierea la slav
drept care a servit drept antidot la Frankfurtism [5].
Prin urmare, cehii s - au trezit în rolul de
campioni neliniștiți ai însăși puterea care le uzurpase _ _
demnitatea regală - coroana habsburgică . Împreună , „ Regele
Boemia” și cei care nu mai aveau dreptul să - l aleagă
a înfruntat liberalii germani .
KREMSIER ȘI PARTIȚIA ETNICĂ
Pe tot parcursul verii lui 1848 pruncul austriac
Parlamentul s-a luptat. S- a realizat puțin , cu excepția
emanciparea definitivă a țăranilor ; iar când violen a proaspătă
izbucnit la Viena în octombrie, împăratul Ferdinand a hotărât să
convoca următoarea sesiune a parlamentului în atmosfera mai liniștită
al micului oraș episcopal din Moravia Kremsier [ 6]. Aceasta
a fost aici prima propunere pentru un etno -teritorial
s-a făcut împărțirea Boemiei .
În ianuarie 1849, a fost elaborată o constituție liberală
al cărui proiectant principal a fost liderul delegației cehe ,
Franticek Palacky, care a propus ca Austria să fie împărțită în

16
patru grupuri, dintre care două erau un germano-austriac și un
grup boem .
Semnificația acestui proiect este că „[ Palacky ] ar
au fost gata să accepte despărțirea „ Germano - Boemiei”
din raioanele cehe ” [7] . Palacky propunea a
federație de naționalități, nu teritorii. O schiță ulterioară
a inclus Ungaria , dar s- a menținut în continuare la principiul naționalității
diviziunile spre deosebire de diviziunile de-a lungul istoricului
limite. El a propus în loc de patru " ••• opt
grupuri federale : (1) germano-austria , inclusiv sudetianul
districte [sic] ; (2) ținuturile cehe ( Boemia, Moravia,
Silezia, împreună cu Slovacia)" [8]. Nu exista niciun motiv,
totu i să creadă că Ungaria va preda vreodată _
Slovacia.
Imposibil de a duce comitetul de redactare la un federalizat
imperiu național , Palacky a revenit la singurul evident
alternativă la federalismul național --Staatsrecht. Acest
principiul indivizabilității celor trei Țări Coroanelor _ _
în cadrul „ Fronitelor istorice ” ale regelui boem Wenceslas
a devenit aproape sacru pentru na ionali tii cehi pentru _
restul luptei lor pentru statutul de stat. Practic asta
stătea în opoziție cu principiul sinelui național _ _
determinarea i sus inut principiul drepturilor istorice . _
Astfel , potrivit Staatsrecht , germanii care trăiesc în
Kronlanderii au fost mai întâi boemi, în al doilea rând austrieci, datorită

17
dreptul Statului Boem de a rămâne întreg . _
După cum s -a menționat mai sus, incapabil să efectueze redactarea
comitet către un imperiu na ional federalizat care ar avea
pune fiecare naționalitate pe picior de egalitate ,
Palacky a oscilat între • • • soluția naționalistă și cea istorică , revenirea

la „ Drepturile statelor” [istorice] fiind pentru cehi cea mai evidentă
alternativă la federalism . [9]
Proiectul final a fost un compromis necesar între
centralism " ••• propus de majoritatea germanilor, iar federalismul
[fie după linii etnice sau istorico-tradiționale ] ca
favorizată de majoritatea slavilor ” [ 10].
Contrar propunerii naționale a lui Palacky _
împărțirea Țărilor Coroanei , granițele istorice urmau să fie _
lăsat neschimbat. Cu toate acestea, au fost propuse mecanisme
aborda problema nationala .
Țările coroanei mixte național [trebuiau ] subdivizate în districte

omogene [ Kreisel, ai căror reprezentanți urmau să fie adăugate la
delegația Crownland în camera superioară [la Viena ]. S- au păstrat
astfel entitățile politice tradiționale , [Coroanele istorice , Staatsrecht]
• • • și totuși s-a asigurat o organizație națională • • • . [11]
În martie 1849 , parlamentul austriac de la Kremsier a fost
dizolvat, iar constituția nu a fost niciodată adoptată. Noul _
Împăratul, Franz -Joseph , cu ajutorul și sub influență
a prințului Felix von Scharzenburg , câștigase militar pe

18
de sus și nu avea nevoie să recunoască un parlamentar
document. Constituția care a fost emisă doar puțin
semăna cu cel al lui Kremsier și era de natură octroiană . The
Constituția Kremsier nu este totuși o literă moartă . În
acest document zace semințe de lupte viitoare .
Chiar respingerea federației naționale a lui Palacky
schema de către comitetul de redactare marchează începutul _ _
Poziția cehă a Staatsrecht-ului. După cum am menționat mai sus, aceasta
doctrina indivizibilitatii Coroanelor Boemiei _ _ _ _

în limitele lor istorice au devenit atât de înrădăcinate în
mințile liderilor cehi că a susținut național ceh _ _
speră până la realizarea sa finală la Pacea de la Paris
Conferința din 1919.
Se găsește și embrionul viitorului german - boem
solicitări în crearea unui Kreise omogen în cadrul _
frontiere istorice . Aceste grupări de naționalități unice
au fost invenții germane care au servit la slăbirea provinciei
și, astfel, chiar elementele unei Austrie federalizate [ 12 ].
Ultimul lucru pe care nemții boemi și-au dorit a fost un puternic
Boemia democratică într- o federație austriacă . Prin crearea
zone germane semi-autonome din Boemia (Kreise) , cel
Germanii își puteau păstra caracterul cultural german ,
poziție privilegiată și zădărnicesc politic noțiunea cehă _
de Staatsrecht (dar mai multe despre asta mai jos) •
Liberalismul și naționalismul erau ambele forțe puternice

19
în timpul secolelor al XVIII -lea i al XIX- lea, dar acolo
erau alții. În spatele scenei politice dinamica _ _
industrializarea începeau să aibă un impact asupra _
boemii în general i asupra rela iilor cehilor cu _ _
germană în special în Țările Coroanei . Pentru mai bine
înțelege consecințele sociale și politice ale _ _
revoluție industrială , un studiu rapid al unicului Boemiei
geografia este în ordine.
REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ ȘI IMPACTUL EI SOCIAL _

ÎN LUMINĂ A GEOGRAFII
Regatul antic al Țărilor Coroanei Boemiei deținea o _
poziție interioară în Europa. Odată cu pierderea Lusatiei _
iar cea mai mare parte a Sileziei la prusaci în secolul al XVIII -lea
secolul, Țările Coroanei au devenit și mai centralizate și
individualizate. „ Rolul brâului de munte protejează _
individualitatea regiunii pe care o înconjoară ” [13] .
Zona seamănă cu un bazin - un centru relativ plat
cu mun ii care o înconjoară pe trei laturi. Palacky
s - a referit la Boemia drept Kessel sau ibric , destrămarea
ceea ce l- ar face să nu mai fie util (evident o postare
Reflecția Kremsier a Staatsrecht-ului). După cum sa subliniat mai sus ,
Germanii s-au stabilit în munții înconjurați , în timp ce cehii
locuia în bazinul central . Germanii operau _ _
industria minieră , în timp ce cehii s-au ocupat de agricultură pe
unele dintre cele mai fertile pământuri ale Europei . Capacitatea _ _ _

20
Bazinele centrale cehe pentru a produce alimente a fost egalată numai de către
Capacitatea munților locuiți de germani de a produce minerale.
Ceea ce este important aici este că din cauza solului foarte sărac din
zonele muntoase , germanii erau dependenți de _ _
Cehii pentru mâncare , în timp ce nevoile cehilor pentru solide
combustibilii, substanțele chimice și alte minerale puteau fi doar satisfăcute
de către germani.
Boemia a fost un exemplu de manual de economie
interdependen a dintre două na ionalită i. Odată cu venirea
a revoluției industriale , a căzut în mod natural în sarcina
Zone miniere locuite de germani pentru a umple energia Boemiei
are nevoie. Importanța Randgebiet pentru Austria modernă _ _ _
bunăstarea economică a crescut brusc.
În primele decenii ale secolului al XIX- lea mineritul era încă de mică importanță
asupra economiei . [În 1819] ••• produc ia anuală de cărbune era de
aproximativ 85.000 de tone. Abia odată cu introducerea ma inii cu abur i a • • • calea
ferată a luat amploare nevoia de combustibili solizi . (14]
Calea ferată a deschis noi piețe industriale și a fost în curând
arderea cărbunelui în timp ce transporta cărbune, care a înlocuit lemnul în
case. „Până în 1848 producția anuală era deja de 600.000 de tone1
apte ani mai târziu , ••• s-a triplat la 1,8 milioane de tone
anual” (15).
Este adevărat că germanii nu au fost singurii _ _
beneficiari ai revolu iei industriale . Continentalul _
Blocarea sistemului din perioada napoleonică a dat naștere la _

21
noi industrii peste tot pentru a înlocui acele bunuri anterior
importate în Europa Centrală . Cel mai important a fost zahărul
industria sfeclei care astăzi încă înflorește. Unul trebuie
amintiți-vă, totuși, că , deși antreprenorii cehi au făcut-o
există, marile moșii agricole, Grossgrundbesitze ,
erau adesea în mâinile celor care aveau legături strânse cu _ _
Viena.
Dincolo de asta , procesarea și expedierea tuturor produselor
bunurile, agricole sau de altă natură, era invariabil dependentă
pe combustibili solizi , mai ales lignit din zonele germane .
••
. consumul de • • • cărbune în Austria
Ungaria , în 1875 , reprezintă 15 % în căile ferate, 55 % în
producție, mult în rafinarea sfeclei de zahăr și 28 % în meșteșuguri,
servicii și gospodării. [16]
Este adevărat i că cele mai mari mine de lignit care
se afla în germană Teplitz, Brilx, Falkenau și Komotau de Nord
Boemia nu se potrivea cu producția minelor de antracit din
Silezia Cehă până în 1871. După acel an însă, lignitul
a devenit principala exploatare de cărbune . Într-adevăr, producția de lignit
până în 1913 era doar pe locul doi după cel al liderului mondial --
Reich german [17].
Este demn de menționat că Țările Coroanei în general _
au fost foarte favorizate de guvernul austriac . „Cel
Austriecii, ca o chestiune de politică, aveau tendința de a stabili
industriile din inuturile cehe , mai degrabă decât orice altă parte a
22
Imperiul ” (18] •
Din Imperiu în total ,
••. principalul producător de lignit a fost Boemia cu 83% , urmată de Styria

cu 12% ••• cărbunele [ antracitul ] a venit din Silezia cu 46% , urmată de
Boemia cu 27% și Moravia cu 14%. (19]
Marea semnificație a acestor cifre este că în _
1918, Austria trunchiată va fi tăiată de la 85 %
a surselor ei de cărbune , care va avea mare socială și
consecințe politice , după cum vom vedea .
Deși boom -ul industrial al Boemiei nu a fost unic în
al XIX- lea Europa , faptul că mineritul era
practic limitată la raioanele unui grup etnic a fost _
să aibă consecin e grave pentru etno- social
stratificarea Țărilor Coroanei în general , dar mai ales
Boemia, unde industria a fost cel mai dezvoltată. (Austriac
Silezia a fost , de asemenea, foarte dezvoltată industrial , dar
prezența unui al treilea grup polonez a avut tendința de a se neutraliza
discordie etnică .)
În mod universal, revoluția industrială a stabilit sigur
tendințe în mișcare în cadrul societății. Una dintre acestea a fost
tendin a ăranilor din mediul rural de a se turma în
noi centre urbane, industriale . În Anglia, Germania și
America, de exemplu, acest lucru a cauzat mari greutăți și sociale
inechitatea. În Boemia, acest lucru a fost complicat și mai mult de
diviziunea etno-socială .
23
Migrația cehilor din zonele agricole _ _ _
în zonele integral germane a provocat în cele din urmă conflicte aprinse
care și- a găsit expresia într- un șovinism practicat de
germani și cehi deopotrivă.
Migrația timpurie cehă sau „imigrație” , ca germanii
văzut- o, în germană-Boemia a pus o mică problemă, pentru
asimilarea era deopotriva asteptata si realizata . Cehul _
a fost pur și simplu „germanizat” în orașul fabrică – un proces
nu detestă cehii înșiși , căci avea ea _ _
avantaje economice evidente . Pe lângă asta, mai degrabă
na ionalismul exagerat al germano-boemilor ar fi avut
nu altfel . _ Copiii cehi urmau să frecventeze limba germană
scoli; tații vorbeau germană la serviciu . _ În cadrul unui
generație procesul de germanizare ar fi totul , dar
complet [20].
Mai mult, cehii au fost bineveniți.
Din aproximativ 1860, angajatorii germani , în special din zona de

lignit din Boemia de Nord , s - au bucurat să preia forță de muncă cehă
•••• Era mai ieftină (și datorită unei alimentații mai bune ) era mai viril și
deci mai satisfăcător pentru munca necalificată . [21]
Următoarele decenii au cunoscut însă o asemenea intensificare

a migra iei cehe în zonele germane pe care muncitorii germani
erau strămutate . Criza financiară din 1873 a provocat
competiție intensă pentru locuri de muncă. Departe de a fi binevenit, cel
Cehii erau acum disprețuiți și chiar blamați pentru necazuri .

24
În consecință , liderii germano-boemi au început să solicite
„ izolarea ” zonelor germane pentru a preveni ce _ _
s - au referit la „ cechif icația ” a germanului pur
caracterul lor Alldeutschgebiete .
În acest moment , devine necesar să înțelegem câteva _
concepte de bază și să se familiarizeze cu anumiți termeni.
Comoditatea este servită prin referirea la anumite aspecte ale _
Conflictul ceho -german așa cum au fost auziți în Reichsrat
dezbateri i presa germană .
Germano - boemii considerau doctrina cehă a
Staatsrecht (al cărui sens a fost explicat mai sus) ca
claptrap medieval învechit . Nerecunoscându - și principiile,
germanii au căutat subdiviziunea Boemiei , căci acolo cel _
conflictul a fost cel mai acut, în Kreise omogen la nivel național .
Fiecare Kreis, din care ar exista cinci sau șase , urma să fie făcut
sus, cât mai aproape posibil , de Bezirke vorbitor de germană ...
ceva asemănător unei secții electorale sau judiciare sau _
parohie. Boemia conținea un total de 221 de astfel de cadavre.
Cehii au respins noțiunea de împărțire , sau
Zweiteilung, pentru că a căutat să împartă ceea ce simțeau cehii
indivizibil. Mai mult , au simțit că germanii din Boemia
erau pur și simplu colegi boemi , indiferent de cine stătea
Viena. De asemenea, cehii tânjeau după un drept, democratic
sistem electoral în care majoritatea lor ar putea pune pecetea
destinul lor ca din nou proprii stăpâni [22].

25
CONTEXTUL POLITIC
Tabloul politic în Imperiu între 1848 și _ _
1900 poate fi caracterizat prin definirea paradoxală a _
un status quo mereu fluctuant .
Nee- absolutismul centralistului re - înrădăcinat
forțele au rămas intacte de la respingerea Kremsier până în
moartea împăratului Franz Joseph, a cărui domnie se potrivește cu acelea
ani exact. Această perioadă este marcată cu un singur minister
după alta la Viena incapabili sau nedorind să facă fa ă cu
problemele inerente unui imperiu multinațional .
O înțelegere pe cale amiabilă a tuturor părților a devenit imposibilă.
Orice soluție care favoriza o parte a fost văzută de cealaltă ca
cumpărat cu un cost pentru ei.
A enumera toate propunerile și reacțiile ulterioare ar fi
prea lung și fără scop practic . Prin urmare, numai
acele instituții care au rezistat și au afectat limba germană
Se vor discuta despre relațiile cu Cehia .
NEC-ABSOLUTISM
Profesorul dr . Oscar Jaszi definește întoarcerea la
absolutismul după 1848 în ceea ce prive te primul deceniu
Ministrul de Interne, Alexander Bach.

26
„ Sistemul Bach” a fost de acord cu sistemul lui Metternich pe trei

puncte substanțiale : Unul ••• Centralizarea germanizantă ••• Al doilea .
extinderea fostului polițist și spion _ _ _
••
sistem. A treia • • • predarea totală a Imperiului în fața catolicismului
și mai ales a iezuiților. [23]
Seton-Watson este mai succint. Pentru el sistemul Bach _
" ••• se sprijină pe patru stâlpi: „ solda ii în pozi ie verticală, cel
birocrații așezați, preoții în genunchi , spionii
rampant'” [24].
Acum poziția conservatoare a Cehiei față de
Guvernul Schwarzenburg-Bach din Viena cu siguranță nu a fost
unul de sprijin orb , dar lideri precum Palacky și chiar
facțiunile mai puțin conservatoare conduse de Pinka și Rieger au văzut
reapariția monarhiei conservatoare ca bastion _ _ _ _
împotriva amenințării reale la adresa națională și politică cehă
aspira ii - liberalii germani . „Palacki ••• nu a făcut- o
reacție expresă față de regimul centralist neoabsolutist al
anii cincizeci ca reacție la germanul neoliberal _ _ _
centralismul anilor aizeci” [ 25].
Liberalii austro - germani de dreapta au pledat pentru a
Grossoesterreich, un stat vienez centralizat , și respins

orice noțiune de federalism, pe care cehii o favorizau. The
Liberalul german de stânga a susținut un Grossdeutschland
emanat de la Frankfurt, a respins federalismul pe a

baza istorică a graniței și a dorit să diminueze Coroana
în acela i timp întărirea parlamentului . Ei reprezentau _

27
viitori social -democrați.
Susținerea de către stânga a unui federalism bazat pe etnic
în loc de linii istorice (nu spre deosebire de Palacky la Kremsier)
ar părea cel puțin în concordanță cu unii cehi care ar
renunță la Staatsrecht pentru un federalism echitabil , mai ales
după bătălia de la Windesgratz din 1866, care toate , dar
a ucis speranțele grossdeutsch . Cu siguranță cehii le - ar merge
bine în cadrul unui federalism bazat pe entită i na ionale pur i simplu
în virtutea numerelor slave din Cisleithania . _ Și ei
ar avea, dacă este ceva aproape de un sistem electoral corect
existase – dar nu a existat .
Geometria electorală
Liberalii germani au ajuns la putere în anii 1860 și
a adus cu ei sistemul electoral Schmerling Curial
care a servit ca un dispozitiv eficient pentru a da artificial
Germanii din Cisleithania majoritatea peste slavi . _ Este _
imperativ să înțelegem mecanismele de bază ale acestui sistem
pentru a înțelege pe deplin consecințele sale finale o dată
poziția socială a Cehiei a început să se îmbunătățească.
Electoratul a fost împărțit în patru curie, cele mari
proprietarii de pământ sau Grossgrundbesitzer, camerele de comerț ,
orașele și , în sfârșit, țăranii. Germanii au dominat
primii trei, cehii al patrulea .
Mai simplu spus, a fost nevoie de mai puține voturi de la, să zicem ,
Grossgrundbesitzer Kurie pentru a alege un candidat favorit ,

28
de obicei unul de- al său , decât un țăran să-l aleagă pe unul de- al lui.
Cu cât este mai mare statutul social al alegătorului , cu atât votul este mai mare
numărat. La aceasta s - a adăugat franciza restrictivă
asupra impozitelor care, desigur, reflectau venituri . Cei zece
franciza guldenilor a eliminat un număr mare de țărani cehi .
Exemple practice ale sistemului Schmerling sunt ca _
urmează:
• • • în unele raioane deputa ii erau ale i de

două - trei voturi, în altele cu mai mult de zece mii de voturi [și franciza
de zece guldeni] • • • a fost de ajuns pentru a da Vienei, care avea atunci
aproape un milion de locuitori, nu mai mult de 7.400 e 1 alegători eligibili .
[ 26]
În scopul acestui studiu , alegerile din _ _ _
Dieta boemă din 1876 sunt deosebit de revelatoare.
Pentru Dieta Boemă [221 de locuri] marii proprietari de pământ [o mână de oameni ]
puteau alege 70 de reprezentanți, camerele de comerț 15 , orașele 72 , zonele rurale 79.
Astfel orașele care erau germane sau aveau o proporție mare de germani avea un deputat
la 11.600 de locuitori, în timp ce raioanele de țară , predominant cehe, aveau de la unu la
49.081 de locuitori. [27)
Cu alte cuvinte, a fost nevoie de cinci ori mai mulți cehi pentru a alege a
deputat la Dietă decât a făcut- o germanii.
Nu sa oprit aici . Până în anii optzeci , doar
Dieta provincială din Praga, în mare parte germană, ar putea
alege din rândurile sale reprezentan ii provinciali să _
Viena. Dintre cele treizeci și nouă de Abgeordneten trimise la

29
. . .-
Reich sr . din Boemia, Palacky era singurul ceh – și el
s- a abținut din protest. „[A fost ] pe deplin posibil pentru
administra ia să controleze alegerile în mod arbitrar i
minut” [28].
Dar a existat un defect în Wahlgeometrie a lui Schmerling . Aceasta
ar putea lucra în avantajul germanilor numai dacă nu sunt germani
a rămas la capătul inferior al scalei socioeconomice .
Într - adevăr , o schimbare în averea populațiilor cehe
ar putea avea ca rezultat sistemul Curia de fapt
lucrând împotriva designerilor săi germani – și exact asta
ce sa întâmplat.
Coaliția Inelului de Fier
Ameliorarea generală a pozi iei cehe în _ _ _
trei Ținuturi Coroanelor s -a manifestat mai ales în Boemia.
Într-adevăr, Boemia a reprezentat social și politic
avangarda lumii slave în ultimele decenii ale _ _ _ _
secolul al XIX- lea. Orice îmbunătățire a non-germanilor a fost
privit cu nedumerire de cei care de inuseră atâta timp o _
monopolul economic -- mai ales într- o lume din ce în ce mai mare
guvernate de concurența de pe piață .
În a doua jumătate a secolului, o „ burghezie” cehă [a început să se

dezvolte] ritmic pentru a concura cu patronii și finanțatorii germani care până atunci
și - au extins puterea fără provocare. [29]
30
Aceasta a fost o caracteristică destul de nouă în peisajul boem .
Această nouă rasă era tânără, inteligentă și mobilă în sus .
Mai mult, și- au dat seama bine că pentru a - și obține
împărtășesc că trebuie să joace jocul . Ei și- au condamnat bătrânii
practica colegilor de abținere parlamentară . A fost
nu pentru că le -ar lipsi patriotismul – chiar marca lor de
na ionalismul avea să -l umbrească în curând pe cel al celor mai în vârstă
conateni. Doar că „ noii cehi ” practicau a _
na ionalismul bazat pe tiin ele dure ale economiei i_
politică--nu pe noțiuni romantice despre drepturi antice sau
indulgente indignate de sine dreptate precum cele parlamentare
ab inere.
Odată cu sosirea contelui Edward Taaffe în 1879 _ _
Cehii s-au întors la Viena. Delegația cehă a fost
dominată de „ vechii cehi”, conduși acum de Ladislav Rieger,
dar în zece ani „ Tinerii Cehi” aveau să devină
primari politici .
Era Taaffe a semnalat schimbări fenomenale în interior

Cisleithania. Cel mai important a fost prăbușirea germanului _
Majoritate absolută liberală , care nu avea să mai controleze niciodată
parlament.
Puterea guvernului premierului Taaffe era a lui _
crearea așa - numitului Inel de Fier , o coaliție de partide
care stătea în opozi ie cu liberalii germani . The
coloana vertebrală a acestei coaliții a stat în principal în întoarcerea

31
Cehii care, după cum am menționat mai sus, începeau să folosească
Sistemul curiei în avantajul lor .
Cooperarea cehă a fost achiziționată practic în trei
moduri: În primul rând , Coroana , care ar face aproape orice
rupe guvernul liberal , a emis o serie de Limbă
Decrete din 1880
îndemnând autorităților politice , administrative și judiciare să utilizeze

limbajul părților implicate . _ _ [În continuare] a fost introdusă o nouă franciză
pentru Dieta Boemă [cu rezultatul că ] în puternicul [ Grossgrundbesitzer
Kurie ] cehii și- au asigurat o cotă considerabilă de control ••• și în al treilea rând, prin
Decretul din 4 aprilie 1881 , Universitatea din Praga a fost împărțit în două universități
complet distincte , una cehă și una germană. [30]
Aceste trei decrete KUK au fost o lovitură mare pentru
germani. Se poate spune că au fost loviți social ,
economic și cultural, în această ordine.
Primul decret este , fără îndoială , cel mai important , pentru
drepturile lingvistice ale cehilor în raioanele germane însemna _ _
că nem ii ar fi sili i să găzduiască vreodată _
cehii migratori . Acestea și legile lingvistice ulterioare vor deveni
osul major al disputei în bătălia dintre _ _
Staatsrecht și Zweiteilung , după cum vom vedea mai târziu.
Al doilea decret, cel al unui Grossgrundbesitzer inferior
Franciza Kurie , a permis acelor cehi implicați în cei puternici
camerele de comert curia sa avanseze la si mai puternic
marile moșii curia. Dar, cineva se poate întreba, cum au făcut atât de mulți
32
Cehii intră în cercurile comerciale ale orașelor în primul rând
loc?
Pentru a participa la revoluția industrială _ _ _
boom, banca financiară era necesară. Pentru cehi ,

aceasta a fost asigurată de prima bancă boemă necontrolată _
de Viena. ~ivnostenka Banke , fondată în 1868, foarte mult
a facilitat industria cehă și a permis multor intrare
Curiae a Camerei de Comerț mai puternice (31).
Potrivit lui Alois Brusatti, „ Zivnosterka Banku pro
Cechy a Moravu a devenit probabil cel mai expresiv simbol al
mișcarea de emancipare economică a minorității cehe ” (32).
Conform sistemului Schmerling , puterea economică și _
puterea politică erau indisolubil legate, astfel încât prin
• • • 1883 , Camera de Comerț Budweis a început să trimită numai cehi în

Reichsrat [ alegeri directe ale parlamentului atunci posibil] și au existat
lupte [electorale] uriașe între oamenii de afaceri [cehi și germani] atât la
Plzeň , cât și la Praga. (33]
Cehii învățaseră într - adevăr bine de la germani _
puterea căsătoriei puterii politice și economice . _ _ Ce
mai mult , germanii nu mai erau acum în măsură să facă _
orice despre situația din Parlament .
Al treilea decret, desigur , a avut un mare impact asupra
mândria culturală a na iunii cehe . Este de interes faptul că
Profesorul Dr. Thomas Masaryk a fost unul dintre primii _ _
invitat să predea la noua universitate cehă .

