Edgar Degas

Paulisan Carla, cls a XIIa F

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834,[1][3][4][5] Paris, Franța – d. 27
septembrie 1917,[1][4][6][7] Paris, Franța) a fost un pictor francez din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă
după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în
teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor,
la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul
excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în
mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille
Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a
păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist.
Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă
sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat
numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire
originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei,
pasteluri și sculpturi.
Viața și opera
După absolvirea vestitului liceu "Louis-le Grand", Edgar se înscrie la
facultatea de Drept, dar abandonează în curând studiile și își ocupă timpul
copiind tablouri ale marilor maeștri din muzeul Louvre, însușindu-și astfel
arta picturală. Este sigur de vocația sa și se hotărăște să-și consacre în
întregime viața picturii. Se înscrie în atelierul de pictură al lui Louis
Lamothe și în 1855 reușește la examenul de admitere la Școala Superioară
de Arte Frumoase din Paris, însă nu rămâne mult timp elev al școlii.
În 1856, Degas face o călătorie la Napoli la bunicul său, Hilaire de Gas.
În Roma ia parte la cursuri de pictură organizate la Vila Medici. Copiază
opere ale maeștrilor italieni, frecventând muzee și biserici. Tablourile și
desenele le trimite tatălui său, care crede în talentul fiului, îl felicită și-l înde
amnă la noi încercări.

Legăturile cu Impresionismul[modificare | modificare sursă]

Edgar Degas: Femeie pieptănîndu-se, cca 1885 - Muzeul Pușkin,

Moscova, Paris
În 1874, Degas participă la prima expoziție a impresioniștilor organizată în
salonul fotografului Nadar, expoziție care declanșează scandal în cercurile
conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic
de impresioniști. Degas nu este împăcat cu această definire și stăruie în
concepția sa pe care o numește realistă. Realismul său nu are nici o
legătură cu principiile de bază ale picturii în "plein air" (în aer liber)
preconizate de ceilalți membri ai grupului. Nu împărtășește opinia
lui Monet referitoare la variația luminii, ci se concentrează asupra modului
de a reprezenta variabilitatea corpului uman, caracterul efemer și mișcarea.

Edgar Degas: Mica balerină, statuie în bronz, 1881

La cea de-a doua expoziție a impresioniștilor în 1876, în galeria lui Durand-
Ruel, Degas expune douăzeci și patru de lucrări. Participă cu numeroase
tablouri la următoarele expoziții; la a șasea expoziție, în 1881, Degas își
limitează participarea la patru desene și o sculptură, capodopera
intitulată "Mica balerină". În mai 1886, la ultima expoziție a impresioniștilor,
Degas prezintă tabloul "Modista" și o serie care constă din zece nuduri
feminine (printre care "După baie" sau "Femeie ștergându-și picioarele"), în
legătură cu care scriitorul Huysmans nu-și precupețește laudele: "Desenul
rapid și nervos este în măsură - așa cum se întâmplă cu desenele
japoneze - să fixeze într-un mod cu totul original vibrația, mișcarea și
gestul".
Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Degas