Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.romanizare Si Etnogeneza
1.romanizare Si Etnogeneza
ROMANITATEA ROMÂNILOR
(parti din aceasta lectie pot fi date si la BAC la română)
Romanizarea= procesul istoric prin care elementele si valorile lumii romane (latine) patrund in toate straturile vietii
unor societati si duc in final la formarea popoarelor neolatine.
Etnogeneza= formarea unui popor (ethnos = neam, popor; geneza=aparitie, venire la viata). Poporul român este
format din colonisti, soldati si veterani ai armatei romane veniti din tot Imperiul Roman (din Spania, Africa de N,
Galia, Italia, Asia Mica, Dalmatia etc) care s-au amestecat cu geto-dacii de origine tracica si in prima faza a aparut
populatia romanizata (daco-romanii). Mai tarziu, dupa mai multe secole, acestia au devenit români.
Crestinismul a fost adus de soldatii, veteranii si colonistii romani si s-a raspandit de la om la om, nu prin decizia
unui conducator, cum s-a intamplat in cazul altor popoare. Ca dovada a raspandirii crestinismului avem
monumentele martirilor de la Niculitel din Dobrogea si « donarium-ul votiv » cu chrismon, de la Biertan, cu
inscriptia”EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI”. Crestinismul s-a raspandit in limba latina, ca dovezi fiind unele
din cuvintele sale de baza : crux, angelus, Domine Deus, basilica, pagan.
Au existat si predicatori cum ar fi prezbiterul Wulfila. Despre predicarea apostolului Andrei in Dobrogea nu avem
dovezi ca ar fi lasat in urma o masa semnificativa de crestini daci, el predicand probabil mai mult grecilor din
colonii. Crestinismul a fost primit de populatia romanizata (daco-romani), fiind deja raspandit atunci cand s-a
incheiat etnogeneza româneacă. Din acest motiv unii afirma ca „poporul român s-a nascut crestin”, ceea ce nu
inseamna insa ca românii (ca indivizi) se nasc crestini. Ca individ devi crestin prin alegere si comportament, nu te
nasti. Din amestecul religiei geto-dacilor cu religiile aduse de romani (din tot Imperiul) s-a produs un sincretism,
peste care s-a suprapus crestinismul, rezultand, in final, crestinismul popular traditional.
Popoare barbare migratoare pe teritoriul carpato-danubiano-pontic (in ordinea trecerii lor): Vizigoţii, Hunii,
Ostrogoţii, Gepizii, Slavii, Avarii, Maghiarii, Pecenegii, Uzii, Cumanii, Tiganii (Rromii), Mongolii (Tătarii). De la
Goţi a ramas tezaurul “Closca cu puii de aur” (obiecte, vase de aur) de la Pietroasele (Buzau). Migratorii
convietuiesc (uneori pasnic, alteori nu) cu localnicii (populatia romanizata=daco-romanii). Se produce treptat un
amestec, care duce la etnogeneza noului popor.
Poporul român s-a format, in perioada sec. II-VIII, la N si S de Dunare prin romanizarea tuturor triburilor de traci
care locuiau in aceasta zona. Dupa anul 602 Imperiul Roman de Rasarit (Bizantin) nu a mai putut apara granita
imperiului de la Dunare si slavii care se asezasera din jurul anului 500 la N Dunarii au trecut la S Dunarii. Astfel
populatia romanizata de la S Dunarii a fost treptat asimilata in “marea slava”. Au ramas totusi unele “insule de
romanitate”. Nicolae Iorga le-a numit “romanii populare”.
Limba româna are 4 dialecte: 1. Daco-român= se vorbeste la N Dunarii; 2. Aromân (macedo-român)=la S Dunarii
si prin Dobrogea si Pipera; 2. Megleno-român=la SV Dunarii; 4.Istro-român=la SV Dunarii. Ultimele doua sunt pe
cale de disparitie, populatia fiind f putina si in curs de asimilare de catre sârbi, macedoneni, greci, bulgari, albanezi,
croati, bosniaci etc. Limba româna nu are dialectele in interiorul tarii România (ca in cazul Italiei, Spaniei,
Germaniei, Frantei etc), ci in afara ei. Dialectul Daco-român are mai multe graiuri: moldovenesc, muntenesc,
oltenesc, banatean, ardelenesc, bucovinean, maramuresean. Limba româna a mai pastrat cateva sute de cuvinte de
origine traco-getica (ex: brad, barbat, barza, copil, varza). Structura de baza a vocabularului e de origine latina.
Cuvintele de origine slavona sunt de multe ori sinonime pentru cuvinte de origine latina (ex: fontana=izvor,
sotie=nevasta) sau in sfera religioasa desemneaza elemente din liturghia crestina ortodoxa (vecernie, utrenie,
ceaslov) si nu notiuni crestine de baza.
Organizarea: Românii se ocupau cu cresterea animalelor, agricultura, apicultura, viticultura, mineritul, pomicultura
si mici mestesuguri. Ei au continuat sa traiasca in teritoriul carpato-danubiano-pontic intotdeauna. Erau organizati
in obsti satesti (conduse de “oameni buni si batrani”), reunite in zone numite traditional “ţări”, câmpuri, ocoale sau
codrii conduse de voievozi, cneji sau juzi. De-a lungul secolelor, din evul mediu, românii au fost numiti de celelalte
popoare: valahi, vlachi, blachi, balachi, bolochi, volohi, olahi, ulaki, flaki (=pop de origine latina, romana). Ei s-au
numit intotdeauna «români» in amintirea Romei.