33
Pentru a trece în revistă ultimii patruzeci de ani ai secolului al XIX -lea
secolul , se vede hegemonia germană în Austria re
stabilite de un constituționalism fals și de drepturi neregulate .
Revoluția industrială a oferit oportunități _ _
Cehi care au părăsit ferma și au fost inițial dispuși să o facă
asimilate în zonele germane . În anii șaptezeci, un nou,
buregoizia cehă conștientă din punct de vedere politic începea să apară .
A recunoscut nevoia de a contesta politicile germane și _
monopolul social dacă ar fi să - și găsească un loc în modern
lume. A făcut acest lucru folosind sistemul electoral inechitabil _
în propriul avantaj , precum și prin dezvoltarea financiară _
independența față de Viena germană . Sosirea la timp a
Contele Taaffe și formarea unui „anti - german-liberal ”
coaliția a favorizat îmbunătățirea cehilor față de cehi
germanii din Boemia — și tensiuni sporite . Curând
orașe controlate în mod tradițional de germani precum Pilsen și
Budweis a returnat cehii numai Reichsrat - ului și germanii
temerile pentru i opozi ia fa ă de „cehificarea ” lor
zonele au crescut [34].
Germanii boemi erau în mod firesc alarmați. Al lor
puterea politică scădea . (Boemia a fost o fortăreață a
liberalii germani de genul cel mai radical ). Al lor
sistemul electoral imaginativ a fost invers , și cel mai rău dintre toate
caracterul însuși german al „ patriei ” lor muntoase
era invadat . Cehii veniți, departe de a se asimila,

34
a început să folosească noile decrete lingvistice Taaffe pentru a crea limba cehă
„colonii” în Germană-Boemia într - o încercare deliberată de a
„a lua înapoi” Boemia de la germani – un proces pe care mulți l -au simțit
putea fi oprită doar de împărțirea administrativă etnică _
a Boemiei.
35
CAPITOLUL II NOTE FINALE
1. Kann, O istorie 1526-1914, p. 256-7.
2. Stanley z. Pech, Revoluția Cehă din 1848 ( Capela

Hill: University of North Carolina Press, 1969), p. 170.
4. Pech, p. 1 71.
5. Ibid., p. 172.
6. Kremsier (Cz. Kromerfz) a fost ales datorită apropierii sale de Olmlitz , unde
familia regală se refugiase din nou din Viena . Este ironic că încă o dată și nu
din 1500 o demnitate imperială emana din Țările Coroanei lui Wenceslas - de
Ferdinand I , „Regele Boemiei ”.
8. Ibid., parantezele lui Seton-Watons .
9. Ibid., p. 193.
10. Kann, A., Istoria Imperiului Habsburgic , p . 311.
11. Ibid., p. 312.
12. Louis Eisenmann, Le Com romis Autro-Hon rois de 1867:

Etude sur le Dualisme Hattiesburg: Academic International, 1921),
p. 130.
13. J. Partsch, citat din Norman J. G. Pounds, Eastern

Europa (Chicago: Adaline Publishing Company, 1969), p. 400.
14. Alois Brusatti, Die Habsburgermonarchie 1848-1918: Die Wirtschaftliche Entwicklung,

voi. 1 (Wien: Verlag der Oesterreichischen Akademic der Wissenschafter, 1973), p.
151.
15. Ibid.
36
16. Nachum Th. Gross, „Consumul de cărbune în Austria Ungaria 1831-1913”,

Journal of Economic History 31 (1971), p. 908.
17. Alois Brusatti, Die Wirtschafliche Entwicklung Vol. 1, p. 152-3.
18. Lire sterline, Europa de Est , p. 394.
19. Brusatti, p. 153.
21. Ibid.
22. În 1846 , raportul dintre cehă și germană era de 60 la 40; până în 1880 , natalitatea cehă mai mare a
dus la un raport de 63-37. Moravia în 1880 avea 71 de cehi, 29 de germani, iar Silezia din același
an era 23 de cehi, 49 de germani, 18 de polonezi. Jan Havranek, „ Dezvoltarea naționalismului
ceh ”, Anuarul de istorie austriac 3 (1967), p. 224.
23. Jaszi , Dizolvarea monarhiei habsburgice , p .

101.
24. Seton-Watson, cehi și slavi. Profesorul Seton - Watson relatează o zicală populară din
perioada în cauză, de unde ghilimelele secundare , p. 197.
25. Robert A. Kann, The Multinational Empire: Nationalism and National Reform in the
Habsburg Monarchy Vol. II (New York: Columbia University Press, 1950), p. 108.
26. Kann, Vol. II, p. 118-9.
27. Wiskemann, p. 29. Parantezele ei . Cifre bazate pe

Discurs Palacky la Dieta Boemiei , ianuarie 1863.
28. Kann, voi. II, p. 119.
29. Wiskemann, p. 28-29.
32. Eduard Maerz și Karl Sacher, Wahrung und Banken in Zisleithenia, Alois Brusatti,
ed.
·~v ·a '·p1qr "v£

·ov ·d UUUEW8~S1M "((
L£
CAPITOLUL III
PARTIȚIA BOHEMIEI : ZWEITEILUNG SAU STAATSRECHT
CARACTER GERMAN SUB ASEDIU
După cum am menționat mai sus, după anii șaizeci și șaptezeci
Cehii se mută în zonele germane , fie că sunt orașe germane
în por iunile cehe ale ării sau în cea germană _
districtele ocupate de-a lungul marginilor exterioare ale Boemiei , au fost nr
mai mult atât de dispu i să renun e la mo tenirea lor na ională ca
predecesorii lor fuseseră .
În ultimele decenii ale secolului un cetățean ceh _ _
conștiința a determinat muncitorii imigranți să ceară „național
egalitate ” , cum ar fi folosirea limbii cehe în public
viața și înființarea școlilor cehe [ 1] . Aceste
drepturi , garantate acum de Legile lingvistice din 1880 prevăzute
nevoia de cehi educa i care ocupau colile i__
birocrați mai mici care au ocupat posturi în municipalități
administrațiilor pentru a garanta acelor lucrători ,
cizmarii , negustorii și profesorii accesul lor legal la
drepturi judiciare și administrative pe care cehii le posedau acum
în Boemia. Cehii erau favorizați pentru astfel de posturi de către
oficiali imperiali datorita abilitatilor lor bilingve .
Dintre toate manifestările noii ordini de lucruri , _ _

39
niciun aspect nu a cauzat atât de multă îngrijorare germanilor ,
mai ales în zonele miniere nordului Boemiei , ca
înfiin area colilor elementare cehe . Nu numai că a făcut- o

să garanteze o prezență cehă în viitorul unei anumite zone ,
dar noile legi lingvistice au oferit naționaliștilor cehi a _
instrument pe care l-au folosit cu pricepere pentru a -i promova pe cei insidioși
Înaintarea Cehă în Boemia germană.
De fapt , acest instrument a fost pe cărți încă din 1868
Constituția Monarhiei Duale , dar nu a fost făcută nicio prevedere
pentru execuția sa și pur și simplu a rămas fără atenție. Taaffe _
Legile și climatul politic al anilor 1880, totuși , pun
niște dinți în lege .
Articolul XIX din Constituție preciza că fiecare _
Bezirk era responsabil pentru educația minorităților sale . _
Mai departe , a precizat că dacă patruzeci sau mai mulți copii ai a
o anumită naționalitate locuit pe o rază de o jumătate de milă ,
autoritatea locală trebuie să le pună la dispozi ie o coală predată
în limba lor .
Uniunea școlară cehă [2], fondată în 1880 , ar
organiza familiile cehe împreună pentru a ajunge la _
calificând patruzeci de copii. Dacă nu se poate asambla patruzeci ,
Uniunea ar organiza o Școală Cehă privată , adesea finanțată
de Zivnostenka Banke, până când s- au putut aduna patruzeci .
Odată ce s- au calificat, autoritățile municipale au fost atunci
obligat să preia finanțarea școlii , eliberând _ _ _

40
fondurile private să fie folosite în altă parte într- o altă germană
oraș pentru a începe din nou întregul proces [ 3 ] .
Asta nu înseamnă că fiecare familie cehă a fost un _
purtător de stindard al na ionalismului ceh . Motivul lor principal
căci stabilirea în zonele germane era economică , lor
Scopul principal : securitatea familiei lor . A fost în principal
diferitele „ societăți ” naționaliste cehe și germane care
a aprins focurile conflictului .
Pe lângă Sindicatele colare , cele germane _
Sportvereine și cehii Sokols (șoimii ) reprezentați
a organizat activități în aer liber pentru tineri și bărbați . ei
mărginit de paramilitar în con inut i a încercat să
impregna membrii lor respectivi cu un supranaționalism nu
spre deosebire de ceea ce se va vedea mai târziu în Hitler-Jugend. The
Sokol -urile au fost interzise în 1915 de autoritățile militare austriece ,
iar după ce în 1918 a fost proclamat Statul Cehoslovac ei
a reapărut și a servit ca miliție în primele zile ale _
ocupația cehoslovacă a Germano-Boemiei.
A apărut și o rețea de așa-numite ligi de apărare
din ambele părți, care s- au bazat pe rea - voința rasială [4].
Dacă legile educației din articolul XIX au fost instrumentul , acesta
au fost Decretele de limbă din 1880 care au oferit mu chiul

pentru a aplica acel instrument. Opozi ia germană fa ă de Decrete a fost
nu doar pe baza efectelor lor negative asupra cehiei
expansiune; a mers mult mai adânc. Problema limbii în _

41
Boemia s - a bazat pe conflictul dintre cei doi
conceptele divergente ale na ionalită ilor despre rela ia dintre
limba i teritoriul locuit de cei care o vorbesc .
Mai întâi trebuie să facem distincția între cele două concepte:
limba tarii sau a tarii -- Landessprache --si cel
limba obisnuita in pamant--Landesubliche Sprache .
Landessprache era orice limbă vorbită de 20 % dintre
locuitori, în acest caz, Boemia. Atât cehă cât și germană
calificat, ca aproximativ 40 % din populația Boemiei
a folosit limba germană ca primă limbă maternă . Landesubliche
Sprache a fost pentru germanii din Boemia si Moravia _
limbaj obișnuit predominant în orice district dat [5].
Robert Kann a subliniat cele două poziții astfel :
Cehii au susținut că nu există nicio distincție între cele două concepte în

Țările Coroanei . Germanii au subliniat importanța distincției • • • • Cehii au
cerut ca , din motive istorice , limba cehă să fie singura limbă oficială în
toate Țările Coroanei , chiar și în districtele germane . Germanii ••• au
susținut că limba oficială ar trebui să fie doar cea obișnuită în orice district
dat – în districtele germane , germana . [6]
Cererea cehilor ca propria lor limbă să fie singura _ _
limba oficială este în concordanță cu Staatsrecht și chiar
autodeterminare națională , pentru că ei considerau Boemia ca
fie națiunea lor - o națiune, o limbă națională
determinată de o singură majoritate națională .
Dar aici Gleichberechtigung , sau egalitatea ambelor _

42
limbile au fost la fel de rău pentru germani pe cât ar fi făcut-o
dacă ceha ar fi fost într - adevăr singura limbă oficială . Nu se poate
obține recunoașterea landsubliche Sprache , adică germană ,
ca singura limbă oficială a zonelor lor în întregime germană ,
Germanii au început să promoveze separarea administrativă a
Boemia într- o parte cehă și germană [7]. Un astfel de
separarea, au simțit ei, va împiedica expansiunea cehă și
făcând astfel inutile Decretele lingvistice din 1880 .
Timpul a fost esențial pentru nemți , pentru așa _ _
numit caracter german pur în multe zone deja până în 1880
încetase să mai existe. A devenit evident că dacă germană
Kreise urmau să fie înființat și izolat de _ _
Cehi , trebuie făcut cât mai curând posibil . „ Este
a estimat că între 1880 i 1900 jumătate de milion de cehi
a migrat în zone care fuseseră 80% germane” [8]. Și acolo
a fost puțin indiciu al acestei renunțări . (Vezi Anexa,
Harta 2.)
PARTIDE ȘI PROGRAME POLITICE
Sosirea inelului de fier al prim- ministrului Taaffe
coaliția a dat glasul morții germanului austriac _ _
Liberalii. De ani de zile au existat certuri în interiorul lor
se clasează în principal din cauza opiniilor divergente cu privire la modul în care acestea
ar trebui să se ocupe de rearanjamentele societății cauzate de
revoluție industrială .
43
Din vechii liberali au apărut trei „socialisme” :
Național - socialismul, socialismul creștin și socialul
Democrați.
Creștinii socialiști se încadrează undeva între _
conservatorismul ierarhiei bisericești și al societății liberale , a
suprafata mare intr-adevar. Vocea lor activă era Karl Lueger
(1844-1910), care a încercat să abordeze problema economică
nemulțumirile burgheziei inferioare împotriva afacerilor și _ _
industrie [9].
Creștinii socialiști au fost orientați spre centru și au fost
condamnat de partidele naționaliste pentru că este prea „slav
prietenos” în încercarea lor de a se adresa na ionalită ii
problemă. Ei, la fel ca și împăratul, au devenit în cele din urmă
arbitri în căutarea generală a unei a ezări boeme .
Social - democrații și -au făcut prima apariție în
1869 ca o manifestare a industriei în creștere . Nu a fost
până în 1889 însă, că au avut vreo putere reală , pentru asta
abia atunci li s - a permis să se întâlnească legal o dată
au fost abandonate așa -numitele „ Legi Anarhiei ” [10).
Primul lider al partidului a fost Victor Adler , viitor
Ministrul de Externe al Primei Republici Austriace . A lui
pozi ia cu privire la conflictul ceho-german din Boemia a fost
simplu și reflectă Weltanschauung socialistă în _
general: Conflictul a fost un conflict de clasă socială și nu
na ional. Social - democrații erau „internaționali” ca

44
s -a opus „național” și astfel a propus ca nici un național
privilegii să fie acordate oricui.
Doctrina SDP - ului austriac , în principal opera lui
Otto Bauer, Karl Renner și Adler au fost în concordanță cu asta
a lui Marx și mai ales a lui Engels, care i-a etichetat pe germani
ca avangarda în lupta socialistă din Europa centrală _ _
și ca bastion împotriva „ panslavismului ” din Rusia [11).
Social - democrații nu s- au văzut ochi în ochi cu
socialiști creștini . La urma urmei , concurau pentru _
inimile și mințile proaspăt eliberate de drepturi de mijloc inferior
clasă. Cu toate acestea , era loc de compromis și
manevre între cele două păr i. Nu era loc la _
toate între social - democrați și al treilea major
entitate politică să iasă din liberalii germani târziu _ _
Austria secolului al XIX-lea - național - socialiștii.
Na ionali tii au reprezentat ceea ce în jargonul modern
ar fi considerat drept , dar nu conservatorul _
dreapta. Acesta era teritoriul creștin - socialiștilor , _
care a îmbrățișat concepții clericale și monarhiste moderate . The
Național - socialiștii au fost numiți „ anti- ”
parte. Erau anti- Habsburgi ( vechiul liberal
susținătorii grossdeutsch -ului își găsiseră refugiu în interiorul lor
ranguri); și anti-evreiești, o caracteristică cu care împărtășeau
socialiștii creștini , dar nu și cu social - democrații,
care avea în mare parte o conducere evreiască [12).

45
Fondatorul și liderul național - socialiștilor a fost _
unul Georg Schonerer, pe care detractorii săi l - au numit
Ritter Georg, o aluzie la Sfântul Gheorghe Ucigatorul de Zmei.
El, la fel ca mulți lideri naționaliști , provine din Eger
Districtul Germano - Boemiei , unde Naționalul radical
Socialiștii și- au atras cel mai puternic sprijin și anti-cehă
sentimentele erau cele mai mari. Urmașii lui au fost " • . • acelea
germani a căror pozi ie economică era cel mai direct amenin ată
de migra ia cehă ” [13]. Acestea au inclus nu numai cele
în zonele miniere ale Randgbietului german , dar deseori cel _
clasele mijlocii i în ora e._
Mulți au fost dezamăgiți de internaționalismul _ _
social -democrații austrieci . Pentru muncitorul german strămutat ,
negustor sau birocrat faptele i - au fost înainte : cel
Cehii nu erau frații lor internaționali , ci erau
adversarii lor naționali . Brațul radical al _ _
Naționaliștii nu au irosit niciun efort pentru a avânta focul acestui lucru
antagonism national .
Au fost multe facțiuni printre naționaliști, așa cum
printre celelalte partide . Schonerer, Herman Wolf și alții
reprezentau radicalii care în curând și -au format propriile lor
asociere. În 1885 acești radicali au format extrem
Verband der Deutschnationalen naționalist anti-evreiesc ,
ceea ce le - ar câștiga admirația lui Hitler [14].

46
PROGRAMUL LINZ _
Primul plan articulat oficial de la Kremsier până la
a aborda problema naționalității a fost Programul Linz . Aceasta
a devenit programul pan-germanilor lui Schonerer în 1895 dar
la numai doisprezece ani de la înfiin are. De fapt , a fost
paie care a spart spatele liberalilor si le - a marcat
dispersare finală în 1883. Autorii săi nu includ pe nimeni altul
decât Victor Adler și Georg Schonerer, un improbabil
cooperare , dar una care arată bine genunchiul
reacția tuturor partidelor germane la ascendența bruscă a _ _
cehii în timpul ministerului Taaffe .
Planul „ ••• a susținut transferul în Ungaria , sau
la o Gali ie autonomă , [de] ••. toti slavii in afara de
Cehii și slovenii vor face din Austria un stat mai german ”
[15). Germana avea să devină din nou singura limbă oficială
în toată Austria trunchiată . Legături mai strânse cu
Reich -ul german au fost încurajați. ( Alianța Duală a avut până în 1883
a fost în vigoare trei ani.)
Grupul Linz ( Schonerer, Adler, Heinrich Friedjung,
Adolf Fishhof) a propus restabilirea Austriei .
Linz avea o nuanță grossdeutsch clară _ _ _
Program. Ideea a fost „germanizarea” (sau re-germanizarea )
Austria și să promoveze legături mai strânse cu verii ei germani la
vest.
Motivele au atât de mult de - a face cu aritmetica decât

47
cu cultură comună însă. Cu franciza _
restricțiile în jos și puterea de vot a cehilor _
deplasându -se în sus, spectrul austro - slavismului începea să
ia substanță .
Forțele democratice din Cisleithania, în special
socialiștii , promovaseră întotdeauna reforme electorale în _ _
direc ia unei eventuale suferin e universale . Aceasta, de
desigur, i - ar face pe slavi cea mai puternică rasă din
Imperiul datorită numerelor lor reale , dar nu și dacă germanii
ar putea efectua despărțirea a nouă milioane de slavi care trăiesc în
Dalmația, Galizia, Bucovina, Bosnia și Herțegovina. Cu
pierderea excesului de bagaj negerman , germanii ar putea _
înlocuirea sistemului curiei rătăcitor cu un electoral corect _
proces fără teamă .
Pierderea a nouă milioane de surori slavi și _
reafirmarea centralismului german și a limbii germane _
a fost, desigur, condamnat de cehi [ 17].
Semnificația Programului Linz este triplă . _ _ Aceasta
arată clar că preocupările etnice au depășit _
politic. Adică comunitatea germanismului , _ _ _ _
indiferent de înclinațiile politice , a produs mai degrabă acest lucru
soluție drastică la ceea ce a fost perceput în mod colectiv ca a
Provocare slavă pentru poziția de lider germană în cadrul
Imperiu. De asemenea , marchează ruptura finală a republicanului _
partea liberalilor austro- germani . Social - democrații

48
ar urma un interna ionalism exprimat, totu i , în
credin a fermă a misiunii germane , i a Na ionalului
Socialiștii ar prelua un pan-germanism dintre cele mai multe
nuanțe șovine și în cele din urmă adoptă Planul Linz , care
nu era orientat nici pe Zweiteilung , nici pe Staatsrecht, ca ei
platforma de baza .
Majoritatea partidelor naționaliste germane s-au opus lui Schonerer
și extremiștii săi . Na ionali tii modera i , cre tin
Socialiștii și social -democrații s-au renegat în cele din urmă
Schonerer și urmăresc colectiv diverse varietăți ale _
abordare Zweiteilung .
Cel mai semnificativ element al Planului Linz a fost că

ea „ ••• a confirmat [ pentru cehi ] în elepciunea devenirii
membri ai unei majorită i la Viena suficient de puternice pentru a
împiedică să fie pusă în practică ” [18].
Desigur , cehii nu erau în măsură să cheme pe toți _
împușcăturile din Viena , dar au putut împiedica pe oricine _
altfel de a face asta. Această politică a obstrucționismului ceh
va rezista până în 1918 și va face parlamentar
legislația în materie de naționalitate practic
imposibil.
1890 SPRACHENVERORDNUNEN
În 1890 s-a ajuns la o așezare provizorie a Boemiei
între Taaffe , Coroana și vechii cehi . Anul 1890

