I M P R E SI O N I SMU L

-Edgar Degas-
 G ENERALI TĂȚI D ESPRE I MPRESIONISM
• Impresionismul a început în Franța când un grup de artiști tineri și talentați a decis să
se răzvrătească împotriva criticilor de artă consacrați, numit Salonul din Franța, și să
formeze un nou stil de pictură propriu. Impresioniștii au vrut să surprindă un moment în
timp. Criticii considerau că munca lor fost doarrezintă doar „impresii” ale realității și de
aici pleacă numele de"Impresionism"
• Mișcarea impresionistă a început în anii 1860 și a devenit cea mai populară între anii
1870 și 1880.
• Impresioniştii au vrut să surprindă un moment în timp. Erau mai preocupați de lumina
și culoarea momentului decât de detaliile obiectelor pe care le pictau. Deseori pictau în
aer liber și lucrau rapid pentru a capta lumina înainte ca aceasta să se schimbe. Au folosit
mișcări rapide de perie și au folosit adesea culori neamestecate pentru a economisi timp.
Au folosit unghiuri vizuale neobișnuite și subiecte comune de zi cu zi.
 I NFORMAȚII G ENEREALE D E SPRE P I CTOR
• Edgar Degas (19 iulie 1834 – 27 septembrie 1917), a fost un artist
francez renumit pentru lucrările sale în pictură, sculptură, imprimare și
desen. El este considerat unul dintre fondatorii impresionismului, deși a
respins termenul și a preferat să fie numit realism. Superb desenator, se
identifică mai ales cu subiectul dansului, iar peste jumătate din lucrările
sale înfățișează dansatori. Acestea arată măiestria lui în reprezentarea
mișcării, la fel ca subiecții de la hipodrom și nudurile feminine. Portretele
sale sunt considerate a fi printre cele mai frumoase din istoria artei.
 • Edgar Degas a crescut la Paris, Franța, unde mama sa era
cântăreață de operă, iar tatăl său un bancher francez. Părinții
lui Edgar erau înstăriți și el a putut merge la școli bune când
creștea. Mama lui a murit când el avea treisprezece ani. Edgar a
dat dovadă de talent pentru desen în copilărie și a vrut să
devină artist.
• Tatăl lui Edgar iubea artele, dar știa că era o modalitate
dificilă de a-și câștiga existența. Voia ca Edgar să devină avocat.
V I AȚA Ș I Edgar a urmat facultatea de drept, dar în curând îl implora pe
O PERA tatăl său să-l lase să studieze ca artist. În cele din urmă, tatăl
său a fost de acord să-și susțină cariera artistică.
• Edgar a petrecut mult timp la Luvru, la un renumit muzeu de
artă din Paris. A studiat multe dintre capodoperele unor artiști
clasici precum Raphael. A urmat și școala de artă la Școala de
Arte Plastice. Apoi, Edgar a călătorit în Italia pentru a studia
artiști precum Michelangelo și Leonardo da Vinci. A rămas cu
mătușa lui, care era căsătorită cu baronul Bellelli. Mai târziu a
pictat un tablou celebru al familiei lor, numită Familia Bellelli.
• În 1859, Degas s-a întors la Paris. Și-a dorit să devină celebru. Inițial a pictat subiecte tradiționale, inclusiv portrete și
scene istorice grandioase. Și-a prezentat tablourile la Salon. Salonul a fost expoziția oficială de artă din Franța. Pentru a fi
considerat un artist important, picturile tale trebuiau acceptate de Salon. Cu toate acestea, Salonul nu a fost impresionat d e
picturile lui Degas.
• Degas a vrut să experimenteze și să încerce noi stiluri de pictură. Nu era interesat să picteze același lucru vechi pe care
și-l dorea Salonul. A început să se întâlnească cu alți artiști care gândeau la fel. Au vrut să picteze scene obișnuite și să
exploreze lumina și culoarea. Acest nou grup avea să se numească în curând impresioniștii.
• Când un număr de artiști noi, inclusiv Degas, au decis să se despartă de Salon și să aibă propria lor expoziție de artă,
mulți oameni au râs de ei. Un critic a spus că picturile lor păreau neterminate, ca și cum ar fi fost „impresii” ale unei scene,
mai degrabă decât picturi terminate. Pe lângă Degas, alți artiști care au făcut parte din acest grup au inclus Claude Monet,
Pierre Renoir și Camille Pissarro.
• Degas s-a autointitulat „realist”. A vrut să picteze scene din viața reală și să încerce să surprindă un moment, aproape
ca un aparat de fotografiat. Picturile sale pot părea spontane, dar a petrecut mult timp planificându-le. Își studia subiectele și
făcea o mulțime de schițe înainte de a începe să picteze.
• La fel ca mulți impresioniști, lui Degas îi plăcea să experimenteze cu lumina, unghiurile și focalizarea. Uneori, subiecții
erau cu spatele la privitor sau erau tăiați de marginea pânzei. El picta subiectele decentrate și îi punea să facă lucruri banale,
cum ar fi să se scarpine pe spatele sau chiar să calce haine. El se deosebea de mulți impresioniști prin faptul că nu picta î n aer
liber și nici nu studia efectele luminii asupra peisajelor.
S U BIECTELE
O PEREI S A LE
Foaierul de dans de la Opera din strada Le Peletier, 1872

