Costumul popular din zona

Muntenia

Costum bărbătesc  din Muntenia Costum femeiesc din Muntenia

Costumul popular din Muntenia era purtat în zona Argeș, prelungindu-se până

la Muscel, Dâmbovița, Prahova, Buzău și Râmnicu Sărat. Fota este specifică acestei
zone și consta dintr-un material lat din lână, care se petrece în jurul corpului și ținea
locul fustei. Această fustă veche este decorată cu linii verticale ori cu fire aurii sau
argintii. Excepție de la fota strâmtă, pe corp, face fota din Prahova, care se aseamănă
cu o fustă largă ce avea cute. Costumul de Teleorman constă în purtarea a două
catrințe, în față și în spate. 
 Străbătută în secolele anterioare de drumurile comerciale care legau Orientul de
Occident, în Muntenia au pătruns pentru prima oară firele aurii și argintii, paietele,
mătasea și mărgelele care au înnobilat costumul popular de la sfârșitul secolului al 18-
lea. Tot în această perioadă se purtau poturile (pantalonii bărbătești cu turul larg),
găitanele (fire) negre din mătase, pentru a decora hainele groase și monedele de aur
(numite icușari și mahmude), pentru găteala capului tinerelor. 
Marama din Muscel și zona Argeșului impresionează prin lungime și prin
ornamentele cu bumbac alb, fire aurii și mătase colorată. Cămașa este simplă, iar
mâneca este încrețită. Specifice zonei Muscelului sunt pânzele cu margini portocalii,
mâneci lungi și fire aurii sau argintii. 
În partea de sud a Munteniei – zonele etnografice Vlaşca, Ilfov, Teleorman –
costumul tradiţional aduce în atenţie câteva elemente ce trădează influenţă balcanico-
orientală: croiul “poturilor” (pantaloni bărbăteşti cu turul foarte larg),
folosirea găitanelor negre de mătase şi a celor colorate pentru decorarea hainelor
groase din dimie, adoptarea de către femei a “fesului”, “chemeleţului” şi a monedelor
de aur (“icuşari” şi “mahmudele”) pentru găteala ceremonială a capului.
Ansamblu vestimentar de o remarcabilă valoare artistică, costumul tradiţional
din Muntenia, indiferent de zona etnografică, a contribuit semnificativ la afirmarea
portului popular ca formă semnificativă a creaţiei ţărăneşti şi dezvoltarea
patrimoniului etnografic românesc. Un loc de frunte în ierarhia costumului muntenesc,
pentru fastul, eleganţa, înalta valoare artistică şi prestigiul pe care l-a dobândit dincolo
de graniţele zonelor de origine, revine portului femeiesc din Muscel şi Argeş.
Ia, fota şi marama acestor costume sunt, fiecare, un exemplu de performanţă
tehnologică şi măiestrie artistică. Maramele din Muscel şi Argeş impresionează prin
lungimea şi decorul ales cu fir auriu, bumbac alb şi mătase colorată. La cămăşi, modul
de structurare a decorului pe mâneci, respectă totdeauna poziţia altiţei, încreţului şi
a râurilor dar introduce totuşi unele elemente de particularizare, care ilustrează
principiul unităţii în diversitate. Pânza cu margini portocalii, mânecile foarte lungi şi
motivul “fuşti”, lucrat cu arnica negru sau roşu şi fir auriu sau argintiu, sunt
emblemele Muscelului.
Mâneca răsfrântă, încreţul policrom urmat de râuri sau o blană de motive,
potenţate vizual prin adăugare de paiete şi mărgele, definesc zona Argeş.
În ceea ce priveşte fotele, în ambele zone decorul este plasat pe poale şi
pulpene, fiind ales cu fir auriu şi argintiu pe fond negru, roşu, albastru sau alb
(Muscel). Exceptând această compoziţie, fota argeşeană, de mai mici dimensiuni, se
poartă asociată în faţă cu o zăvelcă armonizată cromatic şi compoziţional
cu fota. Nota distinctivă a fotei de Argeş este repartizarea decorului de jur-împrejurul
laturilor formând un chenar ce lasă în centru, un mic spaţiu nedecorat.
Pentru eleganţa şi preţiozitatea materialelor, iile, fotele şi maramele muscelene,
au fost adoptate în multe zone ale ţării ca embleme ale costumului naţional.