Proiect de cercetare: ”Jocul didactic şi rolul său la şcolarii mici”

Motivarea alegerii

Dacă întrebăm copiii din jurul nostru care sunt activităţile lor preferate în mod sigur auzim:
“Jocurile!”. Jocul este parte esenţială a copilăriei şi, totodată, este parte integrantă a activităţii cu
copii.

Dintre toate metodele şi procedeele folosite în cadrul activităţilor educative, jocul reprezintă
mijlocul cel mai eficient prin care copiii iau contact cu lumea, înţeleg evenimentele din jur şi
învaţă din ele. Utilizarea şi dezvoltarea limbajului fac parte integrantă din acest proces. Jucându-
se, copilul exersează înţelegerea prin comunicare, îşi dezvoltă capacitatea de discriminare, de
judecată, imaginează şi formulează verbal atât realul, cât şi imaginarul.

Studiul de faţă şi-a propus ca, pornind de la cunoaşterea particularităţilor de vârstă specifice
şcolarităţii mici şi ale limbajului în mod special, de la specificul jocului în general şi al jocului
didactic în special, să evidenţieze influenţa jocului didactic asupra limbajului şcolarului mic şi
asupra rezultatelor la învăţătură, cu referire specială la limba română şi matematică.

1. Obiectivul şi ipotezele cercetării

Problema: ,,Care este rolul jocului în cadrul activităţii didactice la şcolarii mici?”

La acest nivel, am propus spre analiză modul în care jocul influenţează conduita verbală şi astfel
rezultatele şcolare.

Obiectivul general: Evidenţierea rolului jocului asupra dezvoltării limbajului şcolarului mic şi
asupra rezultatelor şcolare.
Pornind de la acest obiectiv general, au fost identificate două obiective specifice:
Influenţa jocului desfăşurat ca activitate de învăţare asupra limbajului;
Influenţa jocului asupra caracterului formativ al învăţării la şcolarii mici.

Ipoteza generală: Folosirea susţinută a jocului ca metodă de învăţare la şcolarii mici

determină  dezvoltarea limbajului şi obţinerea unor rezultate şcolare mai bune.

Ipoteze specifice:
1.Prin folosirea sistematică a jocului în activitatea didactică are loc o îmbunătăţire
semnificativă a limbajului şcolarului mic faţă de cazul nefolosirii sistematice a acestuia, în
sensul că elevii care au practicat sistematic jocuri în cadrul activităţilor didactice au abilităţi de
folosire şi înţelegere a limbajului mai mari decât elevii care nu au practicat sistematic ca
activitate didactică jocul.
2.Prin folosirea jocului în activitatea didactică rezultatele şcolare au cunoscut o îmbunătăţire
semnificativă faţă de cazul în care acesta nu a fost folosit sistematic ca metodă de învăţare la
clasă, în sensul că rezultatele la limba română şi matematică sunt semnificativ mai bune la
elevii din eşantionul experimental decât ale celor din eşantionul de control.
2. Lotul investigat:

Cercetarea noastră a folosit două grupe independente formate din elevi ai clasei a doua:
1. grup experimental – 20 de elevi din care 10 fete şi 10 băieţi;
2. grup de control – 20 de elevi din care 8 fete şi 12 băieţi.
În realizarea grupelor independente am ţinut cont ca acestea să răspundă exigenţei de a avea
aceeaşi abatere a variabilelor de împerecheat: vârsta cronologică şi coeficientul de inteligenţă.

Criterii de egalizare
În fiecare din cele două grupe au fost aleşi elevi astfel încât să răspundă aceloraşi exigenţe: a) să
fie în aceeaşi clasă; b) să aibă învăţători cu acelaşi stil de muncă; c) să provină din acelaşi mediu
social; d) să aibă aceeaşi vârstă cronologică; e) să aibă aceeaşi vârstă mintală.

3. Metodologia de cercetare

Cercetarea s-a desfăşurat în trei etape:

Etapa I: pretest
Toţi subiecţii investigaţi au fost supuşi unui pretest care a constat în:
Măsurarea vârstei mentale aplicându-se testul Goodenough (testul omuleţul).
Instrumentul a fost aplicat pentru a egaliza cele două grupe (experimentală şi de control).
Testarea dezvoltării limbajului prin aplicarea Scalei verbale din Scala Wechsler de inteligenţă
pentru copii – III care cuprinde următoarele subteste: informaţii,
similitudini, aritmetică, vocabular, înţelegere.
Pentru a constata influenţa jocului asupra caracterului formativ al învăţării s-au aplicat teste
docimologice la limba română şi matematică. Pentru a anula efectul de învăţare a testului, s-au
construit forme paralele ale testelor atât la limba română cât şi la matematică. În construirea
itemilor pentru nivelul şcolarităţii mici am respectat următoarele condiţii: număr (mic) de itemi;
itemi corespunzători, ca nivel de dificultate, nivelului copiilor; itemi care să corespundă
cerinţelor programei şcolare; itemi care să vizeze capacitatea copiilor de a aplica anumite
conţinuturi în context diferit; stabilirea modalităţii de cuantificare şi apreciere a rezultatelor.