49
Decretele lingvistice au cerut „ ••• duplicarea _ _
mașinăria administrativă din Boemia în ambele limbi și
pentru drepturile minorităților în școli” [ 19].
Cu zece ani mai devreme , acesta ar fi fost un triumf nu mic
pentru cehi , dar până în 1890 scaunele vechilor cehi în
Parlamentul Austriei a fost diminuat de noii cehi care
au fost mult mai puțin conciliatori decât colegii lor . Intr-adevar,
intransigen a noilor cehi îi împiedicase _ _ _ _ _
chiar fiind invitat la negocieri care au dus la 1890
a ezare.
Tinerii cehi au repudiat așezarea ca nimic _
mai pu in decât Zweiteilung i i -a condamnat pe vechii cehi pentru lor
disponibilitatea de a abandona Staatsrecht și doctrina cehiei _
fiind singura limbă oficială boemă .
Se vede începuturile fiecărei na ionalită i con inând _ _
două elemente asemănătoare . Cehii vechi , deși scădeau în putere,
iar germanii modera i au putut măcar să negocieze i__
compromite. Noii cehi , ca și național - socialiștii,
au fost de nezdruncinat, iar ambii au promovat respectiv
Cehificarea și germanizarea Boemiei . _
După 1890 Coroana „ ••• a renun at la ideea de _
reconcilierea cu Boemia și se poate spune că a rămas
cel puțin în mod latent anti- ceh pentru restul domniei sale ”
[ 201 •
50
BADENI-SPRACHENVERORDNUNGEN
Căderea lui Taaffe în 1893 a fost urmată de doi ani de guvernare
de Grands Seigneurs. În 1895 Franz Joseph a fost numit conte
Casimir Badeni la Premiership într - o atmosferă de
conflict național intens în cadrul Imperiului.
Badeni, ca cei dinaintea lui si cei care i-au urmat, a fost
însărcinat de Coroană să rezolve definitiv problema na ională _ _
ca să nu se prăbușească Imperiul . Badeni, ca cei dinaintea lui, atunci
a oferit, sau mai bine zis a emis, propunerea sa . „Contele Badeni, de
Ordonan ele sale lingvistice din aprilie 1897, atât pentru Boemia cât i
Moravia, a dezlănțuit cea mai mare furtună din Austria modernă
politică” [21].
Au urmat ani de demonstrații amare . Niciodată nu a fost vreunul
lege atât de universal disprețuită. Ciocniri la Praga și
mai ales în Egerland între germană i cehă au fost numai
controlat prin chemarea constantă a poliției . „ În
Războiul civil a fost notoriu „timpul Baden ” [Badeni Zeiten].
poate doar îngust evitat” [22].
Cel mai uimitor aspect al întregii situații este că _
ordonan ele în sine erau orice altceva decât radicale. Intr-adevar,
cea mai mare parte dintre ei fuseseră în cărți de peste _
douăzeci de ani [23]. A existat însă o nouă întorsătură . Badeni
a introdus în cadrul decretului un mecanism de asigurare a acestuia
aplicarea legii, iar acest lucru i-a înfuriat foarte mult pe germano-boemi .
Articolul II s- a ocupat de calificările lingvistice ale

51
oficiali. Secțiunea I precizează:
Funcționarii Justiției și Administrațiilor de Stat , precum și miniștrii de

Interne [Poliția], Finanțelor , Comerțului și Agriculturii detașați după 1
iunie 1905 trebuie să dovedească cunoașterea scrisă și vorbită a ambelor
limbi. (24]
Pentru majoritatea oficialilor cehi acest lucru a însemnat puțin, căci
practic toți erau bilingvi; oficialilor germani , _
cu toate acestea, acest lucru a fost văzut ca un scandal. A fost un lucru să

oferiți un traducător pentru o materie cehă într- o instanță de judecată ,
de exemplu. Cu totul altceva a fost că toată curtea
oficialii ar trebui să învețe cehă pentru a - și ocupa posturile ...
mai ales în zonele total lipsite de locuitori cehi .
Inutil să spun că acest lucru era de bun augur pentru cehii care își caută o carieră
în serviciul public .
Legea era la fel de nepopulară și tinerilor cehi
în jurul căruia națiunea începuse să se ralieze și care, până în 1898,
numărat mai mult atât în Reicharat , cât și în Dieta Boemă
decât au făcut cehii vechi .
Până în 1900 , niciunul nu a acceptat noțiunea de drepturi egale
în interiorul granițelor Crownland . Germanii , cu bine
motiv, se temeau că cehii vor folosi decretul pentru a continua
invadarea zonei germane . Singurul mod în care germanii ar face-o
accepta o Gleichberechtingung a fost prin împărțire teritorială .
Cehii se temeau că paritatea limbilor _ _ _
ar avea un efect centrifug asupra Boemiei și ar împiedica

52
renașterea statului boem . _ Recunoașterea a doi _
limbi care ocupă atât de clar propriile lor zone respective
a fost văzută de mulți cehi ca o precondiție logică a
temutul Zweiteilung al Boemiei.
Ambele națiuni au contestat legalitatea legilor din cauza _ _
natura lor octroială i a refuzat să respecte vreo hotărâre nu
un produs al legisla iei parlamentare .
Dr. Seton-Watson a descris scena din Parlament :
Rezultatul a fost ••• obstrucționism frenetic în Reichsrat . Frecarea rasială

a degenerat în pumni pe podeaua Casei și a existat o competiție acerbă
în strigări și aruncări de călițe . [25]
Ordonanțele lui Badeni au fost abrogate rapid , deși
„vremurile” care îi poartă numele au durat ani de zile. În 1898 el și ai lui
guvernul a căzut, pentru a fi înlocuit de baronul Gautsch al cărui mai blând
ordonan ele lingvistice nu mul umeau pe nimeni i erau la fel
retras. Afacerile Guvernului ajunseseră la un virtual _ _ _
oprire. „Toate afacerile serioase deveniseră imposibile [ în
Parlamentul] , iar guvernul putea fi continuat doar de către
utilizarea constantă a paragrafului paisprezece [ decretul imperial ]” [26],
de un Franz Joseph amărât și îmbătrânit .
În această atmosferă au fost deputați din toată germania _
partidele, cu excepția „Linzers ” ale lui Schönerers, au început să înțeleagă
Zweiteilung ca singura lor speranță de a menține cultural
integritatea lui Deutschboehmen, în timp ce cehii au devenit mai adânci

53
înrădăcinată în ideea Staatsrecht .
National - socialistii si Badeni- Coroana avand

încercat și eșuat , acum era rândul pentru ceva mai mult
grupuri de conciliere să - și încerce mâna să rupă
impas.
PROGRAMUL BRUNN _
În lumina situației menționate mai sus , socialist
liderii au simțit că un front politic comun german este
necesar dacă s - ar găsi o soluție la cea a Imperiului
probleme de nationalitate .
Întâlniți la Brunn în 1899 , social - democrații au redactat a
rezoluție care vizează găsirea unui compromis cu diversele _
Fracțiunile socialiste din Austria [27].
Social - democrații austrieci precum și creștinii _ _
Socialiștii și național - socialiștii însă nu au șovăit niciodată
din ideea germanului Herrenvolk în Europa Centrală _ _ _
[ 2 8] •
Adolf Fishhof , unul dintre principalii redactori ai _

"
Programul Brunn , ••• a îndemnat în mod constant la menținerea
această conducere germană prin conservarea _ _ _
Imperiul ••• " [29 ] . A continuat spunând însă că
trebuie făcute concesii către non - germani pentru a
întăriți această conducere [30].
Fishhof, Karl Kavski, Friederich Austerlitz și alții

54
a văzut întreaga luptă na ională în doctrinarul marxist _
vedere a
• • • servirea intereselor clasei conducătoare în încercarea de a împiedica

progresul social . [ Astfel ] • • • reglementarea problemei na ionalită ii
într - un cadru de egalitate în drepturi a fost în interesul progresului culturii
proletare . [31]
Programul Brunn , prin urmare, a fost instituirea
entită i na ionale egale într -o federa ie democratică a
națiunile.
Punctele 2, 3 și 4 din proiectul final oferă elementele de bază
caracter:
2. În locul coroanelor istorice ar trebui create ••• organisme autonome

determinate etnic . Agențiile lor legislative și administrative • • • alese de camerele
naționale pe baza dreptului general , egal și direct .
3. Toate teritoriile autonome de o naționalitate ar trebui să se combine

pentru a forma o asociație omogenă la nivel național , care ar trebui să
aibă o autoadministrare completă în afacerile naționale .
4. Drepturile minorităților naționale ar trebui protejate printr -o lege

separată care va fi adoptată de parlamentul central . [ 3 2]
Punctul 5 se referă la desemnarea temporară a limbii germane
ca limbaj al medierii , dar chiar cel mai conciliant
Cehia a văzut pericolul și l-a respins .
Programul Brunn a fost o schemă de rezolvare a problemei naționale
probleme printr- un sistem complicat de autonomie culturală
bazat nu pe unită i teritoriale , ci pe comunită i de

55
limbi. A fost conceput pentru a se potrivi amestecului și
suprapunerea națiunilor și limbilor în cadrul Imperiului ,
în special Boemia i Moravia.
Mai simplu spus , a fost Zweiteilung , ceva cehii
nu ar fi, dar merge și mai adânc decât atât. Punctul 2
explică respingerea completă a politico - istorice
granițe , însuși sufletul cehiei cere . Nu numai în
Boemia dar în tot imperiul căsătoria oamenilor cu _ _
granițele tradiționale erau prea puternice pentru a fi dizolvate.
Punctul 4 a fost mai degrabă deschis și nu prea
abordează problema zonelor mixte unde tensiunile sociale _ _ _
a fost cel mai înalt.
Dacă programul Brunn pare revoluționar , dar familiar,
se datorează faptului că este practic identic cu al lui Palacky
propunere la Kremsier în timpul Revoluției din 1848-1849.
Este de remarcat faptul că conceptul de „ Austria” a rezistat.
De la Palacky la majoritatea cehilor din Parlament în 1918 credința
într -un imperiu puternic coeziv a persistat.
Propunerea social -democraților a fost puțin mai mult decât un
articularea oficială a preocupării germane cu privire la expansiunea cehă
exprimată în dogma marxismului și naționalismului emoțional . _
În mod clar , „ teritoriile autonome ale unei naționalități” erau
colecțiile lui Bezirke pentru a forma Kreise și „ național
asociere omogenă ” se referă la colecția de cinci
sau șase Kreise care ar forma teritoriul autonom al _

56
Germano- Boemia cuprinzând aproape jumătate din întreaga Boemia
teritoriul si populatia.
[ Semnificația ] istorică [a lui Brunn] constă în conținutul său

simptomatic . Ea arată cât de profundă a fost opoziția [față de
Staatsrecht] [de partea germană ] și cât de departe s-a infiltrat naționalismul
ceh în toate nivelurile societății cehe , astfel încât orice compromis (între
cehă și germană) a devenit din ce în ce mai puțin probabil [ 33].
Ideea unui imperiu al naționalităților care înlocuiesc _
națiunile a fost într - adevăr revoluționară, poate prea mult [34].
Incapacitatea de a recunoaște că cehii nu erau singurii _ _
cele să pună o primă pe frontierele istorice din interiorul
Imperiul este reflectat de respingerea universală a lui Brunn _
Program în 1900. A provocat și o ruptură între germani și
Cehi membri ai așa - zisului „internațional” austriac
social - democrații care ar avea ca rezultat crearea unui
Partidul Social Democrat Ceh cinci ani mai târziu , ceea ce ar fi

respinge Brunn și susține Staatsrecht.
Totuși , este meritul Programului Brunn _ _ _
deși a fost respinsă, majoritatea partidelor germane au îmbrățișat multe dintre ele
principiile sale integrale în propriile lor programe. Strigătul pentru _
autodeterminarea națională în rândul germano-boemilor
a fost, desigur, cel mai evident.
PROGRAMUL WHITSUNTIDE _
Acest program a apărut pe scenă în iunie 1899 , tocmai

57
cam în același timp cu programul Brunn . _ Nici
l-au anticipat pe celălalt, dar ambele au articulat predominantul
stări de spirit de la începutul secolului Austria .
Acest program a fost produsul așa - zisului german
partidele de opoziție din Parlament și inclusiv germanii
Partidul Popular , Partidul Progresist German , Uniunea de
Proprietarii constituționali , Uniunea Socială Creștină și
Uniunea Liber-Germană . Whitsuntide reflecta germanul _
na ionalismul programului Linz mai radical în măsura în care acesta
prea pledează pentru ruperea bagajului slav în exces de _
Galicea , Her egovina etc pentru a da germanilor a
preeminan ă numerică în Cisleithania. Deși departe de
susținând un Anschluss cu Reich - ul german , a făcut laudă
alian a veche de deja douăzeci de ani cu Germania i
a promovat legături și mai strânse în educație și comerț [35].
În ceea ce privește populația negermană a Imperiului ,
Programul Whitsuntide a fost mult mai conciliant decât
Linz. Într-adevăr, Programul Linz a dorit pur și simplu să înghită
negermanii , în timp ce grupul Whitsuntide a pledat
extinderea drepturilor egale la toate naționalitățile – dar numai după
separarea administrativă unul de altul , un fel de
abordare separată , dar egală . Acest lucru , desigur , reflectă
atitudine îmbrățișată la Brunn dar fără universal _
a condamnat noțiunea de dizolvare a tuturor granițelor istorice .
Pe scurt , Whitsuntide a susținut menținerea _

58
vechile granițe Crownland ( conform Staatsrecht) cu naționale
Abgrenzung, sau delimitări, în cadrul acestora.
Cerințele generale ale programelor cu privire la Boemia sunt
subliniat după cum urmează:
III. Legi fundamentale speciale pentru țări individuale .
B. Boemia.
1. Delimitarea națională . Na ionalul _

delimitările [etnografice] ale Bezirke - ului care vor emana din orașe
urmează să fie efectuate .
Bezirke trebuie să conțină numai sate și orașe de aceeași naționalitate . _ _ Bezirke delimitat
va fi blocurile de construcție ale zonelor administrative separate la nivel național [Kreisel ,
care va avea propriile lor secții electorale [Wahlgezirke, compusă de obicei din trei sau patru
Bezirke] pentru Dieta Boemiei , Parlamentul Imperial și alte organisme reprezentative .
Delimitarea germanului și cehului _ _ _

părți ale Boemiei ••• vor avea ca rezultat ca fiecare să trăiască în propriile zone Stamm sau
de bază . [36]
Programul Whitsuntide a atins , de asemenea , cel mai mult
zone sensibile ale conflictului germano-ceh : „În zone mixte ,
fie Gemeinde [comunitatea], Bezirk sau Kreis, ambele
limbile au paritate [și] ••• în toate zonele mixte școli
pentru minorități urmează să fie construite” [37] •
La suprafață , Programul Whitsuntide nu pare _ _
total nedrept. A fost, desigur , o tactică defensivă
împotriva „cehizării ” teritoriului german boem ,
dar era gata să - i recunoască pe cehi ca parteneri egali
în patria lor comună . S -ar părea că orice ceh

59
respingerea unui astfel de plan ar dezvălui adevărata identitate a _

aspirațiile naționale cehe – nu egalitate , ci dominație
în Boemia. Mulți au văzut Whitsuntide ca pe o ramură de măslin ținută
cehilor , a căror respingere ar face ca _ _ _
germani conciliatori ca parte vătămată pe nedrept . The
adevărul este însă că programul opozi iei germane _ _ _
a fost orice altceva decât echitabil. împletite în conținutul său au fost ei
motive egoiste și șovinismul său rasial nediminuat .
Problema principală se învârtea în jurul zonelor mixte - nu
drepturile individuale în cadrul acestora, dar exact în ce domenii
trebuiau considerate mixte . _ Următoarele expune un rang _
dublu standard folosit de germani în desemnarea lor _
a caracterului na ional al unei zone date .
În orașele miniere germane unde lucrau mulți cehi ,
întreaga familie ar fi socotită drept „germană ” din cauza a
sistem de recensământ care a durat până la ultimul austriac
recensământul din 1910. Oamenii au fost numărați și la nivel național
desemnate după limba lor de uz cotidian sau _
Umgangssprache. Dacă un ceh era angajat la o firmă germană
el , desigur , vorbea germană la serviciu și așa era _
socotit ca un german. Ulterior, în calitate de șef al
gospodărie , întreaga sa familie va fi înscrisă la recensământ
se rostogolește ca germani , indiferent de originea lor sau ce limbă
au vorbit acasă . Mulți cehi au susținut că în loc de
Umgangssprache , limba din vatră sau limba vorbită

60
acasă , ar trebui să fie metoda de determinare a naționalității,
dar germanii n - ar avea nicio parte din ea [38].
Inversul acestei practici este afișat în număr _ _
trei dintre Legile Speciale pentru Boemia în Pentecostă _ _
Program: „ În zone mixte , precum Capitala Praga , a
paritatea ambelor limbi trebuie să existe ” [39] . Mențiunea de
Praga nu a fost un exemplu întâmplător . „Majoritatea germanilor i-au crezut
avea o pretenție legitimă la Praga și a refuzat să facă vreuna
concesii către cehii care cereau negarea unui asemenea _ _ _
revendicare" [40]. Unii germani au explicat revendicarea ca fiind
în concordan ă cu Staatsrecht i a sim it că capitalul comun
ar ajuta la menținerea unității Boemiei . _ Puțini cehi
erau dispuși să creadă că aceasta era intenția lor .
Deși germanii încă dețineau controlul asupra Boemiei _ _
Dieta la Praga - chiar dacă numai prin obstrucționism - ei într-adevăr
reprezenta doar 5% din cei 202.000 de cetățeni ai capitalei
1900 [41]. Dincolo de asta, aproape 40% dintre aceștia erau evrei
pretinzând cetă enia germană [42]. (Evreii erau obligați să
pretind fie cehă , fie cetă enie germană .) Mul i astfel
Evreii-germani erau bancheri proeminenți și ziaristi și
de fapt declinat drept germani de către naționaliștii germani .
Erau proporțional mult mai mulți cehi în Viena decât
germani la Praga. De fapt , germanii manipulau _
demografice în propriul lor avantaj. Au fost
exagerând prezența lor la Praga, în timp ce adesea nu doresc

61
pentru a recunoa te chiar prezen a cehă în predominant
zonele germane .
În această lumină , Planul Whitsuntide se dezvăluie ca a
produs al conceptului Herrenvolk . Germanii au căutat _
dublu avantaj al men inerii caracterului na ional al _ _
zone germane i totodată rămânând la cârma _ _ _ _ _
nava politică a statului boem . Ideea de _ _
Germanii pretind două cincimi din Boemia și paritate în ce
s - ar presupune că capitala Cehiei a fost , desigur ,
detestabil pentru cehi -- chiar până la ultimele vestigii ale
cehi vechi mai concilianti .

Guvernul , deși nu este dispus să facă față cererii de
Zweiteilung, a dezvăluit o tendință tot mai mare de a se adapta
germani peste cehii radicalizatori , care a durat până
Primul Război Mondial .
[În] 1899, a fost lansat agresivul program național german de

Pentecostă , iar noul cabinet Clary și - a îndeplinit cu bunăvoință cerințele , până la
restabilirea reglementărilor lingvistice așa cum existau [ în] ••• 1880 .
[43)
PLANUL KORBER _
Ultima încercare înainte de război de a ajunge la un acord în
Boemia a fost prezentată de premierul Ernst von Korber în 1903.
Korber sa bucurat de respect din ambele părți ale culoarului din
Reichsrat. Sub conducerea sa din 1900 până în 1904 acolo
a fost reînnoită încrederea în mecanismul Parlamentului . The

62
utilizarea excesivă a paragrafului 14 a fost redusă; reforme sociale
au fost inițiate și noi acorduri comerciale cu Ungaria
au fost făcute pe care predecesorii lui Korber nu reu iseră să le procure.

" ••• cel mai mult
Dr. Seton-Watson se referă la Korber ca
remarcabil dintre premierii moderni ai Austriei , într - adevăr aproape
numai unul de merit remarcabil ” [44).
Dar, vai, relațiile dintre liderii cehi și germani
până atunci s - a deteriorat într - o asemenea măsură încât chiar ia
guvernul aflat în mâini atât de capabile nu a reușit să disloce
intensă intransigență exercitată acum de germani și cehi
deopotrivă.
Ceea ce a propus Korber nu a fost Zweiteilung ci
Dreiteitung. A încercat să izoleze zonele mixte , că
este, acele zone în care populația generală cehă
a întâlnit geografic populația generală germană . Korber
a sperat că prin eliminarea zonelor mixte atât din cehă cât i
Germana sferă multă tensiune între cele două naționalități
ar putea fi evitat. Această a treia parte a Boemiei ar fi atunci
autoguvernarea sub auspiciile Vienei . _
Programul Korber nu era diferit de Pentecostă _
program în mecanica sa , a treia divizie
cu toate acestea, dar nu a purtat cu el atât de strident
atitudine pro-germană a acestuia din urmă care includea de fapt pe
proiectul emis de propria sa necesitate ca : „ Datorita
represiunea sistematică și amenințarea din ce în ce mai mare la adresa

63
Rasa germană în Austria ••• " [45]. Planul lui Korber era bazat
pur și simplu la ajungerea la o înțelegere între cei doi
na ionalită i , nu apărarea unuia împotriva amenin ării cu _ _
altul, așa cum a fost întruchipat în propunerile anterioare .
Planul a fost la fel de bun ca oricare altul. Ca o chestiune de

de fapt , era încă un considerent viabil în 1914. Dar să
separați doar zonele mixte la nivel național de cele
practic zone omogene nu au eliminat conflicte, doar
izolat -o. La fel cum nimeni nu ar putea fi de acord unde este etnic
granițele ar trebui să fie între cehi și germani în
Zweiteilung form, nimeni nu putea fi de acord unde ar trebui să fie
desenat între, să zicem, germană și mixt.
Dacă granițele ar fi fost de fapt fixate, s - ar putea presupune
că zonele mixte în sine ar fi devenit doar

microcosmosul conflictului în general . _
COMPROMISOUL MORAVIAN _
Singurul succes în Cisleithania de dinainte de război a fost a
așezare în Crownland, sora Boemiei , Moravia. The
Compromisul Moravian din 1906 a fost rezultatul simplu _
permițând ambelor naționalități propriile locuri fixe în _ _
Dieta la Brunn. Un cetățean a votat conform registrului său
na ionalitate. Un german nu putea vota decât pentru ca un german să ia
un scaun german ; la fel un ceh. Numărul fix de Dietă _
locuri pentru fiecare naționalitate a dus la eliminarea

64
competiția dintre acestea din urmă. Sistemul a fost cu greu un
paradigmă a democrației, totuși. Așezarea foarte mult
a favorizat germanii care reprezentau doar 28 % din
populația Moraviei în 1900 [ 46].
Dieta Crownland de la Brunn a avut un raport de 73 de cehi
40 de germani - extrem de disproporționat față de populație .
Sistemul de curie a supraviețuit pe baza vechiului sistem moșier .
Orașul Curia a fost împărțit în mod egal , dar la țară Curia
(Grossgrundbesitzern) germanii dețineau aproximativ jumătate din locuri ,
deși populația reală era 90% cehă [47] . Un al cincilea
Curia cu vot universal a fost adăugată în funcție de naționalitate,
dar nu putea alege decât douăzeci din cele 151 de locuri de la Brunn.
Faptul că așa - numitul „ sistem personal ”
a funcționat cu puțină dificultate timp de zece ani arată mai mult
diferența flagrantă dintre Moravia și Boemia decât aceasta _
are vreun merit în sistemul în sine. Un astfel de sistem ca
angajat în Moravia nu ar fi putut lucra niciodată în Boemia , pentru
întârzierile na ionale istorice din Moravia nu au fost ca
puternici ca cei din Boemia. Moravia o păstrase _
clerical conservator legături chiriaș-proprietar și a rămas
aproape fuedal în caracter [48].
Prin urmare, relația feudală proprietar -chiriaș
îndurat în Moravia; a îmbrățișat un clerical adesea
conservatorismul i a respins inteligen a na ionalistă care
a avut atât de mult succes în sora mai cosmopolită a Moraviei

65
vestul .
A fost, totuși, o înțelegere - ceva realizat
pre ios rareori în Austria de dinainte de război . Este spre meritul lui _
că „ Sistemul personal ” a fost extins în Bucovina în 1910
unde, ca și în Moravia , a durat până la prăbușirea
imperiu.
Desigur , Coroana a fost mulțumită; germanii din Moravia _
au fost mulțumiți , dar liderii naționaliști cehi , precum Dr.
Karel Kramar, liderul Tinerilor Cehi , a fost înalt
deranjat. Nu numai că Moravia mergea pe drumul ei _
infirmând solidaritatea sacră a indivizibilității celor _ _ _
Crownlands , dar în interior ea se pusese de bunăvoie
buzunarul germanilor conducători sub cel mai subțire de _ _
pretexte democratice .
POZIȚIA POLITICĂ GERMANO-CEHĂ ÎNAINTE DE 1914
Primul deceniu al secolului al XX- lea a văzut a
a ezare în Moravia , desfiin area sistemului Curia pentru _ _
ambele camere ale Parlamentului (deși Curia a rămas la
nivelul Dietei ) , urmată de introducerea universalului _
votul masculin la timp pentru alegerile din 1907 , deși real
puterea a rămas la Coroană .
Alegerile i- au întors pe social -democrații germani ca
cel mai mare partid din Parlament, dar fără un
majoritate absolută , făcând astfel Parlamentul încă dependent

66
asupra coalițiilor pentru a obține ceva .
Uniunea Cehilor deținea acum mai multe locuri decât cea _ _
Uniunea Naționalistă Germană ( avocații Whitesuntide). The
Creștinii socialiști i-au absorbit pe clerici pentru a deveni
cel mai mare grup, cu 94 de locuri. Dar sociali tii care _
singur deținut 84 au sărit într - un an de la doar zece. Bătrânul _
Uniunea Conservatorilor Constituționaliștilor Moșieri Feudali
(semnatarii Whitsuntide) au dispărut cu totul.
Noul Parlament s -a realinat în sine într - un

încercarea de a se adapta la noile centre de putere politică .
În consecință , au existat diviziuni între divizii , care
a reprezentat orice nuanță politică . „În total au fost 28
frac iunilor, o imagine cu adevărat reprezentativă a na ionalului i
diversitatea politică în Cisleithania actuală ” [49].
Atunci a început un spirit de cooperare reciprocă între
Slavii care, acum când Curiile au fost dizolvate, erau cei mai mulți
numeroase curse în Parlament. Solidaritatea tuturor slavilor din _ _
Viena a fost, în general, ineficientă. Trebuie să ne amintim
că Coroana era încă în controlul suprem .
• • • deși [acum] a existat un parlament democratic, nu a

existat un guvern parlamentar .
Miniștrii și- au primit posturile de la și au fost instruiți de către Coroană
și nu erau responsabili în fața Parlamentului. [50]
Deși Parlamentul a fost radical democratizat, tot a fost
la fel de slab ca oricând înaintea Coroanei .