Romanitatea românilor este o sintagma care presupune descendenta noastra latina, continuitatea si unitatea pe
acest teritoriu si dobandirea constiintei originii noastre latine. Aceasta romanitate a fost contestata de unii istorici
din interese politice si economice .
Teoria imigrationista : In sec XVIII românii greco-catolici din Transilvania (care au format apoi Scoala Ardeleana)
au mers la studii in strainatate si au descoperit dovezi despre vechimea si continuitatea lor pe acest teritoriu. In baza
acestor dovezi ei au cerut autoritatilor ocupante maghiare si austriece sa le acorde drepturi, fiind cea mai veche
populatie in zona si de origine nobila, romana (latina). Pentru a nu le acorda aceste drepturi austriecii si maghiarii
au inventat Teoria imigrationista, care sustinea ca românii s-au format la S Dunarii. Se considera ca in anul 271
romanii ar fi retras toata populatia romanizata (daco-romani) la S Dunarii, in N Dunarii ramanand “terra deserta”
(pamant nelocuit). Ei ar fi plecat toti la S Dunarii ptr ca de fapt colonistii si veteranii nu ar fi fost amestecati cu
geto-dacii, care ar fi fost reticenti sa se amestece cu dusmanii lor. Pe teritoriul ramas pustiu s-ar fi stabilit maghiarii
in anul 896. Românii ar fi revenit in N Dunarii printr-o imigrare in jurul anului 1200, cand maghiarii deja erau in
Transilvania. Teoria a fost creata de Engel si dezvoltata de Roesler. S-a mai numit si Teoria Roesleriana. Este
studiata si astazi, ca fiind posibila, in unele scoli din Ungaria, Austria, Germania si SUA. Acesta situatie este
favorizata de faptul ca dovezile continuitatii populatiei romanizate si apoi româneşti, la N Dunarii, sunt putine, iar
interpretarea lor este uneori subiectiva.
Impotriva teoriei imigrationiste avem dovezi scrise vechi (Ex: Bizantine: Strategikon, scrisoarea imparatului Vasile
II, Tratatul Despre administrarea imperiului al imparatului Constantin VII Porfirogenetul, Povestirile lui
Kekaumenos, Cronica lui Ioan Kynamos; Maghiare: Faptele ungurilor =Cronica notarului anonim al regelui Bela,
Cronica lui Simon de Keza; Turcesti: Cronica Oguz-name; Papale: Corespondenta regelui vlah din sudul Dunarii,
Ionita cel Frumos, cu papalitatea; Italiene: autori Poggio Bracciolini, Flavio Biondio, Enea Silvio Piccolomini=
papa Pius II, Antonio Bonfinius; Vlaho-maghiare: autor Nicolaus Olahus; Săsesc: Johannes Honterus; Cronicari
români: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, stolnicul C-tin Cantacuzino; istoricul Dimitrie Cantemir etc),
dar si argumente aduse de istorici români moderni care au raspuns in mod expres acesteia in lucrari de specialitate
(reprezentantii Scolii Ardelene= Samuil Micu, Gh Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu; Istorici: Mihail
Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, August Treboniu Laurian, B.P.Hasdeu, A.D. Xenopol, Vasile Pârvan, C-tin
Daicoviciu, Nicolae Iorga, Gh Brătianu, C-tin si Dinu Giurescu etc).
Romanitatea românilor a fost interpretata de catre istorici, in ultimele doua secole, uneori sub influenta ideilor
politice dominante ale vremii. Astfel, in sec XIX, ptr a raspunde unor atacuri care contestau romanitatea, au existat
istorici (numiti si latinisti-puristi) care excludeau elementul geto-dac (tracic) din etnogeneza, considerand ca
românii sunt urmasii exclusiv ai poporului roman. Unii istorici nationalisti, din perioada interbelica, influentati de
ideile legionare, accentuau de asemenea elementul roman pentru importanta sa militara, ca imperiu. In prima parte
a perioadei comuniste, in timpul sovietizarii României, sub ocupatia armatei ruse, istoricul Mihai Roller a sustinut
si a impus ideea ca este fundamental rolul adstratului slav in etnogeneza, minimizand celelalte elemente. Dupa
retragerea armatei rusesti, in perioada comunismului-national, ptr sustinerea ideii de rezistenta fata de influentele
straine, Nicolae Ceausescu a impus istoricilor ideea ca elementul geto-dac autohton este fundamental. S-au
sarbatorit 2050 (?!) ani de existenta a unui stat in zona Carpato-Danubiano-Pontica, iar Ceausescu a fost reprezentat
intr-un grup statuar (alaturi de Decebal, Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul,
Alexandru Ioan Cuza) ca urmas spiritual al lui Burebista. Dupa revolutia din dec 1989 istoricii sunt liberi sa
prezinte adevarul pe baza dovezilor, care sustin rolul principal al romanilor in etnogeneza si ptr civilizarea acestei
zone, fara a elimina sau exagera valoarea celorlalte doua elemente. Prezentarea rolului romanilor ne apropie de
celelalate popoare latine si ajuta procesul de integrare europeana.
Izvoare istorice :
3. Arheologice: Columna lui Traian din Roma (copie la Muzeul de Istorie din Bucuresti); Monumentul Tropaeum
Traiani de la Adamclisi-Dobrogea; inscriptia Tabula Traiana de pe malul drept al Dunarii de la Cazanele Dunarii-Orsova;
alte ruine ale asezarilor dacice (dave), romane (villa rustica, canabae, colonia etc) sau ale bazelor militare romane
(castrum).
Carti recomandate:
Istorie sincera a poporului român – Florin Constantiniu
Istoria românilor povestita celor tineri – Neagu Djuvara