• Unul dintre subiectele preferate ale lui Degas a fost

dansatorii de balet. Îi plăcea să picteze dansatorii care
exersau în repetiții sau în culise înainte de un spectacol. El a
vrut să le surprindă energia și harul, dar și munca lor grea și
efortul. De-a lungul carierei a realizat peste o mie de
reprezentări cu acest subiect.
 A B SINTUL

• Este o pictură în ulei pe pânză de Edgar Degas, care a

fost expusă pentru prima dată în 1876. Este o pictură
relativ mică, măsurând 92 × 68 cm și face în prezent parte
din colecția Degas deținută la Musee d'Orsay din Paris.
• Vorbind despre compozitie, tabloul prezintă doi oameni
stând într-o cafenea numita Nouvelle Athènes. Cafeneaua
era un loc popular pentru mai mulți artiști impresioniști la
acea vreme. În afară de Degas, cafeneaua era frecventată
și de Van Gogh și Matisse.
• Centrul tabloului o înfățișează pe actrița Ellen Andree,
uitându-se îmbufnată la un pahar de absint. Lângă ea, în
stânga ei, stă Marcellin Gilbert Desboutin, care a fost
pictor, autor și gravor, el este reprezentat gânditor.
• Ambii oameni din tablou au apărut în lucrări ale altor
artiști celebri. Ellen Andree este unul dintre subiectele din
tabloul lui Paul Cezanne "Luncheon of the Boating Party",
pictat aproximativ patru ani mai târziu.
"Absintul"- Edgar Degas 1875-1876
• Marcellin Desboutin a fost subiectul unui portret de Edouard Manet
în 1875. Desboutin a călătorit bine și a trăit o perioadă în Florența, în
Italia. În Florența l-a cunoscut și s-a împrietenit cu Degas, care studia
atunci la Uffizi.
• Pictura a fost descrisă ca fiind urâtă de către criticii de artă când a
fost expusă pentru prima dată. Primirea a fost atât de ostilă, încât tabloul a
rămas nevândut și a fost depozitat timp de șaisprezece ani.
• A fost expus din nou în 1892, dar recepția a fost încă extrem de
negativă, unii oameni huiduind de fapt la lucrare. În anul următor, pictura
a fost expusă în Anglia, unde a primit și critici tranșante. Cu toate acestea,
critica engleză tindea să se refere la ceea ce era văzut ca standarde morale
scăzute descrise mai degrabă decât meritele artistice ale picturii.