67
Alegerile din 1911, ultimele dintre cele austro - ungare
Empire, a revenit din nou pe socialiști drept cel mai mare single
parte. Datorită unei reveniri la pesimism adusă de _ _ _
dezaprobarea universală a ineficienței continue a _
guvern cu privire la problemele de naționalitate , cea germană
mijlocul politic s-a prăbușit și și - a împărțit alianța între
sociali tii na ionali ti i social - democra ii , provocând
o polarizare a puterii în politica austriacă în general.
Cehii au abandonat germanismul austriacului _ _ _
social - democrații în 1905 și și - au format propriul partid care
a respins Zweiteilungul lui Brunn și s - a alăturat tuturor
rangurile cehe ale Staatsrecht. Partidele politice cehe _
a venit sub conducerea lui Thomas G. Masaryk, care a fondat
Partidul Realist în 1900 și Karel Kramar, care a condus -o
tinerii cehi .
Masaryk a respins nuantele rasiale deschise ale
„slavism” și în schimb a îmbrățișat raționalistul occidental
filozofiile lui Locke și Hume. A văzut pentru viitorul ceh _
afirmă un fel de democrație liberală în sensul celui din _ _
Statele Unite ale Americii. Masaryk și colaboratorul său cel mai apropiat și
studentul Eduard Benes avea să fie primul dintre pu inii care _ _
vizualizat o Cehoslovacie complet independentă de
Viena. Trebuie să ne amintim că cei care tânjeau după
învierea unui stat ceh nu a considerat niciodată că ar fi
nu aparțin unei federații austriece cu sediul la Viena.

68
Partidul Realist al lui Masaryk nu a returnat niciodată mai mult de trei locuri
în Reichsrat [ 51]. Era , însă , foarte respectat
de colegii și omologii săi .
Spre deosebire de Masaryk, Karel Kramar a căutat spre Est
Mântuirea Cehă . Credința lui constantă în panslavi _
mișcarea a prevăzut de fapt posibilitatea unui mare rusesc
Duke purtând coroana Sfântului Wenceslas și a continuat să facă _
deci până la revolu ia bol evică din 1917 după care el
s - au alăturat „occidentalilor”. El a fost privit de Habsburgi _
Crown ca un rebel, iar tinerii săi cehi erau considerați ca
revoluționarilor. Franz Joseph s- a referit la Tânărul Ceh
victorie la alegerile din 1898 unde au returnat mai multe locuri
decât colegii lor mai în vârstă mai conservatori cehi vechi ca
un exemplu de prostia țăranilor votanți și an _ _ _
indicarea scopurilor revolu ionare ale Tânărului Ceh _ _ _
lideri [52]. Disprețul pentru guvernul vienez _ _ _
Kramar va deveni mai evident în timpul războiului cu _
clica militară responsabilă .
Realiștii lui Masaryk au fost aliați cu noul ceh
Social - democrații care, până în 1907, erau cel mai mare singur ceh
partid politic , cu Tinerii Cehi ai lui Kramar aproape în urmă.
Masaryk i Bene ~ în timpul primului deceniu al noului
secolul ambii au susținut că Zweiteilung poate fi într - adevăr
Răspuns boem și că Staatsrecht avea un merit îndoielnic ...
convingeri destul de curioase venite de la viitorul Președinte

69
și ministrul de externe al viitorului cehoslovac independent
Republică.
• • • au apărut voci individuale din tabăra cehă care erau mai aproape • • •
de punctul de vedere german . [Bene~] •.• a văzut Zweiteilungul ca nu atât
de rău și, în contrast cu punctul de vedere al partidului ceh față de Kreise
Abgnenzung , [el] a văzut baza unei soluții la problema națională . [S3]
Avizul doctorului Bene~ a fost publicat în 1908 în Le Proplem
Autrichien et la Question Tcheque, în care afirmă :
Bineînțeles că lupta nu a putut fi niciodată complet evitată, dar de către

Zweiteilung multe cauze de conflict ar putea. Statul [ Austria ] ar lăsa
problemele • • • pe seama teritoriilor naționale individuale ••• și ar
asigura numai legea și ordinea . • • • [Fiecare] naționalitate și - ar •
dezvolta propriile resurse, iar statul nu ar favoriza niciuna față de
cealaltă . [S4]
În ceea ce privește conceptul de Staatsrecht , el continuă să spună în
lucrarea mai sus mentionata ,
Răspunde excelent dorințelor și viselor cehilor , dar are o valoare practică

și realistă mică . _ _ • • • Nu se poate gândi serios la înființarea unui stat ceh
dacă o treime din populație [germanii] este pregătită să lupte cu toate
mijloacele. [SS]
Bene~ a fost evident mult influențat de mentorul său , Masaryk,
care a sim it că cauza cehă nu se sprijină pe principiu _
de Staatsrecht ci pur i simplu pe no iunea de oameni liberi
trăind ca austrieci egali [S6]. Cel mai important punct

70
Masar§k face aici ideea „ naționalităților egale ” , pentru asta
nu înseamnă neapărat „ autonomie națională” .
Poziția lui Masaryk s-a apropiat de cererile germane pentru
separarea națională și astfel a oferit un compromis, cerând
pentru recunoa terea caracterului bilingv al întregului public _ _
agențiilor din Boemia , dar fără a cere oficialilor să aibă un
stăpânirea ambelor limbi [57] .
Era doar acel „ personaj bilingv ” pe care l -au văzut nemții
ca cea mai mare amenin are la adresa caracterului unilingv al lor
zonele germane . „ Legile Badeni ” diluate ale lui Masar~k nu aveau
orice apel la susținătorii zweiteilung . Ce bine
ar fi Zweiteilung dacă ceea ce a fost conceput Zweiteilung
a contracara i s -a permis să continue fără încetare - și anume cel
bilingvism i incursiune cehă din care germanii _
au vrut să se izoleze ?
Negocieri între acei cehi și germani care au fost
încă dispus să spere într - o solu ie fusese redus la a
jocul primelor mișcări . Adică cehii au fost dispuși _ _
discutați despre împărțirea națională a Boemiei numai după limbă
legi care permit ambelor limbi egalitate în toate
Boemia fusese acceptată - acestea, în esență , erau ale lui Masaryk
termeni. Germanii au cerut împărțirea administrativă _
mai întâi care, desigur, ar reda astfel de legi lingvistice
de prisos , pentru caracterul autonom al zonelor germane
și - ar închide pur și simplu și legal granițele cu Cehia

71
imigranții și paritatea limbii cehe [ 58] .
Printre germani a fost un deputat imperial din Aussig în
Boemia de Nord , care, din aceleași motive ca și Masaryk și
Benes, menționează . Dr. adjunct Rudolf Ritter Lodgman
von Auel a fost membru al Partidului Progresist German , unul
ale partidelor de opoziție germane . Lodgman, însă,
a respins Zweiteilung și a refuzat să - și fixeze numele pe
Planul Whitsuntide pe care mulți progresiști l-au susținut.
El a fost de părere că așezările cehe din zonele germane , bazate așa cum
[ au fost] pe o necesitate economică copleșitoare , nu vor fi împiedicate de
Gebietsabgrenzung. [59]
Lodgman , care vorbea cehă fără accent și era acolo
contact mai strâns cu sentimentele slave decât colegii săi [60],
credea „ Principiul personal ” al Compromisului Moravian
mult mai acceptabil decât delimitarea teritorială .
În mod ironic, la fel cum Masaryk și Bene~ nu s - au opus
Zweiteilung dar avea să devină mai târziu personificarea
Staatsrecht, Lodgman, care s-a opus lui Zweiteiling, urma să devină
guvernator al provinciei autonome germano -boeme în sfârșit
1918 și astfel însăși personificarea lui Zweiteilung .
RĂZBOI
În decembrie 1914, cu puțin timp înainte de plecarea lui să plece
în străinătate , pe durata războiului , doctorul Masaryk a avut o
conversație cu prietenul său , fostul prim- ministru Dr.

72
Ernst von Korber. Următorul dialog arată noul _ _
Războiul relației ceh-german a creat.
Masaryk: Dacă Austria va câștiga, va fi Viena capabilă să realizeze

reformele necesare ?
Korber (hotărât): Nu! Victoria ar întări vechiul sistem , iar un nou sistem sub tânărul •••
Arhiducele Carol ••• nu ar fi mai bun decât vechiul . Solda ii aveau să aibă puterea ••• is-
ar centraliza i germaniza . ,
Ar fi absolutism cu împodobiri parlamentare .
Masaryk: Va fi Germania suficient de înțeleaptă pentru a -l determina pe

aliatul ei să adopte reforme?
Korber: Cu greu. [61]
Bene§ i Masaryk au sus inut acum din toată inima
menținerea granițelor istorice ale Staatsrecht - ului cu _
revendicare adăugată Slovaciei . Nici măcar Palacky nu pretinsese ambele,
și cererile contradictorii ale lui Masaryk față de pământurile St.
Wenceslas plus regiunea maghiară a Slovaciei , care avea
nu a aparținut niciodată regatului boem , avea ca rezultat mai târziu
critică. Bene~ i Masaryk au respins în continuare federalismul
și a îmbrățișat independența completă .
Cât despre ceea ce Masaryk a imaginat pentru germanii din
Boemia, el a declarat până în aprilie 1915 ,
Poate părea un paradox , dar doar pe principiul naționalității dorim să ne

păstrăm minoritatea germană ••• [ căci ] în nicio țară nu sunt două
naționalități atât de amestecate și împletite ca în Boemia . _ _ _ [62]
73
Acest lucru , desigur, nu este în întregime adevărat. Zone mixte au făcut-o
există într - adevăr , dar majoritatea covârșitoare a germanilor
teritoriul a fost cel puțin 90% german (63], chiar și mai târziu
conturi cehoslovace .
Kram~I, care încă privea spre Est , " ••. a fost
multumit sa astepte pasiv pana vagabondul copitelor cazacilor _ _
ar trebui să sune chiar pe străzile ••• din Praga ” (63).
Kramar, la fel ca și alți lideri cehi mai radicali care
a rămas în Imperiu, nu a avut de ales . El a făcut-o
să nu aibă luxul de a susține idei atât de periculoase ca
cei aflați în autoexil la Paris, Londra și mai târziu Washington,
DC (Benes et al) (64).
Au fost mulți ca Kramar care au crezut în
legendarul „Russian Steamroller” care, desigur , niciodată
a venit. În schimb, primii doi ani de război au fost marcați de
victorii substan iale pentru Puterile Centrale . Aceasta a avut o
mare efect asupra naționaliștilor germani , în special în Boemia,
unde Austria războinică și-a găsit cei mai înflăcărați patrioți.
Victoriile din Est au adus o aură amețitoare de _ _
încredere care a jucat în militanții germani radicali
mâinile. Cam în această perioadă , cartea lui Friedrich Naumann ,
Mitteleuropa, a apărut; a susținut înființarea unui _ _

Europa Centrală controlată de germani de la Marea Baltică până la
Bulgaria. „Mijlocul Europei va avea un nucleu german , va
voluntar [!] folosi limba germană , care ••• este

74
deja limba relațiilor sexuale din Europa Centrală ” [65].
A fost resuscitarea vechii idei grossdeutsch ca _ _ _
întruchipată în Programul Linz din 1883 .
Combinația de victorii militare , cartea lui Naumann
și activitățile anumitor lideri cehi ( Kram ~r și
al ii fuseseră judeca i pentru trădare ia teptau _ _
executare în 1915) a scos la iveală o opinie că a
soluționarea problemei naționalității în Boemia nu este necesar _
neapărat să fie de acord cu cehii . Din ce în ce mai mult
ideea a fost împinsă în față că problema ar trebui să fie
rezolvată printr -un decret de sus favorizând, desigur , cel
Poziția germană [66].
Rezultatul a fost notoriile Cereri de Paște din 1916,
semnat de indivizi de toate politicile austro-germane
petreceri. Lodgmann , care făcea progrese în direcție _
a unui acord bazat pe „ Sistemul personal ”, a refuzat
semnează Cererile . Dacă ar fi simțit că Planul Pentecoste _
radical, cu siguranță nu și - ar fixa numele pe un
a resuscitat Linz Plan.
Toate vechile revendicări erau acolo : germană ca stat
limba, despărțirea Galiției și „ ••• [ insistența ]
privind recunoașterea juridică a Germaniei politice , culturale și
superioritate rasială ” (67).
Bătrânul împărat a refuzat firesc să semneze ceea ce era
echivalează cu o abrogare a constitu iei din 1867 , care

75
a dat, deși nespecificat , garanții de egalitate tuturor
na ionalită i. Nici moștenitorul său , împăratul Karl I , care
a îmbrăcat coroana imperială în decembrie 1916, după Franz
Iosif a murit în cele din urmă.

Situația reală pentru cehii din Boemia nu era așa _
foarte diferit de cel propus de Cererile Pa telui .
Ședințele publice au fost interzise; Sokols au fost scoși în afara legii de
oficiali militari ; iar până în 1917 erau 20.000 de cetă eni
arestați, inclusiv oameni de afaceri și lideri politici nr
care se bucură mai mult de imunitate parlamentară ( Reichsrat avea
a fost închisă de la izbucnire). „ Până la schimbarea
regimul care a urmat morții lui Francis Joseph, cel
Cehii erau la fel de complet botniți ca orice popor din Europa”
[ 6 8] •
Odată cu venirea lui Karl pe tron , importantă
au avut loc evoluții . Conștient de adâncirea resentimentelor în _
Boemia ca și în altă parte, Karl și- a luat o manta de liniște,
atât în țară cât și în străinătate. A reunit din nou Reichsrat -ul în mai
1917 și l-a numit pe dr. Ernst von Seidler, social - democrat,
la Premiership . Karl a dat amnistia lui Kramar și altora
care s-a întors la Praga la primirea unui erou . El a stins
simțitori de pace față de Franța prin cumnatul său ,
Prințul Sixtus de Parma, a cărui dezvăluire a determinat
Wilhelm al II -lea să ceară reafirmarea austro- ungarei
loialitate față de Alianța Duală [68].

76
Deschiderea Parlamentului la 30 mai 1917 a văzut _ _
revenirea unei conduceri cehe foarte încrezătoare și deschise ,
mai ales că Boemia devenise o cehă virtuală
lagăr de înmormântare .
Cu doar o săptămână mai devreme , 150 de lideri proeminenți cehi în
politica , afacerile , educația și presa au redactat
"
Manifestul Clubului Parlamentar Ceh . _ Aceasta •••
a cerut un stat federal de state naționale libere și egale
i unirea tuturor cehilor i slovacilor” (70 ) . Acest nebun
cererea oficială pentru Slovacia a urmat aproape în urma _
răspunsul francez la cererea președintelui Wilson de a _
articularea scopurilor de război aliate . Al guvernului francez
răspunsul a inclus " ••• eliberarea italienilor , a _
slavi, ai românilor [sic ] și a cehoslovacilor din
domina ia străină ” (71). Bene~ i al i exila i cehi în
Parisul făcea o treabă bună .

Odată cu includerea Slovaciei naționaliștii germani _ _
a simțit corect că cererile cehe se bazează acum pe a
baza contradictorie a drepturilor istorice în revendicările lor la
toată Boemia și autodeterminarea națională în revendicările lor
spre Slovacia. Dacă se aplică logic , acesta din urmă ar trebui să plece
germano-boemii liberi să se unească cu Austria — sau chiar
Germania. Primul , deși le permite cu siguranță cehilor
a revendica Boemia germană, nu ar permite pretenții către Slovacia.
Cehii au fost acuzați că au vrut în ambele sensuri , în timp ce nu

77
acordând în orice mod germanilor [72] .
Manifestul a fost învins pe toată linia non -cehă .
Pentru unguri era echivalent cu o declarație de război _ _
[73]. Proclamarea lui Seidler a Austriei federalizate ,
care a fost doar o versiune actualizată a Planului Brunn , a fost
de asemenea respins. Parlamentul nu s-a dovedit mai eficient decât el
fusese înainte de război .
A existat însă o diferență . Parlamentul a oferit
un forum pentru nemul umirea diferitelor na ionalită i___
în Imperiu ca înainte de 1914 , dar acum și Aliații erau
ascultare. Începuseră să înțeleagă potențialul _ _ _
valoare în exploatarea nemulțumirilor naționale . _
Înțelegerea valorii potențiale a prietenilor în _ _
În tabăra Antantei , cehii nu au ratat nicio ocazie să - și lase
opiniile să fie cunoscute în Parlament. Acest „ vorbind prin
fereastra ” a fost în principal în beneficiul lumii exterioare în
general. Au vrut ca Antanta să știe că un potențial
aliat așteptat în limitele austro - ungare _
imperiu. Acest lucru a oferit și un mod de a vorbi cu ei
rude în exil (74). Până la sfârșitul anului 1917 , rudele cehe erau
vorbind înapoi.
Eduard Bene~ a trimis un mesaj din partea lui din Paris
Comitetul Național Cehoslovac pentru care era momentul potrivit _
o afirma ie generală care emană nu de la etajul de
Parlamentul, ci chiar de la Praga .

78
Prin urmare, la 6 ianuarie 1918, prin Bene~'
îndemnând, " ••• scriitori , toți delegații cehi ai _
Reichsrat și dietele coroanei boemiei _ _ _ • „ [75]
a convocat la Praga o conven ie care a redactat a a-numitul
„ Manifestul Epifaniei ”.
Pe lângă faptul că venea de la Praga și că
„Cehoslovacia” i se permite să participe la conferința de pace ,
nu era nimic cu adevărat nou în cererile sale . Întâmplător
cehii de acasă mai propuneau o Cehoslovacie _ _
în cadrul unui Imperiu Austriac . Acțiunile lor au fost provocatoare,
dar nu sedițios.
Semnificația Manifestului nu este atât de mult a lui _
conținutul și nici măcar intenția sa , ci răspunsul acesta
solicitat de la germano-boemii care au fost îndemna i să
cea mai puternică acțiune a lor de până acum.
Înainte de 1918 , s - a vorbit despre adoptarea unui
provincie autonomă germano-boemă care răspunde Vienei dar
neavând nicio legătură cu Praga . La mijlocul lui ianuarie 1918 ea
devenise audibil de la delega ii germani boemi în
general. Mai întâi au condamnat actualul Minister al
Seidler când au anunțat presei _ _
• • • că deputații boemi germani uni [ cu excepția social -

democraților] intrau în opoziție cu cabinetul Seidler . Ei au mai
anunțat că nu mai au încredere în Dr. Seidler și Ministerium din cauza
șovăielii și slăbiciunii lor în ceea ce privește cehii . [76]
79
S -au încheiat cu un atac asupra guvernului pe care fiecare
gospodăria din zonele germane sărace din punct de vedere agricol ar putea
a intelege. [ Acțiunile noastre sunt] " ••• , de asemenea , datorită
criza economică continuă și eșecul guvernului de a păstra
promite că va procura cărbune și alimente atât de necesare ” [77].
Lipsa de combustibil și alimente din Boemia germană , ca în
Viena, au fost proaste în 1917. Până în ianuarie 1918 , situația
a fost critic. Faptul că Centralul locuit de cehi
Plain a fost relativ bine a dus la acuzații de
tezaurizare, care nu face decât să sporească tensiunile.
La o săptămână după ce și- au declarat opoziția parlamentară
lui Seidler, germano- boemii uni i -au publicat pe al lor
declara ia „ Staatsrecht germano-boem ”. Însuși utilizarea _
al motto -ului sacru ceh indică o adevărată dorință de a lupta
înapoi cu limba egală cu cea a cehilor .
Punctele esențiale ale Declarației Staatsrechtlichen _ _
der Deutschbohmischen Abgeordneten sunt după cum urmează:
În aceste vremuri de necazuri , cehii revoluționari caută să exploateze situația , să

distrugă Imperiul și să pună 3,5 milioane de germani sub jugul unui stat slav boem . [ Din
aceste motive ] ••• poporul din Deutschbohmen cere înființarea unei provincii autonome
Deutschbohmischen cu toate drepturile și privilegiile unei Țări de Coroană în Austria
imperială și fără legături cu partea cehă a Boemiei . _ _ [Pe lângă ] ••• dreptul lor de a trăi
liber de sclavia cehă , [au mai declarat] • • • că nu mai recunoaștem Dieta Provincială a •••
Boemiei [ la Praga ]. [78]
80
Aceasta reprezintă o schimbare semnificativă în atitudinea germană _
fa ă de rolul lor în Boemia. Planul Whitsuntide _
a susținut controlul Dietei de la Praga , în timp ce acum germanul
nu doreau nicio legătură cu el . S - ar părea că
Germanii din Boemia îi recunoșteau tacit pe autonomii
pozi ia cehilor astfel încât să aibă propria lor pozi ie _ _
recunoscut ca la fel. De asemenea , au cerut formarea
Kreise germană în care școli, limbă oficială etc.,
ar fi controlat în întregime de germani.
Granițele acestor Kreise germane individuale , _
potrivit liderului Partidului Radical German , Dr. Raphael Pacher,
redactorul șef al declarației , a existat deja
granițele circumscripției trasate pentru alegerile Reichsrat _ _
din 1907 [79].
Și așa până în februarie 1918, atât boemi, cehi și
Nemții își prezentaseră fiecare pretențiile în fața oficialului _
forum din Viena, așa cum a fost.
INTERVENȚIE STRĂINĂ
Între timp , deși Consiliul Național Cehoslovac în
Parisul a fost recunoscut ca un aliat beligerant , francez, britanic
iar administrațiile americane se fereau de orice _
angajamentul de recunoaștere a frontierelor propuse ale _ _
stare viitoare . Într - adevăr, destrămarea Austro - Ungariei
Imperiul a fost inițial respins ca un scop de război aliat . The

