Conceptul de inteligenţă, natura, funcţia ei şi modurile de

manifestare ale comportamentului inteligent determină controverse

aprinse între oamenii de diferite specializări şi orientări.

Premisa de la care am pornit în realizarea acestei cercetări este aceea

că toţi ne naştem potenţiali artişti însă problema este cum facem să
rămânem artişti şi după depăşirea etapei copilăriei, performanţele în
învăţare depinzând în mod direct de motivaţie şi de gradul de stimulare
în activitate. În psihologie, inteligenţa apare atât ca fapt real, cât şi ca
unul potenţial, atât ca proces, cât şi ca aptitudine sau capacitate, atât
formă şi atribut al organizării mintale, cât şi a celei comportamentale
(Paul Popescu Neveanu, Dicționar de psihologie).
Pornind de la observațiile aplicative din practica de zi cu zi,
lucrarea de față vrea să sublinieze convingerea noastră asupra relațiilor
dintre un anumit tip de inteligență și domeniile de activitate exercitate.
J. Guilford susţine că inteligenţa este „acea capacitate cognitiv
operatorie a intelectului de a rezolva probleme (situaţii) noi, fie în
domeniul practicii, fie în cel al teoriei” .
Fiecare om reprezintă o combinaţie unică, irepetabilă, astfel, cadrele
didactice trebuie să ia în consideraţie aceste particularităţi ale elevilor şi
să lucreze diferenţiat cu
aceştia în procesul de predare-învăţare-evaluare. Crenguţa-Lăcrămioara
Oprea (2008) menţionează că trebuie să ştim următoarele informaţii
despre inteligenţă:
- este diversă: deoarece obişnuim să percepem lumea cu ajutorul a
mai multor analizatori: vizuali, auditivi, kinestezici, olfactivi,
analizând-o concret şi abstract;
- este dinamică: pentru că la nivelul scoarţei cerebrale se
produc multiple interacţiuni pentru a realiza procese de acomodare
şi adaptare;
- este distinctă: pentru că este unică, specifică fiecărei
persoane în parte, fiecare dintre noi posedând o combinaţie
proprie a inteligenţelor multiple.
Premiza de la care plecăm în realizarea acestei cercetări este aceea că
toţi ne naştem potenţiali artişti însă problema este cum facem să
rămânem artişti şi după depăşirea etapei copilăriei, performanţele în
învăţare depinzând în mod direct de motivaţie şi de gradul de stimulare
în activitate.
În cercetare ne axăm pe două dintre cele nouă tipuri de inteligenţă şi
anume: inteligența interpersonală şi inteligenţa lingvistică. Copiii care au
dezvoltată inteligenţa interpersonală sunt empatici, sociabili, dispun de
capacităţi de a observa, aprecia şi înţelege intenţiile, dorinţele,motivaţiile
celorlalţi, aplanează cu succes conflictele, au
calităţi de lider şi se implică în activităţi colective.
Copiii care au dezvoltată inteligenţa lingvistică folosesc limba pentru a
se exprima poetic, folosesc frumuseţea stilului, manifestă plăcere pentru
citit, sunt atenţi la folosirea limbajului şi sensibili la sensurile, funcţiile
cuvintelor.
Pentru dezvoltarea inteligenţelor multiple pot fi propuse elevilor mai
multe sarcini de învăţare în concordanţă cu punctele forte ale acestora
prin adaptarea strategiilor didactice la particularităţile celor cu care se
lucrează.
Cadrul metodologic
1. Obiectivele cercetării:
• Să identificăm tipul de inteligenţă al elevilor din
perspectiva inteligenţelor multiple;
• Să identificăm rezultatele şcolare ale elevilor;
• Să identificăm relaţia dintre reuşita şcolară şi
inteligenţele multiple ale elevilor.
2. Ipoteză:
Presupunem că implementarea unor programe personalizate care duc la
stimularea inteligenţelor multiple conduc la obţinerea performanţelor
şcolare ale elevilor.
3. Metoda
Metoda folosită în vederea realizării acestei cercetări este experimentul.
Experimentul a fost aplicat pe un lot de 30 de subiecţi cu vârsta
de 5 și 6 ani. Participanții au fost atât fete cât și băieți
cu proveniență din mediul urban.
Pentru realizarea acestui experiment vom implementa două programe
de dezvoltare a inteligenţelor multiple, mai exact, a inteligenţelor
interpersonală şi lingvistică.
Înainte să aplicăm aceste programe vom identifica nivelul de
dezvoltare al inteligenţelor interpersonală şi lingvistică, rezultatele fiind
comparate cu cele pe care le vom identifica după aplicarea programelor,
în vederea verificării eficacităţii acestora.
3.1. Participanți
Lotul de subiecţi este de 30 de copii cu vârsta de 5/6 ani (clasa
pregătitoare), dintre care, 19 sunt fete, iar 11 sunt băieţi; 28 de elevi au
vârsta de 6 ani iar 2 elevi au vârsta de 5 ani.
Mediul de provenienţă este mediul urban.
3.2. Instrumente