"Bursa de bumbac" – Edgar Degas, 1873
B U RSA D E
B UMBAC
• Este o pictură în ulei de Edgar Degas și
una dintre cele mai importante imagini
ale capitalismului din secolul al XIX-lea.
Pictura din 1873 a fost prima de către
Degas care a fost cumpărată de un
muzeu. Acest tablou înfățișează afacerea
de brokeraj de bumbac a unchiului său,
când a intrat în faliment în timpul unei
crize economice.
• Aici, unchiul lui Degas, Musson, este
văzut bâjbâind la calitatea bumbacului
brut, în timp ce fratele lui Degas, Achille,
se odihnește lângă o fereastră din stânga.
Fratele său, Rene citește un ziar în timp
ce alți câțiva oameni își desfășoară
activitățile.
• Degas călătorise cu fratele său Rene la sfârșitul anului 1872
din Europa la New Orleans pentru a-și vizita
unchiul Michael Musson. Degas urma să călătorească înapoi
în Europa în ianuarie 1873, dar călătoria sa a fost amânată.
• Prin urmare, a decis să picteze "Bursa de bumbac" cu intenția de a-
l vinde ulterior unui producător britanic de textile. Speranța de
a vinde operele de artă s-a încheiat după ce a avut loc un declin
pe piața artei și a bumbacului. Mai târziu, în 1873, la cea de-a 2-
a expoziție impresionistă de la Paris, a expus pictura și apoi a vândut-
o în 1878 Muzeului de Arte Frumoase din Pau, Franța.
 M I CA B ALERINA
• La cea de-a șasea expoziție impresionistă din
primăvara anului 1881, Edgar Degas a prezentat
singura sculptură pe care ar fi expus-o vreodată în
public. Mica dansatoare la varsta de 14 ani, titlul dat
de artist, a devenit una dintre cele mai îndrăgite
opere de arta. Multe copii au fost realizate după
această statuietă.
• Sculptura nu a fost primită atât de călduros când
a apărut pentru prima dată. Criticii au protestat
aproape unanim că ea este urâtă, dar au trebuit să
recunoască realismul uimitor al operei, precum și
natura ei revoluționară. Tehnica mixtă a Micii
Dansatoare, practic o statuetă de ceară îmbrăcată în
haine adevărate, a fost foarte inovatoare, mai ales
pentru că era considerată un subiect modern, o
studentă dansatoare a Baletului Operei din Paris.
"Mica Balerină"- Edgar Degas, 1879–1881
• Marie van Goethem, modelul siluetei, era fiica unui croitor belgian si a
unei spalatoareasă; trecutul ei muncitoresc era tipic balerinelor școlii Operei din Paris. Acești
dansatori erau cunoscuți sub denumirea de „petits rats de l’opéra”, literalmente șobolani de
operă, probabil din cauza grăbirii lor pe scena de operă în pași mici. Tineri, drăguți și săraci,
studenții de balet erau, de asemenea, potențiale ținte ale „protectorilor” bărbați. Degas a înțeles
situația dificilă a Micii Dansatoare – ceea ce recenzentul contemporan Joris
• Karl Huysmans a numit-o „realitate teribilă”. Mica Dansatoare este o operă de artă foarte
emoționantă, profund simțită, în care o fetiță de paisprezece ani, în ciuda poziției dificile în care
este plasată, atât fizic, cât și psihologic, se luptă pentru o măsură de demnitate: capul este sus ,
deși brațele și mâinile îi sunt întinse inconfortabil la spate.
• În contextul evoluției sculpturii, Mica Dansatoare este o operă de artă inovatoare. Degas
a reprezentat un subiect muncitoresc, deși nu unul de zi cu zi, atât cu realism, cât și cu
compasiune. Procedând astfel, el a surprins cu o simplitate strălucitoare tensiunea dificilă dintre
artă și viață.
 BI BLI OGRAFI E
• Suzanne Glover Lindsay (Author), Daphne S. Barbour (Author), Shelley G. Sturman (Author), Barbara H.
Berrie (Contributor), Suzanne Quillen Lomax (Contributor), Michael Palmer (Contributor), "Edgar Degas Sculpture
(National Gallery of Art Systematic Catalogues)" , Princeton University Press, 2011
• Christopher Lloyd, "Edgar Degas: Drawings and Pastels", J. Paul Getty Museum, 2014
• Edgar Degas (Artist), Xavier Rey (Contributor), Anne Roquebert (Contributor), George Shackelford (Contributor), Lucian
Freud (Contributor), Martin Gayford (Contributor), "Degas and the Nude", MFA Publications, 2011
• Jon Kear, "Degas: His Life and Works in 500 Images", Lorenz Books, 2012
• Jane Munro, "Degas: A Passion for Perfection", Yale University Press, 2017
• Jodi Hauptman, Carol Armstrong, "Edgar Degas: A Strange New Beauty", MUSEUM OF MODERN ART, 2016
• MARTINA PADBERG, "Edgar Degas", Koenemann, 2016
• Christopher Lloyd, "Edgar Degas", THAMES & HUDSON, 2017
• Alexander Adams, "Degas : Masters of Art", Prestel, 2022
SFÂRȘIT