81
drepturile popoarelor asuprite era un lucru ; distrugerea _
a unității central - europene a fost cu totul alta.
În februarie 1917, secretarul de stat al SUA a condus
ambasadorul său la Curtea St. James pentru a - l informa pe
Guvernul britanic a dorinței președintelui Wilson de a păstra
Austro-Ungaria intactă.
Președintele consideră • • • că , dacă ar fi posibil să ofere asigurările

necesare guvernului Austriei , care se teme de dezmembrarea radicală ,
ar putea forța acceptarea unei păci [ separate ] . [80]
Marea Britanie și Franța șovăiau însă . În
Discursul domnului Balfour către Consiliul Imperial pentru Externe _
Politica din mai 1917, el a declarat: „În ceea ce privește Boemia •
[care] are o ură față de civilizația germană . . . ,"

aparent fără să realizeze că două cincimi dintre boemi erau
germani, " • • • dacă toate aceste sentimente nu puteau
fii mulțumit oferindu - i Boemiei un fel de autonomie în
Imperiu nu sunt atât de sigur” (87).
Abia în primăvara lui 1918 și eșecul lui _ _ _ _
o pace separată pe care SUA și Puterile Antantei au început- o
recunoașterea consiliilor naționale individuale ca de facto _
reprezentan i ai statelor viitoare i că Austro _
Imperiul Ungar trebuie să piară.
Sprijinul comun acordat de Occident Congresului _ _ _ _
a Raselor Oprimate din Austro-Ungaria desfă urată la Roma în aprilie

82
1918 dezvăluie acel angajament. Secretarul american al _
State a spus că procedurile au fost urmate cu mare măsură
interes " ••• i că aspira iile na ionaliste ale
ceho - slovacii • • • pentru libertate au seriozitatea
simpatia acestui Guvern ” [82].
Câteva zile mai târziu Italia , Franța și Marea Britanie au trimis
notificare de solidaritate aliată :
Guvernele Aliate iau notă cu satisfac ie de declara iile Secretarului de

Stat • • • i doresc să se asocieze cu acestea în exprimarea • • • simpatiei
pentru aspira iile na ionale ••• ale na iunii ••• cehoslovace . _ [83]
Acum, simpatiile și sprijinul au fost toate foarte bune, dar ei
nu au fost suficiente.
Scopul politicii cehe a fost de a obține de la Aliați o promisiune certă că

vor înființa un stat cehoslovac independent , [ dar cel mai important] ••• în
cadrul granițelor stipulate de Masaryk. [84]
Desigur , Bene~ a cerut ca granițele " ••• să nu fie
trasate după principiile naționalității ” [ 85] .
O astfel de acțiune ar lăsa viitorul stat fără mai mult
teritoriu decât au fost dispuși să recunoască germanii boemi .
Asemenea cerin e au fost îndeplinite la 23 iunie 1918, când
Ministrul francez de externe Stephen Pichon ia înmânat lui Bene~ un bilet
care spunea că Fran a va

83
••• recunoa te ••• oficial Consiliul Na ional ca organ suprem • • • al

Guvernului Cehoslovac . Drepturile istorice ale unei națiuni nu pot fi distruse
• • • și la momentul potrivit [ Guvernul Republicii Franța ] se va strădui ••• să vă asigure
aspirațiile la independență în limitele istorice ale provinciilor voastre . [86]
Prim- ministrul Lloyd-George și președintele Wilson au fost
nedorind să se angajeze în vreo promisiune teritorială
către Consiliul Na ional Cehoslovac , afirmând în schimb că

delimitările teritoriale urmau să fie stabilite la Pace _
Conferinta - invitatia la care a fost adresata
Consiliul Na ional Cehoslovac .
Misive ale secretarului de stat Lansing către președinte
Wilson arată în mod clar postura legală și oficială
Americanii doreau să o asume - o poziție pe care Benes o va face
în cele din urmă joacă împotriva celui al Franței.
Nu cred că este înțelept să acordăm recunoaștere deplină ceho - slovacilor

.
ca națiune suverană . _ • • Cred că [o] declarație ar trebui să conțină o rezervă
cu privire la limitele teritoriale . [87]
Wilson a ascultat sfatul lui Lansing și a elaborat un plan
recunoaște Consiliul numai pe baza eforturilor sale de război aliate
i nu pe preten ii teritoriale cehoslovace .
Președintele a trimis apoi la biroul lui Lansing următoarele
proiect care a fost transmis Consiliului Național Cehoslovac :

84
Guvernul Statelor Unite ••• recunoaște Consiliul Național

Ceho - Slovac ca un beligerant de facto îmbrăcat cu autoritatea
corespunzătoare pentru a conduce afacerile militare și politice ale
[ acelașii ] • _
[ 8 8]
Wilson a notat pe margine că a simțit că Lansing
avea II a afirmat cu succes atât faptele reale cât i
noul raport juridic pe care îl presupunem ••• WW” [89].
Prin urmare Bene~ ar putea procura binecuvântările teritoriale
numai din Franta. Marea Britanie și SUA s - au menținut neclintiți
la ideea că nimic nu se decide până la o pace
conferința ar putea fi convocată. Astfel, două divergente
au apărut interpretări despre ceea ce arăta harta Europei
ca la mijlocul anului 1918. Wilson și Lloyd-George au recunoscut
continuarea Imperiului Austro- Ungar până în acel moment
întrucât conferința de pace a desființat -o. Clemen~eau , pe
de altă parte, am văzut -o ca deja în bucăți.
COLAPS
În timp ce Bene ~ i Masaryk consolidau cehia
poziție în tabăra aliată în vara anului 1918 , cel _
mașinăriile guvernului austro-ungar erau greu de făcut
de-a lungul — chiar dacă numai prin inerție.
În Boemia, naționaliștii germani , dacă nu mai sunt așa
siguri de o victorie a Puterii Centrale , au fost mereu încrezători că
înfiin area provinciei lor autonome a fost justă _
după col — autodeterminarea na ională devenind

85
cuvântul prinde de învingător și învins deopotrivă pe baza _
Paisprezece puncte ale lui Wilson din ianuarie 1918.
Această încredere germano-boem a fost evidențiată în
presa care a relatat dezbaterile zilnice ale Parlamentului în
Viena.
La cinci luni de la declara ia germano-boemă a
propriul lor Staatsrecht, cel mai important ziar din Boemia
această poveste pe prima pagină :
Cercurile informate indică ordinea pentru Einkreisung

[ formarea de Kreisel omogen iminentă . • • • Pregătirile au
avansat , deși nu sunt complete, în special în ceea ce privește demarcațiile
naționale Pilsen și Budweis. (90]
Atât Pilsen , cât și Budweis, controlați de mult de un german
administrația municipală , au fost printre acele orașe „pierdute” .
cehii în timpul migra iei din ultimii ani ai _ _ _
secolul precedent . De fapt , nu a existat niciodată un german
majoritar în ambele orașe, iar la recensământul din 1921 ambele au arătat
mai puțin de 18% germană (91).
Articolul a continuat să enumere cele șase Kreise germane care _
urmau să fie ridicate de-a lungul granițelor Boemiei cu Prusia,
Saxonia, Bavaria și Austria Superioară și Inferioară : Eger la
Extremul Vest și fortăreață a celor mai pasionați naționaliști;
Reichenberg la nord unde capitala provincială a _ _ _
același nume urma să fie localizat; Leitmeritz, care cuprinde
Erzgebirge bogat în depozite de lignit și curge de-a lungul

86
nord-vestul Boemiei între Eger și Reichenberg; limba germana
Pilsen în centrul vestului ; Budweis german în sud și _
Trautenau de- a lungul nord -estului Boemiei, care cuprinde
Munții Sudeti bogati în minerale . (Vezi Anexa, Harta 3.)
Boemia Cehă a fost împărțită în nouă Kreise, care
grupate în centrul țării . _ _ Două zile mai târziu
titlurile au întrebat:
Când va veni Kreiseinteilungul ? ••• Mai multe dezbateri în cadrul

partidelor germane •••• Liderii partidului german au exprimat opinia
că trebuie să aibă răbdare • • • • O decizie poate fi luată până sâmbătă. [ 9
2]
După o scurtă pauză a Parlamentului , vestea pe 14 mai
a indicat clar un model • • • „Amânare a
Kreiseinteilung din cauza Sărbătorii Cehe ” [93].
Se pare că dr. Seidler a considerat că este o formă proastă
distruge aspirațiile naționale cehe ale drepturilor lor istorice
la cele trei sute de ani de la Praga
Defenestrari. „ Ministrul președinte [Seidler] vrea
pentru a cru a sensibilită ile cehilor ” [ 94 ]. Mai departe ea
a fost decis " • • • că deciziile nu ar fi luate în
viitor imediat , ••• poate după luni” [95].
În loc să tipăriți povestea eșecurilor _ _ _ _
mari ofensive germane , ediția din 25 mai a Prager
Tagblatt a rulat o hartă care arăta dispersarea celor cinci de acum
Kreise. (Pilsen a fost abandonat, dar germanul din jur

87
Bezirke urmau să fie atașat de Eger Kreise .
Încă nu s-a putut rezolva nimic . Eforturile lui Seidler de a
ajunge la un acord încheiat cu căderea lui în iulie. Baron
Husarek, succesorul său, deși ceh , nu era iubit de către
noul Consiliu Național Ceh cu sediul la Viena, condus de Karel Kramar
însuși, care cu trei ani mai devreme aștepta execuția pentru

trădare.
Husarek a încercat să -i liniștească pe germani prin promisiuni vagi
de despărțire în Boemia , dar a constatat că acest lucru nu face decât să înfurie
cehii fără a - i liniști cu adevărat pe germani [96].
În ultimele luni lucrurile s -au deteriorat atât de mult încât
pentru a face imperiul neguvernabil . Frontul Piave a fost
despărțindu - se , iar germanii erau în retragere completă în
Vest. Răspunsul ambiguu al lui Wilson la cererea împăratului Karl
căci pacea l-a îndemnat pe ultimul Habsburg nefericit să -l facă pe a lui
ultimul efort de a menține Imperiul la mijlocul lunii octombrie. "A
slapdash reforma constituțională care acordă autonomie _
națiunile din partea austriacă a Imperiului a fost pregătită în a _
forma unui Manifest Imperial ” [97]. Se referă dr . Wiskemann
la ea ca a " glas din mormânt .”
Chiar și cel mai înflăcărat naționalist german acum recunoscut
că diversele na ionalită i ale Imperiului nu mai _ _
aveau nevoie de un manifest imperial pentru a - și înființa respectivul
state. Un comunicat oficial al Consiliului Local Eger _
afirmă:
88
Acum s - a mers atât de departe încât înființarea unui

Statul ceh pare să fie într - adevăr cazul. Din acest motiv , justele noastre •
• • revendicări pentru înfiin area unei provincii autonome a Boemiei
germane să fie îndeplinite . Boemia germană și Egerland nu se vor supune
niciodată cehilor . [98]
Situația era într-adevăr fluidă , iar evenimentele aveau loc la
viteza de rupere .
Pe 29 octombrie , cetățenii boemi au citit că pe
cu o zi înainte, viceregele imperial sau Staathalter din Praga ,
••• își luase o vacanță prelungită ”

Contele Coudenhove, "
[99]. În aceeași zi , patru reprezentanți cehi ai
Filiala din Viena a Consiliului Național Cehoslovac , Rasin,
Svehla, Soukup și Stribrny s-au uitat în liniște peste
guvernul de la Praga într- un " • • • mai degrabă de afaceri decât
modă eroică ” [100].

89
CAPITOLUL III NOTE FINALE
1. Susan G. Konirch, „Constitutional Aspects of the

Lupta între germani și cehi în monarhia austro - ungară ”, Journal of
Modern History 27 (1955, p. 235.
2. Ustrednf Matice ~kolska a fost omologul ceh al

germanul Schulverein , tot din 1880. Scopul ambilor era asigurarea unei educații pentru
copiii lor respectivi în limba de naștere . _ _ _ _ _ Ei aveau tendința de a fi foarte naționaliști în
natură. Într-adevăr, membrii Schulverein au fost în mare parte reprezentați de național -
socialiștii germani – precursori ai naziștilor și cei mai puternici din Boemia. Scopul mărturisit
de la ceh Matice a fost „recuperarea” Boemiei – școală cu școală.
5. Kann, Istoria Imperiului Habsburgic 1526-1919 , p . 439.
6. Ibid., p. 439-40.
7. Ibid.
8. Campbell, Confruntarea în Europa Centrală , p. 20.
9. Klemens von Klemperer. Igraz Seipel: Creștin

Om de stat în timp de criză (Princeton: Princeton University Press, 1972), p. 23.
10. Andrew Gladding Whiteside, Național - socialismul austriac înainte de 1918 ( Haga:
Martinus Nijhoff, 1962), p. 30.
11. Marx și Engels au crezut inițial că

revoluția proletariatului va urma pe urmele revoluției burgheze . _ _ „În măsura în care
revoluția burghezie a avut deja loc în Franța [în 1789 ], ei au crezut că Germania va fi
următoarea pe linie”. Vezi James Edward LeRossignol, From Marx to Stalin (New York: Tomas
Y. Creswell Company, 1940), p. 55. Vezi , de asemenea, Marx and Engels Communist Manifesto
(New York: Pathfinder Press, 1983), p. 44.
" ••• comuni tii _

90
îndreptați -le atenția către Germania, pentru că acea țară este în ajunul unei
revoluții burgheze [și va fi ] . • • preludiul unei revoluții proletariate imediat
următoare .” După eșecul din 1848-1849 , Marx a recunoscut că au fost
prematuri , dar tot credeau că Germania, deși mai târziu decât s-a sperat, va fi
centrul revoluției central - europene . De asemenea, mai târziu a condamnat
„ tendințele burgheze” ale social -democraților ca impedimente în calea acelei
revoluții; importanța germanilor a rămas .
12. Whiteside, Național -socialismul austriac , p. 15.
13. Campbell, p. 21.

14. Whiteside, Ibid.
15. William Wallace, Cehoslovacia (Boulder: Westview Press, 1979), p. 43.
16. Seton-Watson, Cehi și slovaci, p. 226.
17. Ibid., p. 227.
18. Ibid.
19. Ibid., p. 229.
20. Ibid.
21. Ibid., p. 232.
23. În 1871 , împăratul a semnat un nou set de 18 legi fundamentale care defineau mai îndeaproape
articolul XIX al constituției din 1867 . Vezi Berthold Sutter, Die Badenischen
Sprachenverordnungen von 1897 I. 'i3aild (Graz: Verlag Hermann Boehlas Nachf., 1960), p.
291.
24. Sutter, Badenischen Sprachenverordnungen 1897, art. II, s. I., p. 277.
26. Ibid.
91
27. Hans Mommsen, Die Sozial Democratie und die

Nationalitatenfrage im Habsburgischen Vielvolkerstaat: Das Ringen um die
Supranationale Integration der Zisleithanischen Arbeitbewegung 1867-1907
( Viena: Europa-Verlag, 1963), p. 314.
28. Kann, voi. II, p. 154.
29. Ibid., p. 155. Naționaliștii Schonerer și partidul pangerman au îndemnat , de

asemenea, menținerea conducerii germane care emană , totuși , de la
Berlin , nu de la Viena.
30. Ibid.
31. Mommson, Die Sozialdemokratie, p. 314.
32. Kann, voi. II, p. 155.
33. Hugo Hantsch, Geschichte Csterreichs 1648-1918, voi. II (Graz: Verlag-Styria, 1968),
p. 450.
34. C. A. Macartney, State Nationale si National

Minorități (New York: Russell și Russell, 1968), p. 149.
35. Sutter, voi. II, p. 462.
36. Ibid., p. 465.
37. Ibid., p. 466-7.
38. Wiskemann, p. 54. (Vezi și David Lloyd-George,

Memoriile Conferinței de Pace , Vol . II [New York: Howard Ferlig, 1972],
p. 606-7).
39. Sutter, voi. II, p. 466.
40. Paul Molisch, Die sudetendeutsche Freiheitsbewegung in den Jahren 1918-1919

(Wien: Universilats Verlagsbuchhandlung, 1932), p. 6-7.
41. Br. Mitchell, European Historical Statistics 1750-1975 (New York: Facts on File,
1981), p. 86.
43. Kann, voi. eu, p. 205.
44. Seton-Watson, Cehi și Slovaci, p. 238.

92
45. Sutter, p. 461.
4 6. Kann, Vo 1. I, p. 2 0 7.
48. Kann, Ibid.
49. Hantsch, p. 464.
50. Ibid., p. 466.
51. Seton-Watson, Cehi și Slovaci, p. 244-5.
52. Ibid., p. 229.
53. Molisch, p. 8.
54. Eduard Bene~, Le Problem autrichien et la Question Tcheque, citat din Molisch,
p. 9.
55. Bene~, citat din Kann, voi. eu, p. 212; Parantezele lui Kann .
56. Kann, voi. eu, p. 210.
57. Ibid., p. 211.
58. Molisch, p. 9.
59. Ibid, p. 10.
61. Thomas Garrigue Masaryk, The Making of a State:

Memoirs and Observations 1914-1918 (New York: Prepared by Wickham Steed,
Frederick A Stokes Co., 1927), p. 26.
62. Seton-Watson, Masaryk în Anglia (Cambridge: University Press, 1943),

p. 128.
63. Seton-Watson, Cehi și Slovaci, p. 285-6.
64. Hantsch, p. 516.
65. Friedrich Naumann, Europa Centrală (New York: Alfred A.

Knopf, 1917), p. 108, parantezele mele .
66. Molisch, p. 11.

93
67. Kann, voi. II, p. 242.

68. Harold w. V. Temperley , O istorie a păcii
Conferința de la Paris, Vol. IV ) Londra: Henry Frowde și Hodder & Staughton,
1921), pp. 250-1.
70. Temperley, voi. IV, p. 255.
71. Ambasadorul SUA- (Sharp) la secretarul de stat

(Lansing). Traducerea notei franceze ca răspuns la War Aims . 10 ianuarie
1917. Documents Relating to the Foreign Relations of the United States, 1917,
Supp. eu.
(Washington: Imprimeria guvernamentală , 1931), p. 8.
( Denumit în continuare FRUS.)
72. Temperat, Ibid.
73. Ibid.
75. Prager Tagblatt (Coroana Boemă Praga a Imperiului Austro - Ungar ), 16

ianuarie 1918.
76. Ibid.
77. Ibid.
78. Adresa deputatului Dr. Rafael Pacher în Camera Inferioară a Parlamentului

Austriei , 21 ianuarie 1918. Prager Tagblatt , 22 ianuarie 1918 .
79. Ibid.
80. Câlc Robert Lansing . H. Page, 9 februarie 1917. FRUS

1917, Supp. I, WW p. 40.
81. FRUS, Lansing Papers, voi. II, p. 25.
82. Lansing to Page, 29 mai 1918. FRUS, 1918, Supp. eu,

Primul Război Mondial , p. 809.
83. Declarations of the Allies for the Oppressed Nations, 3 iunie 1918. Citat din D.
Perman, Shaping of the Czechoslovak State, p. 33.
94
84. D. Perman, The Shaping of the Cehoslovak State:

Istoria diplomatică a granițelor Cehoslaviei , 1914-1918 ( Leiden: F. J. Brill,
1962), p. 33.
85. Ibid.
86. Pichon la Bene~. Citat din Perman, p. 37.
87. Lansing către Wilson, 19 august 1918. FRUS Lansing

Hârtie, Vol. II, p. 139-41.
88. Wilson la Lansing, 2 septembrie 1919. FRUS Lansing

Documente, Vol. II, p. 144-5.
89. Ibid., p. 145.
90. Prager Tagblatt, 4 mai 1918.
91. Wiskemann, p. 108-9.
92. Prager Tagblatt, 6 mai 1918.
93. Ibid., 14 mai 1918.
94. Ibid.
95. Ibid.
97. Perman, p. 49.
98. Comunicat oficial € de la Consiliul Oră enesc Eger , 17 octombrie 1918. Tipărit în
Prager Tagblatt, 18 octombrie 1918 .
99. Prager Tagblatt, 29 octombrie 1918.
100. Wiskernann, p. 80.

CAPITOLUL IV
INFIINTAREA GERMANO - BOEMIANULUI _

GUVERNIA PROVINCIALĂ
În dimineața zilei de 29 octombrie 1918 germano - boem
lideri naționali , care cu zece zile mai devreme juraseră niciodată
se supune unui stat ceh , a trezit cetă eni ai
Cehoslovacia.
Nu era timp de pierdut .
Ca răspuns la acțiunea cehă din 29 octombrie , cel
delegații din Boemia s-au întâlnit la Viena și au proclamat că
înființarea provinciei autonome Boemia germană , _ _
afirmând că urma să facă parte din noul german - austriac _
Stați în conformitate cu principiile wilsoniene ale dreptului _
de autodeterminare na ională .
A doua zi provizoriu na ional austriac _
Adunare, formată din acei membri ai Reichsrat - ului care
a reprezentat germano-austria, a acceptat germano-boem
Provincie ca parte a noului stat austriac [ 1].
Astfel, ambele zone germane din Boemia au fost recunoscute
de și reprezentat în guvernul de facto al Austriei .
Principiile poziției germane boeme , așa cum ei _
apărute în Proclamația din 29 octombrie 1918 au fost
bazat în mod fundamental pe negările preten iilor cehe fa ă de german

96
teritoriile Boemiei . Ele pot fi rezumate în trei
zone majore . „ Cehii susțin că Boemia germană aparține,
istoric, la starea lor , dar pergamentul îngălbenit nu poate
aboliți drepturile de viață ale poporului german ” [2].
Germanii au subliniat ceea ce ei au văzut ca fiind strălucitor
inconsecvențe și standarde duble în cehă _
Pretenții istorice ale Staatsrecht .
Cehii, care , pe baza principiului naționalității , pretind Slovacia

maghiară , deși istoric nu a făcut parte niciodată din statul lor , nu au
dreptul de a nega poporului german același principiu de naționalitate
[în dorința lor de a rămâne austriac]. Cehii susțin în continuare că
păstrarea Germaniei - Boemia [ nemții au preferat cuvântul „ anexă”] •••
ar avea ••• avantaje economice și strategice • • • pentru statul lor • • • dar
niciun popor nu are dreptul de a încălca pe altul . cursă pentru a - și asigura
propria [prosperitate] economică sau pentru a -și asigura strategic
granițele . [3] ,
Problema economică a fost într-adevăr importantă pentru o mutuală
dependenta a existat intre cehi si germani in
Boemia. A fost o sabie cu două tăișuri pentru germanii din
Boemia : câștigarea teritoriului lor a însemnat pierderea _ _
sursa lor principală de hrană , le- a garantat o sursă
numai prin includerea în Republica Cehoslovacia . _ La
în același timp, deși includerea a însemnat hrană pentru germani
în Boemia, a însemnat pentru Austria propriu - zisă pierderea ei
principalele zone industriale . Cărbunele de Boemia era esențial pentru
viața Vienei , precum și Graz , Linz și Salzburg .
Pierderea Germaniei - Boemiei ar face un Anschluss cu

97
Reich -ul german cu atât mai necesar dacă ar fi Austria
supraviețuiesc ca stat . Se poate fi sigur că motivele _ _
Viena pentru a păstra German-Boemia s- au bazat mai mult pe hard
faptele economice decât erau cele ale celor mai romantici _
na ionali ti în Reichenberg, noua capitală de provincie .
Al treilea principiu al respingerii germane a cehiei _
afirmațiile au venit sub forma unui avertisment profetic : „ Dacă
Cehii își duc la bun sfârșit planurile de „anexare” , așa va fi
doar le face rău. Cehoslovacia ar conține atunci un
[puternic] german irredenta" [4]. S -ar presupune că
se referea la dorința de a fi din nou austriac, dar trebuie să fie
și-a amintit că majoritatea germanilor credeau că, în conformitate
cu principiile wilsoniene ale sinelui național _
determinarea, un Anschluss austro-german era iminent.
• • • înspăimântați de perspectiva dominației slave și îngrijorați de lipsa de

hrană și combustibil , austriecii germani din toate clasele și partidele politice
au abandonat tronul habsburgic și și -au căutat refugiu într- un destin
național alături de colegii lor germani. [5]
De asemenea , important este și Articolul II din Proclamație care
permite guvernatorului Deutschbohmen controlul asupra finanțelor , _
dreptatea și dreptul de a ridica o Volkswehr sau o miliție.
Întorsătura aproape comică a declarațiilor nebunești ale _ _
ambele părți este că nici cehă , nici boem-germană ca de
avea totu i orice putere militară cu care să - i pună în aplicare
cereri. Armistițiul nu avea să mai înceapă o săptămână și