Instrumentele folosite în vederea realizării cercetării sunt
chestionarul şi testul docimologic.
Pentru identificarea tipului de inteligenţă predominant aplicăm
chestionarul de depistare a inteligenţelor multiple prezent în
Anexa 1.
Identificăm nivelul de dezvoltare a inteligenţelor interpersonală
şi lingvisică înainte de implementarea programelor de dezvoltare
a acestora.
Identificăm nivelul de dezvoltare a inteligenţelor interpersonală
şi lingvisică după implementarea programelor de dezvoltare a
acestora .
Pentru identificarea performanţelor elevilor, atât în ceea ce
priveşte deprinderile lingvistice, dar şi abilităţile sociale,
aplicăm două teste docimologice).
3.3. Design / Procedura Pentru stimularea inteligenţelor multiple folosim
două programe personalizate care vizează inteligenţa lingvistică şi
inteligenţa interpersonală.
Programul “Micii povestitori” (vizează inteligenţa
lingvistică) În cadrul acestui program, elevii vor trebui să desluşească
rebusuri, să continue o poveste cu început dat, să continue povestea
începută de un coleg, să descopere cuvinte, să extragă esenţialul dintr-
un fragment dat, să se exprime prin intermediul limbajului. Acest
program este desfăşurat timp de şase zile. Programul “Reuşim
împreună” (vizează inteligenţa interpersonală)
În cadrul acestui program, elevii vor trebui să colaboreze unii cu ceilalţi
pentru extragerea esenţialului dintr-un fragment dat, să împartă sarcinile
de studiere a unui text împreună cu ceialţi, să coopereze în realizarea
unor proiecte.
Pentru depistarea tipului de inteligenţă predominant aplicăm chestionarul
de depistare a inteligenţelor multiple.
Chestionarul pentru depistarea tipului de inteligenţă predominant constă
într-un set de 18 întrebări dintre care primele nouă sunt pentru
identificarea inteligenţei interpersonale iar ultimele nouă întrebări sunt
pentru identificarea inteligenţei
lingvistice. Considerăm că, dacă elevul a răspuns afirmativ la cel puţin
cinci din întrebările alocate pentru fiecare tip de inteligenţă, atunci el are
dezvoltat acest tip de inteligenţă mai mult decât celelalte, aşadar,
posedă tipul respectiv de inteligenţă.
Aplicăm două chestionare (unul înainte şi unul după implementarea
programelor de dezvoltare a inteligenţei interpersonale) care constă în
expunerea unei situaţii
problematice elevilor şi solicitarea soluţionării problemei în cazul în care
aceştia ar fi puşi în acea situaţie, punctajul acordat fiind în concordanţă
cu răspunsul dat de aceştia,
respectiv 1, 2 sau 3 puncte. Punctajul se acordă astfe: 5 puncte - nivel
mic de dezvoltare a inteligenţei interpersonale, între 6-10 puncte – nivel
mediu de dezvoltare a inteligenţei interpersonale, între 11-15 puncte –
nivel înalt de dezvoltare a inteligenţei
interpersonale.
Identificăm nivelul de dezvoltare a inteligenţelor lingvistice şi lingvisică
după implementarea programelor de dezvoltare a acestora.
Aplicăm două chestionare (unul înainte şi unul după implementarea
programelor de dezvoltare a inteligenţei lingvistice) care constă în
definirea de către elevi a unor cuvinte, punctajul acordat fiind în
concordanţă cu răspunsul dat de aceştia,
respectiv 1, 2 sau 3 puncte. Punctajul se acordă astfe: 5 puncte -
nivel mic de dezvoltare a inteligenţei interpersonale, între 6-10
puncte – nivel mediu de dezvoltare a inteligenţei interpersonale,
între 11-15 puncte – nivel înalt de dezvoltare a inteligenţei
interpersonale.
Fiecare item al testelor este notat cu un punct dacă elevul manifestă
depriderea / abilitatea respectivă şi 0 puncte în mod contrar.
3.4. Rezultate
În urma aplicării chestionarelor şi a programelor de dezvoltare a
inteligenţelor multiple (interpersonală şi lingvistică) reiese faptul că
scorul obţinut de fete este mai mare decât cel obţinut de băieţi, atât
înainte, cât şi după implementarea programelor, la ambele tipuri de
inteligenţă.
Programele de dezvoltare a inteligenţelor multiple s-au dovedit a
fi eficiente deoarece, rezultatele înregistrate după implementarea
acestora au fost mai ridicate decât la primele măsurători.
Folosindu-ne de strategiile interactive de predare - învăţare – evaluare
(studiul de caz, jurnale reflexive, proiecte, interviuri, hărţi conceptuale,
portofolii, jocuri de rol) menite să mobilizeze elevul spre reflecţia şi
implicarea activă în procesul cunoaşterii, putem să propunem elevilor
alternative bazate pe stimularea tipurilor de inteligenţă dominante,
asigurând tratarea diferenţiată a acestora în procesu didactic.