Etapa a II-a – intervenţia  a constat în aplicarea sistematică a jocurilor didactice pentru

disciplinele limba română şi matematică, dar şi la alte obiecte, grupului experimental, pe o
perioadă de 12 săptămâni (în perioada decembrie, ianuarie, februarie, martie) în timp ce grupul
de control şi-a desfăşurat activitatea fără aplicarea acestei metode de învăţare în mod sistematic.
În cadrul orelor de limba română s-au folosit: jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de desprindere
a informaţiilor esenţiale dintr-un text; jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de scriere corectă;
jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de comprehensiune şi înţelegere a cuvintelor/propoziţiilor;
jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de vorbire corectă; jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de
discriminare a sunetelor/ literelor/ silabelor/ cuvintelor.
La matematică s-au utilizat:jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de calcul rapid; jocuri pentru
dezvoltarea capacităţii de a efectua operaţii de adunare şi scădere în concentrul 0-100; jocuri
pentru dezvoltarea capacităţii de a stabili relaţii între numere; jocuri pentru dezvoltarea
capacităţii de a opera cu simboluri matematice şi scheme date; jocuri pentru dezvoltarea
capacităţii de raţionament.

În etapa a III-a – post testul - nu s-a mai aplicat ,,testul omuleţul” deoarece în cazul pre-testării
el a avut rolul de a egaliza grupele folosite. În cazul testării dezvoltării limbajului s-a aplicat
aceeaşi probă ca şi în timpul pre-testării. În cazul probelor docimologice s-au aplicat forme
paralele ale testelor aplicate în etapa pre-testării, în scopul anulării efectului de învăţare a
testelor.

4. Rezultatele obţinuțe şi interpretarea lor

În urma pre-testării, pentru a constata dacă nu sunt diferenţe semnificative între grupele testate,
s-a aplicat Testul t pentru eşantioane independente şi s-a constatat că nu există diferenţe
semnificative între scorurile obţinute de subiecţii celor două eşantioane la niciuna din probele
verbale şi la niciuna din probele docimologice aplicate în faza de pre-test.

Pornind de la aceste date s-a putut măsura influenţa jocului didactic, în faza de post test, asupra
dezvoltării limbajului şi asupra rezultatelor şcolare la limba română şi matematică. Pentru a
verifica ipotezele s-a utilizat ca procedeu statistic Testul t pentru eşantioane independendente
(Independent Samples T Test). S-a comparat astfel media scorurilor obţinute de subiecţii
grupului experimental cu media scorurilor obţinute de subiecţii grupului de control, în urma
perioadei de intervenţie.

Deoarece testul t a fost semnificativ (p mai mic de 0,05) la toate cele 5 probe de limbaj şi la
ambele probe docimologice, înseamnă că subiecţii grupei experimentale au obţinut rezultate
semnificativ mai bune la toate 5 probele de limbaj şi la ambele probe docimologice în cazul
retestării faţă de subiecţii grupei de control. Astfel se confirmă cele două ipoteze ale cercetării
noastre.

După o perioadă de acumulări, subiecţii din fiecare din cele două grupe trebuie să obţină
progrese în ce priveşte cunoştinţele învăţate. Astfel s-a aplicat Testul t pentru eşantioane perechi
(Paired Samples T Test) pentru a vedea dacă s-au înregistrat diferenţe semnificative între mediile
obţinute la probele verbale şi la probele docimologice între test şi retest.

În urma testului s-au obţinut diferenţe semnificative între test şi retest la toate cele cinci probe de
limbaj de către subiecţii grupei experimentale şi diferenţe semnificative la patru probe de limbaj
de către subiecţii grupei de control (p mai mic de 0,05) şi, de asemenea, diferenţe semnificative
la ambele probe docimologice de către subiecţii ambelor grupe (p mai mic de 0,0001).
Diferenţele semnificative dintre eşantioanele independente, obţinute la aceleaşi probe, care sunt
în favoarea grupei experimentale confirmă practic cele două ipoteze ale cercetării care
preconizau că se vor obţine rezultate semnificativ mai bune de către subiecţii care au practicat ca
metodă intensivă jocul didactic faţă de cei care nu au folosit această metodă în mod sistematic.

Bibliografie:
1. Antonovici, Şt.; Nicu,G. (2003), Jocuri interdisciplinare, material auxiliar pentru
educatoare, Aramis Print, Bucureşti;
2. Badea, E. (2003), Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului, E.D.P,
Bucureşti;
3. Bîrsan, N. (1995), Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului şi comunicării
orale la preşcolarii mari, EDP, Bucureşti;
4. Breben, S.; Gongea, E. Ruiu, G. Fulga,M. (2007),  Metode interactive de grup -
ghid metodic. 60 metode şi 200 de aplicaţii practice pentru învăţământul
preşcolar, Editura Arves;
5. Piaget, J.(1965), Psihologia inteligenţei. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;
6. Popovici şi colaboratorii (1971), Culegere de jocuri didactice, E.D.P.,Bucureşti;
7. Sima, I.; Petruţiu, R.; Sima, M. ( 1998), Psihopedagogie, vol. I. Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti;
8. Verza, E.; Verza, Fl.(2000), Psihologia vârstelor. Editura Pro Humanitate,
Bucureşti.