98
chiar și atunci majoritatea soldaților care se întorceau , mai ales germani, erau
puțin înclinați să - și pună uniformele la loc . Cehii _
aveau niște resurse limitate în Sokolul lor recreat _
unități , iar în câteva săptămâni aveau o armată ; _ dar
deocamdată amândurora nu aveau vreun mijloc real de aplicare _ _
proclama iile lor .
În câteva zile delega ii germani din Moravia i
Zonele germane din Silezia s - au alăturat boemienilor și au declarat
ei înșiși fac parte din Republica Austriacă . Și așa de
1 noiembrie , toate cele trei Țări Coroane ale fostului Regat al
Boemia avea delegați așezați în germano - austriacă
Guvernul provizoriu de la Viena.
Provincia germano -boemă a fost ușor de înființat.
Contururile de bază fuseseră elaborate pe hârtie de aproape _ _
douăzeci de ani.
Granițele Germaniei Kreise au fost trasate conform _ _
la Bezirke electoral al alegerilor parlamentare din 1907 _
[6].
În sud o fâșie destul de omogenă , Boema
Districtul forestier , situat de- a lungul frontierei Austriei Superioare ,
iar liderii locali din Krumau sperau să le atașeze în cele din urmă
zona către administrația din Linz [ 7].
În nordul și vestul Boemiei (care se învecina cu
Prusia, Saxonia și Bavaria, nu Austria) au trăit cele mai mari
concentrarea germanilor . Cetatea naționalistă a _

99
Reichenberg a fost alegerea evidentă pentru capitala sa și a fost
considerată curând capitala întregii Germane - Boemiei [8] , cu
Deputatul Partidului Radical , Dr. Raphael Pacher, în calitate de guvernator al acestuia .
Moravia și Silezia, având o istorie diferită în
în ceea ce privește demarcația națională , au fost ceva mai complicate.
Moravia de Sud , ca și Boemia de Sud, a avut un indiscutabil
fâșie de teritoriu german care se întindea de-a lungul nordului Austriei
frontieră. Liderii germano - moravi din sud
Orașul Znaim din Moravia a sperat să -l încorporeze în cele din urmă
în Austria inferioară [9].
În Austria-Silezia , deputatul Partidului Naționalist German
Dr. Freissler a devenit guvernator și și - a înființat guvernul în
Trappau; a revendicat responsabilitatea pentru germanii de _
Silezia, Moravia de Nord și părți ale Boemiei de Est ; si, dupa
respingând numele propus de Altvaterland, a dat acest lucru
zonă combinată denumirea de Sudetenland, care a devenit mai târziu
termenul general pentru toate zonele germane din Cehoslovacia _
[ 10] •
În Moravia au existat mai multe Deutche Sprachinseln--
Brunn, Olmutz, Zwitlau și alții - și astfel un al cincilea național
a fost înființat un consiliu pentru Brunn și Moravia centrală . (Vedea
Anexă, Harta 4.)
Faptul că cel mai mare număr de germani care trăiesc în
Țările Coroanei nu se învecinau cu statul germano -austriac era
nu de mare îngrijorare. A doua zi după cea a împăratului Karl

100
abdicarea la 11 noiembrie 1918 , democratul austriac
Republica sa proclamat parte a Republicii Germane .
La momentul respectiv, guvernele provizorii individuale au stabilit
sus în Reichenberg, Troppau , Krumau și Zniam păreau
cel mai bun aranjament de tranziție până la așteptatul Anschluss
ar putea fi finalizat [11]. Acele zone care nu sunt atașate
Austria propriu- zisă ar deveni atunci pur și simplu părți ale Bavariei,
Saxonia și Prusia mai târziu.
La începutul lunii noiembrie Dr. Pacher i s - a oferit postul de
Ministrul Educației în noul socialist austriac _ _
Guvernul lui Karl Renner și el a luat -o. Dr. Rudolph
Lodgmann, liderul Partidului Progresiv German , a preluat
guvernator de la Pacher și l-a ales pe abilul social - democrat
Joseph Seliger ca adjunct al guvernatorului său .
Trebuie amintit că germanii din cele mai multe _ _
Varietatea naționalistă radicală nu a susținut Zweiteilung,
dar dominația totală a Boemiei așa cum sugerează în _
Planul Linz și cererile de Paște din 1916. Astfel , conducătorii
a Guvernului provizoriu germano- boem nu erau de
acest tip și nu ar trebui niciodată comparat cu Henlein sau cu
Naziști de șaptesprezece ani mai târziu. George Schonerer și
Hermann Wolf erau într-adevăr boemi din Egerland, dar ei
nu făceau parte din conducerea germană de atunci .
Noul guvern democratic al lui Renner și Adler avea
nicio problemă cu înfiin area Cehoslovacului _ _ _

101
Republică; au trimis de fapt salutări de felicitare către
Praga. Doar delimitările teritoriale au fost _ _ _
în litigiu [12]. Prin urmare, guvernul Renner a recunoscut
guvernul de la Praga și spera să deschidă uși pentru
discuții prin trimiterea lui Lodgmann la Praga pentru a discuta despre mâncare
iar transporturile de cărbune încă din 30 octombrie 1918. Se pare
cehii opriseră transporturile a ceea ce considerau acum _ _
cărbunele lor din Boemia de Nord germană până la Viena – un oraș
foarte dependent de hrana și resursele vastului imperiu _ _
furnizase anterior [ 13].
Lodgmann a fost instruit să ocolească problema teritorială
și să discute doar despre ajutor , dar cehii nu ar avea nicio parte
aceasta. Discuțiile au împiedicat recunoașterea autorității în _
Zonele germane și așa , fără a accepta acreditările
de celălalt, discuțiile nici nu au putut începe . Pe 4 noiembrie
Seliger însuși a încercat mâna , dar a fost respins cu
remarca celebră , " ••• cu rebelii nu negociem ” ,
folosit pentru prima dată în 1848 de prințul Windischgraetz cehilor
în timpul răscoalei de la Praga .
Pe lângă lipsa teribilă de alimente și combustibil și probabil
din cauza asta, Lodgmann s -a confruntat cu o altă problemă.
A existat, începând din noiembrie, o creștere a socialului
tulburări care aveau o nuanță bolșevică . _ Rapoarte de la
districtele muncitore ti ale ora elor germane din Boemia de Nord au fost
crescând. Prager Tagblatt din 34 noiembrie a raportat:

102
Orașul [Aussig, circumscripția proprie a lui Lodgmann ] și împrejurimile

arătau astăzi ca o scenă din Revoluția Rusă . • • • Boabele de orez au fost
arse și milioane de alimente și îmbrăcăminte au fost jefuite, ••• s - au auzit
focuri de mitralieră ••• șase persoane mor. [14]
Nu era nimic unic în necazurile din Aussig .
Pe 4 noiembrie presa a relatat că la Innsbruck și Linz
• • • s- au format mulțimi care cereau alocațiile de zahăr din

octombrie de la Rafinăria Neftomitzer ••• și erau sub conducerea
soldaților .
Miliția orășenească cu mitraliere au ocupat poziții . _ [15]
Luptele s - au încheiat în tranșee și au fost reluate în
străzile în timp ce soldații au început să vină acasă. Mulți
soldații care se întorceau erau de o înclinație clară de stânga . The
groaza de tranșee a produs puțini monarhiști și a făcut
Socialiști din multe burghezii naționaliste de dinainte de război
zile. Această nouă înclinație comunistă a avut mulți lideri
îngrijorat, Lodgmann printre ei.
OCUPA IE
După cum am menționat mai sus, guvernul germano-boem a avut
puțin prețios la dispoziție cu care să squelch social _
nelini te. Ajutorul ar trebui să vină din altă parte. Guvernator
Lodgmann a avut două opțiuni: apel la Reich -ul german pentru
trupele peste granițele de nord și de vest ale Boemiei (Aussig
se află la numai 30 de mile de granița cu Sași , la 130 de mile de

103
Austria), sau să solicite ajutor militar de la cei în creștere
Armata Cehoslovacă .
Acesta din urmă ar apărea imediat dacă ar fi convocat, dar
Lodgmann s-a temut în mod corect , așa cum afirmă într- o scrisoare către
Pacher,
••• Solicitarea ajutorului militar ceh pentru a înăbuși tulburările

ar disloca , de fapt, [guvernul german din Boemia ] și ar urma
recunoașterea [ Armatei ] și a națiunii cehe . [16]
Primul avea puține speranțe de succes pentru , încă de la început
mijlocul lunii octombrie , ideea unei armate ale Reichului german
intervenția în Boemia germană fusese respinsă de Wilhelm
II însu i. Numai reprezentanții generalului german _ _ _
Personalul a fost în favoarea unei astfel de acțiuni. Reprezentanții _ _
Legația săsească din Viena a observat sec: „ ••• cel
domnii militari sunt întotdeauna dispuși să plece _ _ _
undeva” [17]. După cum s -a dovedit însă, capete mai reci
a predominat. Legatul sas din Viena și -a sfătuit capitala
la sfarsitul lunii octombrie:
• • • o astfel de acțiune [așa cum sugerează statul- major

general menționat anterior] ar perturba negocierile de pace [ în curs de
desfășurare] • • • și ar otrăvi relația noastră avantajoasă [a Saxonia] cu vecinul
nostru ceh . [18]
În cele din urmă , autoritățile cehe le - au făcut
pledoaria a mers. Și, așa cum se temea Lodgmann , cehii nu
vin să stingă neliniștea dar să ocupe.

104
La 10 noiembrie , ata atul sas , Bendorff, a ata at
la Lega ia Saxonă din Viena, a trimis Dresda rapoarte că
• • • armata cehoslovacă s-a mutat atât în zonele așezate parțial , cât

și în întregime germane [din Boemia] ••• și [unitățile] se mută în
Sudetenlandul [ Moraviei de Nord și Silezia ]. [19]
Cehii, începând din Aussig , încet și întâlnindu -se
practic fără rezistență, a început să ocupe Boemia germană .
Din nou Viena și Reichenberg au făcut apel la Saxonia pentru
asistență, de data aceasta însă, nu pentru a restabili ordinea ci pentru
ajuta pe germano-boemii să- i împingă pe cehoslovaci
„invadatori”.
Bendorff către Dresda:
Ei [ Adunarea Națională Provizoare a Austriei ] mi- au cerut să transmit imediat cererea

de arme și muniții . Oficialii de frontieră cehi [sunt] dezarmarea trupelor germano-
boeme care se întorc la granițe • • • foarte puțină ordonanță la îndemână • • • Atacul
săsesc dorit doar ca ultimă instanță. [20]
În ajunul Armistițiului din 11 noiembrie în Germania și a _ _ _
saptamana intreaga dupa cea a Austro-Ungariei , Viena
reprezentant al Statului Major German , generalul von
Crabon, a desemnat ce arme ar fi necesare pentru a respinge

II doisprezece
Armata Cehoslovacă a Puterilor Aliate :
piese de artilerie , 12.000 de obuze, 3.000 de puști cu 1,5 milioane
cartușe, 30 de mitraliere cu 300.000 de cartușe • II [21] •
Germania în acest moment, în afară de a avea propriul ei casnic

105
ciocniri, încerca să - și pună cea mai bună față pentru
viitoarea conferință de pace . Ajutor la acțiunile militare
împotriva unui guvern recunoscut al Antantei , care
Cehoslovacia acum era, nu era deloc în concordanță cu asta
atitudine.
Dresda și Berlin au spus multe prin refuzul lor
chiar să răspundă la cererile Vienei .
CAMPANII DIPLOMATICE
Pe tot parcursul lunii noiembrie, trupele cehe se întorceau din
Italia și Franța, Sokols și legionarii cehi care se întorc ,
și o armată națională nou organizată , din care vor mai fi
spuse, se mutau în germanul izolat din Moravia mijlocie
„ insule ale limbii ”.
Lodgmann a făcut apoi apel la președintele Wilson prin intermediul
Ambasada Suediei neutră pe 13 noiembrie .
În numele a 2,5 milioane de germani din Boemia care, făcând apel la dreptul la
autodeterminare , se consideră ••• parte a Republicii Austriece Germane libere
[ proclamată cu o zi înainte ] •••• Protestăm împotriva forțelor armate ale statul ceh . Este
clar că cehii doresc ca populația germană să renunțe la dreptul său la autodeterminare și
să prevină un acord liber ••• la Conferința de pace . _ [22]
Guvernul germano-austriac a trimis notițe la Washington în
sprijinul lui Lodgmann , dintre care unul a venit sub forma unui
solutie propusa . După reiterarea argumentului lăudând _

106
adevăratul caracter german al teritoriului în discuție , _
noul ministru de externe , dr. Otto Bauer, a contestat -o pe
Aliați, „ Dacă Puterile Aliate nu au nicio îndoială • • •

" .
eu ln
termenii loialită ii germano - boeme fa ă de germano - austriac
Republică:
••. ••• Guvernul propune, ••• fără întârziere , ••• un plebiscit ••• îndrumat
de autorități neutre . Guvernul austro - german cere Puterilor Aliate să
nu decidă asupra soartei poporului în cauză decât pe baza acestui plebiscit .
_ _ _ _ [23]
Ceea ce cerea Bauer este ca deciziile să nu fie luate

pe baza faptelor împlinite cehoslovace , adică _ _
ocupa ie. Bene~, între timp , încerca chiar asta
lucru, și anume pentru a asigura recunoașterea teritorială diplomatică
bazată pe ocupație, care, până în decembrie , era aproape
complet.
Pentru a înțelege poziția pe care Antanta a luat -o ca răspuns
la cererile lui Lodgmann și Bauer , trebuie mai întâi
în elege rela ia dintre Bene ~ i Antanta .
Bene ~ , pentru a asigura atat mijloacele cat si sanctiunea de
ocupație, necesară pentru a - și convinge Aliații de valoarea a
poziție militară cehă puternică în Europa Centrală . Acesta el
făcut mai întâi prin înțelegerea scopului lor - înfrângerea
Germania; si in al doilea rand frica lor - agitatia comunista in
Europa Centrală de Est.
Încă din octombrie 1918 , liderii cehi au fost

107
lucrând la înființarea unei armate cehe în cadrul _ _
tara natala. Când la sfârșitul lunii octombrie planul a fost înaintat pentru
o ofensivă aliată din sud - est, Austro-Ungaria a fost
văzută ca trambulină ideală pentru un astfel de atac.
Planurile din 31 octombrie au cerut _
• • • libera circulatie pe drum si cale ferata pe teritoriul Austro -

Ungariei . Armatele vor ocupa punctele strategice pe care le consideră
necesare • • • pentru a conduce operațiuni militare sau pentru a
menține ordinea. [24]
Aceasta a fost șansa lui Benes . Ce modalitate mai bună de a obține un militar
forța în Boemia decât să - și ofere serviciile pentru
deplasarea prin teritoriu despre care francezi, britanici si
Comandamentele americane știau atât de puțin și unitățile cehe
lupta în Italia și Franța știa atât de multe? Cu cehă
forte " • • • ocupând punctele strategice pe care le consideră
necesar ••• ”, ar fi Consiliul Na ional Cehoslovac
să fie în deplin control militar și teritorial al
Crownlands și Slovacia până la jumătatea lunii noiembrie, sau cam așa ceva Benes
gând.
Din nefericire pentru Bene~, Germania nu a vrut
cooperează cu schema lui și a semnat în mod surprinzător
Armistițiu pe 11 noiembrie . Într - o lovitură nu a existat
mai mult o nevoie de o prezență aliată în prăbușire
imperiu.
Astfel Bene~ nu a putut introduce o armată în Cehoslovacia

108
Cozile de haine ale Puterilor Aliate , dar avea una grozavă
avantaj. Anularea planului ofensiv a lăsat nr _ _
plan deloc . Nici puterea nu avea, în noiembrie 1918, vreuna
plan articulat pentru imperiul defunc --Bene~ ar umple
acel vid [25].
Până pe 9 noiembrie , Bene~ îl notificase pe Kram&r, acum în
Praga, că ar fi făcut- o o misiune militară franceză la Praga
să organizeze o armată cehoslovacă , care nu este compusă din trupe aliate ,
dar a trupelor cehe •
• • • prin convenție militară între Cehoslovacia și Franța ••• Forțele cehe au devenit din
punct de vedere tehnic trupe aliate și ••• puteau participa la îndeplinirea termenilor
armistițiului • • • care includea dreptul de a „ocupa puncte strategice ” în interiorul Austro-
Ungariei. teritoriu precum inuturile de grani ă boemiei din vest . [26]
În plus , armata cehoslovacă a fost plasată sub _
comanda Mareșalului Foch, Comandantul Suprem Aliat - nimeni
ar putea pune la îndoială autoritatea acestuia .
Cum a reușit Bene ~ ?
Incapabil să pătrundă în Cehoslovacia odată cu ofensiva
a fost anulat, Bene~ i-a convins apoi pe Aliati ca a
Prezența militară cehoslovacă în Europa Centrală a fost
singurul lucru între ordine i anarhie — între democra ie i
comunism.
Ministrul cehoslovac de externe , încă activează
de la Paris, și -a trimis propriul comunicat diplomatic la Londra,

109
Washington și Paris pentru a contracara plebiscitul propus de Bauer
idee. Bene~ a pictat o imagine a haosului total în Austria i
a dat vina pe Bauer.
Populația germană din Boemia • • • acceptă în liniște încorporarea sa în

statul ceho - slovac . Numai Viena , prin agitarea Boemiei , dorește să ne
discrediteze (în fața Antantei ) •••• ( Guvernul de la Viena amenință Antanta
cu revoluția bolșevică de la Viena) și [învinovățește] cehii pentru că [noi] • •
• refuzăm să furnizăm Viena cu mâncare și cărbune. [27]
Viena era într-adevăr înfometată și înghețată în iarna anului 1918-
19. Potrivit personalului American Relief Administration _
într- o misivă din 16 decembrie, „Avem o stare foarte acută
situația din Viena , care oraș are mai puțin de zece zile
aprovizionare cu alimente.” Și la începutul lunii ianuarie, „ Suntem doar zile
departe de foamete la Viena. Comuniștii sunt _
conspirând să preia controlul” [28].
Benes continuă spunând în missiva lui Lansing : _ _
••• de remarcat că Viena continuă să trimită arme peste Bavaria și

Saxonia pentru a -i echipa [pe boemi]. Domnul Bauer ••• este un socialist
minoritar care a participat la revoluția bolșevică de la Petrograd în 1917.
(29)
Dr. Bene~ nu a dezvăluit sursele sale de informare
privind transporturile de arme .
Pentru a vindeca „ ciuma comunistă ” din Europa centrală , Bene~
a sugerat că
110
Praguei i se va permite să stabilească ordinea în teritoriile sale ale

Granițelor Istorice [și că ] • • • o decizie temporară [a fi luată] pentru a fi
examinată ulterior, ••• dar , în prezent , locuitorii germani și guvernul
[austriac] adiacent ar trebuie să se supună aranjamentului . [30]
Bene~ l-a rugat pe aliatul său cel mai agreabil , Fran a, să
obține o declarație comună de aprobare pentru provizoriu _
acceptarea ocupa iei ca delimitare teritorială . _ _
Cunoscând hotărârea , în special a Washingtonului, de a rămâne
la distanță până când s-a putut convoca o conferință , Franța a încercat
pentru a nu obține nicio declarație comună , ci a acționat
independent, așa cum a făcut deja în chestiunile cehoslovace ,
si a aprobat cererea Bene~' de teritorial provizoriu
recunoaștere, astfel, de fapt , prezentând Statele Unite
și Marea Britanie cu un fapt împlinit diplomatic [31].
Britanicii erau cu adevărat preocupați de vast _
Populațiile germane din Boemia și s - au gândit poate
atașând niște indiscutabile salienturi germano-boeme , cum ar fi
precum Rumfort, Eger și chiar Reichenberg, capitala lui Lodgmann ,
către Reich -ul german [32].
Dar , în interesul cooperării aliate , Franța
a convins Marea Britanie să comunice cu Viena
Lloyd-George a luat o abordare ușor diferită . El a informat
Bauer că un plebiscit nu a putut fi condus, ca toate
chestiunile teritoriale trebuie să aștepte Conferința de pace .

111
[ Noi] suntem de părere că în așteptarea deciziei • • • frontiera Republicii Cehoslovace

ar trebui să coincidă cu granițele istorice ale provinciilor Boemia , Moravia și Silezia
Austriacă . [33]
Acest lucru, desigur , deși formulat în ceva mai mult
limbajul provizoriu și necomital , este, în esență,
exact ce doreau cehii . A doua zi Italia s-a alăturat
Anglia; Benes a avut trei din patru.
Americanii au fost cei mai neclintiți și i - au respins pe oricare
discuție până la Conferință . _
Nu a fost faptul că Washingtonul ar fi fost indiferent sau chiar
ignorantă, așa cum a presupus Clemeneau . Într- adevăr , cel
Americanii erau atât de îngrijorați în primul rând de ignoranța lor
de „ terra incognite” din Europa Centrală de Est că ei
a comandat "Ancheta", un grup de 150 de "experti" condus
de către un doctor Mezes, să investigheze și să culeagă informații
care ar fi pertinente pentru Conferin a de pace . The
Ancheta a petrecut mai mult de un an culegând informații,
mare parte din care Masaryk se temea că ar putea conduce în cele din urmă
americanii să acorde autodeterminare germano-boemică .
În așteptarea evaluărilor Anchetei asupra căreia _ _ _
Întreaga poziție americană era articulată, nici Wilson , nici a lui
reprezentant la Paris, Colonel House , ar acorda
germano-boemienii dreptul la un plebiscit pre-Conferință .
Nici nu ar recunoaște ocupația cehă a germanului _
Boemia ca o determinare teritorială de facto . The

112
Politica americană de așteptare a avut, până la jumătatea lunii decembrie,
devin totu i o politică care nu mai putea fi urmată .
Colonel House din Paris devenea din ce în ce mai mult

îngrijorată de amenințarea bolșevismului în central _ _
Europa, mai ales la Viena. Când a încercat să facă rost de cărbune
provizii către capitala Austriei în care a primit o lecție rapidă
geografie. Prin urmare , House nu a avut de ales decât să roage
Masaryk, acum și la Paris, să aprovizioneze Viena cu ceea ce
Cehii considerau cărbunele lor boem .
Eu [House] l -am rugat pe Frazier să-l ia pe Hoover • • • să -l vadă pe

președintele Masaryk și l- am autorizat să spună că Statele Unite vor
condamna • • • prevenirea pătrunderii cărbunelui în Austria pentru a ajuta
populația în suferință . [ 34]
Răspunsul lui Masaryk către Hoover este previzibil: „[El]
a susținut că minele de cărbune erau în posesia _
[Boemi] germani ••• i - a fost imposibil să ia
acțiune • • •
"
[ 3 5] •
Masaryk și Benes au văzut diferența în politica americană .
Benes, în nota sa pentru Lansing din 20 noiembrie , a făcut-o deja
a susținut că pentru a asigura producția în limba germană
zonele carbonifere , jurisdic ia teritorială cehoslovacă trebuie

"
fie precizat . pentru că ••• benzi nelegiuite ”, care Bene~
a susținut Bauer sprijinit cu brațele, au „ prevenit
exploatarea cărbunelui și transportul acestuia la Viena ” [36].
Deși Benes adresase pledoaria lui pentru teritorialitate _

113
recunoașterea lui Lansing, era colonelul House și personalul său ...
Walter Lippmann de la „Inchiry”, Stephen Bonsal și
alții — care ar duce mai departe negocierile.
După ce au început negocierile pentru cărbunele la Viena , domnule colonel
House și personalul său au fost prinși în dilema rezultată
de la, pe de o parte, acordarea puterii unui recunoscut
guvern și , pe de altă parte, amânând orice decizie
privind limitele teritoriale ale guvernului respectiv _
putere [37].
Potrivit lui Benes (și numai Benes) , Statele Unite
Guvernul a dat apoi un acord oral, neoficial , cehiei
ocupa ie. Nicio înregistrare nu arată că un astfel de consimțământ a fost vreodată
dat [38] •
Cărbunele nu a mai fost primit la Viena încă o lună.
Între timp , în noiembrie și decembrie 1918, un oraș
după altul „cădea” în fața armatei „aliate” . Pe
16 noiembrie , Praga a întrerupt comunicațiile dintre
Capitala germano-boemă și părintele ei austriac . " •••
Telegrame și scrisori între Parlamentul austriac și _
Reichenberg a fost interceptat și interzis de poșta cehă
oficiali •••
„ [39].
Între 7 și 11 decembrie Teplitz, Pribram, Marienbad
și Aussig (Aussig pentru a doua oară) a livrat în liniște
ei înșiși către armata cehă . Teplitz, cu doar câteva zile mai devreme,
fusese considerată pentru viitoarea capitală a Germano - Boemiei

