Relațiile dintre conștient, subconștient

și inconștient

Psihicul reprezintă una dintre formele vieţii de relaţie deoarece organismul reacţionează la
stimulii externi. La fel ca toate organismele vii, individul uman se adaptează mediului în care
tră ieşte. Interacţiunea omului cu mediul extern se realizează prin schimburi de informaţii,
materie (substanţă ) şi energie. Psihicul nu există şi nu funcţionează normal decâ t în interacţiune
cu acest mediu extern, cu lumea obiectelor, fiind expresia nemijlocită , directă a vieţii de relaţie a
individului. Absenţa relaţiei cu mediul duce la funcţionarea deficitară a organismului.

Sistemul psihic uman este un ansamblu de funcţii şi procese psihice senzoriale, cognitive şi
reglatorii ce se afla în interacţiune, activează simultan şi sunt dispuse pe trei niveluri: conştient,
subconştient şi inconştient.

a) Nivelul conştient apare ca suport fiziologic, ca formă de activitate a scoarţei cerebrale, a

neocortexului (formaţiunea cea mai nouă şi fragilă a sistemului nervos) şi este activ în starea de
veghe. Conştientul reprezintă forma supremă de organizare psihică prin care se realizează
integrarea subiectiv-activă a tuturor fenomenelor psihice şi care face posibilă raportarea
continuă a individului la mediu.

b) Nivelul subconştient se situează sub nivelul conştient, fiind sediul acţiunilor

automatizate şi al unor stocuri de cunoştinţe acumulate, dar care au depă şit faza controlului
conştient. La acest nivel participă memoria potenţială , ansamblul deprinderilor şi operaţiilor de
care dispune subiectul, precum şi o serie de montajele perceptive sau intelectuale stereotipizate,
care au fost câ ndva conştiente, dar care în prezent se desfă şoară în afara controlului conştient.

c) Nivelul inconştient se afla la polul opus nivelului conştient, în zonele de profunzime ale
SPU în timp ce conştiinţa se orientează predominant asupra realită ţii obiective, inconştientul se
centrează asupra propriei fiinţe, pe care o exprimă direct în ceea ce are ca porniri instinctuale,
pulsiuni, trebuinţe, stă ri afective, gâ nduri ascunse, fantasme profunde, abisale sau refulate.
Psihologia contemporană defineşte inconştientul ca fiind o formaţiune psihică ce cuprinde
tendinţele ascunse şi conflictele emoţionale generate de resorturile intime ale personalită ţii.
Inconştientul îndeplineşte urmă toarele roluri:

a) rol de energizare şi dinamizare a întregii vieţi psihice a individului;

 b) rol de facilitare a procesului creator, sprijinindu-l prin procedeele de combinare şi
recombinare de tip spontan;
c) rol de asigurare a unită ţii Eului, prin aceea ca este principalul depozitar al unor categorii
de informaţii şi al tensiunilor motivaţionale care, prin organizare specifică , participa la
evoluţia conştiinţei.
Integralitatea şi unitatea vieţii psihice a individului este asigurată de interacţiunea şi
interdependenţa funcţională a celor trei instanţe.