114
datorită locației sale mai centrale decât Reichenberg .
Pe 12 decembrie 1918, cu zvonuri despre mișcarea cehă
spre Reichenberg, provizoriu germano -boem
Guvernul și Zweiteilung au ajuns efectiv la sfârșit .
Guvernul provizoriu [al Deutschboehmen ] în jurul orei șapte în

această dimineață, s-a urcat în camioane și a fugit pe pământ străin .
• • • Camerele guvernului de la Hotelul „ Goldener Loewe ” au fost
percheziționate , dar trupele cehoslovace nu au intrat încă în oraș • • • o
telegramă la o oră târzie îl plasează pe [Guvernatorul] Dr. Lodgmann [și
compania] în Freidland • • • [la granița cu Boemia Saxonă ] • [ 40]
În mod ironic, trupele cehe nu au intrat efectiv
Reichenberg până câteva zile mai târziu la un general
primire indiferentă . Dar Lodgman, Seliger și alții au fost
acum plecat, să nu se mai întoarcă niciodată.
Până la 14 decembrie , fostii lideri germano-boemi
înfiin ase un guvern în exil de la Viena emitent
proclamații și proteste diplomatice ca Deutschboehmen
ea însăși s-a topit .
Dr. Freissler , guvernatorul Sudeților , a ținut
până în februarie 1919 i a făcut ni te eforturi cinstite pentru a procura
autonomie în cadrul statului cehoslovac . Guvernul de _
Znaim a rezistat cel mai mult, până în martie, dar numai pentru că a fost
contestat ultimul.
Tomas Masaryk și - a ținut discursul inaugural prezidențial
22 decembrie 1918. El și Eduard Benes au avut credințele lor

115
reușește să se ofere la Conferința de la Paris trei săptămâni
înainte de sesiunile de deschidere .
ULTIMELE SPERANȚE PENTRU BOHEMIA GERMANĂ
Până când Conferința de Pace de la Paris a avut loc
în curs de desfă urare, ocupa ia cehă a Germano-Boemiei a fost o
fapt realizat . A fost recunoscut de „ Big Four” --
deși în grade diferite - ca bază pentru decontare .
Ministrul de Externe dr. Eduard Bene~ nu mai avea nimic de spus
decât să revendice vechile grani e ale celor Trei Boemi _
Crownlands așa cum existau în 1914 , care, pentru prima dată
în istoria lor , cehii au controlat pe deplin .
Atitudinea celor patru mari din timpul Bene ~' initial

"
apariție la 5 februarie 1919 ••• au indicat că ei
a luat de bună existența statului cehoslovac ” _
[41]. Conform procesului verbal al adresei lui Bene~ , Lloyd
George l- a întrerupt de fapt pentru a spune că : ••• nu
argumente pentru a demonstra necesitatea [ anexării ] a

Era nevoie de Slovacia - toți cei patru oameni de stat erau convinși
ea” [42].
Acesta nu a fost însă sfârșitul . _ Deși Bene~,
Masaryk și Kramar și - au furnizat propriul plan de acțiune
unde Alia ii nu aveau nimic în privin a difunctului Habsburg
Imperiul, diferențele fundamentale dintre Franța , Mare
Marea Britanie și America în ceea ce privește valabilitatea cehoslovaciei

116
pretențiile impuneau ca decizia finală a „ Big Four ”
(care trebuie să fie unanim ) să se bazeze pe constatările
„Comisia pentru afaceri cehoslovace ”.
Speranța dintre liderii germano - boemi pentru a
decizie favorabilă în baza constatărilor „ Comisiei ” _
a fost complicată însă de numirea francezului _
Ambasadorul Jules Cambon în calitate de președinte. Comisia a fost
de la început puternic încărcat spre binecunoscut _
Poziția franceză față de Cehoslovacia.
La prima reuniune a Comisiei francezii _ _ _
a acceptat toate pretențiile lui Benes fără rezerve și a putut
pentru a obține aprobarea generală din Marea Britanie , Italia și
Statele Unite ale Americii cu privire la problema granițelor din 1914 .
Au fost însă voci de rezervă , în principal din partea
exper ii americani desemna i la Comisie . _ De i
cu adevărat preocupat de respingerea principiului de _ _
autodeterminarea națională în cazul germano-boem ,
tiau de asemenea că convocarea angro a _ _
principiul era impracticabil, având în vedere economic și strategic
realități. Exista și pericolul de a crea a _
precedentul cererilor naționale în, de exemplu , Irlanda,
India sau Filipine .
Deși orice altceva decât prost informați [43] , americanii
care au fost repartiza i la Comisia pentru afaceri cehoslovace
erau prost echipate pentru a se potrivi cu francezii în diplomație și

117
negocieri. Visul Wilsonian la o așezare justă _
pe baza informațiilor corecte furnizate de „experti” au dat
Delegația americană nu poate lucra împotriva _ _
„politicienii” mai ales ai francezilor.
Până la jumătatea lunii martie , „Comisia” a recomandat includerea
trei milioane de germani în statul cehoslovac .
ÎNTREBAREA PLEBISCITĂ _
Pentru că plebiscitul nu s -a ținut niciodată , întrebarea de
exact unde se aflau simpatiile populatiei nu poate fi
raspuns usor .
Istoriografiile încărcate ideologic tind să dea
propriile lor răspunsuri care variază de la actualul sovietic până la
Novotnyan; De la nazist la ceh - republican.
Nici aleșii , nici repartizarea partidelor _
a ac ionat ca un barometru politic viabil al vremurilor , pentru
de i ales prin vot universal , ultimul austriac
alegerile generale au avut loc în 1911. Decalajul dintre atunci
iar sfârșitul anului 1918 trebuie măsurat în mai mult decât în timp . The
electoratul a trăit pur și simplu prea multe pentru aleși
să revendice în continuare mandatul indiscutabil al poporului .
Pentru a ghici ce se întâmplă cu adevărat în germană _ _
Inima și mintea boeme trebuie citite printre rânduri . _
Relația generală a populației cu guvernul lor
Întrebarea este atunci în ce măsură au fost oamenii _

118
legate de aspira iile conducătorilor lor în limba germană _
Boemia? A fost o mișcare populară sau doar _
activită ile unui grup restrâns de bărba i a căror politică
traiul depindea de asumarea conducerii unui profesionist _ _
Poziția germano-boemă ?
După cum sa menționat deja , primul guvern al provinciei
preocuparea a fost procurarea de alimente și combustibil, cea de- a doua
atenuează neliniștea. În acest mediu turbulent _ _ _ _
provincia a fost fondată la Viena
• • • printr -un act pur legislativ • • • despre care poporul [ boemiei

germane ] nu a știut nimic timp de o săptămână întreagă • • . deoarece
Guvernul Provincial a neglijat să înființeze
publicitate
un .departament
[44] de
De fapt , o privire atentă asupra activităților _ _
Guvernul Reichenberg arată un surprinzător de slab
organism organizat și ineficient care pretinde a fi vocea _
oamenii .
Populația generală era într - o astfel de stare de colaps , încât

guvernul nu se putea aștepta la puțin entuziasm pentru activitățile
sale - cereri formulate în sloganuri naționaliste care tindeau doar să
complice lucrurile. [45]
Un articol dintr- un ziar important Reichenberg este
mai ales povestirea opiniilor a cel pu in multor germani _
care precede Declarația de stat a Cehoslovaciei privind
29 octombrie 1918.
119
Fanteziile supraîncălzite pe care ni le aruncă politicienii

germani sunt o nebunie ! Cehii tânjesc după pace la fel ca noi . • • •
Nu trebuie să construim tranșee și baricade de - a lungul granițelor
lingvistice [Sprachengrenze] , ci să lovim o tactică politică [ spre
deosebire de militară] venită de la reprezentanți iluminați, de încredere .
(46]
Relațiile dintre clasa de mijloc germano - boemă
iar guvernul lor este de interes aici. Mulți au văzut
Guvernul vienez al lui Renner și Bauer - așa cum au făcut- o pe cel al lui
Ebert din Berlin - ca fiind prea „roșu” după placul lor și
a preferat climatul burghez mai moderat al
Cehoslovacia [47].
Când a fost întrebat într- un interviu despre asta, Victor
Adler a respins astfel de noțiuni, dar cu unele rezerve •
• • • majoritatea covârșitoare a clasei de mijloc , la fel ca și clasa muncitoare , sunt

împotriva unirii Germaniei-Boemiei cu statul ceh . Dacă o parte a clasei de mijloc vede lucrurile
diferit • • • au fost [sedusi] de promisiunile de mâncare de la cehi . [ 48]
Această „seducție” poate fi adevărată . Au fost rapoarte
că solda ii germano-boemi care se întorc aveau să încerce
să -și introducă armele de contrabandă în Boemia, nu pentru a se alătura
Volkswehr , dar să le schimbe cehilor pentru mâncare .
În orice caz , înclinațiile conservatoare ale germanului _
Clasa de mijloc boemă au fost doar un indiciu al mult
sentimente mai puternice ale industriașilor germano - boemi din
general.
120
Relația industriei cu guvernul germano- boem
La 2 octombrie 1918, reprezentantul Ceh Dr. Stanek
s- a adresat unei Camere turbulente a Deputa ilor din Viena
Parlament. El a spus: II • Cerem o gratuită _
Austria • • • i înfiin area unui stat cehoslovac
este cea mai mică dintre revendicările noastre !!" germano-boem
Reprezentantul Dr. Wichel a strigat : „Ce zici de germani
în Boemia?" răspunsul lui Stan~k : " Întreba i fabrica germană
proprietari!” [ 49] •
Întreprinderea germano- boem a avut multe de câștigat
atașarea zonelor germane de Statul Cehoslovac -- și
mult de pierdut dacă nu au făcut- o. Pe lângă motivele evidente
de dependen ă economică reciprocă între boga i din agricultură
„Cehia” și Boemia germană bogată în minerale , o Austria
Germania Anschluss, dacă se va trece, ar fi înfruntat germanul
Industria boemă față de cea a Reich- ului german mult
capacitate industrială mai mare .
Chiar și fără Anschluss , piața austriacă , bine
după cum ar fi, ar fi, fără îndoială , împiedicat de
Taxe cehoslovace la toate transporturile care trec prin
pământurile cehe de necontestat între nordul german industrial
Boemia, Țările Sudeților și Silezia germană în drum spre
Austria.
Cu care industriașii doreau să facă afaceri _
Praga, nu Reichenberg, este cert.

121
Nu numai industriașii din Boemia de Nord, ci și cei din Moravia de

Nord au fost , în orice caz , [ până în 1919] pentru statul cehoslovac .
[50]
Neliniștea socială în creștere a fost , de asemenea, de mare îngrijorare pentru
clasa industriașilor . A condamnat practica _ _ _
Guvernul Reichenberg să încerce negocieri
• • • la cereri pur politice [și au sugerat] reprezentanților industriali ai ambelor

părți să negocieze o înțelegere rapidă ••• pentru, [au avertizat ,] ••• tulburările
sociale deveniseră atât de acute încât ••• dacă un acord ar fi făcut ” t vine repede
de sus • • • o a ezare ar de jos. [51]
Se pare că cel pu in ni te industria i germano-boem i
Bene~ împărtă ea acelea i temeri de bol evism .
Relația militară cu guvernul germano -boem
Încercarea zadarnică a Guvernului Provincial de a _
ridica o Volkswehr, așa cum sa arătat deja , aruncă lumină asupra
relația guvern-cetățean .
Într -o scrisoare scrisă de un soldat- șef de consiliu către ex
Guvernatorul Raphael Pacher la 31 noiembrie 1919 , generalul
îndoielile legate de a fi recrutat pentru Volkswehr sunt evidente.
„ Vrem dezarmare imediată și nu mai avem înclinație
a fi soldați; orice ar fi , ne -am săturat ” [52].
Miliția care a existat era practic o colectare _
loc pentru acei indivizi care nu își pot găsi drumul înapoi
o profesie civilă [53]. Multe dintre acestea au fost transportate

122
idei revolu ionare înapoi din tran ee i ata ate _
ei înșiși către „ sovieticii poporului” împrăștiați peste tot
Austra și Boemia germană, dar nu au fost niciodată coordonate în
orice acțiune reală . În cele din urmă s-au evaporat ca cehi
mutat înăuntru.
Un comunicat scris de la National District

Comitetul de la Tachau , un Kreis integral german , vorbește despre
sentimente de cel pu in o parte din germano- boem
oameni:
Din păcate , o mare parte a cetățenilor din mediul urban , precum și din
mediul rural , s -au înfuriat de soldații germani care se întorc din cauza
îngrijorării legate de alimente și provizii de bază , de lipsa de acțiune a
guvernului germano-boem , de tulburările din Boemia germană și de
prevederile complet nefavorabile . a încetării focului.
În sfâr it , datorită legăturilor economice dintre zonele noastre i cele ale cehilor •
• • nu mai rămâne decât să ne ata am de statul cehoslovac . Da, o mare parte din
oameni își doresc și ar fi cel mai bine pentru toți . [54]
" ••• dacă

Când a fost interogat la 5 februarie 1919,
locuitorii acestor districte [germane] , dacă li se oferă
alegere , ar vota pentru excluderea din statul cehoslovac
sau pentru includere ••• " Dr. Bene~ i-a răspuns lui Lloyd-George că
ar vota pentru excludere [ 55].
Pentru că asta stă în evidență și pare să fie
contrar declara iei lui Bene~ a germanilor „ în lini te
acceptând" dominația cehă precum și mărturia de mai sus ,
declarația justifică explicații.

123
Bene~ , mereu vigilent să arunce ochiuri asupra Vienei
guvernului, a explicat că o astfel de decizie de a nu adera
Cehoslovacia ar fi rezultatul propagandei bolșevice _ _
provenind din guvernul Renner-Bauer . Adică _ _ _
că germano - boemii erau păcăli i de austriac _
Guvernul social din motive proprii Austriei ( 56) .Dacă aceasta
este adevărat, trebuie să ne amintim că motivele Austriei de a păstra
Boemia germană s -a bazat pe încercări disperate de a o reține
foste posesiuni industriale - o economie de înțeles
imperativ.
În al doilea rând, tulburările sociale pe care Bene~ a pus vina pe Viena
a justificat armata cehoslovacă și a scuzat ocupația acesteia
din toată Boemia.
În total, este greu de spus exact în ce sens a
plebiscitul ar fi dus. Este la fel de dificil să
determina exact care ar fi baza unui plebescit . _
Autodeterminarea însemna lucruri diferite la diferite

oameni. Unii s - ar fi temut că menținerea a
relația provincială cu Austria trunchiată ar putea fi doar
posibil cu un Anschluss austro-german . Altceva poate avea
dorea atașamentul direct de Reich pentru pur _ _
motive geografice , chiar dacă acele regiuni , care,
deși nu era conectat, se afla alături de Reich, ar fi avut
suferit din punct de vedere economic. Unii au favorizat o poziție autonomă
în Cehoslovacia – un fel de sistem elvețian . Alții chiar

124
a imaginat ca Boemia germană să devină o țară independentă
și un secție al Societății Națiunilor . _
Este foarte posibil ca chiar dacă o majoritate ar dori _
să fie exclus din Cehoslovacia, un consens general cu privire la
unde ar fi vrut să fie incluși _ _
de neatins. Căci trebuie să ne amintim că germanul _
zonele Țărilor Coroanei au experimentat toate diferite _
istorii culturale si sociale . Boemia de Nord industrială ,
de exemplu, are foarte puține în comun cu aproape feudal
Moravia de Sud .
În termeni reali și practici , un plebiscit , scopul
dintre care ar fi să măsoare sentimentele boemului _ _ _
germani, ar fi fost impracticabil și inexact, dacă nu
imposibil.
Diferitele a ezări teritoriale ale Cehoslovaciei _
vecinii au conturat noul „ Stat Succesor ” de - a lungul noului
„ Hondarițe istorice” universal recunoscute ale
Principiul Staatsrecht ( cu excepția câtorva elemente importante ale întregului german
care a mers în Republica Weimer și de care Praga era fericită
a vedea merge) •
Dr. Rudolph Lodgmann a devenit liderul așa - zisului
„Negativiști”, care au refuzat să ia parte din punct de vedere politic
politica cehoslovacă . O mare parte din vechiul german _
garda politică avea însă suficient simț politic pentru a
să realizeze – la fel cum au făcut „noii cehi” în anii 1880 – că

125
trebuie să lucrezi în cadrul structurii politice dacă te aștepți
o voce în afaceri. Acești „activiști” sau „pozitiviști”
în cele din urmă a căzut în politica cehoslovacă de masă , în timp ce
alții au ținut aprins focurile caselor naționaliste germane ...
eventual în așteptarea unui mesia.

126
CAPITOLUL IV NOTE FINALE
1. Perman, p. 75.
2. Proclamarea înființării Germaniei - Boemiei ,

citit în Adunarea Națională Provizorie Austriacă 30 octombrie 1918; Prager
Tagblatt, 30 octombrie 1918.
3. Ibid.
4. Ibid.
5. Duane P. Myers, „Berlin versus Vienna: Disagreements About Anschluss in

Winter of 1918-1919”, Central European History 5 (1972), 151.
6. Prager Tagblatt, Ibid.
7. Ibid.
8. Ibid.
9. Ibid.
10. Ibid.
11. Ibid., p. 83.
12. Vezi Proclamația Boemiei Germane , Prager Tagblatt, 30 octombrie 1918, mai
sus.
13. Perman, p. 89.
14. Prager Tagblatt, 3 noiembrie 1918.
15. Ibid., 5 noiembrie 1918.
16. Lodgmann către Pacher începutul lunii noiembrie 1918. Citat din
Alfred Opitz, „Boehmen und die deutschboehmische Frage in der ersten Phase
der Herausbildung des tschehiachen National-Staates in Jahre 1918: Nach
Berichten der Sachsischen Gesandtschaft in Wien,” Bohemia Jahrbuch des
Collegium , 210907617 ( Carolinium .
17. Ibid.
127
18. Ibid.
19. Ibid. Raport de la Bentdorff la Dresda Nr. 507, 10 noiembrie 1918.
20. Ibid.
21. Ibid.
22. Ministrul suedez (Ekengren) până în 1918. Lansing, 21 noiembrie , Pacea

Documente FRUS referitoare la conferință de la Paris
Vol. II, p. 337-8. ca FRUS, PPC ). (Denumit în continuare
23. Ibid. Atașat memorandum de la Bauer către Wilson.
24. Colonel House la Lansing. FRUS 1918, Supp. eu, p. 434.
25. Perman, p. 73.
26. Ibid., p. 75.
27. Bene~ to Lansing, 20 noiembrie 1918. FRUS PPC 1919, voi. II, p. 279-83.
28. Herbert Hoover, O epopee americană : foamete în patruzeci și cinci de națiuni,

Organizația din spatele frontului 1914-1923, voi. II (Chicago: Henry Regnery
Company, 1960), p. 268, 364.
29. Bene~ lui Lansing, op. cit.
30. Ibid.
31. Perman, p. 83.
32. Ibid., p . 84.
33. Guvernul britanic către guvernul austriac prin Legația Elvețiană de la Londra, 7
ianuarie 1919. Citat din Perman , p. 85.
34. Charles Seymour (ed.). Documentele intime ale colonelului House Vol . IV (Boston:
Compania Houghton Mifflin , 1928), p. 240. Potrivit Perman , 2· 89,
conversația dintre Hoover și Masaryk a fost de fapt mult mai puțin solicitantă
decât ceea ce House i - a intonat președintelui: „ ••• nici un serviciu nu ar
putea fi primit atât de mult de guvernul nostru • • •
"
128
35. Ibid.
36. Bene~ lui Lansing, op. cit.
37. Perman, p. 91.
38. Ibid., (notele 97, 98).
39. Prager Tagblatt, 16 noiembrie 1918.
40. Ibid., 12 decembrie 1918.
41. Perman, p. 131. (Vezi și PRUS, PPC 1919, Vol. III, p.

8 83) •
42. Ibid. (Vezi Harold Nicholson, Peace Making 1919

(Londra: Constable & Co., Ltd., 1933), pp. 27-8).
43. Francesco Leoncini, Jahrbuch des Collegium Carolinium,

Vol. 13 (1972), p. 350.
44. Ibid., p. 351.
45. Ibid., p. 352.
46. Ibid.
48. Alfred Opitz, op. cit., p. 203.
49. Procesul- verbal al Camerei Inferioare a Deputaților raportat de Prager

Tagblatt, 3 octombrie 1918.
51. Dintr - un comunicat al Firmei Julius Bendix of

Qualisch la Deutschtoehmisch Landesregierung (DBLR) din Reichenberg . Citat
în Leoncini, p. 352.
52. Citat în Leoncini, p. 255.
53. Ibid.
54. Ibid.
55. Protocol de întâlnire între Bene~ și „ Zece”,

5 februarie 1919. PRUS PPC 1919, voi. III, p. 881.
56. Vezi Benes către Lansing, PRUS PPC 1919, voi. II, p. 279-83.
CAPITOLUL V
CONCLUZIE
Începând din 1526 boemianul odată independent
Țările coroanei au fost conduse de la Viena într - o continuă înăsprire
politica de hegemonie i centralizare austro-germană . Cu
iluminismul a venit na terea na ionalismului care _ _
a afectat atât germanii din Europa Centrală cât și dorința lor
pentru un singur stat - națiune și naționalitățile asuprite ale
Imperiul Habsburgic , în special cehii, în dorin a lor
pentru restabilirea propriului stat . _ _ În Boemia,
unde atât cehii cât și germanii trăiseră de secole , cel
ciocnirea era inevitabilă și motivele sale complexe.
Până în 1848 republicanismul Franței , odată importat în
Europa Centrală , se distorsionase într - o rețea de germano-austriacă
rivalitatea cu cehii prinse la mijloc . _ Multe Austro
Germanii, și mai ales cei din Boemia, își doreau un mare
Germania unită cu Austria participând la un Frankfurt
republică federală centrată . Cehii , văzând astfel un _
unitate ca distrugerea sperantelor lor pentru mântuire _ _ _
ai statului ceh , s - au aliat cu austriac
Coroana împotriva liberalilor germani în încercarea de a păstra _
Imperiul Habsburgic și propria lor supraviețuire națională .
În Boemia delicatul act de echilibru național a fost

130
complicată și mai mult de răsturnările sociale ale
revoluție industrială , care a provocat un număr mare de cehi
pentru a migra din raioanele lor agricole centrale în
centrele industriale muntoase germane pentru a găsi _ _
muncă.
Pentru cehul migrator însemna simplu economic _ _
supravie uire; către liderii na ionali ti cehi migra ia _ _
a reprezentat „ reluarea ” coroanelor cehe din _
coloniștii germani „invadatori” . Pentru muncitorul german _ _
a însemnat concurență pentru locuri de muncă; la na ionalistul german _
liderilor migrația cehă a reprezentat o invazie slavă _
cultura superioară germană și caracterul întreg - germanului _
cartierele boeme .
Încercările de izolare politică a cehilor printr- o
sistem curial elaborat de a crea artificial un german
Majoritatea electorală a eșuat în cele din urmă pe măsură ce au început cehii
folosind sistemul în propriul avantaj datorită unui marcat _ _ _
ameliorarea pozi iei socioeconomice cehe în perioada
a doua treime a secolului al XIX- lea.
În cele din urmă, după un val de legislație pro-cehă ,
germano-boemii au căutat să stabilească administrativ
împărțirea etnică a Boemiei ca singura modalitate de a păstra _
integritatea rasială a tuturor districtelor lor germane . Cehul _
contrapoziție față de acest Zweiteilung german a fost Staatsrecht,
acesta este principiul conform căruia granițele Țării Coroanei erau

131
exterior inviolabil i interior indivizibil i că
germanii trebuie să accepte faptul că toți boemii , cehi
și germană, au acces gratuit în cadrul așa-numitului „Istoric
Granițe.”
Propunerile germane au fost respinse de cehi . The
intransigența ambelor părți a dus la obstrucționismul angro
în fiecare guvern de coali ie succesiv slab din 1871 până
dispariția Imperiului în 1918 .
În timpul primului război mondial , Tomas Masaryk și Eduard
Benes în exil a lucrat cu Antanta într- un efort de a
stabilește o Cehoslovacie independentă - ceva chiar și
cel mai înflăcărat naționalist ceh de acasă nu- și propusese niciodată .
Într - adevăr , cehii men inuseră întotdeauna necesitatea a _
imperiu puternic – deși unul federalizat .
Odată cu prăbușirea Imperiului Austro- Ungar , ambele
Zweiteilung și Staatsrecht au existat în mod paradoxal în interior
Boemia , cu guvernul cehoslovac la Reichenberg
pretinzând loialitate fa ă de noua Republică Austria .
Germano-boemienii ( și Viena) s -au îmbrățișat cu disperare
principiile autodeterminarii . _ Cehii, însă ,
prin stabilirea unui fapt împlinit prin ocupație militară , prin
subliniind corect covâr itoarea economică i__
necesitatea strategică de a menține Boemia întreagă și prin
manipulare magistrala a temerilor aliate de bolsevism, franceza
revanchement și dorința tuturor pentru o soluționare rapidă ,

132
au fost capabili să -i depășească pe cei cu principii înalte , dar inaplicabile
ideologiile lui Wilson și stabilesc Republica _ _
Cehoslovacia cu trei milioane de germani în ea
frontiere.
Guvernul germano-boem de scurtă durată nu a fost niciodată
cu adevărat o entitate viabilă , dar o reflectare a cu adevărat
situație disperată cu care noul guvern austriac s-a confruntat odată
dezintegrarea imperiului refuzase hrana si combustibilul astfel _ _ _ _
necesare supraviețuirii . Cât despre poporul german din _
Boemia, dovezile ar indica că toată industria și majoritatea
a clasei de mijloc germane dorea încorporarea în
Cehoslovacia.
Un plebiscit, așa cum a fost propus de Viena, ar fi făcut-o
a fost dificil de administrat din cauza în principal celor nestabiliți
situația internațională . În primul rând, ar fi multe
depindea dacă un Anschluss austro - german ar fi avut
fost permis.
În ciuda criticilor că totul ar fi fost diferit

dacă trei milioane de germani nu ar fi fost incluși în
Cehoslovacia, domnii din Paris , lipsiți de orice oracol
pentru a diviniza viitorul , a făcut singura alegere corectă . A făcut
Boemia- germanii au atunci un drept legitim la
demarcare teritorială în Boemia antebelică ? Bazat pe
no iuni general acceptate ale drepturilor de cultură i_
conservarea economică , răspunsul trebuie să fie cu siguranță da.

133
Pentru germanii din Boemia , „casa” lor era ființa
invadat, iar casa lor era pur și simplu acel sol pe care ei și
strămoșii lor ocupaseră de secole . Nu erau _
germani din Germania, dar boemi din Boemia. Ce este
mai mult , germanii care se stabiliseră în mun i secole
mai devreme nu i-au strămutat pe cehi , așa cum au fost cei mai mulți cehi
cu siguranță în propria lor migrație indusă de economic
vest în zonele germane în timpul secolului al XIX- lea.
Cehii au , deci , un drept legitim la
migrați în zonele germane din Boemia de dinainte de război ? Bazat pe
nevoile simple ale economiei și nevoia umană de bază _
pentru supraviețuire, din nou răspunsul trebuie să fie da.
Pentru cehi , modelul economic în schimbare al _
vremurile implicau pur și simplu nevoia de a se reloca în țară
pentru a - și câștiga existența . Dacă este desigur medieval
principiul Staatsrecht a servit pentru a împiedica efectiv acest lucru
impediment în calea supraviețuirii economice a cehilor, apoi a acestuia
utilizarea era la fel de justificată ca principiul german de Zweiteilung
pe care l-a contestat.
Pentru a înțelege aplicarea acestor principii unul _
trebuie să înțeleagă mai întâi dezvoltarea Staatsrecht - ului. În
actualitatea Zweiteilung a fost consecin a negării cehe a _
Staatsrecht german , pentru că până la mijlocul secolului al XIX- lea
sensul lui Staatsrecht devenise altceva decât ce _ _
fusese inițial . _
134
La scurt timp după ce Țările Coroanei Boemiei deveniseră doar
proprietatea ereditară a domnitorului Habsburg austriac _ _
Hausmacht, noi definiții ale locului omului în țara sa și
societatea se formase . Emanând din revoluționar
Franța ajunsese la ideea că cineva nu mai este doar un _
subiect al Coroanei atotputernice , dar cetățean al statului ... _
un participant egal supus institu iilor proprii _ _ _
făcând într - un pământ de concetă eni . O persoană a devenit a lui
propriul nobil, supus nu unui drept divin, înalt născut
monarh, ci pentru o comunitate - o națiune de felul său .
Acest nou concept se potrivește circumstanțelor din Cehia _
pământuri perfect pentru , fiind dezbrăcat de regele lor și
reticent în a face ascultare oarbă unui prinț „străin ” în
Viena, cehii și- au transferat în schimb loialitatea
propria lor comunitate - la Cheeky, cuvântul ceh pentru Boemia .
Identitatea națională avea nevoie de un punct de raliu . cehi
aveau nevoie de ceva pe care toți îl împărtășeau, dar nimeni altcineva nu avea . The
limba a oferit acel punct de raliune . La fel de german
na ionali tii cam în acela i timp sugeraseră că _ _
Limba germană ar trebui să stea ca bază pentru unificarea
„Germania”, la fel și cehii au văzut în limba lor chestia
comune lor care le- a conferit o identitate na ională . Acest
aceeași practică a fost folosită în timpurile moderne de separatiști
mișcări precum cele găsite în Bretania , Provence și _
Țara Bascilor ca mijloc de promovare a identității de sine a

135
unicitatea culturală a cuiva .

În Boemia acest sentiment de sine a fost ajutat de național
lideri precum Palacky care , deși forțat să scrie în _
Limba germană , le - a arătat cehilor că și ei au o
trecut bogat cultural cu care se puteau mândri . ian
Havelecek a început Narodnf Listă în anii 1830 , a
ziar publicat și astăzi ; poezie, teatru și un nou
interesul pentru cultura populară cehă a proliferat, toate promovând
folosirea și mândria în limba „ națională ” ca instrument de a _
în continuare misiunea na ională . Importanța limbajului _ _
a fost demonstrat mai sus.
Acest proces a fost întărit și mai mult de industrial
revoluție care, după cum s- a arătat, a permis până acum
i-au privat de drepturi pe cehi pentru a trece la nivel social și politic
scară. În mod semnificativ , ascensiunea meteorică a cehiei
clasa de mijloc , mai ales după 1870, nu era dependentă de
„Germanizarea” sinelui . Era posibil să fie un succes _
în întregime ca ceh.
Astfel, se vede, noțiunea de Staatsrecht a fost
aplicabil după ce conceptul „l’etat est moi” a murit de mult
deoarece no iunea de stat supravie uise nu ca proprietate _ _ _
a principelui ci a poporului neamului . _ _ _
Noțiunea de Staatsrecht în cadrul originalului , sau
Aproape originale, granițele statului s - au lovit totuși de o problemă
când aspira iile na ionale s -au amestecat cu cele economice

136
realități. Cehii nu și - au putut împăca socio -ul
ascendență politică cu germano-boemii pro -austriaci .
Nici nu și - au putut aplica teoria limbajului germanilor
care, desigur, le - ar fi permis să se alăture lor
colegi germani din Austria sau chiar Republica Weimar .
În schimb, cehii au revendicat destul de convenabil Staatsrecht
în contextul său medieval în încercarea de a nega germanii _
propriul lor Staatsrecht în contextul modern . Ce a fost primul
folosit ca instrument pentru atingerea statului ceh în cadrul _
Imperiul Austriac a fost acum folosit intern pentru a contracara germanul
Autodeterminare boemă . Argumentul ceh a fost că
vechea noțiune de Staatsrecht a redat granițele _
inviolabil i că toată Boemia ar trebui să fie supusă
la voin a majoritară . Politica defensivă a Zweiteilungului _
a fost văzut ca secesionist și deci germanii ca
spoilers ai Statului Boem .
Întregul argument al cehilor depindea de ei _ _
interpretarea exactă a ceea ce a reprezentat prezența germană
în Boemia. Au fost ei tovarăși boemi care au urmărit an
strămoși de sute de ani până în vremurile pre-Habsburgice ? Au fost
ei austriecii care, spre deosebire de cehi, i - au rămas fideli
suveranul lor la Viena în timpul Primului Război Mondial și,
astfel, nu au fost de fapt cehii rebeli care au fost
secesionisti? Sau erau de fapt coloniști germani și _
invadatori care ar putea fi scoși de pe scenă? Cehii _

137
cu siguranță părea să creadă că boem-germanii se potrivesc cu cei din urmă
descriere când, în 1946, trei milioane de germani erau
expulzați din casele lor și trimiși „înapoi” în Germania. În
de fapt, ele ar putea fi etichetate ca fiind toate trei, dar mai ales ei
erau pur și simplu oameni care trăiau pe pământul lor tradițional în lor
cultura tradi ională i căutând prin Zweiteilung the
conservarea ambelor .
Adevărul este, desigur , că conflictul germano - ceh
a fost soluționată în cele din urmă doar prin expulzările menționate mai sus.
Ironia este că , potrivit Sudetenland _ _
revista, un bilunar publicat de Sudetenlanders care acum trăiesc
la Munchen, până în 1973 Republica Socialistă Cehoslovacă avea
nu a reușit, dar nu din lipsă de încercare , să reinstaleze
zone muntoase din Boemia unde germanii aveau cândva _
trăit.
BIBLIOGRAFIE
Atlas Republiky ~eskoslovenske. Praze [Praga]: Ceska Akademie ved a Umeni,

Orbis Publications, 1935.
Benes, Eduard. Memoriile mele de război . trans. Paul Selver.

Londra: George Allen & Unwin Ltd., 1928.
Bonsal, Stephen. Pețitori și suplinitori : Micile Națiuni la Versailles. New York:

Prentice-Hall, Inc., 1946.
Bruegel, J. W. Cehoslovacia înainte de München: problema minorității germane și

politica britanică de liniște .
Londra: Cambridge University Press , 1973.
Campbell, F. Gregory. Confruntare în Europa de Est .

Chicago: University of Chicago Press, 1975.
Eisenmann, Louis. Le Compromise Autro-Hongrois de 1867: Etude sur le Dualisme.

Hattiesburg: Academic International, 1971.
Gelfand, Lawrence E. Ancheta : Pregătirile americane pentru pace, 1917-1919. New

Haven: Yale University Press, 1963.
Grozav, Nachum. „Consumul de cărbune în Austria-Ungaria 1831-1913”, Journal

of Economic History 31 (1971), pp. 898-916.
Hantsch, Hugo. Geschichte Oesterreichs 1648-1918, 2 vol.

Graz Wien Koeln (Graz): Verlag Styria, 1968.
Hoover, Herbert. O epopee americană : foamete în patruzeci și cinci de națiuni:

organizație din spatele frontului, 1914-1923, 4 vol. Chicago: Henry Regnery
Company, 1961.
House, colonel E. M. Documentele intime ale colonelului House . ed. Charles Seymour.
4 voi. Boston: Compania Houghton Mifflin , 1928.
Jaszi, Oscar. Dizolvarea monarhiei habsburgice . _ _

Chicago: University of Chicago Press, 1929.
139
Kann, Robert A. O istorie a Imperiului Habsburgic 1528-

1913. Berkeley: University of California Press, 1974.
Kann, Robert A. The Multinational Empire: Nationalism and National Reform in the
Habsburg Empire 1848-
1918. 2 voi. New York: Columbia University Press, 1950.
Kemperer, Klemens von. Ignaz Seipel: Om de stat creștin într- o perioadă de criză. Princeton:
Princeton University Press, 1972.
Knoblich, Erhard J. „Gedenktafel filr Rudolf Lodgman von Auel”, Sudetenland 28 (1966), p.
244.
Konirch, Susan. „ Aspecte constituționale ale luptei dintre germani și cehi în monarhia austro-
ungară ” , Journal of Modern History 27 (1955), pp. 231-61.
Ku~era, Milan si Vladim!r Srb. Atlas Obuvatelstva CSSR.

Praze [Praga], dstredni sprave geodizie a kartografie, 1962.
Lansing, Robert. Negocierile de pace : o poveste personală . Boston: Compania Houghton

Mifflin , 1921.
Leoncini, Francesco. „Das Problem der deutschen Minder heit in Boehmen in

der internationalen Politik der Jahre 1918/1919”, Jahrbuch des Collegium
Carolinium 13 (1972), pp. 306-381.
Lloyd-George, David. Memoriile Conferinței de Pace .

2 voi. New York: Howard Fertig, 1972.
Low, Alfred D. Mișcarea Anschluss , 1931-1938 și Marile Puteri . New York: Columbia University
Press, 1985.
Macartner, CA State naționale și minorități naționale .

New York: Russell și Russell, sub auspiciile Institutului Regal de Afaceri
Internaționale , Londra, 1934 .
Masaryk, Tomas Garrigue. Crearea unui stat : memorii și observații 1914-1918 . ed. Wickham
Steed.
New York: Frederick A. Stokes Co., 1927.
140
Masaryk, Tomas Garrigue. Sensul istoriei cehe . _

ed. Rene Wellek. Chapel Hill: University of North Carolina Press, 1974.
Matis, Herbert, Karl Bachinger. Die Wirtschafliche

Entwicklung. vol. 1 din Die Habsburgermonarchie 1848-
1918. 4 voi. ed. Alois Brusatt1. Wien [Viena]: Verlag der Oesterreichischen
Akademie der Wissen schaften, 1973.
Mitchell, B. R. Statistica istorică europeană . New York: Columbia University Press,

1975.
Molisch, Paul. Die Sudetendeutche Freiheits-Bwegung in

den Jahren 1918-1919. Wien [Viena]: Universitaets Verlags-Buchhandlung,
1932.
Mommsen, Hans. Die Sozialdemokratie und die Nationalitae tenfrage im

habsburgischen Vielvoelkerstaat. eu.
„Das Ringen um die supranationale Integration der zisleithanischen
Arbeiterbewegung (1867-1907). Wien [Viena]: Europa-Verlag, 1973.
Myers, Duane P. „Berlin versus Viena: Dezacorduri

despre Anschluss în iarna anilor 1918-1919”, Central Euro pean History 5
(1972), pp. 150-175.
Naumann, Friedrich. Europa Centrală . Trans. Christabel M. Meredith. New York:

Alfred A. Knopf, 1917.
Nicholson, Harold. Peacemaking 1919. New York: Harcour~ Brace and Company, 1939.
Opitz, Alfred. „Boehmen und die deutschboehmische Frage

in der ersten Phase der Herausbildung des tschechischen Nationalstaates in
Jahre 1918: Nach Berichten der Saechsischen Gesandtschaft in Wien," Bohemian
Jahrbuch des Collegium Carolium 17 (1976), pp. 193-208.
Pech, Stanley Z. Revoluția Cehă din 1848. Chapel Hill: Universitatea din Carolina de Nord ,
1969.
Perman , D. Formarea statului cehoslovac : Istoria diplomatică a granițelor

Cehoslovaciei , 1914-1920 . _ _ Leiden: E. J. Brill, 1962.
Pounds, J. G. Europa de Est . Chicago: Aldine Publishing Compahy, 1969.
Prager Tagblatt. ianuarie 1918 - martie 1919. Praga.

141
Schmid-Egger, Hans. „ Mișcarea de reînnoire a Germaniei Sudeților în anii douăzeci

ai acestui secol”, Sudetenland 27 (1985), pp. 325-326.
Seton-Watson, R. W. O istorie a cehilor și slovacilor .

Hamden: Archon Books, 1965.
Seton-Watson, R. w. Masaryk în Anglia. Cambridge:

University Press, 1943.
Sugar, Peter F. „The Rise of Nationalism”, Austrian History

Anuarul 3 (1967), p. 91-120.
Sutter, Berthold. DieBadenisichen Sprachenverordnungen von 1897: Ihre Genesis

und L~re Auswirkungenvornehmlich auf die inneroesterreichischen
Alpenlaender. 2 voi.
Graz-Koeln: Verlag Herman Boehlaus Nachf., 1965.
Tacitus, Cornelius. Agricola și Germania . _

Trans. H. Mattingly. New York: Penguin, 1971.
Temperley, Harold W. V. O istorie a păcii de la Paris

Conferinta de la Paris. 6 voi. Londra: Henry Frowde și Hodder & Stoughton
sub auspiciile Institutului de Afaceri Internaționale , 1921 .
Guvernul Statelor Unite , Departamentul de Stat. Foreiqn

Relațiile Statelor Unite . _ Lansing Papers 1914-
1920. 2 voi. Washington: Imprimeria guvernamentală , 1939.
Guvernul Statelor Unite , Departamentul de Stat. Străin

Relațiile Conferinței de Pace de la Paris din Statele Unite . 13 voi. Washington:
Imprimeria guvernamentală , 1942.
Guvernul Statelor Unite , Departamentul de Stat. Hârtii

Referitor la relațiile externe ale Statelor Unite 1917-1919 . _ Washington:
Imprimeria guvernamentală , 1926-1934.
Wallace, William V. Cehoslovacia. Boulder: Westview Press, 1976.
Whiteside, Andrew G. Național - socialismul austriac înainte de 1918. Haga : M.

Nijhoff, 1962.
Wiskemann, Elizabeth. Cehi și germani : un studiu al luptei în provinciile istorice

Boemia și Moravia . _ Londra: Exford University Press sub auspiciile Institutului
Regal de Afaceri Internaționale , 1938 .
XIGN:!
ldd'i
143
er/1fdn sau R_r~omlnctnfly ffil Germ<Jn sau p_redominantl'/.

m"fl la be</innin<f. germană la heginntng'_
secolul al XVII -lea . a secolului al XIX - lea !!f. -
[ --
Harta 1. Zonele germane de lungă durată din Țara Coroanei

Boemia. (Bazat pe cehi și germani, de Eliza beth Wiskermann.)
144
~ 10GSO"T .
~
~ ~111sot;
llililillll ~ 111 10%
.. .aGto0%
--70--~
Gcrtnt..a~
Harta 2. Distribuția și densitatea populației germane la începutul secolului

al XX- lea. (Pe baza sursei cehoslovace . Problema germană în
Cehoslovacia, de Josef Chmelar .)
0:.1•.-•NS
.a Uf\ .... , I ~ ...-•. •
(Pe baza unei surse germane . Die Tschechoslawakei in Spiegel der Statistik, de Erwin
Winkler.)
145
2
1. ?udweis 2.
Pilsen 3. Eger
4. Leitmeritz
5. Reichenberg 6.
Trauntenau
1
Harta 3. Propunerea germană a Uniunii Naționaliste din mai 1918 pentru împărțirea
administrativă etnică a Țării Coroanei Boemiei . _ O versiune ulterioară a
renunțat la orașul Pilsen , atașând Bezirke - ul german de Eger Kreis. (Tipărit
în Prager Tagblatt, 22 mai 1918. )
Krumau Districtul
Forestier
Boem,
cap.
Reichenberg
și
provinciaL
cap.
Harta
4.
capac.
Provincia
Germano-
Boemia
cele
în
cinci
părți
ale
sale
cu
capitalele
lor
administrative.
Zonele
germane
din
Moravia
și
Silezia
sunt
aproximări
bazate
pe
pretenția
Dr.
Fleissler
de
areprezenta
toți
germanii
din
Sudeți
absența
în
oricăror
granițe
reale.
Zonele
boeme
erau
bine
însă
definite.
Moravia,
cap. german
Znaim.
Trappau.
Sudetele,
cap.
0\ f-'

German-Czech Conflict in Cisleithania - The Question of The Ethno - Rom

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

German-Czech Conflict in Cisleithania - The Question of The Ethno - Rom

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Universitatea de Stat din Portland

Disertații și teze Disertații și teze

Conflictul germano-ceh din Cisleithania: problema

Urmărește aceasta și lucrări suplimentare la: https://pdxscholar.library.pdx.edu/open_access_etds

Parte a comunului de istorie europeană, Comune de organizare industrială, și Istoria Socială

Spuneți-ne cum vă avantajează accesul la acest document.

UN REZUMAT AL TEZEI LUI Nicholas Alforde pentru Maestru _ _

de Arte în Istorie prezentată la 18 mai 1987.

Titlu: Conflictul germano-ceh din Cisleithania : întrebarea

a Despărțirii Etnografice a Boemiei 1848-1919 .

APROBAT DE MEMBRII COMISIEI DE TEZĂ :

Dr. Bernard V. Burke

Dr. Charles M. White

Boemia, Moravia și Silezia, fostele Țări Coroane ale

Austro - Ungaria care alcătuiesc acum jumătatea vestică a

Cehoslovacia, a avut timp de secole un amestec de populație de

40% germană, 60% cehă. Retrezirea na ională a _ _

secolele al XVIII -lea și al XIX- lea au înfruntat majoritatea

Cehii împotriva stăpânului lor minoritară germană . Aceasta, cuplată

cu răsturnările sociale provocate de industrial _ _

revoluție, a adus în centru cehii și germanii din Boemia

etapa in conflictul nationalitatii in multinationala _ _

Practica universală în națiunile industrializate de _

popula ia să treacă de la centrele rurale la cele industriale

a fost deosebit de semnificativ în Boemia , pentru germani

a controlat orașele și marea industrie precum și _ _

mari preocupări miniere situate în raioanele integral germane ale

lanțurile muntoase din marginea Țărilor Coroanei . Afluxul brusc de _

Cehii care căutau muncă necalificată au intensificat concurența în muncă și

a dus la rea-voința rasială care în cele din urmă a găsit

exprimare în mediul social și politic al vremurilor . _

Elementele germane mai radicale , din care era Boemia

o fortăreață, a susținut suprimarea completă a cehiei

aspira iile na ionale i a căutat să -l men ină pe german

Ideea Herrenvolk în Cisleithania. omologii lor cehi

i-a privit pe germanii boemi ca fiind simpli invadatori sau

coloniști -- în orice caz supuși majorității cehe bine

Au fost, totuși, moderați de ambele părți care au căutat

compromite. Na ionali tii modera i germano- boemi

a susținut împărțirea administrativă a Boemiei _

linii etnice --Zweiteilung. Liderii cehi , cu câțiva

excepții restante , a respins Zweiteilung, argumentând că

granițele istorice ale vechiului regat Wenseclas erau _ _ _

inviolabil - extern și intern. Dreptul lui _ _

cehii să - și mențină statul în interiorul Imperiului ...

Staatsrecht-- a devenit strigătul de luptă ceh împotriva germanului

Între 1880 i 1914 o propunere de a ezare după

altul a fost respins. Șansele pentru o înțelegere s -au diminuat pe măsură ce

În timpul Primului Război Mondial , exilurile cehe la Paris și Londra,

cu binecuvântările Antantei , împins pentru un cehoslovac _ _

stat independent (înainte chiar și de naționaliștii cehi radicali

î i imaginase un stat în cadrul Imperiului). The

Boemia-germanii au continuat să forțeze pentru Zweiteilung.

La sfâr itul războiului cehii i -au proclamat republica dar

germanii boemi au refuzat să recunoască Praga și în schimb

a jurat credință noii republici austriece , cu Viena

pretinzând la rândul său Boemia germană .

Provincia autonomă Germană -Boemia a durat un

căutând binecuvântările Puterilor Aliate victorioase . _ _

Încet, începând din noiembrie 1918, trupele cehoslovace

a început să ocupe cartierele germane , întâlnind practic nr

rezisten ă. Până la jumătatea lunii decembrie , cehii controlau totul